Un tânăr din județul Sibiu a fost implicat într-un accident mortal, duminică seara, pe DN 1, în județul Alba.
Astfel, duminică seara, pe DN 1, la kilometrul 360+500 de metri, pe direcția de mers Sibiu-Sebeș, un tânăr de 23 de ani, din localitatea Petrești, ar fi efectuat o manevră de depășire neregulamentară, intrând în coliziune cu o autoutilitară condusă de un tânăr de 25 de ani, din județul Sibiu.
Serviciul Public Județean Salvamont Sibiu a fost solicitat astăzi să intervină în sprijinul unui grup de trei turiști din Madrid, cu vârste cuprinse între 45 și 51 de ani, care au urcat pe jos de la Bâlea Cascadă către Bâlea Lac fără echipament adecvat pentru condițiile din zonă.
„Echipa Salvamont Sibiu a fost chemată pentru a acorda ajutor unei persoane de 45 de ani din grup, care se afla în stare de epuizare la aproximativ 3 km de Bâlea Lac, pe Transfăgărășan. Salvatorii montani au intervenit rapid, oferind sprijin și evaluare medicală la fața locului.
Serviciul Public Județean Salvamont Sibiu rămâne la dispoziția celor care aleg să exploreze frumusețile Munților Făgăraș, asigurându-le sprijin și siguranță în caz de nevoie”, a transmis Salvamont Sibiu pe Facebook.
SURSĂ VIDEO: Serviciul Public Județean Salvamont Sibiu
Atleta Alexandra Hudea a debutat în noul an competițional cu ocazia celei de-a doua etape a Campionatului Național de Sală, rezervat seniorilor și juniorilor U23 și U20.
Aceasta s-a desfășurat în zilele de 25-26 ianuarie la Sala de Atletism „Ioan Soter” din București și a adus primele podiumuri pentru Alexandra Hudea.
În ambele probe atleta de aur a Mediașului s-a duelat cu colega ei Mihaela Blaga de la Mica Romă din Blaj, Alexandra impunându-se la 1.500 de metri iar Mihaela Blaga la 3.000 de metri.
Municipiul Mediaș a fost traversat, duminică după amiaza, de zeci de vehicule cu tehnică militară și personal.
Cel mai probabil, este vorba despre participarea personalului și vehiculelor la exercițiul „STEADFAST DART 25”.
Exercițiul face parte din seria de activități de instruire planificate la nivel aliat și are ca obiectiv principal consolidarea capacitații de reacție și a interoperabilității forțelor participante.
„În vederea participării la exercițiul multinațional „STEADFAST DART 25” (STDT’25), pe teritoriul României sunt programate, începând de miercuri, 22 ianuarie, deplasări de tehnică militară și personal aparținând forțelor armate ale Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.
Unitățile britanice vor tranzita și desfășura activități în diverse zone din țara noastră, în cooperare cu forțele naționale și cu cele ale altor state aliate dislocate în România. Principalele axe rutiere de deplasare sunt Nădlac – Cincu – Smîrdan și Negru Vodă – Constanța – Smîrdan.
Pentru buna desfășurare a STDT’25, autoritățile naționale, împreună cu aliații NATO, vor lua toate măsurile necesare pentru a minimiza impactul asupra comunităților locale și traficului rutier, deplasările urmând a fi executate, cu preponderență, pe timp de noapte.
Exercițiile NATO precum STDT’25 sunt defensive și transparente, fiind desfășurate cu respect deplin față de obligațiile internaționale ale României.
Mulțumim cetățenilor pentru înțelegere și adresăm rugămintea participanților la trafic să respecte indicațiile reprezentanților autorităților competente pe durata deplasării tehnicii militare”, a transmis Ministerul Apărării Naționale într-un comunicat de presă.
Un jaf șocant a zguduit lumea patrimoniului cultural internațional. Cu doar o zi înainte de închiderea extraordinarei expoziții Dacia, Regatul aurului și argintului, găzduită de Muzeul Drents din Assen, Olanda, o explozie a facilitat furtul a patru piese de o valoare inestimabilă.
Directorul Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei, implicat în organizarea expoziției, a confirmat că patru obiecte au fost furate, ceea ce reprezintă o pierdere uriașă pentru istoria și identitatea culturală a României.
