”Atunci când îți dai timp să taci, se construiesc cele mai frumoase legături între oameni. Mă consider un martor privilegiat al acestei geneze creative a celor o mie de portrete, când intuiția mi-a spus să ascult și să-mi las gândurile sau orice altă idee deoparte. Cam asta se întâmplă când stai la gura sobei, ca între prieteni de-o viață.”

 
Rareș Helici poartă în ADN-ul său artistic confluența a două destine: un bunic învățător și altul fotograf. Din această împletire genetică s-a născut un observator atent al esenței umane, un colecționar de priviri care se sustrag definirii. Modestia sa dezarmantă devine un instrument de lucru, o modalitate de a se face invizibil în fața subiectului său, lăsând să strălucească autenticitatea celuilalt.
 
În noiembrie 2017, spațiul din fața clădirii cu numărul 3 din Piața Mică s-a transformat în spațiu pentru #omie.
Ce se întâmplă în acele momente de tăcere din fața obiectivului? Ce transformare subtilă are loc când suntem invitați să fim, pur și simplu, noi înșine? Poate că învățăm să privim dincolo de măștile sociale, să recunoaștem frumusețea în simplitatea existenței. Alegerea formatului alb-negru, o reducție cromatică aparent simplă, devine o declarație estetică despre esență, un exercițiu al onestității, cu sine și cu ceilalți.

 OMIE remarcabil

Ce face #omie remarcabil nu este complexitatea sa tehnică, ci capacitatea sa de a crea un spațiu sacru al întâlnirii. În fiecare portret, cu acea caracteristică tăietură a frunții care a devenit semnătură stilistică, se ascunde o meditație despre prezență și absență, despre gând și privire, despre individual și colectiv.
 
Opt ediții mai târziu, proiectul a evoluat într-un fenomen social care transcende simplul act fotografic. În zile de vârf, peste 400 de portrete sunt create, fiecare devenind o parte a memoriei noastre colective. Seară de seară, în ritualul procesării și publicării imaginilor, se țese o nouă filă în cronica vizuală a comunității noastre.
 

Experiența personală în zonele rurale, unde am colaborat cu Rareș, mi-a relevat dimensiunea terapeutică a acestui act aparent simplu. În comunitățile defavorizate, unde un profesor ne-a amintit că afecțiunea este prima necesitate, aparatul foto devine un instrument de validare și recunoaștere. Fiecare click al obturatorului este o confirmare: exiști, ești văzut, povestea ta contează.
 
Asistăm astfel la nașterea unei antologii de imagini care documentează nu doar chipuri, ci și spiritul timpului nostru. Portretele devin meditații despre nevoia fundamentală de conexiune și recunoaștere. Câteva minute de tăcere în fața obiectivului se transformă într-un exercițiu de introspecție colectivă, generând blândețe, acceptare și o profundă mirare față de miracolul propriei noastre existențe.

Rareș Helici #omie, sursa Sibiu100%
 
Până pe 1 decembrie, în intervalul 12:00 – 15:00, Rareș ne așteaptă în același loc din Piața Mică, la numărul 3. Vino să fii parte din această poveste. Pentru că #omie nu suntem doar noi, cei fotografiați – suntem și cei care vor privi aceste portrete peste ani, poate chiar o mie, căutând în ele răspunsuri despre cine am fost și ce am devenit.

Articol scris de Andreea Ciortea