Sunt o molimă a spațiului virtual. Îi găsim dându-și cu părerea despre orice subiect, orice mențiune postată de oricine pe internet. Neobosiți și vajnici aflători în treabă, ei știu întotdeauna, din spatele unui rebut de laptop sau tentativă de smartphone, cum trebuie făcute lucrurile, ce e mai important pe agenda publică sau privată, ce judecăți de valoare sunt legitime pentru un subiect sau altul.
„Prostul satului”, analist de facebook
Sunt veșnicii plictisiți, postacii de serviciu, care și-au făcut un ideal în viață de a se încadra între „idioții utili” care dau culoare vieții de zi cu zi. Astfel, datul cu tastatura a devenit cea mai răspândită și contagioasă formă de vizibilizare a prostiei.
Dacă până oareșce vreme în urmă „prostul satului” de pe vremuri (de care vorbea Umberto Eco) era cel care, „prea puțin înzestrat de mama-natură, atât în sens fizic, cât și în sens intelectual, mergea la cârciuma satului, unde consătenii cei răi îi dădeau să bea pe degeaba, ca să se îmbete și să facă vrute și nevrute”, acum o lume întreagă poate să îi „admire” ignoranța și să îl bage în… seama oricui. Pentru că postacul nostru, pe lângă faptul că are un număr limitat de cuvinte la purtător, nu se poate lipsi, în micimea sa lingvistică, să nu apeleze și supraliciteze o vulgaritate exacerbantă, care de nu ar suferi de o crasă creativitate expresivă, ar putea fi măcar indexată la o țâr de inteligență mai mult sau mai puțin nativă.
Ei sunt cei care comentează ostentativ și mereu neîntrebați pe Facebook, pe pagini personale sau instituționale, asumându-și identități diverse. Un loc al lor, unde îți pot manifesta din plin paranoia și debita teoriile lor pe diverse subiecte. Comentează la orice postare, exprimându-și „expertiza” în orice, îi regăsești în subsolul articolelor de pe site-urile sau paginile de fb ale ziarelor încordându-și mușchii și contorsionându-și intelighenția (cu siguranță vor avea o vorbă de duh și pentru acest termen folosit peiorativ) și se vor încăiera abitir între ei atunci când un bun sau ne-bun va arunca piatra în lacul informațional.
Frustrat în viața de zi cu zi, erou (inter)național pe tastatură
E greu de imaginat cum ar arăta lumea virtuală fără acești degenerați ai „satului global”. Așa cum ne vine foarte dificil să ne imaginăm, de altfel, o așezare rurală de oarecând fără acel „prost al satului” de care făceam pomenire. Pentru că viața socială și spirituală a unei astfel de așezări nu se poate lipsi de acest rol, adânc înrădăcinat în tradiția și configurația unei comunități. Diferența e că prin exponentul acestui rol, toți ceilalți oameni sănătoși la cap din vecinătatea sa își puteau drena momentele tensionante, complexele, frustrările, înconjurându-l și asumându-l cu umor terapeutic, cu oareșce gesturi miloase și compătimitoare.
Era acolo, era al comunității, era „prostul lor”, îl puteau vedea, relaționa, ajuta într-un fel sau altul. În „satul global”, postacul de meserie se cufundă cu predilecție într-un anonimat lugubru, jenant, ordinar. El apare doar pentru a mai arunca niscaiva lături în câte un comentariu, după care renaște sub altă identitate, cu alt profil, însă cu aceleași constante aberații.
El întruchipează, în fond, partea cea mai urâtă a fiecăruia dintre noi. Cea pe care majoritatea și-a cizelat-o prin cei șapte ani de acasă, prin educație, voință, bun simț primar etc. El a rămas cantonat însă în acea etapă, a primatelor. Poate e momentul să învățăm, cu toții, să îi privim cu milă, discernământ și să încercăm cumva să îi ajutăm să urce și ei, oricât de puțin, pe scara evoluției.
Directorului FITS, Constantin Chiriac, i s-a făcut rău din cauza căldurii a avut nevoie de intervenția unui echipaj al Ambulanței, în Parcul Cetății din Sibiu.
Echipajul de la Ambulanță i-a acordat primul ajutor și l-a transportat la UPU Sibiu pentru investigații suplimentare.
„Serviciul de Ambulanță Sibiu a fost solicitat în această seară în jurul orei 18:30, în Parcul Cetății, pentru un bărbat de 67 de ani care a prezentat o stare lipotimică.
La solicitare a intervenit și un echipaj moto de la ISU.
Pacientul a fost preluat de către echipajul cu medic al Serviciului de Ambulanță Județean și a fost evaluat și monitorizat.
A prezentat o scurtă stare lipotimică, probabil din cauza căldurii (cauza o sa fie stabilită la spital).
Funcțiile vitale ale pacientului sunt în limite normale și a fost transportat la UPU Sibiu pentru investigații suplimentare”, spune Vasile Scridon, purtătorul de cuvânt al Ambulanței Sibiu.
Ultima zi de FITS aduce în fața publicului spectacole captivante de teatru, muzică și dans, dar și Gala de Închidere FITS – Corul Național de Cameră „Madrigal – Marin Constantin”, care va avea loc începând cu ora 21:00 la Muzeul Astra din Sibiu.
Sumarul recomandărilor de spectacole:
Fiul – Spectacolul poate fi o poveste despre familie, o familie ciobită, ciuntită, ale cărei resturi clădesc o casă de singurătate și nesiguranță
Faust – Spectacolul-fenomen în regia lui Silviu Purcărete, care se joacă de 17 ani fără întrerupere cu casa închisă.
Slugă la doi stăpâni alla turca – Comedia clasică a scriitorului italian Carlo Goldoni, cea mai jucată comedie clasică din lume timp de secole, este acum adaptată de Kıvanç Kılınç în Istanbulul secolului al XIX-lea
Elogiu frumuseții – Un spectacol semnat de trupa Academiei de Dans din Beijing ce reunește mai multe coregrafii chinezești
10 LUCRURI PE CARE LE-AM PIERDUT LA FESTIVALUL MAMAIA – O curatoare de artă contemporană, fostă cântăreață în tinerețe, câștigă selecția pentru a reprezenta România la Bienala de Artă din Veneția
Neliniște – Bobi Pricop a ales o piesă de valoare a dramaturgului Ivan Vîrîpaev și a cizelat o bijuterie de spectacol, cu o piatră prețioasă
Asta e durerea – demersul artistic al lui Hillel Kogan forțează limitele generice ale artelor spectacolului, pentru a livra o experiență memorabilă.
Balena – Spectacolul „Balena” ne transformă în martorii încercării unui om însingurat de a se împăca cu propriile alegeri și, mai ales, de a câștiga iertarea celor pe care îi iubește.