Managerul Muzeului Național Brukenthal a transmis: „De menționat că Muzeul Național Brukenthal nu a împrumutat nicio piesă la această expoziție. Am fost solicitați să expunem și noi câteva piese în cadrul acestei expoziții și a expoziției Dacia, ultiuma frontieră a romanității. În urma discuțiilor avute cu colegii mei conservatori, restauratori și muzeografi am hotărât că piesele solicitate nu pot să participe la expoziții din cauza stării lor de conservare, fiind foarte fragile. Însă, am răspuns solicitării că dorim să participăm cu alte piese, însă propunerea noastră nu a primit niciun răspuns.
Acest jaf de artă, nu singurul din ultimii ani din Olanda sau din Germania, ar trebui să ne conștientizeze mai mult și pe noi, cei din România în ceea ce privește siguranța și protejarea patrimoniului cultural național.
Muzeul Național Brukenthal a trăit o asemenea traumă în 1968 când au fost furate 8 tablouri din care au fost recuperate doar 4. A fost cel mai mare furt de opere de artă din România! În cadrul expoziției realizată despre acest eveniment în anul 2022 am atras mai multe semnale de alarmă. Suntem a treia generație profesională de la momentul furtului; chiar dacă nici astăzi nu putem afirma că suntem detașați emoțional, raportarea noastră la trecutul instituției poate fi mai ușor așezată în tiparele memoriei reparative. O parte din cercetarea pe care s-a bazat expoziția și catalogul acesteia s-a desfășurat în anii trecuți, în arhiva de fotografie. În 2022, cu prilejului unei inspecții în depozitul de pictură europeană am constat faptul că șasiul de pe care a fost tăiată pânza lucrării Moartea Cleopatrei de Anthony van Dyck era păstrat fiind împachetat așa cum fusese predat în urma anchetei închise în 1972! Faptul că 50 de ani nimeni nu a dorit să deschidă pachetul arată o traumă perpetuată în conștiința angajaților muzeului. A fost momentul în care am realizat că a venit timpul să prezentăm propria noastră versiune asupra evenimentelor. Astfel am hotărât să constituim o comisie asistată de un reprezentant al Poliției de Patrimoniu, iar după despachetare am hotărât că șasiul trebuie expus; de la acest element s-a dezvoltat conceptul proiectului expozițional Marele furt de la Brukenthal urmat și de documentarul realizat împreună cu HISTORY”.
Evenimentele tragice din Olanda trebuie să servească drept lecție pentru România. Deși patrimoniul național este valoros, resursele alocate protejării și promovării acestuia sunt adesea insuficiente. Reprezentanții muzeelor românești insistă asupra mai multor direcții de acțiune:
Modernizarea sistemelor de siguranță: Camere de supraveghere, detectoare de fum, alarme de spargere și alte tehnologii avansate trebuie să devină standard.
Formarea și angajarea personalului calificat: Conservarea și restaurarea obiectelor de patrimoniu trebuie realizate de experți bine pregătiți.
Reabilitarea clădirilor istorice: Multe dintre muzeele României funcționează în clădiri care necesită restaurări urgente, fără de care siguranța patrimoniului este pusă în pericol.
Mario Popovici, în vârstă de 19 ani, a reușit să intre în Top 10 Mondial în Superenduro, la categoria Juniori. Cu peste 200 de competiții câștigate, camera sa este o adevărată vitrină de medalii și trofee.
În aceste zile, Mario ne-a trecut pragul și am discutat despre motorsport, ce presupune acest sport, competiții viitoare și obiective. A început să practice motocrosul la doar 5 ani, iar la 5 ani și jumătate participa deja la primele competiții oficiale. La doar 6 ani, Mario devenea campion al României. Această pasiune pentru sporturile pe două roți își are rădăcinile în familie, tatăl și bunicul său fiind, de asemenea, mari iubitori ai motocicletelor.
„Am câștigat o mulțime de campionate, iar fiecare dintre ele a avut o semnificație aparte pentru mine. Fiecare victorie m-a marcat în mod diferit, dar dacă ar fi să aleg un moment special, acesta ar fi anul în care, la clasa de 65cc la motocros, am câștigat cinci titluri. În același sezon, la doar 10 ani, am devenit campion al Ungariei, Cehiei, Austriei, României și campion est-european. A fost un an de neuitat pentru mine”, povestește Mario.
