Se știe că Sibiul a avut dintotdeauna o legătură specială cu aviația. Unul dintre cele mai memorabile momente din istoria orașului a fost zborul efectuat de Aurel Vlaicu în septembrie 1911. Evenimentul a creat o adevărată efervescență, iar locuitorii așteptau cu sufletul la gură să-l vadă pe tânărul pionier român sfidând gravitația.
Din păcate, vremea nu a fost de partea lui, ploaia și vântul amânând spectacolul aerian. Însă determinarea lui Vlaicu nu a putut fi învinsă de capriciile naturii. În cele din urmă, el a reușit să se ridice de la sol și să survoleze Sibiul, oferind un spectacol unic pentru acele vremuri. Acea zi a rămas în istoria orașului drept o dovadă a progresului și curajului românesc în domeniul aviației.
Peste un secol mai târziu, pasiunea pentru aviație este dusă mai departe de tinerii sibieni. Un exemplu este Samuel Lazăr, un tânăr de 23 de ani, originar din Sibiu, care urmează în prezent cursurile Academiei Forțelor Aeriene „Henri Coandă” din Brașov.
Cu o determinare similară celei a marilor pioni ai zborului, Samuel și-a dedicat viața cerului, visând să devină pilot militar.
Pentru el, Sibiul nu este doar locul în care a crescut, ci și orașul care i-a oferit primele oportunități în domeniul aviației. De la primele salturi cu parașuta la Aeroclubul Teritorial „Hermann Oberth” până la antrenamentele riguroase din cadrul academiei, Samuel Lazăr continuă să ducă mai departe tradiția aviatică a orașului.
„Pasiunea pentru aviație a venit după începerea cursurilor de parașutism în clasa a X-a, în urma cărora am luat contact cu această lume. Îmi amintesc cu drag de primele momente pe aerodrom și primul salt cu parașuta. În primul rând pasiunea pentru zbor m-a ghidat spre această carieră și am ales Forțele Aeriene pentru că este o carieră unică, plină de provocări dar și de momente emoționante și de satisfacție. Să fii pilot în Forțele Aeriene Române nu este doar o mândrie dar și o mare responsabilitate deoarece veghezi cerul patriei”, ne spune Samuel.
Parcursul tânărului sibian în Academia Forțelor Aeriene „Henri Coandă” din Brașov a fost unul care l-a ajutat să se dezvolte atât pe plan academic și profesional, cât și pe plan personal. Din punct de vedere academic și profesional, el are oportunitatea de a se pregăti alături de cadre militare și profesori cu o vastă experiență în domeniul aviației, care l-au sprijinit și continuă să-l inspire în drumul său către a deveni un pilot de elită în Forțele Aeriene Române.
„Când vine vorba de provocări în cadrul academiei nu am experimentat ceva care sa mă aducă vreodată în pragul de a renunța dar au fost perioade mai grele cum ar fi săptămânile de pregătire militară de bază care pe lângă provocările specifice instrucției inițiale pentru mine venind dintr-un mediu civil a fost o provocare și adaptarea la viața militară dar am trecut cu brio de această perioadă atât datorită motivației personale cât și cu ajutorul colegiilor, pentru că în mediul militar camaraderia primează.
Satisfacțiile așa cum am mai spus sunt multe, pornind de la fiecare zbor efectuat cu succes la diferite activități precum și cea de promovare a Forțelor Aeriene Române la care am participat în toamna când la finalul fiecărei prezentări veneau copii la noi și ne spuneau că în urma prezentării noastre vor avea ca opțiune după absolvirea liceului o cariera în Forțele Aeriene”, povestește Samuel.
Zborul pentru mine nu este doar o carieră este un adevărat mod de viață
Pentru Samuel, zborul nu reprezintă doar o carieră, ci un adevărat mod de viață. Experiența de pilot îl disciplinează, îl ajută să gândească rapid și să ia decizii corecte în momente critice: „Nu pot descrie cu adevărat în cuvinte sentimentul meu din timpul zborului dar pot spune că este unic și că fiecare ieșire mă încărca cu energie”.