ALICE – Alice, în versiunea muzicală a Adei, este o joacă pe ritmuri zburdalnice, pornită de la cartea lui Lewis Carol
Gala de Închidere FITS – Corul Național de Cameră „Madrigal – Marin Constantin”
Fiul – Spectacolul poate fi o poveste despre familie, o familie ciobită, ciuntită, ale cărei resturi clădesc o casă de singurătate și nesiguranță
De: Florian Zeller, Regia: Cristi Juncu, România
Fabrica de Cultură – UniCredit – Sala Lulu, ora 16:00
Nicolas este un tânăr care trece printr-o perioadă dificilă. După divorțul părinților, rămâne în grijă mamei, Anne, în timp ce tatăl, Pierre, s-a recăsătorit și are un băiețel împreună cu Sofia, cea de-a două soție. Nereușind să se adapteze noii realități, Nicolas se autoizolează de școală, prieteni și familie, iar amintirea copilului mereu zâmbitor, cu o veselie contagioasă, devine din ce în ce mai îndepărtată. Restaurarea echilibrului emoțional al lui Nicolas se dovedește a fi mai dificilă decât se așteptau cei doi părinți, chiar și după ce acesta se mută în casa tatălui. „Spectacolul poate fi o poveste despre familie, o familie ciobită, ciuntită, ale cărei resturi clădesc o casă de singurătate și nesiguranță sau care încearcă în van să se închege într-alta, mereu la umbra celei dintâi, mereu nesigură și îngropată de vie în amintiri.” (Alina Maer)
Spectacol prezentat în limba română, cu traducere în limba engleză. Spectacol nerecomandat celor sub 14 ani
Durata: 2h 10min. Prețul unui bilet pornește de la 70 de lei
Faust – Spectacolul-fenomen în regia lui Silviu Purcărete, care se joacă de 17 ani fără întrerupere cu casa închisă. De: Johann Wolfgang von Goethe, Regia: Silviu Purcărete, Teatrul Naţional „Radu Stanca” Sibiu
Fabrica de Cultură UniCredit – Sala Faust, ora 21:00
„Faust” e mai mult decât un spectacol de teatru. Violent, emoţionant şi visceral, „Faust” îşi invită publicul la o experienţă puternică despre cunoaștere, credinţă, durere şi iubire. Este o experienţă extrasenzorială la graniţa dintre Pământ şi Iad, un peisaj amplificat prin proiecţii, muzică rock live, zeci de actori şi dansatori şi o coloană sonoră originală.Spectacol prezentat în limba română, cu traducere în limba engleză
Spectacol nerecomandat celor sub 15 ani. Durata: 1h 55min. Prețul unui bilet pornește de la 100 de lei
Slugă la doi stăpâni alla turca – Comedia clasică a scriitorului italian Carlo Goldoni, cea mai jucată comedie clasică din lume timp de secole, este acum adaptată de Kıvanç Kılınç în Istanbulul secolului al XIX-lea
De: Carlo Goldoni / Kivanç Kilinç, Turcia
Teatrul GONG – Sala parter, ora 16:00 si 21:00
Comedia clasică a scriitorului italian Carlo Goldoni, cea mai jucată comedie clasică din lume timp de secole, este acum adaptată de Kıvanç Kılınç în Istanbulul secolului al XIX-lea, ultima perioadă a Imperiului Otoman. Adaptând textul, Kıvanç Kılınç a localizat locurile și personajele și a creat un ritm prin folosirea unui limbaj rimat. Muhammet Uzuner a pus în scenă tradițiile teatrului popular din două țări mediteraneene, care au multe asemănări între ele, prin sintetizarea elementelor de „Commedia dell’Arte” și „Middle Play”. Creația costumelor, muzica și dansurile originale au susținut, de asemenea, această sinteză.
Spectacol prezentat în limba turcă, cu traducere în limba engleză și română. Durata: 1h 25min. Prețul unui bilet pornește de la 50 de lei
Elogiu frumuseții – Un spectacol semnat de trupa Academiei de Dans din Beijing ce reunește mai multe coregrafii chinezești
De: Yang Yang, China
Centrul Cultural „Ion Besoiu”, ora 17:00
„Elogiu frumuseții” este un spectacol semnat de trupa Academiei de Dans din Beijing ce reunește mai multe coregrafii chinezești. Titlul spectacolului în chineză îl omagiază pe filozoful Zhuangzi și semnifică faptul că frumusețea este dincolo de cuvinte, reflectând prisosința cuvintelor în dans și în dialogul cultural. Spectacolul a fost lansat în 2007 și a prezentat de-a lungul timpului fie coregrafii clasice chinezești, fie coregrafii etnice și folk. Anul acesta, spectacolul include 12 momente de dans clasic ce se află printre cele mai bine-cunoscute coregrafii din China și din lume. Poetic și pictural. Un spectacol studențesc cu adevărat mai presus de cuvinte.
Spectacol prezentat în limba chineză, cu traducere în limbile română și engleză. Durata: 1h 30min (cu pauză). Prețul unui bilet pornește de la 50 de lei.
10 LUCRURI PE CARE LE-AM PIERDUT LA FESTIVALUL MAMAIA – O curatoare de artă contemporană, fostă cântăreață în tinerețe, câștigă selecția pentru a reprezenta România la Bienala de Artă din Veneția
De: Gabriel Sandu, România
„Radu Stanca” National Theatre – Big Hall, ora 18:00
Un tărâm al visului. Nostalgie după un trecut pe care nu l-am trăit. Sau pe care l-am uitat. O curatoare de artă contemporană, fostă cântăreață în tinerețe, câștigă selecția pentru a reprezenta România la Bienala de Artă din Veneția, cu instalația ei performativă numită „10 lucruri pe care le-am pierdut la Festivalul Mamaia”. De-a lungul celor șase luni petrecute în Veneția, 10 performeri închiși în expoziție retrăiesc amintiri reale sau ficționale din istoria muzicii ușoare românești, petrecute (sau nu) la Mamaia, legate de vedete iconice, dar mai ales de destinele artistice mici, neîmplinite. „E genul de spectacol în care fiecare spectator alege să rămână cu ce dorește. […] Show-ul în sine la care, timp de aproape trei ore, au asistat, li se va părea memorabil multor spectatori.” (Călin Ciobotari)
Nominalizare la Premiul UNITER 2024 pentru Debut – Ramona Niculae. Nominalizare UNITER la Premiul pentru Cel mai bun actor în rol secundar – Ștefan Mihai
Spectacol prezentat în limba română, cu traducere în limba engleză. Durata: 3h 10min (cu pauză). Prețul unui bilet pornește de la 50 de lei.
ALICE – Alice, în versiunea muzicală a Adei, este o joacă pe ritmuri zburdalnice, pornită de la cartea lui Lewis Carol
Un spectacol de: Ada Milea, România
Filarmonica de Stat Sibiu, ora 20:00
Ada Milea revine la Universitatea de Arte din Târgu Mureș, la un secol de la terminarea studiilor (haha!) pentru a impartasi cu studentii – actori ai UAT bucuria jocului și experiența acumulata de-a lungul anilor. Alice, în versiunea muzicală a Adei, este o joacă pe ritmuri zburdalnice, pornită de la cartea lui Lewis Carol și care, în nota specifică a spectacolelor marca Ada milea, euforia și pofta de joc este la ea acasă!
Spectacol prezentat în limba română, cu traducere în limba engleză. Durata: 50min. Prețul unui bilet pornește de la 50 de lei.
Neliniște – Bobi Pricop a ales o piesă de valoare a dramaturgului Ivan Vîrîpaev și a cizelat o bijuterie de spectacol, cu o piatră prețioasă
De: Ivan Vîrîpaev, Regia: Bobi Pricop, Teatrul Odeon București, România
Filarmonica de Stat Sibiu, ora 20:00
Manhattan, New York, apartamentul faimoasei scriitoare americane, cu origini polonezo-germane, Ula Richter. Ea, nominalizată la Premiile Nobel, o persoană rezervată și discretă, acordă un interviu important jurnalistului polonez Krzysztof Zieliński. Interviul are o miză dublă: pentru Krzysztof poate fi o rampă de lansare către o carieră la New York, capitala media a lumii și paradisul oricărui jurnalist, iar pentru Ula reprezintă o extraordinară oportunitate de a spune adevărul sau, poate, de a provoca confuzie, creându-și astfel un alt mit personal.
Spectacol prezentat în limba română, cu traducere în limba engleză. Durata: 1h 45min. Prețul unui bilet porneste de la 50 de lei.
