Femeile au ocupat dintotdeauna un loc aparte în istorie și au avut un rol semnificativ în societate. Contribuția lor la dezvoltarea societății și la evoluția umanității este semnificativă și incontestabilă, fie că ne raportăm la meritele lor în domeniul vieții de familie, fie că facem referire la meritele lor în domeniile științei, economiei, politicii, literaturii și culturii în general.

Cu toate acestea, rolul lor a fost marginalizat, iar meritele lor nu au fost pe deplin recunoscute, apreciate, fructificate și consemnate în istoriografie. Deși aportul lor la lumea în care trăim a fost unul fundamental și esențial, femeile încă nu au primit locul bine meritat în istoriografie, iar informațiile despre femeile din trecut nu au fost încă exhaustiv sau satisfăcător valorificate. Nu este surprinzător deloc, având în vedere faptul că trecutul uman a fost dominat de societăți patriarhale, în care bărbații dominau paginile istoriei și aveau puterea decizională. Desigur, politicile din secolul XXI au mai reglat situația, iar femeile au astăzi alt statut, alte posibilități, mult mai bune, drepturi și oportunități, și foarte important, realizările lor sunt recunoscute, apreciate, aclamate și încurajate.

Deși în trecut femeile nu au fost tratate în cele mai blânde și echitabile moduri, fiind discriminate și marginalizate în repetate rânduri, epoca modernă vine cu anumite schimbări culturale și ideologice, care vor îmbunătăți situația femeilor, precum Renașterea, Iluminismul, Revoluția Franceză, Revoluția Industrială etc., fenomene și evenimente majore, curente și politici care schimbă lumea și anulează acele principii și concepte medievale restrictive și rigide. Epoca modernă ajută la schimbarea statutului femeii în societate, iar modificările ideologice permit apariția unor noi mișcări, precum mișcările feministe și lupta pentru egalitate, care vor fi mult mai pronunțate în secolul XX și vor culmina în secolul actual.

Romanii sărbătoreau Ziua Mamei la data de 1 martie

În ciuda situației nedrepte în care erau puse femeile, lumea și societățile din trecut au găsit anumite momente și ocazii care să prilejuiască celebrarea femeii. Putem invoca câteva momente din istorie în care umanitatea a celebrat femeia și rolul ei în societate și în civilizație, precum episoadele din Antichitatea romană, fiind vorba desigur de sărbătoarea Matronalia, dedicată maternității și zeițelor mamă. Sărbătoarea romană era celebrată la data de 1 martie, iar personajul mitologic care se afla în centrul acesteia a fost zeița Juno, protectoare a nașterilor, mamelor și femeilor căsătorite. Femeile din Antichitate aveau parte de un tratament preferențial în această zi și erau tratate cu daruri și flori, în timp ce acestea se rugau pentru nașteri ușoare și sănătatea copiilor.

Ziua Femeii, o sărbătoare americană

Desigur, un exemplu mult mai bun, de altfel, cel mai bun exemplu de sărbătoare dedicată femeilor, este ziua de 8 Martie, considerată în prezent Ziua Internațională a Femeilor. În 8 Martie întreaga umanitate celebrează femeile, rolul, contribuțiile, realizările și istoria acestora. Deși suntem mult mai familiarizați cu această sărbătoare în prezent, ar trebui să știm că data de 8 Martie, implicit Ziua Femeii, are o istorie proprie, iar originea ei poate fi găsită în trecut.

Prima dată în istorie Ziua Femeii este sărbătorită în SUA, în 1909, Partidul Socialist American organizând o Zi Națională a Femeii. Ziua Femeii își face simțită prezența pe scena internațională în 1910, în cadrul Conferinței Internaționale a Femeilor Socialiste din Copenhaga, când activista socialistă germană Clara Zetkin propune stabilirea unei zile dedicate drepturilor femeii. Prima celebrare oficială generalizată o întâlnim în 19 martie 1911, când mai multe state europene au sărbătorit Ziua Femeii. Data de 8 Martie devine o convenție și se oficializează după evenimentele revoluționare din Rusia, din 1917.