A renunțat la motocrosul de performanță la 14 ani. Totuși, tranziția către enduro a venit natural. I-a fost ușor să iasă în natură, să exploreze și să se dedice unei ramuri a motociclismului care i se potrivește la fel de bine.
Până la vârsta de 14 ani, Mario Popovici a practicat motocros de performanță, după care a luat o scurtă pauză. Aceasta nu a durat însă prea mult, deoarece tot la 14 ani a început să exploreze ramurile enduro. De superenduro s-a apucat relativ recent, în urmă cu aproximativ un an, la vârsta de 18 ani.
Mario și-a finalizat studiile liceale, frecventând până în clasa a 10-a Liceul Onisifor Ghibu din Sibiu. Ulterior, s-a transferat la un liceu din America, experiență pe care o consideră extrem de valoroasă: „M-a ajutat foarte mult, deoarece metodele de predare erau aplicate, iar eu am învățat multe lucruri utile”.
Sibianul recunoaște că emoțiile sunt cea mai mare provocare, mai ales înaintea startului, însă a învățat să le gestioneze încă din copilărie, când a început să concureze. „M-am obișnuit cu emoțiile, dar nu este ușor să pierzi după ce ai fost obișnuit cu victoriile. Cu toate acestea, fiecare eșec este o lecție, iar din fiecare am învățat ceva important”, spune el.
„Sunt recunoscător că nu am avut o copilărie petrecută pe ecrane, ci una activă”
Un alt aspect care îl face să privească înapoi cu mulțumire este relația cu sportul și oamenii pe care i-a întâlnit: „Oriunde mergeam la competiții mi-am făcut prieteni. Sunt recunoscător că nu am avut o copilărie petrecută pe ecrane, ci una activă. Vreau să cresc sportul motociclism în România. Mă gândesc că, atunci când mă voi retrage, voi lucra la dezvoltarea acestui sport. Mi-am îndeplinit multe vise prin campionatele câștigate. Ultimul obiectiv pe două roți va fi participarea la Dakar, chiar dacă am avut multe obiective atinse prin competițiile câștigate”.
Cursa de la Cluj nu a fost una dintre cele mai reușite, spune Mario Popovici, chiar dacă rezultatele obținute sunt foarte bune: „Știu ce pot să fac și mă concentrez pe următorul pas. Eșecurile mă motivează și mai mult. Am avut un mic accident acolo pe care nu l-am putut repara, dar am trecut peste și am învățat din fiecare greșeală. Este doar o situație temporară”.
Motociclistul a subliniat că accidentările sunt un obstacol inevitabil în cariera unui sportiv. „Fiecare accidentare înseamnă timp pierdut, iar recuperarea poate fi dificilă și te trage înapoi. Aproape fiecare os din corpul meu a fost afectat, dar, din fericire, nu am avut accidentări grave”, a explicat el.
În prezent, Mario Popovici este afiliat unui club și folosește o motocicletă specifică în competiții. „Eu merg pe motocicleta Rieju și fac parte din echipa Topcross TCS din București”, a explicat el.
În ceea ce privește Sibiul, Mario consideră că orașul este ofertant pentru motocicliști. „Când eram mic, aveam sponsori în Sibiu, iar autoritățile locale s-au implicat. Sibiul este bine dezvoltat în motociclism, în mare parte datorită evenimentului Red Bull Romaniacs”, a spus sportivul. Cu toate acestea, el crede că există loc pentru mai multe investiții: „S-ar putea investi mai mult în sport. Avem sportivi sibieni foarte dedicați, care obțin rezultate incredibile”.
Cei care fac ceva bun pentru sport sunt idolii lui Mario. Îi place foarte mult ceea ce face Rafael Nadal pentru tenis. Îi admiră faptul că, atunci când s-a retras din sport, a creat o bază sportivă și investește în sport și în copii. Îi place ideea de a dezvolta sportul.
„Lucrez la crearea unei baze sportive pentru motorsport în Sibiu. Vreau să deschid o școală pentru copii, unde să poată încerca echipamente și să învețe corect cum să manevreze motocicleta. Sibiul este ofertant datorită mediului propice acestui sport. Copilul trebuie lăsat să aleagă liber, fără a fi influențat de părinți, care, de multe ori, își doresc mai mult decât copilul, iar în astfel de cazuri rezultatele nu sunt întotdeauna reușite”, mărturisește tânărul.