Asta e durerea – demersul artistic al lui Hillel Kogan forțează limitele generice ale artelor spectacolului, pentru a livra o experiență memorabilă.
Un spectacol de: Hillel Kogan, Hillel Kogan, Israel, Spania
Sala Studio TNRS, ora 21:00
Coregraful israelian de dans contemporan Hillel Kogan își prezintă noul spectacol „THISISPAIN” – o incursiune în lumea flamencoului, văzută prin ochii unui turist. Arta „occidentală” a cochetat îndelung cu imaginea exotică a Spaniei. Kogan evocă această idee printr-un dialog tulburător și inovator alături de maestrul de flamenco israelian Mijal Natan, împletind astfel verbalul cu non-verbalul. Cei doi dezbat chestiuni de identitate națională și artistică, punând sub semnul întrebării însuși conceptul de identitate.
Spectacol prezentat în limba engleză. Spectacol nerecomandat celor sub 12 ani. Durata: 1h 10min. Prețul unui bilet porneste de la 70 de lei.
Balena – Spectacolul „Balena” ne transformă în martorii încercării unui om însingurat de a se împăca cu propriile alegeri și, mai ales, de a câștiga iertarea celor pe care îi iubește.
De: Samuel D. Hunter, Regia: Andrei Huțuleac, Teatrul Metropolis, România
Teatrul GONG – Sala etaj, ora 18:00
Charlie nu a mai ieșit din casă de ani de zile. Nici măcar să întâmpine curierii care îi livrează mâncarea. Charlie este foarte bolnav. S-ar putea ca aceasta să fie ultima săptămână din viața lui. Spectacolul „Balena” ne transformă în martorii încercării unui om însingurat de a se împăca cu propriile alegeri și, mai ales, de a câștiga iertarea celor pe care îi iubește.
Spectacol prezentat în limba română, cu traducere în limba engleză. Spectacol nerecomandat celor sub 14 ani. Durata: 2h. Prețul unui bilet pornește de la 70 de lei.
Ritualuri – Gala de închidere FITS
Regia: Emil Pantelimon. Corul Național de Cameră „Madrigal – Marin Constantin”, România
Muzeul Astra (Lac), ora 21:00
Un reper al vieții muzicale și diplomației culturale, Corul Madrigal este definit prin sonoritatea sa specifică și un repertoriul vast, tehnica non-vibrato, amplasamentul stereofonic în scenă și costumele impunătoare. Distins cu numeroase premii internaționale, Corul Madrigal a fost prezent pe cele mai importante scene ale lumii, cu mii de concerte și spectacole. În anul 2023, la aniversarea a 60 de ani de existență, Madrigal a susținut al șaselea turneu în SUA, unde a cântat inclusiv în Congresul american, iar în 2024 a filmat la Machu Picchu, în cadrul primului său turneu în America de Sud.
Spectacol nerecomandat celor sub 10 ani. Durata: 1h 30min. Biletele se găsesc la intrare.
Vineri seara, în jurul orei 18.35, prin apel 112, o femeie a sesizat Poliția Municipiului Sibiu despre faptul că, în timp ce se afla în zona străzii Constituției, în municipiul Sibiu, un tânăr necunoscut i-a pulverizat gaz iritant lacrimogen în față și i-a smuls telefonul mobil, după care a fugit.
Mai multe echipaje ale forțelor de ordine au fost direcționate în zonă, persoana în cauză fiind prinsă în scurt timp de către polițiștii Biroului de Ordine Publică Sibiu, pe strada 9 Mai.
Este vorba despre un tânăr în vârstă de 19 ani, din orașul Copșa Mică.
Jandarmii sibieni care au intervenit la fața locului au găsit tubul de spray cu gaz lacrimogen și l-au predat polițiștilor în vedere continuării cercetărilor.
„Telefonul mobil a fost recuperat grație prezenței de spirit a unui tânăr care, în timp ce conducea un autoturism în zonă, a auzit strigătele de ajutor ale femeii, a oprit, a coborât din mașină, l-a imobilizat pe presupusul autor pentru scurt timp și i-a luat telefonul, înainte ca presupusul autor să fugă din nou.
Din primele cercetări efectuate de către polițiștii Biroului de Investigații Criminale Sibiu s-a stabilit că, la data de 28 iunie, prin intermediul unui site de vânzări – cumpărări, tânărul ar fi contactat-o pe victimă, care postase un anunț de vânzare a unui telefon mobil, cu așa zisa intenție de a achiziționa telefonul, în valoare de 3.400 de lei, și i-ar fi propus să se întâlnească pentru finalizarea achiziției în zona stației CFR Sibiu.
Femeia a fost transportată la spital pentru îngrijiri medicale, fără a rămâne internată.
În cauză, s-a deschis un dosar de cercetare penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie calificată. În baza probatoriului administrat, față de persoana bănuită s-a luat măsura reținerii pentru 24 de ore.
Cercetările sunt continuate la nivelul Biroului de Investigații Criminale Sibiu, sub supravegherea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu”, a precizat Elena Welter, purtătorul de cuvânt al IPJ Sibiu.
Dr. Alexandra Biriș, director medical al Spitalului Veterinar Transilvania din Cluj, ne oferă câteva sfaturi esențiale pentru a ne asigura că animalele noastre de companie sunt protejate în timpul verii:
Dr. Alexandra Biriș, director medical Spitalul Veterinar Transilvania Specializare: Medicina interna, Medicina de urgență
Atenție la ieșirile afară în perioada verii
Dr. Biriș subliniază importanța verificării temperaturii solului înainte de a începe plimbarea cu animalul de companie: „Temperatura solului/asfaltului: suprafețele pe care plimbam animalele de companie precum: Trotuarele, asfaltul, nisipul pot deveni foarte fierbinți in zilele caniculare și genera arsuri la nivelul lăbuțelor animalelor. Verificați cu mâna temperatura solului înainte de a continua plimbarea”.
De asemenea, hidratarea este esențială: „Asigurați-vă că animalul are acces la apă proaspătă și suficientă. Evitați expunerea prelungită la soare și căutați zone umbroase”, adaugă Dr. Biriș.
Rutina de vară pentru animalele de companie
În timpul verii, este recomandat să plimbăm animalele dimineața devreme sau seara târziu, astfel, dr. Alexandra ne recomandă să evităm orele de vârf ale caniculei.
Alte recomandări ar fi:
Hidratare constantă: Asigurați-vă că animalul are acces la o sursa de apa si bea apă des.
Verificați frecvent starea clinica a animalului dumneavoastră de companie: Monitorizați semnele de disconfort sau de supraîncălzire.
Ventilație adecvată: Dacă animalul rămâne acasă sau in mașină asigurați o bună ventilație și răcorire a spațiului.
Pentru a asigura o plimbare plăcută și sigură în parc, Dr. Biriș sugerează: „Luați apă proaspătă și un bol pliabil pentru hidratarea animalului. Alegeți un parc cu multe zone umbroase și locuri unde animalul poate bea apă și se poate adăposti de căldură”.
Băițele pentru câini și pisici
Dr. Biriș explică faptul că nu există neapărat diferențe între câini și pisici în ceea ce privește temperaturile ridicate, dar există particularități legate de diferite rase.
„Rasele cu botul turtit au un risc crescut de supraîncălzire, deoarece răcirea organismului la câine și pisică se realizează aproape exclusiv prin respirație, nu prin transpirație ca la om. De asemenea, rasele cu păr foarte scurt sau fără păr necesită protecție solară”, explică ea.
Câini: Băițele pot ajuta câinii să se răcorească. Utilizați apă la temperatura camerei pentru a evita șocul termic și evitați șampoanele care pot irita pielea.