În România, Ziua Femeii se celebrează pe 8 Martie, ca în cazul majorității statelor lumii, însă nu mereu a fost așa în cazul nostru. Observăm că în cazul spațiului românesc, există un oarecare decalaj față de Occidentul European, așadar, pătrunderea oficială a sărbătorii se face mai greu, iar data celebrării a fost foarte fluctuantă inițial, și nu era una convențională, clar stabilită.

Desigur, și în Transilvania s-a celebrat și se celebrează această sărbătoare, însă în cazul acestei regiuni istorice, cu un trecut destul de controversat, trebuie să ținem cont de mai mulți factori dacă ne dorim să observăm specificul acestei sărbători, și trebuie să remarcăm o sumă de diferențe a practicilor de aici în comparație cu cele din Europa și din restul teritoriilor românești. Cel mai important, trebuie să ținem cont de faptul că Transilvania s-a aflat în trecut sub administrație habsburgică, ulterior austro-ungară, iar după 1918, românească.

8 martie, cunoscută ca Ziua Mamei

Acest demers jurnalistic, realizat cu sprijinului istoricului Rafael Țichindelean, își propune să aducă în lumina reflectoarelor, cu scopul aniversării Zilei de 8 Martie, modul în care era sărbătorită Ziua Femeii în Sibiu și evoluția ei de-a lungul timpului. În documentarea studiului am făcut apel la materiale arhivistice, în special presa vremii, care a surprins cel mai bine și complet modul în care se celebra și se desfășura această sărbătoare.

Primul aspect demn de menționat este faptul că în prima jumătate a secolului al XX-lea, Ziua Femeii nu apărea sau nu era recunoscută sub acest nume, ci sibienii se raportau la ea sub denumirea de Ziua Mamei. Această exprimare este întâlnită până la finalul celui de-Al Doilea Război Mondial. De asemenea, cele mai multe informații și cele mai generoase detalii despre Ziua Femeii în prima jumătate a secolului al XX-lea se găsesc în „Telegraful Român”, probabil datorită specificului său național, tradițional și religios. Cu toate acestea, și alte ziare au vorbit despre această sărbătoare, precum „Foaia Poporului” sau „Lumina Satelor”.

Prima apariție în presă

Prima dată când întâlnim în presa transilvăneană Ziua Mamei este într-un număr din „Telegraful Român”, în anul 1911. Apariția în presă în acest moment este destul de neobișnuită, întrucât nu se vorbește de eveniment, ci de o carte: „De ziua mamei”, scrisă de Mihail Sadoveanu. Mențiunea apare la secțiunea de „Cărți și reviste”, unde se fac recomandări de lecturi. Aceeași mențiune o face și „Gazeta Transilvaniei”. Următoarea mare mențiune despre femei și celebrarea acestora o vedem în „Lumina Satelor”, în 11 Martie 1923. Deși în acest caz nu este menționată oficial sărbătoarea, observăm că autorul aduce un elogiu femeii, lăudându-o. Autorul, P. Trifa, vorbește cu nostalgie de mama sa care murise, exprimându-și durerea într-un mod sensibil și emoționant, vorbind de copilăria sa și de amintirile rămase cu mama sa.

În Primului Război Mondial

În perioada Primului Război Mondial nu s-au putut identifica informații despre acest subiect, probabil lumea fiind cufundată în conflagrația politică-militară, cea mai mare de până atunci din istorie, nu a fost interesată de astfel de evenimente, sau teama a fost prea mare pentru a găsi timp de destindere.

Când Ziua Mamei ia amploare

În mod oficial, fenomenul de Ziua Mamei intră în presa și în societatea românească sibiană/transilvăneană în mod masiv în anul 1928, când ziare precum „Gazeta Transilvaniei”, „Foaia Poporului”, „Telegraful Român”, „Lumina Satelor” etc., menționează sărbătoarea și îndeamnă cetățenii la celebrarea acesteia. Aceste publicații menționează întâi un eveniment major dedicat femeilor, anume Congresul de la Cernăuți, unde Uniunea Femeilor Române decide ca în toată țara să se serbeze Ziua Femeii la data de 21 mai. Presa din Transilvania preia ideea, cu mențiunea că „Gazeta Transilvaniei” și „Telegraful Român” specifică faptul că sărbătoarea se va celebra în acest spațiu la data de 27 mai.