Samuel consideră că sănătatea fizică este esențială pentru un pilot, având în vedere rigorile stricte ale vizitei medicale militare: „În primul rând trebuie să fie foarte sănătos și să aibă grijă de corpul lui deoarece vizita medicală pentru un pilot militar este una foarte strictă. Când vine vorba de abilități trebuie să fie disciplinat, agil și cu un psihic puternic pentru a putea face față oricărei provocări apărute în zbor”.
Tânărul menționează că, până în acest moment, nu a avut un moment în care să simtă că meseria l-a testat la limită, în calitate de student. Totuși, el subliniază că este supus unor testări constante, atât în timpul perioadelor de practică în zbor, cât și în cadrul examenelor teoretice, similare celor din orice facultate civilă. Aceste provocări fac parte din procesul continuu de învățare și pregătire.
„Cel mai important sfat pe care îl dau tuturor e să nu renunțe la visul lor, dacă sunt pasionați de aviație să muncească sa ajungă unde își doresc. Cariera în cadrul Forțelor Aeriene este una după cum am spus unică. Începând cu luna februarie, se desfășoară perioada de recrutare pentru o carieră militară așadar dacă sunt interesați de aceasta, acum este momentul să facă primii pași spre ea. Fiind expus riscurilor și provocărilor unei cariere militare, începi să vezi pacea și stabilitatea dintr-o perspectivă diferită. Înțelegi cât de mult efort și sacrificiu este necesar pentru a proteja aceste valori și pentru a menține siguranța spațiului aerian”, explică sibianul.
Dacă ar fi să se întoarcă în timp, Samuel ar face cu siguranță aceeași alegere – Forțele Aeriene pentru o carieră în aviație. El consideră că această decizie i-a oferit oportunități valoroase și experiențe pe care le va păstra toată viața.
Sibiul, orașul său natal, a avut o influență semnificativă asupra alegerii lui de a deveni pilot: „Oportunitățile din acest oraș m-au ghidat spre această cariera, descoperind aviația la Aeroclubul Teritorial “Hermann Oberth” Sibiu unde am urmat cursurile de parașutism, acum făcând parte din lotul județean de parașutism. În lotul județean de parașutism am intrat în urma obținerii licenței de parașutist și a rezultatelor bune din timpul pregătirii. În materie de realizări sunt încă la început având un număr de 140 de salturi. În ultimii 2 ani și jumătate parașutismul a trecut pe plan secund deoarece m-am concentrat mai mult pe cariera de pilot militar”.
Echipa U15 masculin a clubului sibian CSU Andu Sibiu s-a calificat în finala campionatului național de baschet, după o serie de victorii care a culminat cu un meci intens avut ieri, cu echipa din București, ABC Laguna.
Cu un scor final 94-91, favorabil echipei sibiene, după 55 minute de joc efectiv, antrenorul de origine sârbă Darko Pandurovic, cu seriozitate, strategie, perseverență și inspirație, împreună cu antrenorul secund și lotul de 12 jucători în formă excelentă, a reușit să reediteze succesul realizat de aceeași generație în campionatul din anul anterior. Urmează finala și ne dorim să vedem cupa la Sibiu.