Pisici: În general, pisicile nu necesită băi frecvente, deoarece ele se curăță singure. Dacă este absolut necesar, folosiți apă la temperatura camerei și șampoane speciale pentru pisici.
Când să mergem la veterinar
Dacă observați oricare dintre următoarele simptome după expunerea prelungită la soare, mergeți imediat la veterinar:
Respirație rapidă și grea.
Salivare excesivă.
Slăbiciune sau letargie.
Vărsături sau diaree.
Stare de confuzie sau dezorientare.
Piele roșie sau foarte caldă la atingere.
Importanța hranei
Hrana joacă un rol important în confortul animalului pe timp de vară.
„Hrana poate influența confortul animalului în perioadele de căldură: – Alimente ușor digerabile: alegeți alimente ușor digerabile, pentru a evita suprasolicitarea sistemului digestiv; – Evitarea hranei bogate în grăsimi; – Hidratare prin alimente: oferiți alimente cu conținut ridicat de apă, sau chiar adăugarea unor mici cantități de apă în hrana lor obișnuintă”, specifică directorul medical.
Am cunoscut-o pe Camelia întâmplător. Eram prin Sebeșul de Jos, anul acesta, înainte de Paști, cu gândul să discut cu oamenii de aici despre tradițiile locului. La un moment dat, după ce am aflat că Sebeșul de Jos este unul dintre ultimele sate de boștinari din România, am întrebat-o pe una din doamnele întâlnite dacă știe pe cineva care face lumânări din ceară de albine. Așa am ajuns la Camelia Constantinescu.
Pe lângă faptul cu face niște lumânări artizanale superbe, Camelia are o poveste de viață specială. Despre cum a ajuns să fie fizician, medic-șef în Arabia Saudită și despre ce experiențe a trăit acolo, veți afla în cele ce urmează.
Camelia Constantinescu
,,Noi, fizicienii, coloram etichete”
Sunt la Camelia acasă. De când pun piciorul în prag, mă toropește mirosul de ceară. „Am absolvit Facultatea de Fizică Tehnologică a Universităţii Bucureşti, specializarea Materiale și Combustibili Nucleari, cum se numea atunci. Am terminat facultatea în 1989, înainte de Revoluție, şi am primit repartiție la Cernavodă, unde se construiau atunci primele două reactoare ale centralei nucleare. Cei care repartizau atunci locurile de muncă îşi imaginau că un absolvent de fizică nucleară trebuie să lucreze într-un reactor nuclear. Dar centrala era doar un șantier, abia se construia fundația, nu era nimic ce ar fi putut face un fizician acolo.
Așa că ne-au pus să colorăm etichete. Aveau diverse piese și materiale puse pe rafturi pe categorii, iar muncitorilor le era mai ușor să le selecţioneze dacă vedeau etichetele colorate. Cred că era puţină ironie în această sarcină. Ca fizicieni într-un şantier de construcţii eram ceva exotic. Am colorat etichete până la Revoluție. După Revoluție, am venit în București, într-un institut de cercetare. În acea perioadă m-am căsătorit şi am făcut un copil, care are azi 32 de ani.
Am urmat multiple programe educaţionale în fizica radiațiilor şi fizică medicală, până am devenit fizician medical în specialitatea radioterapie. Am făcut un stagiu de un an de zile la Institutul Oncologic din Bucureşti, după care m-am angajat prin concurs la Spitalul Militar Central din Bucureşti în Departamentul de Radioterapie, unde am lucrat până în anul 2000, când am plecat în Arabia Saudită”.
Ce face un fizician medical
Îi ascult cu interes povestea Cameliei, dar constat că fizica medicală, implicit radioterapia, este și pentru mine un „subiect exotic”, așa că o rog să îmi spună mai multe despre acest domeniu: „Radioterapia este o disciplină medicală în care se folosesc radiații cu energii înalte pentru a trata bolnavii de cancer. Cancerul se manifestă prin prezenţa unor tumori în interiorul corpului. Radioterapia utilizează doze mari, dar controlate, de radiaţii care distrug celulele canceroase în zona în care sunt aplicate.
În acelaşi timp, radiaţiile afectează și pot distruge şi ţesuturi sau organe sănătoase aflate în apropierea tumorii. Aceste radiații cu energii înalte sunt produse de diferite aparate, sisteme sau tehnologii. Fizicianul medical are mai multe roluri în radioterapie. Trebuie să cunoască toate tehnologiile folosite și caracteristicile aparatelor prezente în departament, să le calibreze şi să le menţină în parametri, să le monitorizeze evoluţia în timp. Apoi trebuie sa facă un plan de tratament individualizat pentru fiecare pacient, în acord cu intenţia terapeutică indicată de medicul de radioterapie, dar și cu caracteristicile aparatelor disponibile, în aşa fel încât doza de radiaţii prescrisă să ajungă în tumoră, dar organele și ţesuturile sănătoase din jurul ei să fie protejate. Nu în ultimul rând, trebuie să se asigure că radioterapia este o practică sigură din punctul de vedere al iradierii pentru pacienţi, personal, aparţinători și public”.
Plecarea în Arabia Saudită
„Într-o zi, a venit în spital o delegație de la Ministerul Apărării din Arabia Saudită și din Statele Unite, care a vizitat mai multe secții din Spitalul Militar Central. Au venit și în secția în care lucram. Se întâmpla că în perioada aceea noi terminaserăm de instalat un aparat nou de radioterapie. Am stat un pic de vorbă cu ei, iar comandantul spitalului m-a chemat a doua zi, spunându-mi că americanii au nevoie de fizicieni medicali și m-a întrebat dacă îi pot ajuta. Ei aveau o bază militară de aviaţie în Al-Hada, în Arabia Saudită, unde au un spital militar mare, în care voiau să deschidă un departament de radioterapie. Nu am știut ce să spun. Eu eram personal civil, nu aveam pregătire militară. M-am sfătuit cu familia, m-am gândit bine și am ales să încerc această experiență.
Am plecat prima dată pentru doi ani, deoarece într-un an nu poți să pui pe picioare un departament de radioterapie; implică aparate foarte complexe, logistică, sisteme de tratament, planificare și verificare. Am stat cinci ani, apoi m-am reîntors la Spitalul Militar Central, ca să fiu alături de băiatul meu în anul în care dădea examenul de admitere în liceu. Dar o să revin un pic mai târziu cu motivele întoarcerii mele în Arabia Saudită”, îmi relatează Camelia.
,,Arabia, dragoste la prima vedere”
O întreb pe Camelia cum a fost primul contact cu Arabia Saudită. „A fost dragoste la prima vedere! Am iubit Arabia și încă o iubesc şi mi-e dor de ea! Deși prima experiență în Arabia a fost un pic șocantă, după ce am început să o cunosc, m-am îndrăgostit de ea.
Spitalul Militar Al-Hada este la vreo 100 și ceva de kilometri de Jeddah, unde se află cel mai apropiat aeroport internațional. Spitalul lucra cu Saudi Arabian Airlines,care este linia aeriană națională a Arabiei Saudite și ei la rândul lor aveau o colaborare cu Air France, iar tot personalul care trebuia să vină din lumea largă în Arabia, venea cu acea linie. Eu, în anul 2000, ca să ajung din Bucureşti în Al-Hada, a trebuit să zbor prin Paris şi Cairo până în Jeddah, iar în Jeddah mă aștepta maşina spitalului să mă ducă în Al-Hada.