„În Sibiu nu există o școală de motorsport, dar mulți practică sportul pe Dealul Gusteriței”
Săptămâna trecută a avut loc a treia etapă din Campionatul Mondial de SuperEnduro, unde Mario a participat la clasa juniorilor (vârsta între 16 și 23 de ani). S-a calificat din prima pe locul 9, iar seara a venit cursa. În prima manșă, a început bine, fiind pe locul 5 pe parcursul primei jumătăți de traseu, dar a suferit o căzătură și a terminat pe locul 11. În a doua manșă, s-a clasat tot pe locul 11, iar în a treia a avut o evoluție mult mai bună. Totuși, Mario se pregătește continuu și spune că a învățat multe din această experiență.
Clasamentul este extrem de strâns, diferența dintre participanți fiind de doar câteva secunde. La Campionatul Mondial, au fost 26 de rideri la categoria juniori, iar Mario se află în prezent în Top 10 la clasamentul general. Acum, se pregătește pentru etapa din Polonia, iar apoi urmează competiția din Ungaria.
Noi îi ținem pumnii lui Mario și îi urăm mult succes în tot ceea ce își propune.
Lecţia de gramatică pe care v-o propun astăzi ţine de siguranţa naţională! România se află sub ocupaţia minciunii sfruntate, o otravă cu efect paralizant pentru discernământul naţional.
Ca să nu mai vorbim de gradele ei de comparaţie, ale minciunii vreau să zic: pozitiv – exprimând calitatea obişnuită, fără termen de comparaţie. Nici nu ai cu ce compara minciuna sfruntată şi densitatea ei pe centimetrul pătrat de ecran tv în aceste zile. Comparativ – când însuşirea minciunii, adică sfruntarea este comparată cu cea a altor minciuni.
De fapt curg de mai bine de 40 de zile încoace în valuri, una mai sfruntată ca alta. Ăsta-i comparativul de superioritate, căci cel de egalitate a devenit o caracteristică generală: indiferent cine le scoate pe gură, minciunile sunt la fel de sfruntate. Doar comparativul de inferioritate, adică minciuni mai puţin sfruntate decăt altele nu prea am auzit.
Şi în sfârşit superlativul – aici minciuna stă cu tatăl ei la masă, cea mai sfruntată. Doar că mai există un superlativ la vârf, cel absolut, unde sfruntarea e atît de neruşinată, încât e nevoie de câteva surate, adverbe, locuţiuni adverbiale şi micuţul de, pentru a reda halucinanta dimensiune a minciunilor turnate ca lătura în capul românilor. Aşa că, de la acest nivel vin minciunile grozav de, neînchipuit de, din cale afară de… sfruntate. Şi apoi, există o zonă de asemenea sfruntare, încât nu mai poţi compara nimic cu nimic.
Minciuna sapă o prăpastie adâncă, plină ochi cu dispreţ, între marele mincinos şi poporul său: minciuna colosală, gigantică, uriaşă. Şi sfidătoare! Cea care-ţi spune că ceea ce vezi nu este adevărat, că milioanele de români batjocoriţi de propriul guvern în toată Europa nu există, nici ordinul de la Bruxelles: încurcă-i, drace! Şi nici magistraţii statului chemaţi la ordin de un dictator hidos împotriva cetăţenilor săi. Bun ar fi să avem şi noi un Musk, multimiliardarul nostru, care să aducă pentru o zi şi toată diaspora în ţară la protestul naţional împreună cu cei de acasă, şi, o casă de avocatură întru uşurarea statului de ceea ce datorează celor cărora le-a încălcat un sacrosanct drept constituţional, dreptul la vot.
De nu vom avea discernământul la purtător, aşa vom sta, române, după ce ne vom fi trântit poarta în nas cu mânuţa proprie, contemplând pasiv roadele prostiei, lenei şi botului pus la momeli: ca viţelul la poarta nouă! Poate doar când vom geme sub povara propriei opţiuni să ne aducem aminte de generozitatea bunului Dumnezeu, care l-a făcut pe om cu capul pe umeri şi liber să-l folosească cu dreaptă judecată. Dar şi de teorema lui Thomas din sociologie, care spune că atunci când oamenii consideră o situaţie ca reală, ea devine reală prin consecinţele ei!!!