Finala Sibiu – Cluj
Finala este programată astăzi 16 februarie, de la ora 16 între UBT Cluj și CSU Andu Sibiu. Pentru cei care au drum și doresc să susțină echipa noastră, a Sibiului, meciul are loc la Pitești Arena, Strada Basarabiei 35, Pitești 110161. În cursul zilei de astăzi vom lăsa aici link-ul pentru a urmări meciul online LIVE.
sursa FRB
Semifinala în cifre
Antrenor principal – Darko Pandurovic, asistat de antrenor secund Mădălina Geleriu
Cel mai bun marcator a fost Alexandru Ghișe cu 17,8 puncte pe meci, cu Top recuperări Rebounder Luca Dogaru 12,3 recuperări pe meci și cu asist Cezar Ardelean care a avut 7 asisturi/meci
Cred că parabola Întoarcerii fiului Acasă, la tatăl cel risipitor, este cea mai adâncă întâlnire a lumii cu drama tinereții. Un tată care se lasă dezmoștenit, care rămâne dezgolit de averile sale, dar nu se lasă dezbrăcat de slava paternității, a bucuriei de a avea încredere în copiii săi.
Ce ne arată Hristos Domnul în parabolă este firea noastră de fugari. De oameni care fug de bine. Care lasă liniștea casei tatălui, fiind convinși că dincolo de hotarele pământului tatălui ne e mai bine. Și la început așa pare. Libertatea se schimbă în libertinaj și pare că sufletul nostru scade. Caută hrană și n-o mai află. Caută tată, și l-a dezlipit de suflet. A lăsat un loc liber pentru alt om-model. Și a ales greșit.
Stăpânului țării în care și-a împrăștiat binele nu are milă. Din fiu liber, face rob la porci. Întoarcerea e o chestiune de trezire. De aducere aminte a unei țări în care tatăl te așteaptă. De aceea nu cred în oamenii care laudă locurile unde s-au așezat doar să le fie bine, dar nu au luat cumpătarea și discreția de acasă.
Tatăl pare ireal. Reacția lui bucuroasă taie din sobrietatea lacrimogenă a întoarcerii și readuce zâmbetul pe inima noastră. El ne arată că dacă un tată pământesc este în stare să facă o astfel de primire – fie el și prezent într-o parabolă -, cu atât mai mult poate reacționa așa Dumnezeu. Căci Domnul mereu ne amintește: tot așa este cu Împărăția lui Dumnezeu precum este cu tatăl acesta! Un tată al așteptării. Care refuză să fie după cum l-ar vrea ceilalți. Cârcotașii. Așa cum Dumnezeu refuză să fie după chipul unora, ci ne vrea după Chipul Său.
Fratele fiului risipitor. Supărăciosul dezgustat de iubirea tatălui pentru fratele său. Senzația de om nătâng ce mă însoțește citindu-i reacția nu mi s-a liniștit niciodată. Omul rău pentru că poate, răsfățul îi permite. Un puști parcă sătul de binele său. În care vede totuși un rău: nu i se dă mai mult. Îi lipsește bucuria. Și se simte asta parcă prin textura paginii, de 2000 de ani.
Domnul Iisus Hristos pare a fi El Însuși personaj în parabolă. Căci Întruparea Lui caută să repare astfel de nătângii de răsfățat. Pare că e imposibil. Noi înșine ne descoperim – de multe ori – fratele fiului risipitor. Deranjați că Dumnezeu așteaptă și iubește. Vindecă prin paternitatea Sa golul din sufletul celor ce I-au risipit harul prin băltoacele scurmate cu râtul de porcii firilor noastre sucite.
Nu doar tatăl din parabolă are doi fii, ci Dumnezeu-Tatăl are dinaintea Sa astfel de firi. Le iubește. Le așteaptă întoarcerea sau lămurirea. Fără teamă că nu are timp sau că limita iubirii Sale se pierde. E Dumnezeu, dar nu ne vrea Acasă fără noi. Fără înțelegerea neputinței în care ne epuizăm viețile. Căci ne vrea veseliți și bucuroși de învierea aproapelui ce se pierde în moarte, dar se întoarce. Și aflarea lui se face Bucurie Cerului.
Poliția Română atrage atenția asupra unei noi înșelătorii pe WhatsApp, o femeie fiind deja păgubită cu aproape 3.500 de lei.
