De foarte mulți ani, scrima a fost lăsată în uitare în Sibiu, orașul nostru nefiind unul învățat să vadă luptele cu sabie, floretă sau spadă decât în epocile cavalerilor. Dar de circa doi ani jumătate, lucrurile s-au schimbat. Gerard Tuzhanyi este omul care a adus acest sport în atenția părinților sibieni, care și-au trimis copiii să învețe „regulile cavalerești”.

În sala de scrimă

Am decis să-l vizităm pe Gerard în locul unde copiii se antrenează pentru a-și încleșta floretele cu adversarii lor, adică în sala de scrimă. Pereții sunt albi, precum costumele ce parcă lucesc pe copiii care se luptă, la fel cum făceau mușchetarii în Franța.

La început, când te uiți, pare ușor, dar după mai multe minute de împunsături de floretă, cu pașii în față și în retragere, pe cadrul de aluminiu antiaderent, tinerii care se luptă își dau măștile jos și sunt transpirați. Ne uităm pe periții sălii, sunt rezemate pe niște suporturi mai multe măști, unele în tricolorul României, altele cu alte diferite modele, unele mai simple. Gerard se mișcă de colo-colo. Ba explică ceva unuia dintre sportivi, îi arată cum se împunge eficient, ba îi arată altuia cum să atace țintele de pe perete… Neobosit în tot ceea ce face.

Pe jumătate african

Povestea antrenorului de scrimă pornește din două fire narative, unul din Cluj, mama sa fiind de-a locului și unul din Burundi, tatăl său venind din acea țară africană să studieze politehnica în România. S-au întâlnit la Cluj. Din dragostea celor doi, s-a născut Gerard, care a rămas în orașul universitar de pe Someș până la 14 ani. Tatăl său, după terminarea facultății s-a reîntors în țara sa natală, devenind peste ani ministru al culturii și al sportului. Au păstrat însă legătura. Și-a mai vizitat tatăl de vreo câteva ori, dar nu a dorit niciodată să rămână acolo, situația politică și socială fiind destul de instabilă.

„Acum intenționez să merg la tatăl meu, dar nu este chiar ușor, este scump, plus că necesită mult timp”, mărturisește Gerard. Antrenorul, proaspăt devenit sibian, își aduce aminte de două nunți la care a participat în Burundi, una de reformați, care este asemănătoare cu cele care se organizează la noi, dar într-o atmosferă mai caldă și cu un cadru lângă lac și înconjurat de palmier și una musulmană, mult mai diferită ca nunțile ce le știm noi. „Nu era băutură, se stătea doar în picioare”, își amintește Gerard.

Campion național, în echipă, și vicecampion național la solo

Cariera lui Gerard ca scrimer a început din pură curiozitate, datorită, în special, faptului că sala de scrimă era foarte aproape de casa unde locuia. Primul antrenor pe care l-a avut a fost Mugur Codreanu, care activa la CSM Cluj. Ulterior, pe când avea 14 ani, a fost convocat la Centrul Olimpic din Satu Mare. Antrenorii sub care a intrat în tutelă au fost Eva Lengyel și File Atila. Tot în acest oraș a terminat liceul și a urmat și facultatea.

La 25 de ani, a revenit la Cluj, fiind antrenat de Peter Habala. A concurat la diverse campionate naționale și internaționale și a reușit să devină de mai multe ori campion național în grup, vicecampion național la solo și a participat chiar și la Mondiale. A fost coleg cu Sălișcan Virgil, Radu Dărăban, Dascălu Bogdan, Osvath Richard… A fost și vicecampion olimpic. Însă cariera lui ca luptător s-a terminat acum vreo doi ani și jumătate, în urma unei accidentări la tendonului lui Ahile. De atunci antrenează la Sibiu.

Sibiul, fără tradiție în scrimă

„În Sibiu nu s-a practicat scrima de foarte mulți ani. Tocmai din acest fapt am venit să deschid aici o sală.  M-au ajutat clubul de la Timișoara, dar aceștia după șase luni s-au răzgândit, văzând că nu prea vin copii interesați. Dar m-am descurcat singur. Acum merge din ce în ce mai bine, mai ales că avem sala antrenament într-o zonă mai bună acum”, spune Gerard.

Scrima nu e un sport periculos

La prima vedere, văzând armele și contactul pe care îl fac scrimerii între ei, ai spune că este un sport periculos, dar Gerard contrazice acest stereotip. „Scrima nu este un sport periculos, dacă sportivii se echipează corespunzător. Desigur, este un sport de contact, dar în acesta nu te rănești, chiar dacă pare violent la început. Sunt alte sporturi precum boxul, fotbalul, în care ai șanse mult mai mari să te accidentezi”, e de părere antrenorul.

Scrima este compusă din trei arme

Plimbându-ne prin sală, antrenorul ne spune despre confuzia pe care o fac oamenii în ceea ce privește arma pe care o folosește un scrimer. Și nu, nu este o armă, ci sunt trei. „Scrima este compusă din trei arme: floretă, spadă și sabie. Noi practicăm aici floreta. La floretă centrul de cadeți este la Timișoara, București și Cluj. Noi, în circa doi ani jumătate, am reușit să strângem toate categoriile vârstă, dar cu cei mai mari este mai greu să faci performanță în doi ani de scrimă, deoarece sunt unii de aceeași vârstă cu aceștia care au și 10 ani de scrimă”, spune antrenorul.

De ce nevoie ca să fii un scrimer

Costurile pentru orice sport de performanță sunt destul de mari, dar dacă cineva dorește să îmbrățișeze acest sport, are nevoie de de minim 2000 de lei. „Ca un copil, de exemplu, să se apuce de scrimă, are nevoie, în primul rând, de o floretă, care costă între 350 și 1000 de lei, o mască, ce valorează între 500 și 800, costumul, desigur, care costă 300-700 de lei, lameul, circa  400 și mănușa, aproximativ 200 de lei. Toate aceste piese trebuie comandate. Noi oferim în primul an echipamentul gratuit copiilor”, explică Gerard.

Un sport al minți și al agilității

În scrimă este mai puțin importantă forța și mai mult agilitatea și puterea mentală, mai ales la scorurile strânse. În Sibiu, scrima este la început, dar nici România nu o duce mai bine. „Ultimii sportivi care au participat la olimpiadă sunt colegii mei Radu Dărăban și Virgil Stărișcan. De atunci România stagnează și la masculin și la feminin”, spune Gerard.

Sala antrenorului pe jumătate african este deschisă tuturor celor care doresc să practice acest sport al mușchetarilor. Gerard are planuri mari și dorește să pună Sibiul pe harta scrimei din România, dar și din afară. Elevi cu potențial există în Sibiu. E doar o chestiune de timp până ce vârful floretei va agăța o medalie de aur pentru Sibiu.

Vrei mai multe informații, știri bune, reportaje și interviuri pe zi? Ne-ar ajuta foarte mult o recenzie de la tine. Intră AICI.