Pace fără de Hristos nu va fi nici în România, nici în lume, căci o împărăţie dezbinată în sine se prăbuşeşte, iar vinul nou pus în burdufuri vechi le sparge şi se varsă. Şi nici petecul reşapaţilor politici pe coate goale nu face decât să sfâşie haina românească. Ţara e ruptă în două, între cei care văd realitatea şi orbeţii care cred minciuna, la intersecţia între Sodoma şi Ninive, la o răscruce istorică fundamentală între dăinuire şi neantizare, pe muchie între curaj şi abandon.
Curajul de a înfige bisturiul până la os în coptura care infectează societatea de 35 de ani încoace nu-i de colea, cere bărbăţie ca a strămoşilor noştri, despre care Petre Ţuţea spunea cu admiraţie că, o căruţă de ţărani a ţinut în şah imperii aici, la gurile Dunării. Dar nimic nu s-a făcut din, ceea ce s-a făcut, fără Dumnezeu!
Salvamont România anunță, duminică, un nou record de intervenții, fiind înregistrate, în ultimele 24 de ore, 187 de apeluri prin care se solicita intervenția de urgență a salvamontiștilor.
De asemenea, salvamontiștii sibieni au primit 10 apeluri.
Astfel, în urma acestor solicitări, au fost salvate 190 de persoane, au informat, pe Facebook, reprezentanții Salvamont România.
Cele mai multe solicitări, în număr de 16, au fost pentru Salvamont Lupeni, urmând Salvamont Prahova, cu 14 apeluri, apoi serviciile Salvamont din Sinaia, Alba și Harghita, cu câte 13 intervenții.
„Un nou record, nedorit, pentru istoria Salvamont Romania! Cifrele zilei: 187-190-140. În cazul acestor intervenții au fost salvate 190 de persoane.
Dintre acestea, peste 140 de persoane au ajuns la spital, 58 au fost transportate cu ambulanțele SAJ, SMURD sau Salvamont pentru transport la spital, două persoane au fost predate elicopterului SMURD pentru transport la spital, iar restul au primit acordul să fie transportate cu mașinile aparținătorilor.
Papa Francisc a afirmat sâmbătă că Biserica Catolică este gata să accepte o singură dată pentru Paște, în timp ce această sărbătoare religioasă este adesea celebrată la date diferite în funcție de calendarele religioase folosite, notează AFP.
„Biserica Catolică este dispusă accepte data dorită de toți, o dată a unității”, a declarat el improvizând și îndepărtându-se de textul omiliei rostite la liturghia de închidere a săptămânii de rugăciune pentru unitatea creștinilor.
„Într-o manieră providențială, Paștele va fi celebrat în acest an în aceeași zi în calendarele gregorian și iulian, tocmai în cursul acestei aniversări ecumenice”, a spus papa referindu-se la Conciliul de la Niceea, care a avut loc în urmă cu 1700 de ani și este considerat primul conciliu care a avut ca scop rezolvarea problemelor dintre diferitele biserici.
„Îmi reînnoiesc apelul ca această coincidență să servească drept aducere aminte tuturor creștinilor să facă un pas decisiv spre unitate și asta în jurul unei date comune pentru Paște”, a conchis suveranul pontif.
Ziua în care se sărbătorește Paștele este calculată în general, în funcție de biserică, după calendarul iulian sau gregorian, ducând uneori la diferențe de câteva săptămâni.
CIA a evaluat că pandemia COVID-19 este „mai probabil” să fi apărut dintr-un laborator decât din natură, a declarat, sâmbătă, un purtător de cuvânt al agenţiei, citat de Reuters.
Însă, în ultimele săptămâni ale administraţiei Biden, fostul director al CIA, William Burns, le-a cerut analiştilor şi oamenilor de ştiinţă din cadrul CIA să ajungă la o concluzie clară, subliniind importanţa istorică a pandemiei, potrivit unui înalt oficial american.
Astfel, CIA se alătură Biroului Federal de Investigații (FBI) și Departamentului de Energie în identificarea unui incident de laborator la Wuhan, China, ca sursa probabilă a virusului Covid-19. Acesta a ucis mai mult de 1,2 milioane de americani și peste șapte milioane de persoane la nivel global.