Poliţia Română avertizează asupra unei noi metode de fraudă folosită pe Whatsapp, prin care persoane cu intenţii rău voitoare contactează utilizatori ai acestui serviciu, pretinzând că sunt prieteni, membri ai familiei sau chiar reprezentanţi ai unor instituţii, iar apoi preiau controlul asupra contului celui înşelat şi-l folosesc apoi cu scopul de a înşela alte persoane sau cu alte scopuri.
„Persoanele rău voitoare vor solicita un cod de verificare pe care l-aţi primit prin SMS, invocând diverse motive (precum o „eroare tehnică” sau „necesitatea urgentă de ajutor”).
După ce le furnizaţi codul, aceştia pot prelua controlul asupra contului dumneavoastră de WhatsApp şi îl pot utiliza pentru a înşela alte persoane sau pentru alte scopuri”, informează Poliiţia Română.
Potrivit aceleiaşi surse, vineri, Poliţia municipiului Suceava a fost sesizată de către o femeie de 66 ani, din oraş, că în 11 februarie a fost înşelată de persoane necunoscute cu suma de 3.843 lei.
Audiată de poliţişti, femeia a relatat că în acea zi a primit un mesaj scris de tip SMS pe numărul său de apel cu următorul conţinut: ”Bună mama, telefonul meu este stricat, poţi salva numărul ăsta şi să îmi dai, te rog, un mesaj pe Whatsapp. Acesta este noul meu număr”.
„Crezând că mesajul a fost expediat de fiica sa, persoana vătămată a salvat numărul menţionat în cuprinsul textului, după care a iniţiat o convestaţie de tip schimb de mesaje prin intermediul aplicaţiei Whatsapp.
La un moment dat, aşa-zisa fiică, sub pretexul să are nevoie să-şi cumpere un telefon mobil, i-a solicitat persoanei vătămate să-i transfere prin virament bancar online suma de 3.843 lei într-un cont indicat.
Femeia de 66 de ani a acceptat şi, urmând indicaţiile persoanei necunoscute, a efectuat tranzacţia.
Accesând din nou aplicaţia Whatsapp, în 13 februarie, persoana vătămată a constatat că toate mesajele primite de la numărul cu care corespondase au fost şterse.
Atunci a realizat că a fost victima unei infracţiuni de înşelăciune. Conform menţiunilor din istoricul tranzacţiilor efectuate, la data de 11.02.2025 contul deţinut de partea vătămată a fost debitat cu suma de 3.843 lei”, arată poliţiştii.
SUA a cerut Ucrainei jumătate din proprietatea asupra mineralelor de pământuri rare ale țării, dar președintele Volodimir Zelenski a refuzat să semneze documentul, scrie NBC News care citează surse din administrația SUA.
Sursele au declarat că administrația Trump a propus ca Ucraina să ofere Statelor Unite 50% din proprietatea asupra mineralelor de pământuri rare ale țării.
În plus, SUA au precizat, de asemenea, că ar fi gata să desfășoare trupe americane pentru a proteja mineralele dacă se ajunge la un acord cu Rusia pentru a pune capăt războiului.
Două dintre surse au declarat că, în loc să plătească pentru minerale, un acord de proprietate ar permite Ucrainei să ramburseze Statelor Unite miliardele de dolari în arme și sprijin pe care le-a furnizat Kievului de la începerea războiului la scară largă în februarie 2022.
„Opt oficiali americani au declarat că secretarul Trezoreriei SUA, Scott Bessent, i-a prezentat lui Zelenski o propunere de proprietate a SUA asupra a jumătate din mineralele de pământuri rare ale Ucrainei într-un proiect de contract pe care l-a adus la întâlnirea lor din 13 februarie.
După întâlnire, Bessent a declarat că proiectul de acord Ucraina-SUA privind pământurile rare reflectă obiectivul președintelui Trump, dar nu a oferit detalii cu privire la ceea ce a propus administrația”, anunță Digi 24.