Datele par să difere, luna este aceeași, iar în toate cazurile pe care le vom sesiza în cele ce urmează, se va constata faptul că sărbătoarea este plasată într-o duminică (diferența de date este dată probabil de influențele culturale maghiare și austriece, astfel se justifică prin specificul cultural aparte al Transilvaniei faptul că datele de celebrare diferă în acest caz). Președinta Uniunii, Maria Baiulescu a condus Congresul, începând prin a ține un discurs bucovinencelor și cerându-le sprijinul. Discursul enunța rolul lor ca femei în societate. Acesta mai adoptă și o tentă naționalistă și religioasă la un moment dat. Baiulescu încheie cuvântarea lăudându-le pe femei pentru toate realizările lor.

Apoi ia cuvântul ministrul I. Nistor, care laudă femeile pentru inițiativa lor, pentru realizările lor și pentru frumoasa organizare. Apoi au loc o masă comună, o expoziție de artă bucovineană și reprezentații teatrale. Partea a 2-a a ședinței expune anumite probleme din societatea românească și enumeră deciziile pe care membrele Uniunii Femeilor le-au luat în acest sens.

„Chemarea Unirii femeilor române și secția feminină a ASTREI”

Tot „Telegraful Român” publică în 1928 apelul Mariei Baiulescu de a celebra peste tot Ziua Mamei, în acesta adresându-se inclusiv publicului feminin transilvănean, chiar sibian. Iată titlul apelului ei: „Chemarea Unirii femeilor române și secția feminină a ASTREI”. În acest apel, data se schimbă de la 21 mai la 27 mai. Se cere ca femeile și mamele să fie serbate de toți copiii și tinerii din toate orașele țării, festivitățile date în cinstea femeilor să se manifeste în școli prin serbări, serbarea femeilor în spațiul public, momente care să aibă caracter religios, preotul vorbind despre însemnătatea acestei zile, serbarea femeii în intimitatea familiei, membrii arătându-și aprecierea prin „grai, în scris sau prin cel mai mic semn și atențiune”, cei care nu mai au mame în viață să facă pelerinaj la mormântul acestora, întruniri populare în care femeia să fie celebrată prin conferințe, coruri, recitaluri (în aceste situații vor exista și recitaluri speciale pentru mamele care și-au pierdut fii în război și un cinstit omagiu care să fie adus „celei mai devotate mame a țării, M. S. Regina Maria, întărind iubirea pentru mama tuturor cetățenilor români, pentru scumpa noastră Patrie-Mamă”. Aceleași texte și moduri de celebrare sunt preluate și promovate și de „Gazeta Transilvaniei”.

Mamele scriitorilor elogiate

În 1929 remarcabile sunt demersurile „Telegrafului Român”, care de Ziua Mamei publică în detaliu cum au celebrat sibienii. În acest an, Ziua Mamei a fost serbată în 2 Iunie. Festivitățile au fost organizate de Societatea Ortodoxă a Femeilor în sala mare a prefecturii județene, în prezența unui public select, notabili fiind ÎPS Nicolae Bălan, PS Vasile și asesorii Consiliului mitropolitan. De asemenea au participat multe mame și alți locuitori ai Sibiului. Președintă a Societății Ortodoxe a Femeilor era Eugenia Tordășianu, care deschide festivalul cu o cuvântare.

Profesorul I.U. Soricu a vorbit într-un mod omagial de ideea de mamă. Fetele de liceu au avut momente artistice și corul condus de un domn profesor Oancea a prestat în acea zi. Eleonora Stanciu a citit dintr-o lucrare originală scrisă de ea: „Dragoste de mamă”. De asemenea, în alte articole publicate mai târziu, s-au mai menționat ceremonii ținute pentru femei, slujbe de pomenire pentru decedatele din Sibiu și au ținut pledoarii pentru femei în rubricile de îndemnuri pentru tineret.