Drumul de la București la Jeddah a durat foarte mult, peste 24 de ore, şi am ajuns în Jeddah fără bagaje, aveam doar geanta de mână, eram ca o zambilă primăvara. Nu era ca acum, bagajele nu aveau cod de bare, ci doar o etichetă cu numele şi destinaţia. Șoferul care a venit să mă ia de la aeroport era un saudit foarte bătrân, un tataie micuț și slăbuț, îmbrăcat în acea togă albă a lor, el nu vorbea engleză, eu nu vorbeam arabă și totuși el a înțeles că am ajuns fără bagaje. M-a condus la biroul de bagaje pierdute, am completat un formular și ne-am urcat în mașină. Eu stăteam pe bancheta din spate. Abia așteptam să pornească, să pot să dorm. Eram atât de obosită, încât nu am mai putut ține ochii deschiși! Nu mă mai puteam concentra.
La un moment dat, a pus o casetă. Eu credeam că este muzică, mă gândeam: «Ce muzică au acești oameni fără niciun instrument, doar voce?”. Pe urmă aveam să aflu că erau rugăciuni, de fapt. El a pus aceste rugăciuni ca să ne păzească Allah pe drum, fiindcă era un drum cu multe serpentine periculoase. Spitalul era construit pe vârful unui munte. Au retezat efectiv vârful muntelui și au construit un campus, în care urma să locuiesc. În timp ce dormeam, undeva în miezul nopții. Am simţit că mașina s-a oprit. Moșul mi-a deschis portiera și mi-a făcut semn să cobor. În acel moment, mi-am spus că până atunci mi-a fost! Iar în mintea mea am zis că vrea să mă omoare. Îmi căutam prin gânduri să spun «Tatăl Nostru», dar nu-mi aminteam cuvintele rugăciunii, atât de speriată eram. Ajunsesem la vorbele tatălui meu, care îmi spusese înainte să plec: «Nu te duce, că nu știi ce lume este acolo!».
Am ieșit din maşină, eram în beznă în mijlocul deşertului, am zărit niște neoane în apropiere, era o benzinărie. Moșul mi-a arătat să merg spre benzinărie, am ajuns aproape de clădire, șoferul meu a bătut în geam și s-au aprins luminile. După câteva secunde, a ieşit un bărbat tânăr. Când l-am văzut, mi-am zis: Stai așa, acești oameni mai au niște gânduri înainte să mă omoare! După ce am intrat în benzinărie, moșul a luat un coș și mi l-a pus în mână, dar eu eram prea speriată ca să pot să-l țin. L-am scăpat, așa că l-a luat el și a început să pună diverse produse în el: săpun, periuță, pastă de dinți, şerveţele. Atunci m-am liniștit, mi-am dat seama că omul vrea să mă ajute. Am ajuns la casă, a plătit produsele; eu aveam niște dolari la mine, am vrut să-i dau, dar a refuzat să-i primească. Am continuat drumul și am ajuns la Al-Hada.
După ce m-am instalat în campus, l-am căutat să-i restitui banii. Mă gândeam că un om la vârsta lui nu ar trebui să muncească şi că dacă o face probabil are mare nevoie de bani, dar nu a acceptat. Mi-a spus, ceea ce am înțeles mai târziu, când am învățat limba, că: «Nu e treaba ta ce am făcut eu, e doar între mine şi Allah»”.
Cultura arabă
Mă amuz de povestea spusă de Camelia. E ciudat cum culturile despart așa de mult oamenii. Locul unde te naști, mai ales oamenii cu care ești înrudit sau înconjurat, îți sculptează mentalitatea. Mâncarea este un alt element care diferențiază două culturi, așa că o întreb ce mâncau oamenii pe acolo și cum a fost primită, dacă sunt oamenii ospitalieri ca noi, românii.
„Am fost primită foarte bine, m-am simțit protejată și răsfățată. Oamenii din jurul meu erau niște oameni deosebiți, iar condițiile de muncă erau cum nu mi-am imaginat niciodată pe când lucram în România. Aveam cantină în spital, câteva restaurante în campus, hipermarketuri. Îmi place mâncarea lor tradiţională, au foarte multe preparate pe bază de carne de oaie și orez sau leguminoase. Ingredientele sunt întotdeauna proaspete şi folosesc multe condimente, unele necunoscute nouă. Au un fel de mâncare care se numește kapsa: carcasa de oaie se pune la fiert cu condimente, iar în apa în care a fiert se fierbe ulterior orezul. După ce este fiartă, carnea este gătită cu mirodenii la cuptor, apoi servită pe o tavă plină cu orez și legume.
Conducerea spitalului încerca să ne facă să ne simțim confortabil. Își dădeau seama că noi suntem rupți de cultura noastră și din când în când organizau diverse activități în colaborare cu hotelurile din împrejurimi. Într-o zi, unul dintre hoteluri a organizat o vizită în deşert la un trib de beduini, ca să vedem cum trăiesc oamenii în deșert. A fost o exepriență foarte interesantă, am văzut cum trăiesc oamenii cu puțină apă. Aveau o oază, un izvor, care era la câțiva kilometri de tabara lor alcătuită din corturi. Și în fiecare dimineaţă aduceau apă proaspătă în burdufuri din piele de cămilă. Oaza aceea era o sursă de apă pentru mai multe comunitaţi de beduini, fără ca vreodată să apară neînţelegeri sau conflicte. Corturile în care trăiau erau făcute din piei de cămilă, iar acestea nu ajungeau până la sol, nu erau complet închise, astfel aerul circula, de-a lungul zilei, umbra se deplasa în cort după cum bate soarele, iar ei se poziţionau după umbră.
Ne-au servit cu tot felul de preparate din lapte şi carne de cămilă. Am văzut cum se mănâncă în comunitatea lor. Nimeni nu mănâncă singur. Mănâncă întâi bărbații, serviți de femei. Iar după ce ies bărbații din cort, mănâncă femeile şi copiii. Se mânâncă pe jos, în cerc, în jurul tăvii de mâncare, fără tacâmuri. La un moment dat, aveam nevoie la toaletă. Îi întreb: „Unde e toaleta?” Mi-au spus că trebuie să merg la toaleta pentru femei. Nu se vedea nimc în jur, doar aşezarea de corturi. „Unde e toaleta pentru femei?”, i-am întrebat. „Trebuie să ieși din zona de corturi și să simți dincotro bate vântul. Te învârți până vântul îți bate în față, iar când vântul îți bate în față, în dreapta este toaleta bărbaților, în stânga a femeilor.” Am ieșit afară, împreună cu mai multe doamne și domnișoare. Am căutat briza, am mers spre locul indicat, dar nu vedeam toaleta. Atunci ghidul de la hotel ne-a spus că este în spatele unui gard, făcut din niște pari înfipți în nisip și rogojini din frunze de palmieri uscate. După acel gard erau trei gropi în nisip, acolo era toaleta.”
Arabii își respectă femeile
Cum am mai spus, culturile sunt diferite; o întreb dacă arabii respectă femeile. Aveam în minte stereotipurile auzite, legate de arabi. Aceasta îmi răspunde: „Arabii au un mare respect şi grijă pentru femei. Noi nu prea înțelegem acel respect, deoarece îi judecăm pe baza experiențelor și culturii noastre. Nouă ni se pare că dacă femeile lor sunt acoperite din cap până în picioare, e un abuz, o dominare. Ei zic că astfel le protejează, iar femeile sunt de aceeași părere. O surpriză mare a fost pentru mine faptul că, după ce m-am împrietenit cu mai multe femei musulmane și stând de vorbă cu ele, mi-am dat seama că pe noi ne roade grija de ele degeaba. Ele sunt fericite cu traiul lor. Aşa le-au văzut trăind pe mama lor, pe bunicile lor și aceasta este viața pe care o înțeleg şi o preţuiesc ele. Una m-a întrebat: «La ce oră te trezești?». Eu i-am răspuns că la 6:30, ca la 8 să fiu la muncă. La care acesta îmi răspunde că ea se trezește când vrea, face ce vrea, având doar sarcina de a avea grijă de copii și soţ”.