Sâmbăta a început pentru Marcel Ciolacu cu o acțiune de salvare a pisicii sale, care a rămas blocată într-un copac din curtea casei.
Premierul a fost nevoit să urce pe scară pentru a-și ajuta animalul care era vizibil speriat. După câteva minute felina era coborâtă în siguranță în brațele stăpânului.
Prima, așa cum o cheamă pe felină, i-a fost făcută cadou premierului Ciolacu, anul trecut, de către eurodeputatul Mihai Tudose.
„Astăzi, de dimineață, când am ieșit în curte, am uitat să închid ușa și normal că pisica a fugit afară.
Pisicile urcă foarte ușor în copaci, dar nu mai știu să coboare, așa că am escaladat și am recuperat pisica”, arată Marcel Ciolacu.
Clubul BC CSU Sibiu a anunțat astăzi, 15 februarie, revenirea lui Moneya Pratt în lot, jucătorul american semnând contractul pentru restul sezonului.
În primele luni ale acestui sezon, jucătorul de origine americană, a activat în cadrul echipei de la Constanța, sub conducerea antrenorului sibian, Dan Fleșeriu.
Statistici sezon
Moneya Pratt, are 39 de ani, o înălțime de 196 cm și o medie de 8,1 puncte pe meci, 5,9 recuperări și o eficiența de 12 , conform basket.ro
sursa baschet.ro
A intrat în baschetul românesc în 2017, cu primele 2 sezoane jucate în culorile galben – albastru, după care a fost transferat la Craiova pentru 2 sezoane, urmând să joace și pentru echipa din Focșani, iar acum revine la Sibiu, cu speranțe mari.
Îi ținem pumnii și suntem nerăbdători să îl vedem pe teren.
În aceste zile, pașii ni s-au îndreptat spre casa unui meșteșugar de opinci. Probabil, vă imaginați deja un bărbat în vârstă cu barba albă și lungă, înțelept, scump la vorbă și cu mâinile bătătorite de muncă.
Ei bine, vă înșelați! L-am întâlnit pe Adrian David Coman, un tânăr la vreo 26 de ani, plin de energie și foarte vorbăreț. Este din Avrig și ne-a mărturisit chiar de la început că nu ar vrea să părăsească niciodată acest loc drag, chiar dacă a primit de-a lungul timpului diverse oferte.
„Ai mei au încremenit când au auzit că vreau piele”
Confecționează opinci din 2017, fiind pasionat de acest meșteșug. Împărtășește cu noi amintiri din copilărie, când la vârsta de 6 ani, tatăl său îl lua la colindat.
„Pe la 6 ani, tatăl meu mă lua la colindat. Un prieten a organizat o ceată de colindători, ca pe vremuri, din care făcea parte și tata. Mergeam îmbrăcați frumos în port popular și colindam. Fiind copil, nu îmi plăcea costumul popular pentru că era incomod. Și, mergând la colindat, eram cel mai mic și, bineînțeles, toată atenția cădea pe mine. De la 6 ani până în pandemie, am fost în fiecare an în această ceată de colindători.
Eu îi tot spuneam lui tata că vreau opinci și bubou. Bubou a găsit la un moment dat, dar opinci nu mi-a găsit. Într-o duminică, era vară, era caniculă, îmi iau telefonul și am căutat Cum se fac opincile. Mi-a apărut o doamnă din Vrancea care explica cum se confectionează. M-am uitat la ea, apoi am mers la ai mei și le-am zis că îmi trebuie piele ca să fac opinci. Bineînțeles, ai mei au încremenit când au auzit. M-am dus cu ei în târg, dar nu găsisem piele pentru că nimeni nu voia să zică de unde se face rost. Până la urmă, am găsit niște resturi și din acele resturi am făcut prima pereche. Culmea, am întâlnit un om care mi-a dat doi saci de piele pe gratis”, ne spune râzând Adrian.