Una din cele mai semnificative rubrici de acest fel a fost cea în care s-a vorbit despre mamele unor personalități culturale și istorice românești și despre mame în opera unor mari scriitori români: În „Miorița”, păstorul se gândește la mama lui în ultimele sale clipe; s-a vorbit de mama lui Gheorghe Lazăr, Lăzăroaia; s-a prezentat un elogiu adus mamei lui Andrei Șaguna, sibienii fiind recunoscători că mama sa l-a crescut și educat atât de bine; este evocată imaginea mamei în operele lui Alecsandri, Eminescu, Creangă, Coșbuc; iar la final se oferă cuvinte de învățătură despre mama, pledoarii despre rolul ei, despre menirea ei, descrieri metaforice ale frumuseții ei, ale scopului ei, ale necesității ei, îndemnuri la respect, serbare și prețuire.

„Cântecul mamei”

În anii 1930, presa transilvăneană continuă să menționeze înainte, în timpul și după sărbătoarea Zilei Mamei un fel de cântec prin care este elogiată mama, „Cântecul mamei”, idee care apare obsesiv. În 1930, în Sibiu avem același spirit ca anul trecut: pe data de 21 mai Societatea Ortodoxă Națională a Femeilor Române serbează Ziua Mamei. Are loc un concurs gimnazial între fetele Școlii Normale de fete „Andrei Șaguna”, în prezența unui auditoriu numeros.

Apoi are loc un serviciu religios în catedrală, iar la ora 16 a avut loc un program artistic în Sala Thalia. Părintele protopop militar Ioan Dăncilă a rostit un cuvânt în cadrul conferinței organizate de el, denumite „Cultul Mamei” – concept care va continua să apară în presa sibiană. Au cântat apoi coruri de fete coordonate de profesoara Lia Popovici, apoi au fost recitate versuri despre mamă. Ziua a fost sărbătorită și acasă, în spațiul intim. Un cetățean anonim al Sibiului declară: „Dacă s-ar dobândi ca măcar într-o zi pe an să nu se mai audă înjurătura mamei! Ce serbare cu adevărat educativă ar fi! Ce manifestare de devoțiune s-ar produce”.

Ziua Mamei, o sărbătoare

În anii 1930 mai observăm o tendință: în Telegraful Român apare frecvent la final Calendarul Bunului Creștin, în care sunt incluse sărbători creștine și celebrări românești. În cadrul acestuia apare și Ziua Mamei ca sărbătoare.

Un declin

Din 1931 sesizăm o tendință de a reda pe scurt, sumar, evenimentele despre Ziua Mamei, prin urmare, subiectul pierde teren și un aport semnificativ în presă, aparent se pierde interesul pentru subiect. Spre exemplu, în Sibiu s-a celebrat evenimentul la 31 Mai, într-o duminică, în sala prefecturii, unde se ține festivalul organizat de Societatea Națională a Femeilor Ortodoxe. Se organizează și un concurs al școlarelor, iar intrarea la festival este liberă. Observăm că evenimentele și programele sunt repetitive, probabil de aici lipsa de interes. Acestei rubrici ajunge să îi fie dedicate doar 5-6 rânduri, nu pagini, ca în cazurile anterioare.

Ziua Mamei a fost sărbătorită în mai

În 1932 întâlnim aspecte similare: serbarea are loc în 22 mai, duminica, organizată de Societatea Ortodoxă a Femeilor Române în sala prefecturii. Au cântat și recitat fetele de la școala primară „Regina Maria” și au lecturat lucrări literare fetele de la liceul de fete „Domnița Ileana” din Sibiu. Profesorul A. Dima a conferențiat despre „Sentimentul matern în lirica noastră”.

În 1933 celebrarea a avut loc pe 14 mai. Specificul și programul este similar. Deosebit este în acest an elogiul adus de Lumina Satelor, care într-un sfert de pagină vorbește despre lipsa de respect a românilor față de mame, de cum ar trebui să sărbătorim Ziua Mamei, despre importanța sărbătorii, despre alte mame celebre în istorie (ex: mama lui Ștefan cel Mare), și încheie cu câteva cuvinte pozitive, încărcate de metafore.

Mama, din nou serbată

În 1934 presa reîncepe să acorde o oarecare importanță acestei zile, dar acest lucru este datorat faptului că Ziua Mamei a coincis în acest an cu Ziua Cărții, așadar presa a decis să elogieze din nou mama, raportându-se și la cultura română, scriind texte despre ea și rolul ei în această cultură. Un articol de ziar chiar promovează o carte despre acest subiect: „Mamina” de Al. Lascarov-Moldovanu. V. Coman prezintă cartea și firul narativ din ea. Festivitățile sunt similare celorlalți ani.