Cariera în Arabia Saudită
Camelia îmi spune și de ce s-a reîntors în Arabia Saudită după un an de stat în România. „După experiența în Arabia Saudită, nu m-am putut readapta în România. Mi-a fost greu, deoarece practicile erau foarte diferite. În Arabia se lucra deja după ghiduri şi protocoale stricte de tratament, deciziile terapeutice se luau în comisii multi-discliplinare, având pacientul în centrul îngrijirii medicale. În România, lucrurile acestea s-au întâmplat mult mai târziu. M-am gândit că ar fi bine să mă întorc.
Am aplicat la King Faisal Specialist Hospital & Research Center, un spital de top internaţional, susţinut finanaciar de Familia Regală Saudită. În cultura arabă, noțiunea de familie este diferită de a noastră: noi când ne referim la familie, ne gândim la soț, soție, copii și părinţi, la ei familie înseamnă tot neamul, întregul trib. Familia Regală, de pildă, avea în jur de zece mii de membri, care erau trataţi, la nevoie, în acest spital. Tratam, însă, şi saudiţi obişnuiţi, pentru care alte spitale îşi declinaseră competenţa sau nu aveau tehnologiile necesare. Spitalul central era în Riad, având sucursale în Jeddah și Medina. Prima mea slujbă ca fizician medical la King Faisal Specialist Hospital a început în 2007, în Jeddah, unde am stat zece ani. După zece ani ajunsesem la cel mai înalt statut profesional pe care îl puteam obține acolo, fizician medical şef (Chief Medical Physicist). M-am mutat la Riad pentru o poziție mai înaltă”.
Întoarcerea
O întreb cum a ales să se întoarcă în România, care au fost motivele? Pandemia se pare că a schimbat multe destine. În acea perioadă Camelia a ales să se reîntoarcă la ai ei: „M-am întors la sfâșitul lui 2022, după ce am trecut prin pandemie. Acea perioadă a fost una dificilă pentru mine. Când a început pandemia, Arabia a închis graniţele şi timp de zece luni, până au început să apară primele vaccinuri, n-am mai putut pleca să-mi văd copilul şi familia. Asta a generat o presiune emoţională pe care n-am conştientizat-o multă vreme, deşi între timp restricţiile fuseseră mult reduse. Spitalul testa starea emoţională a personalului ce lucra în condiţii solicitante, periodic trebuia să facem nişte teste phihologice. Nu am crezut că am o problemă până când testele au arătat simptome de burn-out. Aşa am realizat că, deşi Arabia devenise casa mea, familia mea era departe de mine. M-am reîntors în România, în Sebeșul de Jos, în casa bunicilor mei, lângă familie şi aproape de prietenii de-o viaţă”.
Cel mai recent studiu derulat de Reveal Marketing Research a urmărit atitudinile și comportamentele românilor în ceea ce privește Sistemul de Garanție-Returnare a ambalajelor băuturilor îmbuteliate, care a devenit funcțional începând cu sfârșitul anului trecut (30 noiembrie 2023).
În plus, studiul a analizat modul în care intențiile exprimate de români înaintea implementării sistemului (noiembrie 2023), se reflectă în comportamentele acestora din prezent.
70% dintre români declară că returnează toate ambalajele marcate cu simbolul SGR, în timp ce 19% returnează doar o parte dintre acestea.
39% dintre români au adoptat acest comportament pentru a evita să piardă banii plătiți pe garanție.
Doar 45% dintre români sunt multumiți de modul de funcționare a Sistemului de Garanție-Returnare, principala soluție pentru îmbunătățirea acestuia fiind considerată creșterea numărului de puncte de returnare (55%).
7 din 10 români declară că returnează toate ambalajele cu garanție la punctele de colectare
Conform rezultatelor studiului în discuție, 70% dintre români declară că returnează toate ambalajele marcate cu simbolul SGR. Dacă în noiembrie 2023, o treime dintre români (36%) intenționau să returneze parțial ambalajele, în prezent 19% au adoptat acest comportament ocazional.
În funcție de carcateristicile demografice, reprezentanții Generației Z, cu vârste cuprinse între 18-24 de ani, sunt cei care returnează într-o proporție semnificativ mai mică ambalajele marcate cu SGR de fiecare dată (59% vs. 70% total eșantion).
Mai mult decât atât, locuitorii din mediul urban se diferențiază față de cei din mediul rural ca returnând toate ambalajele marcate cu SGR într-o proporție semnificativ mai mare (75% mediul urban vs. 63% mediul rural). Această diferență poate fi atribuită numărului redus sau chiar absenței punctelor de returnare în mediul rural.
2 din 5 români returnează ambalajele cu simbol SGR, fiind motivați în principal de recuperarea banilor plătiți pe garanție
În ceea ce privește frecvența cu care românii returnează ambalajele cu garanție, 42% le aduc la punctele de colectare o dată pe săptămână, 29% de 2-3 ori pe săptămână, iar 15% o dată pe lună.
Ca tendință, frecvența cu care românii vizitează punctele de colectare a ambalajelor cu garanție dintr-o lună obișnuită crește odată cu înaintarea în vârstă. Spre exemplu, 38% dintre cei între 35-44 ani preferă să returneze ambalajele de 2-3 ori pe lună (vs. 29% total eșantion), în timp ce 51% dintre persoanele mature peste 55 ani merg săptămânal la punctele de colectare (vs. 42% total eșantion). Această evoluție sugerează o creștere a conștientizării și a responsabilității față de economisire și reciclare odată cu înaintarea în vârstă.
Referitor la motivația principală care stă la baza obiceiului de a returna ambalajele din SGR, observăm o creștere semnificativă de la 31% (noiembrie 2023), la 39% (iunie 2024) în rândul celor care declară că recuperarea banilor plătiți pe garanție reprezintă principalul imbold. Tinerii între 25-34 ani se diferențiază prin faptul că acordă o importanță semnificativ mai mare recuperării garanției de la achiziție (44% vs. 39% total eșantion).
Doar 45% dintre români sunt multumiți de modul de funcționare a Sistemului de Garanție-Returnare, principala soluție pentru îmbunătățirea acestuia fiind creșterea numărului de puncte de returnare (55%)
Ambalajele din plastic, cele mai frecvent returnate
Rezultatele studiului Reveal Marketing Research arată că ambalajele de plastic cu garanție sunt cele mai frecvent returnate de către români (84%), urmate de ambalajele din sticlă (56%) și de cele din metal (55%). În funcție de gen, bărbații obișnuiesc să returneze în mai mare măsură decât femeile atât ambalajele din metal (62% bărbați vs. 50% femei), cât și pe cele din sticlă (61% bărbați vs. 53% femei).
Măsurând gradul de satisfacție referitor la aplicarea programului garanție-returnare, doar 45% dintre români se declară mulțumiți sau foarte mulțumiți de modul în care acesta funcționează.
Astfel că, în viziunea românilor principalele soluții pentru îmbunătățirea Sitemului de Garanție-Returnare sunt reprezentate de creșterea numărului de puncte de returnare (55%) și campaniile de informare și educare (24%).
În noiembrie 2023, 44% dintre români considerau că nu își vor modifica comportamentul de cumpărare și consum al băuturilor îmbuteliate odată cu implementarea Sistemului de Garanție-Returnare. În prezent, procentul celor care declară că nu și-au schimbat obiceiurile crește până la 59%, datele indicând că românii s-au adaptat mai bine decât se așteptau la noul sistem de gestionare a deșeurilor.