După aceea, Adrian a început să confecționeze și alte obiecte, precum portofele, genți și bice. În prezent, continuă să creeze cât de mult poate.
Tânărul avrigean a absolvit Facultatea de Științe Socio-Umane a Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, devenind profesor de istorie. În prezent, predă Etnografie și Folclor la Palatul Copiilor Sibiu – Clubul Copiilor Avrig și susține lecții în școlile din localitățile învecinate, precum Bradu, Mârșa și Săcădate. În 2017, a obținut locul I la faza națională a Olimpiadei „Meșteșuguri artistice tradiționale”.
„Am avut copii care, la școală, sunt cei mai energici, dar când vin la mine să facem opinci, zici că sunt cei mai liniștiți. Copiii sunt foarte curioși, iar dacă știi cum să le predai și cum să te faci plăcut, te vor adora. Dacă aveam rezervată în programă o lecție de două ore despre Ștefan cel Mare, de exemplu, iar ei aveau multe curiozități, putea ca lecția să dureze mult mai mult”, ne spune Adrian.
Peste 500 de perechi de opinci
Peste 500 de perechi de opinci au fost realizate de Adrian de-a lungul timpului, iar colaborările sale cu diverse ansambluri populare i-au adus nu doar satisfacție profesională, ci și provocări pe măsură. Una dintre cele mai mari provocări a venit într-un moment în care a primit o comandă de 90 de perechi de opinci, cu termen de livrare de doar două săptămâni.
„A fost o adevărată provocare pentru mine. Practic, am avut impresia că nu voi reuși să respect termenul. Dar am avut noroc de un băiat care vine destul de des la atelierul meu și care m-a ajutat enorm. Fără ajutorul lui, nu știu cum aș fi reușit”, povestește Adrian.
Pentru realizarea opincilor, Adrian folosește mai multe tipuri de materiale, în funcție de tradiția și preferințele clientului.
„În trecut, opincile erau confecționate din piele de porc, nu șorici. Procesul de realizare a pielii era mai laborios decât în prezent, deoarece, înainte, porcul nu era parlit cu paie sau gaz, ci era băgat într-o vană mare cu apă fierbinte, după care se smulgea părul. Din părul obținut se făceau bidinele, iar din pielea de pe spate, care se tăia la o lățime de aproximativ 30 de centimetri, se obținea un fel de soluție din apă și coajă de arine, în care pielea de porc era introdusă pentru a căpăta o culoare subtilă și o rezistență crescută. Cu timpul, opincile din piele de porc au fost înlocuite de cele din piele de vită, mai scumpe, iar ulterior au apărut și opincile din cauciuc. Deși mulți cred că în Transilvania nu s-au purtat opinci, acest lucru nu este adevărat, iar tradiția acestora rămâne vie și în prezent în multe zone ale țării”, explică tânărul.
Pentru a realiza o pereche de opinci, Adrian petrece cam 40 de minute, iar o pereche de opinci realizată de Adrian David costă între 150 și 200 de lei, în funcție de mărime. De-a lungul timpului, opinciile sale au ajuns în locuri îndepărtate, precum Egipt, Canada sau SUA. Totuși, cele mai multe comenzi provin de la românii stabiliți în Germania sau Italia, dar și de la cei din țară. „Pot să spun că am încălțat câteva ansambluri populare din zona Moldovei și a Olteniei,” mărturisește Adrian, cu mândrie.
Casa lui Adrian poate fi considerată un adevărat muzeu. Camera în care am stat noi era ca o capsulă a timpului, fiecare colț fiind încărcat de istorie și tradiție. Am stat acolo aproape trei ore jumătate la povești, dar parcă timpul abia a zburat. Oriunde îți arunci privirea, vezi unelte vechi, instrumente de scris, porturi populare. În încăpere, mai multe manechine îmbrăcate în haine tradiționale păreau că ne ascultă poveștile, iar atmosfera era completată de o scenă întreagă: doi părinți, cu doi copii, unul dintre ei adormit în leagăn, iar alături, pe lazi, bunica care toarce și bunicul care le veghează.
