Wilhelm Tartler s-a stabilit acum douăzeci de ani în Hamba, vechiul sat săsesc parte a comunei Șura Mare. Aici, într-un cadru de poveste, Casa Parohială și curtea Bisericii Evanghelice fortificate, a pus bazele afacerii sale, miereecologică.ro. De zece ani a închiriat și clădirea fostei școli din aceeași incintă.
De origine este din Mediaș. Când avea 10 ani, a plecat din țară împreună cu părinții, „cumpărat de nemți”, cum spune el. A trăit 20 de ani în Germania, a făcut și studiile acolo, mai exact, Facultatea de Agronomie. Wilhelm Tartler s-a întors în România, în 2002, pentru că aici se simte „mult mai bine față de acolo”.
A ajuns din întâmplare la apicultură, în timpul facultății. Un coleg l-a invitat la un curs. Apicultorul își aduce aminte: „A fost așa de interesant, au fost lectori foarte buni. Atunci am găsit o coșniță dintr-asta, într-un târg de vechituri de acolo, încă o am afară. Coșnița este un fel de stup vechi, din nuiele și lut, cum se făceau acum o sută de ani. Prietenul care m-a invitat la curs a venit după câteva zile la mine cu un roi. Mi-a dat două kilograme de albine și mi-a spus să le bag în coșnița aceea. Așa am început apicultura”.
Apicultorul știe ce se întâmplă în stup ascultând bâzâitul albinelor
Inițial nu l-a atras să producă miere. A început să îndrăgească albinele, să le observe. „Mi-a plăcut practic biologia lor, cum se înmulțesc, cum își fac cuibul, cum își construiesc casa din nimic. În primii ani nu m-a interesat mierea. M-a interesat cum roiesc, ce fac mătcile atunci când încep să bâzâie, le auzi dacă vor să roiască.
Comunică matca bătrână cu cea tânără, din botcă. Au un sunet specific. Mătcile bătrâne nu pleacă din stup sau cea tânără din celulă nu iese până ce nu e plecată cea bătrână. Cea bătrână roiește, cea tânără rămâne în stup. Jumătate din albine pleacă cu regina bătrână, se agață într-un pom.” Când a revenit în țară, l-au ajutat sfaturile unui apicultor sas din Richiș, Hans Schaas. Acesta l-a introdus în tainele apiculturii în România și de la el a primit primii trei stupi. Ține fotografia lui pe perete.
În România a făcut și altele, a avut o pepinieră, a lucrat și ca inspector în agricultură ecologică, se ocupa cu certificările. În Hamba este de 20 de ani. În 2015, prin Asociația Melikoleg, a început să țină aici workshop-uri pe teme apicole. Pentru că s-au restrâns opțiunile, din cauza pandemiei, s-a concentrat pe producerea și comercializarea mierii. În prezent, încearcă să îi ajute pe membrii apicultori din asociație să își vândă produsele.
Ca apicultor, ești liber și ”binevenit oriunde te duci”
Cel mai mult iubește la albinărit efectele „sinergice”: „Ne ocupăm de albine, facem miere. Dar, pe lângă asta, lucrăm afară, în natură. Am libertate. Pot să îmi aleg locul de muncă, așa cum vreau eu. Dacă îmi place la Mândra, le duc la Mândra, dacă îmi place la Râul Sadului, duc albinele acolo. Trebuie să fiu și apicultor, șofer, tâmplar. Trebuie să știu și economie, să știu să calculez, totul este foarte divers, nu e plictisitor. Plus că există un anumit mod în care te privesc oamenii când spui că ești apicultor, lumea are un alt interes. Ești binevenit oriunde te duci. Apicultura mi se potrivește, îmi place să lucrez cu albinele, îmi place că pot să fiu liber, pot lucra cu cine îmi place.”
Cel mai greu la albinărit i se pare că majoritatea muncii este într-o perioadă scurtă. 70% din muncă se desfășoară în lunile aprilie, mai, iunie, iulie. ”În sezon e foarte greu. Mierea se produce două – trei luni pe an. E greu și să găsești forță de muncă, mare parte fiind plecată în străinătate. În tot satul acesta există un singur băiat, care mă mai ajută din când în când. Cei din zonă preferă să lucreze trei luni în Germania și să câștige mai mult decât îi pot plăti eu. Lucrăm mai mult cu străini. Noi invităm practicanți de la facultăți din Vest. Sau voluntari de pe alte platforme de voluntariat și lucrăm cu ei, dacă vrem să facem față.”
Sfatul lui Wilhelm Tartler este să consumați miere cumpărată direct de la apicultori
Wilhelm Tartler crede că există piață suficientă pentru apicultorii, câteva sute, din județul nostru. „Problema este că nu se cumpără miere de apicultori, nu că nu este clientelă. Se cumpără «substanța» din super-marketuri, care nu este miere de fapt. Dacă s-ar cumpăra direct mierea de la producători în România, nu ar fi destulă pe piață. Nu cumpărați mierea din super-marketuri. Probabilitatea este 80-90% să nu fie miere!”