Ziua Copilului sărbătorită în aceeași dată cu Ziua Mamei

Anii 1935 și 1936 nu apar cu schimbări, însă în 21 mai 1937 publicul sibian se reorientează spre acest subiect, întrucât programul și locațiile se schimbă puțin. În acest an, ziarele au publicat în mai multe zile diferite articole pe acest subiect. O particularitate care apare începând cu acest an este faptul că publicul sibian începe să serbeze și „Săptămâna Copilului” sau Ziua Copilului în aceeași dată cu Ziua Mamei. Această tendință continuă până la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial. Elogiile și cuvintele de laudă sunt acum adresate și copiilor și mamelor.

Ziarele vorbesc despre importanța acestor evenimente și aduc aminte de Regina Maria, „mama românilor” și de copiii ei. Festivitatea s-a ținut în acest an în Aula Academiei Teologice din Sibiu. Părintele profesor A. Nanu ține o conferință despre mame. Președintele Societății Femeilor Ortodoxe este în acest an Elvira Cioran, care vorbește despre rolul societății în transmiterea unor virtuți feminine tinerelor fete. A avut loc și un concurs în care fetele de liceu au lecturat lucrări literare proprii despre femei și au fost premiate. Corul studenților de la teologie a cântat.

În 1938 presa nu mai dă atenție mare acestei zile, probabil se resimt tensiunile internaționale premergătoare celui de-Al Doilea Război Mondial. Presa menționează doar că Ziua Copilului și a Mamei au fost sărbătorite în special de preoțimea sibiană.

În 1939 se manifestă din nou un oarecare interes în ciuda conflictului mondial: Societatea Ortodoxă Națională a Femeilor Române și Legiunea de Străjere din Sibiu organizează evenimente festive în 21 mai, duminica. Se ține un festival în Teatrul Municipal, . Program: imnuri, rugăciuni, coruri, cuvântul prefectului de județ Sibiu, cuvântul Comandantei de legiune. Ulterior a avut loc concursul elevelor școlilor secundare. Mamele cu peste 10 copii din județ au fost premiate. Corul de fete de la „Domnița Ileana” a performat sub coordonarea profesoarei Minodora Lupu.

Ziua Mamei sărbătorită în război

În 1940 lipsesc articole despre acest subiect, cel mai probabil din cauza războiului mondial. În 1941 fenomenul revine în presă, oamenii încercând să serbeze și să găsească un mic prilej de bucurie în acel context de angoasă. Unii declară la ziar că s-au bucurat să vadă că Ziua Mamei este celebrată și în timpul războiului și că i-au încântat imaginile cu copii care duceau flori mamelor și că au loc evenimente îmbucurătoare.

Societatea Ortodoxă Națională a Femeilor Române a organizat în sala mare a prefecturii județene, în data de 21 mai, un festival de Ziua Mamei. Școala normală „Andrei Șaguna” a dat un concurs cu această ocazie. Preotul Gh. Șoima a condus corul de copii din cadrul evenimentului. Lucia Cosma a ținut o cuvântare despre ce înseamnă pentru sibieni Ziua Mamei în astfel de vremuri grele, întunecate. S-au recitat versuri. În 1942 au loc evenimente similare, la fel și în 1943.

În 1944 și 1945 nu se mai găsesc aproape deloc informații în presă despre această sărbătoare, întrucât probabil întreaga lume era ancorată în evenimentele războiului și aștepta deznodământul acestuia în Europa. După 1945 lumea era preocupată de schimbările sociale și ideologice din societate, îndeosebi schimbările de regim politic, așadar se înțelege lipsa articolelor cu privire la Ziua Femeii.

Ziua Femeii, în comunism

Venirea comunismului a venit cu o o schimbare relativă a termenului de ,,Zi a Mamei”, respectiv cu ,,Ziua Femeii”, făcând din  ziua de 8 Martie un prilej de a sărbători reușitele săvârșite de ,,tovarășele” muncitoare și mame. Unul din primele titluri ale presei, legat de această sărbătoare(din perioada anilor 50 din Sibiu), fiind: ,,În cinstea zilei de 8 Martie, Ziua Internațională a Femeii, se va organiza pe întreg cuprinsul orașului și al județului Sibiu o săptămână a curățeniei”.