Cu toate acestea, o treime dintre români (34%) observă schimbări ale modului în care cumpără băuturi îmbuteliate odată cu implemnetarea noii legislații. Astfel, 15% optează pentru ambalaje mai mari, pentru a plăti de mai puține ori garanția, în timp ce 10% cumpără mai rar, iar 9% că aleg produse mai ieftine la raft.
În județul Sibiu s-au returnat în luna mai peste 5, 5 milioane de ambalaje de băuturi îmbuteliate
Conform datelor raportate de RetuRO, în județul Sibiu au fost returnate în luna mai peste 5, 5 milioane (5.621.760 buc.) ambalaje de băuturi îmbuteliate, reprezentând puțin peste 377 tone (cu 38% mai mult decât luna anterioară). Dintre acestea, peste 3 milioane (3.050.385 buc.) sunt ambalaje din plastic, adică echivalentul a peste 107 tone. Recipientele din aluminiu reprezintă aproape 1,5 milioane de bucăți (1.482.102), în cantitate de peste 21 tone. Și de această dată raportarea ambalajelor din sticlă e echivalentul a aproape dublul greutății celor din plastic și aluminiu, adică aproape 250 de tone (248.738 kg.), într-un număr de 1.089.273 buc. Față de luna aprilie, numărul ambalajelor din plastic returnate a crescut cu peste 1,5 milioane (121 tone).
Sibienii au returnat cu peste jumătate de milion mai multe ambalaje de băuturi îmbuteliate în luna mai, față de luna aprilie
În aceea ce privește municipiul Sibiu, în luna mai sibienii au returnat aproape 2.500.000 de recipiente (2.416.489 buc.), echivalentul a 166,11 tone. Dintre acestea, 1.290.705 buc. reprezintă ambalajele din plastic (puțin peste 44 tone), 650.007 buc. cele din metal (9 tone), iar 475.777 buc. (111 tone) cele din sticlă.
Spre deosebire de luna aprilie, sibienii au returnat luna trecută cu 27% mai multe ambalaje din plastic (270.793 buc.), cu 15% mai multe recipiente din aluminiu (222.884 buc.) și cu mai mult de 70 % sticle (196.381 buc.).
Cantitatea de ambalaje SGR returnate în aprilie 2024 la nivelul județului Sibiu
ReturRO Sitem de Garanție Returnare S. A. a fost înființată, conform legislației în vigoare, de către asociațiile reprezentative ale producătorilor de băuturi și ale comercianților pentru a gestiona sistemul de garanție-returnare implementat în România. Ulterior, compania a adoptat în acționariat și statul român.
Compania a fost formată ca o societate administrată în sistem dualist, ce are la bază principiul non-profit, ceea ce înseamnă că aceasta și-a asumat obligația de a reînvesti eventualul profit exclusiv în dezvoltarea sistemului. Sistemul, demarat oficial în România la 30 noiembrie 2023, prevede ca pentru fiecare ambalaj cu simbolul returnării (sticlă, plastic și metal), cumpărătorului să i se restituie garanția de 50 de bani. Ambalajele trebuie să fie goale, neturtite, cu eticheta intactă.
Societatea care s-a ocupat de asfaltarea Șoselei Sibiului din Mediaș a început remedierea problemelor apărute pe această arteră.
Ca urmare a problemelor apărute la infrastructura rutieră de pe Șoseaua Sibiului, asumate de către constructorul Geiger Transilvania și beneficiarul lucrărilor, compania Apa Târnavei Mari, în data de 6 iunie printr-o intervenție publică, aceștia și-au asumat o eroare tehnică a antreprenorului și au precizat că aceasta va fi remediată cât de curând posibil, pe cheltuiala antreprenorului, precizând că până la remedierea problemelor zona va fi balizată pentru a se evita orice probleme în trafic.
„Așa cum am menționat în mai multe rânduri, lucrările de reabilitare a rețelelor de apă și canalizare sunt derulate de către Operatorul Regional Apa Târnavei Mari, lucrările neavând nicio legătură cu Primăria Municipiului Mediaș.
Reamintim faptul că, așa cum am declarat anterior, lucrarea nu a fost recepționată și nici achitată!
După recepționarea tuturor lucrărilor aferente contractului va urma o perioadă de garanție asigurată de antreprenor, de 36 de luni. Orice deficiențe constatate în această perioadă vor fi remediate de către și pe cheltuiala antreprenorului”, explică operatorul Apa Târnavei Mari într-un comunicat de presă.
Regizor, scenarist, editor video și director de imagine, Octavian este și președintele Asociației pentru film și literatură „Nova Polaris” din Sibiu. Numele său este cunoscut în cinematografia românească, iar pasiunea pentru istoria antică l-a provocat să realizeze un nou scurtmetraj, „Moartea Centurionului”.
L-am întrebat pe Octavian, de unde ideea pentru a regiza un scurtmetraj atât de complex pentru unii. „Întotdeauna, ca cineast, m-am folosit de ideile care au gravitat în jurul meu. Fie din discuții, lecturi, detalii vizuale pe care le-am întâlnit te miri unde și au rămas vii în memoria mea. Cam ce am trăit și gândit mai seducător în accepțiunea mea, de ce am fost fascinat, a însemnat și un candidat, o temă de lucru pentru un posibil film, cândva. Am ales să lucrez cu propriile scenarii mai degrabă decât cu cele achiziționate de la alții. La fel și în Moartea Centurionului, am adaptat o anecdotă de mister și groază, o întâmplare reală de sec. XX, pe care am auzit-o povestită de tatăl meu, auzită la rându-i de la un unchi în vârstă, deci povestioara se duce mult în urmă, într-un story de scurtmetraj datat în timp, undeva în sec. II, în Dacia romană. Deci istorie, mister, puțin horror inspirat din fapte reale, auzit de mine copil fiind acum vreo 25 de ani, pe la oamenii mari”.
De la idee la practică, la un drum bătătorit cu provocări
Mulți dintre noi avem idei, visăm la businessuri, însă ce ne diferențiază este faptul că unii au curajul să pună în practică aceste provocări. Nimic nu vine ușor în astă lume, drumul spre succes este bătătorit cu stres, anxietate și neîncredere, însă reușita nu vine neapărat când ai obținut un lucru, ci atunci când ai avut curajul să riști.
De-a lungul timpului, producțiile lui Octavian au câștigat premii naționale și internaționale la festivaluri de film, cu proiecții în diverse colțuri ale lumii, precum New York, Seul, Munchen, Florianopolis, Moscova, Doncaster, Saigon și București. Lucrările sale includ scurtmetraje, medii și unele lungmetraje, atât ficțiune, cât și documentare, acoperind o gamă variată de subiecte și genuri, majoritar Arthouse Sci-Fi, mitologie și mister, și istorie.
„Să realizezi un film (împreună cu o echipă de producție, pentru că nu ești doar tu regizorul, scenaristul, făptașul lui) nu e simplu. Un film trebuie scris, gândit, apoi produs și distribuit. Practic de 4 ani, cu mari întreruperi, am adăugat câte ceva la film. Costuri, timp, alte priorități personale au cam tărăgănat joaca la acest mic film.
Perseverența de a te ține de un plan de lucru întins pe luni de zile e o provocare. Recunosc, eu l-am lungit prea mult. Să nu te plictisești ușor. Să restructurezi. Să ai un plan aerisit pentru zilele de filmare, pentru următoarele luni editare pe imagine și sunet, CGI unde e cazul, artwork pentru film. Apoi o campanie de marketing, subtitrări, festivaluri, un plan de streaming etc. Chiar și pentru un film scurt. Să calculezi timpul pe care îl ai sau nu. De bani nu mai vorbesc. E evident că trebuie să ai pregătit un buget (pe care îl vei depăși…). Uneori când tragi linie te gândești că nu a meritat tot efortul, alteori ești mulțumit. Cinematografia independentă e o mare loterie. Dar poveștile trăiesc mai departe, chiar dacă noi ne chinuim când le facem”, ne spune Octavian.