Totul părea desprins dintr-un alt timp, unde tradiția și meșteșugurile sunt la loc de cinste. Dacă există oameni care doresc să viziteze locul său, îi primește cu tot dragul, însă le cere să-l anunțe din timp. În viitor, are planuri mari: dorește să construiască o șură și să aducă fân pentru a putea dormi în fân, așa cum făceau strămoșii săi, retrăind acele vremuri simple, dar pline de tradiție.
„Fac ateliere și la Muzeul Astra, unde mă întâlnesc cu mulți părinți care vor să aducă copiii să învețe despre meșteșugurile tradiționale. Am avut chiar o ofertă de a pleca în Germania pentru a organiza ateliere pe termen lung. Am anunțat la locul de muncă și am aflat că nimeni nu m-a susținut. Mi-au deschis ochii și am realizat că nu aș putea pleca de aici. Chiar și atunci când plec în concediu, îmi place să mă plimb, dar imediat mi se face dor de casă”, încheie Adrian.
Un tren care a plecat din Gara de Nord București și care trebuia să ajungă la Brașov a greșit drumul și a luat-o spre Buzău.
Incidentul a avut loc luni, 10 februarie 2025. Călătorii au fost informați, inițial, că s-a stricat macazul, apoi li s-a spus că s-a produs o eroare și că trenul pornise pe o linie greșită, potrivit observatorulph.ro.
Trenul a pornit din București spre Brașov, iar la Ploiești a greșit drumul și, pentru scurt timp, a mers către Buzău.
Luni, 10 februarie, în ziua în care a avut loc accidentul de la Scroviștea, trenul IR 1635 plecase din București Nord spre Brașov, însă din Gara Brazi, din Ploiești, acesta a pornit spre Gara de Sud, în direcția Buzău.
În momentul în care trenul a pornit din Gara Brazi, deja avea o întârziere de peste 30 de minute, a povestit un călător.
Observatorul Prahovean a cerut un punct de vedere de la CFR Călători. Reprezentanții companiei au spus că nu este din vina CFR Călători, iar vinovatul trebuie căutat la Compania Națională Căi Ferate CFR.
„Referitor la circulația trenului IR 1635 din data de 10 februarie 2025, vă informăm că situația prezentată de dumneavoastră din stația Brazi nu este din vina CFR Călători.
Pentru informații corecte și concrete, vă rugăm să vă adresați managerului infrastructurii feroviare – CNCF CFR SA (www.cfr.ro), fiind cel care organizează și dirijează circulația tuturor trenurilor pe calea ferată, gestionează inclusiv acțiunile întreprinse în mod curent, dar și în situaţiile neprevăzute apărute în graficul de circulaţie al trenurilor şi dispune măsuri de normalizare a circulației”, transmite CFR.
Balul Balurilor (sau Balul Bobocilor) de la Sibiu și-a atins scopul. A devenit, în doar câteva ore, cel mai vizualizat eveniment școlar. Cu reacții dintre cele mai controversate, însă cu o tracțiune extraordinară pentru influenceri și organizatori.
Dacă până acum despre locul desfășurării balului știau în special sibienii, organizatorul de evenimente a beneficiat de o strategie de comunicare la care nu s-ar fi așteptat. Sau care l-ar fi costat o droaie de bănet. În plus, Balul de la Sibiu s-a viralizat în toate mediile liceale și nu doar, ajungând în aceste zile să îi ia fața chiar și lui Georgescu în materie de urmăritori pe social-media.