Deci, comuniștii au dorit ca Ziua mamei să fie sărbătorită prin muncă. Compartimentul care se ocupa cu această sarcină se numea UFDR (Uniunea Femeilor Democrate din România), a cărui sarcină era îmbunătăţirea traiului social şi cultural al femeii, combaterea analfabetismului, drepturi egale pentru femei şi bărbaţi, îmbunătăţirea vieţii femeilor din mediul rural, drepturi egale pentru copii legitimi şi pentru cei nelegitimi. Pe lângă acestea mai era urmărită crearea unor cursuri de calificare şi specializare, dar şi cursuri tehnice superioare.

„Alături de bărbați, femeile lucrează azi cu mai mult drag și avânt în fabrici, uzine, pe ogoare și în birouri…”, spune un ziar al vremii. Tot acesta citează și despre competițiile sportive create în ,,cinstea” acestei zile ,,Sportivele din Sibiu întâmpină ziua de 8 martie printr-o masivă participare la competiții”.

Femeile își făceau cadouri între ele

Un fapt relatat cu mândrie într-un ziar comunist spunea că numeroase muncitoare din fabricile sibiene s-au deplasat în Gospodăriile Agricole din județ, pentru a „felicita” femeile muncitoare din acele instituții oferindu-le tacâmuri, șosete și alte obiecte de uz casnic. Printre femeile privilegiate de aceste daruri, se numărau cele din cooperativa „6 Martie”-Șelimbăr, „Zorile”-Turnișor, „Ogorul Roșu”-Hosman etc.

,,Lupta împotriva imperialiștilor”

 Una dintre misiunile pe care le avea femeia și era ,,lupta apărării păcii împotriva pericolului unui nou război pregătit de imperialiști amecano-englezi”. dar acest lucru nu a însemnat că nu se putea bucura și de frumos cu ocazia zilei sale. ,,Inteprinderea comercială Agnita a organizat o expoziție cu obiecte de îmbrăcăminte pentru femei”, suna o știre din 1952.

Cinstirea rezultatelor

La demonstrațiile cu fast făcute de partid, erau evidențiate femeile de frunte, care făceau ,,cinste” Republicii Socialiste România. Presa din 1955 scria: „În acțiunea de predare a cotelor, un număr de peste 600 de femei sînt fruntașe. Tovarășele Ana Lomnășan din comuna Racovița, Maria Orzea din comuna Avrig și altele au construit un frumos exemplu pentru celelalte femei din comună, atât prin predarea la timp al cotelor, cât și prin munca de lămurire pe care au dus-o acestea cu femeile”.

,,Umanizarea femeii”

Cu toate că socialiștii au încercat să impună oamenilor o egalitate de gen, încercând să-i distanțeze unii de alții, presa a început odată cu anii 1967-1968, după venirea lui Nicolae Ceaușescu la putere, să evidențieze și statutul de mamă, nu doar de ,,luptătoare a cauzei”, a femeii, publicând reportaje cu diverse figuri feminine, poezii și promovând evenimente ca genul: ,,Ieri Sala Tineretului din Sibiu a avut loc o seară de poezie pe tema <Omagiu adus femeii>”. Iar după anul 1970 în Sibiu au început să se organizeze tot mai multe spectacole de teatru, serbări pe la cooperative și au început să se ofere tot mai multe flori: ,,În zilele premergătoare acestei sărbători au fost livrate la unitățile de specialitate din Mediaș, Sibiu, Blaj, Târnăveni, Cisnădie, 5000 de bucăți flori tăiate, precum și 1500 ghivece ciclame, begonii ș.a.”, scria un articol din acea vreme, în singurul cotidian din județul Sibiu.

Ziua Mamei, astăzi

Festivitățile și elogiile organizate au continuat până în 1989, la Revoluție și continuă și astăzi, În continuare data de 8 Martie este asociată cu Ziua Mamei și a Femeii, școlile organizând serbări de celebrare a celei ce ne-a dat viață. Deși istoria nu a fost prea blândă cu femeile, acestea au rămas un izvor de inspirație, de blândețe, frumusețe și iubire.

Urmărește Sibiu 100% în Google News