„Am cam fugit de contemporan…”
Octavian Repede a scris și regizat filme independente care, în mare parte, au ca temă principală trecutul sau viitorul, inclusiv istoria antică. El a evitat să abordeze subiecte contemporane, preferând să exploreze perioade istorice fascinante.
„Am cam fugit de contemporan… Concret, dacă le număr, am scris și regizat un lungmetraj ficțiune cu story-ul în perioada antică, un documentar și vreo 2 scurt-metraje (‘141 A.D. Misiune în Dacia’, ‘Draco’-chipurile de piatră, ‘Capriciile Fortunei’ și acum, încă nelansat ‘Moartea Centurionului – o poveste de mister a trecutului’). Am mai lucrat încă la 3 filme de astronautică și câte altceva”, mărturisește regizorul.
Asociația Veteres Milites, un diamant neșlefuit din Sibiu
„Asociația Nova Polaris este producătorul scurtmetrajului – Moartea Centurionului. Regizorul Octavian Repede a mai colaborat cu Asociația Veteres Milites și în 2017, la realizarea lungmetrajului, 141 A.D. Misiune în Dacia: „Ne sunt prieteni, sunt din Sibiu și sunt cei mai buni reenactori romani din România, la acest moment. Fără să intru în detalii. Veteres Milites sunt un hidden gem al urbei noastre…”.
Christian Flether și plaja cu palmieri
Așa cum se întâmplă deseori, dragostea pentru o meserie izvorăște din copilărie. Regizorul ne-a povestim, în câteva cuvinte, despre copilăria lui: „Totul a început din copilărie, cu o mare bibliotecă acasă, lungi vacanțe de vară și o familie cu interes constant pentru scris, muzică și fotografie. Tatăl meu scria poezie, romane polițiste, carte de șah, ce m-au făcut să cred în universul artei. Îmi amintesc cum tatăl meu corecta poeziile mătușii mele, de asemenea scriitoare, sau când eu și el dezvoltam negative foto alb-negru sub lumina roșie, în pivniță. Acolo, magia fotografiei are loc atunci când hârtia fotografică se scufundă în tava cu soluție chimică și imaginea apare pentru prima dată. Aveam și un pian cu coadă lungă cu placă de bronz la bunicii mei, pe care neștiind să cânt, noi copiii compuneam muzică cosmică. Și bineînțeles și acasă, un univers audio-video retro. Muzica cânta constant acasă. Sute de casete piratate și reînregistrate, vinil, magnetofon și un video player VHS, pe care la sfârșitul anilor `80 ai României era greu de găsit.
În adolescență am experimentat revoluția digitală în tehnologia foto-video a anilor 2000, iar practic, cu ajutorul unui PC și a unei plăci grafice de captură, a unei camere video, puteai avea propriul tău studio de televiziune. Fără bobine de film, laborator fotochimic, cameră de editare, așa mai departe. Practic, televiziunea și cinematografia au fost liberalizate. Din ce în ce mai mulți realizatori independenți au apărut în România. Și așa am apărut și eu. La 16 ani eram fascinat de faptul că poți crea vizual o lume nouă, în mișcare, practic din nimic, doar cu PC-ul. Am experimentat cu un software de randare 3D care modelează peisaj fractal. De fapt, de multe ori am folosit pseudonimul de Christian Flether, după povestea unui marinar britanic care a plecat într-o călătorie lungă în secolul al XVIII-lea și s-a stabilit pentru totdeauna în Tahiti. Oricum, Bryce era numele software-ului și am petrecut ceva timp cu el, înfruntând timpii lungi de randare a CPU-urilor Pentium-urilor din acea vreme. Dar mai târziu, am ales să mă întorc la realitate și să filmez videoclipuri, nu să le generez. CGI! Un mare punct de cotitură. Și asta pentru că simțeam involuntar sentimentul că o imagine în mișcare înregistrată undeva, poate salva un moment de la dispariție. Așa că trebuie să filmăm oameni, locuri, epoci pentru a ne depăși uitarea și dispariția. Încă sunt sedus de arhivele de film”, încheie Octavian Repede.
În „Moartea Centurionului”, regizorul povestește că a vrut să creeze o lume tulbure, apăsătoare, cu multă acțiune noaptea, o cinematografie inspirată din opera pictorului Georges de La Tour, iar totul cu un final inspirat din realitate. Scurtmetrajul va apărea în această vară și va putea fi vizionat pe canalele de streaming internaționale The Death of The Centurion – A mystery story of the past https://filmfreeway.com/TheDeathoftheCenturion-Amysterystoryofthepast
Noul antrenor principal al echipei CSC 1959 Șelimbăr este fostul internațional Constantin Schumacher, a anunțat clubul pe Facebook.
Schumacher a semnat un contract valabil pe un an de zile cu posibilitatea de prelungire pentru încă un an.
„Ca jucător, acesta a început fotbalul la Foresta Fălticeni și a îmbrăcat tricoul mai multor formații importante din România precum FC Argeș, Rapid București, Universitatea Craiova, Gloria Bistrița sau Ceahlăul Piatra Neamț. În străinătate a activat în cadrul a trei echipe, Chongqing Lifan (China), Volyn Lutsk ( Ucraina) și Anagennisi Giannitsa (Grecia).
Constantin Schumacher a reușit să câștige 4 trofee la nivel național: un titlu de campion, o Cupă a României și două Supercupe.
Prima aventură a sa ca antrenor a fost la Juventus București, urmând apoi cluburi precum CSM Râmnicu Vâlcea, Oțelul Galați, FC Argeș, Petrolul Ploiești, Rapid București, Vedița Colonești și CS Mioveni”, a anunțat clubul din Șelimbăr.
Un număr de 495.190 de persoane îşi sărbătoresc onomastica sâmbătă, la praznicul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, potrivit datelor furnizate de Direcţia Generală pentru Evidenţa Persoanelor.
Cei mai mulţi dintre sărbătoriţi sunt bărbaţi şi cele mai întâlnite prenume sunt Petru – 127.370, Paul – 78.535, Petre – 51.065, Petrică/Petrica – 33.975 şi Pavel – 30.899.
În rândul femeilor, cele mai multe care îi au ca patroni spirituali pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel au fost botezate Paula – 49.086, Petronela – 35.966, Petruţa/Petruta – 24.386, Petra – 11.851 şi Paulina – 11.833.
Amenzile de circulație nu vor crește cel puțin până la sfârșitul anului după ce Guvernul a înghețat punctul de amendă.
Punctul de amendă a fost înghețat de Guvern la 165 de lei până la finalul anului, pentru că, odată cu majorarea salariului minim, ar fi crescut la 185 de lei.
Ministrul Finanțelor, Marcel Boloș anunțase că salariul minim brut va crește la 3.700 de lei de la 1 iulie, însă cei de la Ministerul Afacerilor Interne trebuie să colaboreze cu reprezentanții Ministerului Finanțelor pentru a îngheța punctul de amendă.
„Punctul de amendă este în responsabilitatea MAI. Termenul până la care trebuie să vină cu o propunere este data de 1 iulie, dar cum a spus domnul prim-ministru valoarea punctului de amendă nu va fi afectată de creșterea salariului.
Noi suntem coinițiatori ai măsurii și va fi o propunere de act normativ, rândul trecut a fost o Ordonanță de urgență prin care valoarea punctul de amendă a rămas la fel„, a declarat ministrul Marcel Boloș.