CIA afirmă că are „încredere scăzută” în evaluarea sa conform căreia o „origine legată de cercetare a pandemiei COVID-19 este mai probabilă” şi notează în declaraţia sa că ambele scenarii – originea de laborator şi originea naturală – rămân plauzibile.
La începutul acestei săptămâni (20 ianuarie), Donald Trump și-a preluat oficial cel de-al doilea mandat de președinte SUA, prin depunerea jurământului în Sala Rotondă a Congresului American din clădirea Capitoliului. În discursul său de învestitură, cel de-al 47-lea președinte american a anunțat politici dure legate de imigrație, meritocrație și folosirea banilor publici. Totodată, a vorbit despre oprirea tuturor războaielor, dar și despre Canalul Panama și extinderea teritorială.
De asemenea, preşedintele ales al SUA, Donald Trump, a anunțat și două ordine executive de abrogare a programelor privind „diversitatea, egalitatea şi incluziunea”, precizând că guvernul federal american va recunoaşte de acum înainte doar două sexe, masculin şi feminin. Unul din ordinele executive va interzice folosirea fondurilor federale pentru promovarea ideologiei de gen sau pentru proceduri medicale de schimbare de sex.
Iată câteva din declarațiile din cadrul discursului de învestitură:
„Am fost salvat de Dumnezeu pentru a face America măreață din nou!”;
„De acum înainte, țara noastră va înflori și va fi din nou respectată în întreaga lume. Vom fi invidiați de alte națiuni și nu vom mai lăsa pe nimeni să profite de noi”;
„Suveranitatea noastră va fi recâștigată”;
„Nu vom uita de țară. Nu vom uita Constituția noastră și nu vom uita pe Dumnezeul nostru”;
„În calitate de comandant șef, pentru mine nu există o responsabilitate mai mare decât să apăr țara de amenințări și invazii și exact asta voi face”;
„Vom fi din nou o națiune bogată și aurul lichid de sub picioarele noastre va ajuta să o facem. O voi face la un nivel pe care nimeni nu l-a mai văzut până acum”;
„În loc să-i taxăm pe cetățenii noștri pentru a îmbogăți alte țări, vom impune taxe și iar taxe țărilor străine pentru a ne îmbogăți cetățenii”;
„Voi reintegra toți membrii serviciului militar care au fost expulzați pe nedrept din armata noastră pentru că s-au opus obligației de vaccinare COVID”…
Vă par cunoscute temele abordate? Naționalism cât încape, delir mistic, suveranitate strașnică, abordări de „ev mediu” (auzi la el, cică doar sexul masculin și feminin!). Bașca, se îndoiește de legalitatea dreptului de a decide singur de te vaccinezi sau nu! În plus, a mai și scos America din Organizația Mondială a Sănătății! Pentru că, în motivația textului ordinului executiv de luni, OMS e „suspectată” de: „manipularea greșită a pandemiei de COVID-19 care a apărut din Wuhan, China și alte crize globale de sănătate, eșecul acesteia de a adopta reformele necesare urgent și incapacitatea sa de a demonstra că este independentă”. Și ca și cum atâtea „nenorociri” nu ar fi fost de ajuns, Trump a anunțat și retragerea din acordul de la Paris privind clima.
Vă imaginați cum ar fi reacționat societatea progresistă de la noi dacă un președinte ales ar fi avut un astfel de discurs și ar fi anunțat astfel de măsuri? Cum s-ar fi poziționat televiziunile, care trăiesc exact din aceste ideologii pe care le amendează președintele Americii? Aceiași, veșnicii „analiști” politici care, la ceremonia de învestitură a lui Trump, se scurgeau extaziați prin studiouri de măreția momentului și nu mai conteneau să aducă osanale poporului american. Da, aceiași oameni care în toți acești ani amendau cu înverșunare fiecare teză din discursul trumpist, „adaptat” la poporul român.
În discursul lui Trump nu e vorba despre implementarea ultimativă a neroziilor transgender, duse cu exces de zel, nici măcar despre folosirea programatică a popoarelor drept cobai ai fanteziilor Gretei ori OMS-ului. Această retorică antioccidentală, legată de „restaurarea adevărului biologic” (cum îi spune Trump), vine la pachet cu „dileme” legitime resimțite de mulți oameni: De ce bărbații să concureze în echipele sportive feminine, să intre în vestiarele femeilor? De ce bărbații care se identifică drept femei să fie închiși în închisorile federale pentru infractorii de sex feminin? De ce, ca angajator, sunt obligat să ofer locuri de muncă, discreționar, membrilor comunității LGBT, doar în virtutea „competenței” acestora de apartenență la respectiva comunitate? De ce-uri care, fiecare dintre ele, nu fac decât să reclame reacomodarea prezentului la adevăratele probleme și necesități.
