Raluca Budușan, Georgian Fulea
Există în jurul nostru oameni ce poartă asupra lor povara unei vieți patronate de nevoi. Din această categorie greu încercată fac parte și cei fără un acoperiș desupra capului, oamenii străzii, cum îi numim noi. Oameni pe care viața i-a înstrăinat până și de propria amintire de sine. Ei nu știu când o să mănânce, dacă au ce să mănânce, unde o să doarmă sau dacă au unde să doarmă. Sunt oameni pentru care viitorul este doar o iluzie și habar nu au cât din el o să apuce să vadă. În Sibiu, Fundația „Consorțiul pentru Dezvoltare Locală”, în parteneriat cu Primăria, le-au întins acestor oameni o mână de ajutor. Un adăpost de noapte, care poate fi suplimentat până la maxim 55 de locuri și care le oferă un pat unde să doarmă și o masă în fiecare seară. Este șansa lor de a nu muri înghețați iarna și de a avea unde pune capul pe o pernă, în celelalte anotimpuri. Acest adăpost însă, riscă să se închidă de la 1 aprilie, iar oamenii străzii din județul Sibiu vor rămâne chiar ai nimănui, la „mâna” capriciilor vremii și a pericolelor nopții. Trebuie să ne pese!
Adăpostul de noapte din Sibiu funcționează din anul 1998. Atunci, o mână de oameni au considerat că cel mai potrivit este ca, o sumă de bani obținută din fonduri europene, să fie folosită în crearea unui Adăpost de noapte pentru oamenii străzii. Ioan Miu, cel care a fost directorul Fundației „Consorțiul pentru Dezvoltare Locală” și implicit al adăpostului, a încheiat un contract cu Primăria Sibiu și a pus bazele acestuia. „Am primit o subvenție de la Ministerul Muncii și am încheiat un parteneriat cu o fundație din Germania de la care primeam 10 mii de euro pe an. Am plecat cu 20 de locuri. În anul 2005, Primăria a mai făcut 20 de locuri și, la un moment dat, a cumpărat clădirea în care funcționează adăpostul. Astăzi avem 40 de locuri, iar când este frig putem ajunge până la 55 de locuri, care se ocupă toate”, spune Ioan Miu. Lucrurile au mers bine până în anul 2014. Oamenii fără casă erau ocrotiți iarna și găzduiți în restul timpului, pe ploi, pe vânt. Orfanii care împlineau 18 ani și erau dați afară din orfelinate, aveau un loc unde să meargă. „În toți anii de când există adăpostul de noapte, un singur om a murit de frig, într-un parc din Sibiu, pentru că nu a mai apucat să ajungă la noi”, povestește Miu. La sfârșitul anului 2014 însă, totul a luat o turnură neașteptată și dramatică pentru oamenii care merg acolo în fiecare seară. „În noiembrie, după ce Klaus Iohannis a plecat la București, am încheiat contractul cu Fundația din Germania. Au spus că ne-au ajutat destul. Pentru prima dată, am pierdut și subvenția de 143 de lei de persoană, pe care o aveam de la Ministerul Muncii, din cauza unei adeverințe, care să ateste apartenența clădirii în care funcționează depozitul și pe care nu am reușit să o procurăm la timp. Am rămas fără nicio sursă de venit. În ultimele două luni am plătit utilitățile din împrumuturi. Eu mi-am dat demisia, iar cei 7 oamenii implicați, au intrat în șomaj. Mai vin ca voluntari, dar nu mai mult de 1 aprilie. Dacă nu găsim o soluție, nu mai putem, îl închidem”. În adăpost, cea mai tânără persoană are 18 ani, iar cea mai în vârstă, peste 70 de ani, însă media este de 30, 40 de ani. Ajung să stea acolo pe bază de buletin și nu au voie să fie în stare de ebrietate. Primele 45 de zile le stau gratuit, apoi trebuie să plătească o taxă de 3 lei. În ultimele luni, ca să se descurce, directorul le-a cerut câte 5 lei pe noapte, dar ei nu au de unde. În momentul de față sunt făcute solicitări către toate instituțiile publice din Sibiu care ar putea să-i ajute.
Nu vor să ajungă infractori
La aflarea situației, oamenii au intrat în panică și spun că vor intra în greva foamei, pentru că nu văd nici o soluție, dacă singurul adăpost din județul Sibiu se va închide. Dacă adăpostul se va închide nu le va mai rămâne decât să umple gara, parcurile sau ghetourile. Pentru mulți dintre ei, adăpostul este singura șansă de a nu ajunge infractori.