Ce s-a întâmplat, de fapt? Elevii a șase licee din Sibiu, unele din cele mai prestigioase din oraș, l-au avut ca invitat pe manelistul Țzancă Uraganu. La eveniment au participat sute de elevi de la Colegiul Naţional „Samuel von Brukenthal”, Colegiul Naţional „Gheorghe Lazăr”, Colegiul Naţional „Octavian Goga”, Liceul Teoretic „Onisifor Ghibu”, Colegiul Naţional Pedagogic „Andrei Şaguna” şi Liceul Teoretic „Constantin Noica”.
O dramă națională, dacă e să fim cinstiți până la capăt! Adică, generația asta „pandemică”, ce s-a format în mare parte, ani buni, pe rețelele de socializare, a ales să își invite un idol special (nu spunem cu nevoi speciale, că nu se cade): pe Țzancă Uraganu.
Moraliștii de serviciu, în șomaj și pensionarii cu vreme de disecat firul în paișpe s-au aruncat nevoie mare asupra copiilor. Că asta e cultură, educație, acestea sunt valorile și alte asemenea invective care dau bine pe paginile puritane! Pe aceleași pagini media, desigur, care de altfel colcăie de pisicuțe drăguțe, de discuții inocente sau de icoane la care se închină de cel puțin trei ori pe zi, după ritualul de purificare. Și cu postări abuzând pe fundal de acordori de Mozart și Bach.
Evenimentul ne-a „surprins” pe toți! Absolut halucinant! Și total pe nepregătite! Cine s-ar fi așteptat la o asemenea grozăvie? Că doar trăim într-o țară cu valori bine înfipte în conștiința românașului din bătătură.
Avem un sistem educațional la zi, cu programe de lucru din cele mai performante și cu specialiști în pedagogie de mare clasă! Și cu părinți atât de preocupați de educația copiilor lor, încât ei înșiși se miră de unde își mai găsesc atâta puzderie de timp și energie să își pregătească sfințișori pentru societatea ce va să vină. Și, desigur, cu o clasă politică matură, cu oameni morali și integri, numai buni de pus pe rana problemelor țării acesteia.
Cine ați fi vrut să fie invitat la un astfel de bal, într-un astfel de context socio-politic și cultural, cu un sistem de învățământ atât de corijent la plierea pe provocările dintre cele mai diverse la care sunt expuși copii? Îmi și imaginez un astfel de eveniment, în care elevilor zbanghii le cântă Tronos-ul (Corul Patriarhiei Române), le speakerește Mircea Cărtărescu și le organizează concursurile Andrei Pleșu. În cel mai fericit caz, având drept locație Filarmonica de Stat sau Catedrala Metropolitană.
Elevii aceștia au părinți. Bașca, sunt și absolvenți a cel puțin 8 clase. Se presupune că organizarea unui asemenea eveniment nu a fost chiar total străină măcar de o brumă de dascăli, cu care s-au consultat. Ei sunt produsul unor pedagogi care, teoretic, ar fi trebuit să îi formeze în jurul unor valori sănătoase, dezvoltându-le o traiectorie asumată, în virtutea cunoștințelor dobândite în toți acești ani. Și al unor părinți care cu siguranță ascultă acasă non-stop muzică clasică și își dau cu rândul să îi rutineze prin spectacole de teatru, lecturi fervente, conjuncția cu personalități vectoriale, vecinătatea cu colegi țiplă de cultură, lansări de carte, expoziții de artă…
Înainte de a-i crucifica public pe acești copii (dacă se poate, în Piața Mare, că e un loc foarte instagramabil!), poate ar trebui să vedem ce ascundem sub preș noi, ca părinți, din ignoranța și ipocrizia noastră. Tzanca Uraganu are un succes fenomenal pentru că el e un exponent extrem de relevant a ceea ce am clădit (sau dărâmat) în copiii noștri, în societatea în care ne complăcem și în propriile noastre valori. Într-o țară cu rata cea mai scăzută dintre țările europene la consumul de carte, e greu să te aștepți… să ai parte! Cât despre moraliști, pot închide și ei ochii din când în când și să cânte la altă masă.