Asistăm, în aceeași ordine de idei, la erodarea unui argument considerat imbatabil până la preluarea mandatului de președinte al lui Trump: oricine se opune directivelor progresiste ale acestei „societăți civilizate” e retrograd, înapoiat, un paria pentru noua ordine mondială și, clar, putinist!
E de urmărit cum se va remodela viitorul lumii. Desigur, dacă nu îi mai trimite Elena Lasconi o scrisoare lui Trump, în care să se jelească de injustiția unor astfel de măsuri. Scrisoare pe care să i-o ducă eventual Ponta președintelui american, când mai are el drum pe acolo…
A, și o ultimă oripilantă întrebare: americanii ăștia nu au și ei Curte Constituțională?
Suntem dinaintea unei Întâlniri care a devenit în timp paradigmă, model al întâlnirii dintre om și Dumnezeu-Omul. O liniște de limpezime se desprinde parcă din Evanghelia aceasta rostuită după sărbători. Sau, îngăduiți, între sărbători. O Evanghelie liant între Botezul Domnului și Întâmpinarea Lui de către Ana și Simeon. Care pare că explică modul bucuriei pe care cei doi o trăiesc la vederea Pruncului Iisus.
Personajele celor două praznice de Întâlniri nu sunt așa diferite cum ar crede câte unii. Și Simeon și Ana și Zaheu, cât este el de vameș, sunt oameni în așteptare și păzitori ai unei frontiere. Simeon, o frontieră de timp. Ana, o frontieră de Duh. Iar Zaheu, o frontieră de trup.
Nu cred că era cel mai iubit dintre pământenii Ierihonului. Vămuia. Adică dijmuia pentru regalitatea ierusalimitean, ca și pentru Imperiul Roman, din câștigul celor din Ierihon. Arheologia biblică a relațiilor comerciale păstrează cote și sume, atitudini și multe dintre obiceiurile de astăzi ale „dijmuitorilor” de muncă și avere a oamenilor din comunități, care erau și pe atunci. Un astfel de om, care prin profesie părea insuportabil, este cel la care Iisus Hristos intră să mănânce. Și mărturia lui schimbă din temelii ceea ce am putea gândi vreodată despre vameși, despre funcționari.
Priviți textul cum crește în intensitate. Un om mic de statură se urcă într-un sicomor. Vor fi zâmbit jumătate din oamenii Ierihonului: „Uite și la ăsta! De omul ăsta ne temem noi și băgăm mâna în banii noștri?” Dar lui Zaheu – căci așa îl cheamă – puțin îi pasă. El caută să vadă cine este Iisus. Și Hristos nu râde de cei care Îl caută. Nu refuză Întâlnirea. Nu ține cont de privirile superficiale ale celor din jur. Vă asigur că așa este mereu! El are Privirea Sa și știe, vede în adânc.
Zaheu este o surpriză de om. Dincolo de preocupările sale de vameș, are preocupările lui clare de om care caută mântuirea. Jumătate din avere o dă săracilor și, dacă a năpăstuit pe cineva, întoarce împătrit. Inteligent și onest. Ce spune el nu e laudă, ci e mărturie. E mărturia de surprindere a unui suflet. El spune Celui pe Care căutase să-L vadă cine este. Și Aceluia îi mărturisea. Sunt aici două puncte de înțelegere a Evangheliei propuse nouă. Dintâi că orice efort uman de cunoaștere a lui Dumnezeu este răsplătit de Dumnezeu-Omul cu descoperirea omeniei din noi.
Al doilea, că omenia din noi este văzută de Dumnezeu cu mult înainte să sesizăm noi dumnezeirea Sa. Că Dumnezeu crede în noi, în ciuda cârcotașilor de pe margine și că niciun clișeu din lume nu depărtează pe Hristos din dragostea căutării noastre. Nici nu știu să vă spun care din acestea două încântă mai tare inima. Cert este că orice asemănare cu Zaheu umple de sens viețile noastre.