Sandu are 59 de ani. A avut casă de la stat, pe care a revendicat-o proprietarul şi astfel a rămas fără un acoperiş deasupra capului. Așa a ajuns la adăpost. „Este o problemă foarte gravă. Dacă pentru adăpostul de câini se cheltuie anual o sumă foarte mare, pentru oameni nu se cheltuie un leu. Problema este că 99% din oamenii de aici nu au un serviciu stabil, așa că mă întreb: de unde vine omul cu 5 lei zilnic? Dacă se închide adăpostul, oamenii ce fac? Unde merg? Oamenii sunt disperaţi, mulţi hotărăsc să intre în greva foamei. Problema este să se implice primăria şi prefectura!”, spune el.
Ioan are 45 de ani și spune cu o voce plină de speranță. „Nu cred că va lăsa Primăria să se întâmple aşa!”, apoi adaugă: „Dacă o firmă mare din Sibiu ar sponsoriza adăpostul, mi s-ar părea normal să nu primim totul pe gratis. Eu aș fi dispus sa lucrez pentru firma respectivă: să plantez copaci, să tund iarba, orice”.
Crăciun vine la adăpost din luna decembrie. „Am venit pentru un loc să dorm. Nu vin zilnic, pentru că se fac 22 de zile şi atunci nu mai am voie. În restul zilelor dorm în gară, la mănăstiri. Problema este că nu am un buletin de Sibiu. Nu știu ce voi face dacă se va închide”.
Domnul Nicu este paznic supraveghetor la adăpost. El a văzut și auzit multe dintre poveștile acestor oameni: „Peste 90% din cei de aici nu au buletine permanente. Niciun angajator nu îi angajează, chiar dacă sunt muncitori şi harnici. Gândiţi-vă la un lucru: oamenii aici nu au voie să bea. Dacă se va închide adăpostul, infracţionalitatea se va mări! Vor ieşi pe străzi, vor bea”.
Este completat apoi de Costel „Aproape toți oamenii de aici ar vrea să muncească, dar nu au unde. Eu am fost zidar, am lucrat pe șantier timp de 40 de ani, sunt meseriaș bun. Ultima dată, am ridicat un azil în Sibiu, dar m-am certat cu patronul și am rămas zilier”.
Sigur, am putea să-i judecăm. Un alt tânăr distribuia ziare în Sibiu, dar lua prea puțini bani. Azi aduce ziare din Vâlcea și le vinde cu un leu. Dacă se închide, va ajuge să doarmă iar în gară. Putem spunem că este vina lor că se află acolo. Am putea să nu-i credem că vor să muncească. Am putea să-i acuzăm că nu fac nimic să-și schimbe viața. Ar putea să nu ne pese, pentru că nu este problema noastră, ci a lor și, probabil, a autorităților. Am putea să-i blamăm și să-i punem la zid. Este cel mai simplu, dar nu este uman. O vorbă sfântă spune să nu judecăm și să ne ajutăm aproapele. Așa, cu siguranță o să ajungem să ne placă mai mult de noi și de lumea în care trăim.
Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice
La selecția făcută în data de 6 februarie 2015, Comisia de evaluare a MMFPSPV s-a aflat în imposibilitatea de a propune acordarea, de la bugetul de stat, a unei subvenții pentru Adăpostul de noapte din Sibiu, în baza Legii nr. 34/1998, aşa cum ceruse Fundația Consorțiul pentru Dezvoltare Locală Sibiu. […] Mai precis, a lipsit dovada dreptului de a acorda servicii sociale, conform legii și precizărilor din anunțul MMFPSPV privind termenul de depunere a cererilor de solicitare a subvenției pentru anul 2015, respectiv lunile martie-decembrie. […] În acest caz, recomandăm fundaţiei să se adreseze Consiliului Local Sibiu, având în vedere că, în situaţiile în care asociațiile și fundațiile acordă servicii de interes local, prevederile Legii nr. 34/1998 sunt aplicabile și bugetelor locale.
Primăria Sibiu
Primăria Sibiu a sprijinit Adăpostul de Noapte încă din 1997 când a acordat permisiunea de utilizare gratuită a spațiului. Anul trecut am cumpărat clădirea după ce aceasta a fost retrocedată Parohiei Ortodoxe, pentru a menține astfel deschisă unitatea. În ultimii 10 ani am sprijinit acest Adăpost și cu fonduri, gestionând un grant din partea guvernului din Bavaria, proiect care s-a încheiat la 1 ianuarie 2015.
„Am fost informați despre problemele financiare ale Adăpostului și dat fiind faptul că dosarul depus pentru finanțare la ministerul de resort a fost respins, în ședința Consiliului Local din această lună am propus un proiect prin care deschidem o linie de finanțare atât pentru centrele de zi pentru copii proveniți din familiile cu risc de separare dar și pentru Adăpostul de Noapte.” Astrid Fodor, primarul interimar al municipiului Sibiu.