Mierea și produsele derivate sunt extrem de benefice pentru sănătate și sunt folosite de mii de ani în scopuri prevenționale sau terapeutice. Chiar dacă sunt mai scumpe, important este ca acestea să fie produse curat, ecologic. Pentru Wilhelm Tartler, „normalitatea este asta: un produs ecologic. Aceasta înseamnă în primul rând că nu poți folosi tratamente chimice pentru albine. Combatem varoza cu acizi organici, oxalic, formic. Și cu metode mecanice. Nu folosim antibiotice în stupi. Apicultorul care vrea să înceapă să lucreze în sistem ecologic, trebuie să schimbe toată ceara. Aceasta trebuie să fie curată, fără reziduuri de la tratamente”.
Este important și locul unde sunt amplasați stupii, să nu fie aproape de autostrăzi, de culturi convenționale, să nu fie în zone poluate. Apicultorul mută stupii de mai multe ori pe an, în funcție de perioadele de înflorire și de calitatea florilor.
Dezvoltarea începe în zona noastră, la salcie și la pomii fructiferi. „Când începe cireșul aici, la mijlocul înfloririi, depinde de an, le mutăm o parte la rapiță, în Banat. Pe Valea Mureșului, la primul salcâm. Dacă a înghețat sau ceva, le ducem la Dunăre. Sunt trei săptămâni de flori de salcâm în România, putem să ne mișcăm unde găsim flori mai frumoase, neînghețate. Al doilea salcâm poate fi în zona Deva, Lugoj. Al treilea salcâm, la noi, zona Șoala. Pentru tei mergem pe Valea Mureșului sau câteodată, chiar aici. Pentru mierea de mană ducem stupii la Sadu, la munte.”
”Înțepătura de albină este un training foarte bun și important, pentru că te face calm.”, crede apicultorul
Probabil că una dintre fobiile noastre, ale celorlalți, sunt înțepăturile albinelor. L-am întrebat de câte ori a fost înțepat și a râs. ”Dacă reușești să stai liniștit când te înțeapă cinci albine în diferite locuri ale corpului, e un training pe care nu îl poți face în altă parte. E un control asupra corpului. Dacă lucrez la albine, sunt înțepat, întotdeauna. Dar, înțepătura la un apicultor nu este o problemă. Ieri, au fost două-trei, n-am făcut mare lucru. Dar, cred că am avut și o mie de înțepături. Am avut un accident într-o zi, s-au răsturnat 24 de stupi. A trebuit să îi pun la loc, să îi duc de pe asfalt. După, am avut ceva probleme digestive, am avut capul un pic umflat, dar atât.
Apicultorul este obișnuit cu înțepăturile. Depinde ce faci. Albinele reacționează mai agresiv și dacă se anunță o ploaie, umiditate în aer, presiune. Dacă se poate, nu lucrăm în acea zi, amânăm. Albinele simt și dacă te duci agitat la ele. Dacă iubești albina și vrei să o protejezi, să nu o strivești când lucrezi, trebuie să te duci la ea calm și relaxat. În momentul în care intri în stupină, deja te relaxezi.”
Oxymel – „medicină cu gust bun”
Wilhelm Tartler lucrează acum împreună cu partenera sa, Andreea, „pedagog de plante medicinale”, cum se recomandă ea. Cele mai importante sortimente pentru ei și cele mai bine vândute sunt salcâmul și mana. În oferta de bază au și miere de rapiță, polifloră, tei, floarea soarelui, păducel. Mierea de rapiță este singurul produs ce nu are eticheta de produs bio. Chiar dacă fermierul la care duc stupii nu stropește culturile în perioada în care sunt albinele acolo. Găsiți la ei și amestecuri cu scorțișoară, ghimbir, miere, nucă, tinctură de propolis, polen, crud și uscat.
Pe primul loc în preferințele clienților sunt mierea de salcâm și cea de mană. Apoi, produsele cu propolis, Hidromelul, un vin din miere. Andreea ne spune că se vinde tot mai mult și Oxymelul, e „medicină cu gust bun, o combinație între oțet și miere, în proporții egale, cu un adaos de propolis. Acesta este un tonic general. Este de fapt un sirop dulce-acrișor. Se face de 2500 de ani în diferite culturi. Ajută tot organismul, este anti-microbian, anti-oxidant, prebiotic, probiotic, ajută la multe”.
Unde găsiți produsele lor
Lumea din zonă vine direct la ei, în Hamba, pe strada Cooperativei, nr. 50, mai ușor, în curtea Bisericii evanghelice. Îi puteți apela, la numărul 0749417077. Au și site, miereecologică.ro, unde se pot plasa comenzile, iar mierea se expediază oriunde în țară. Produsele lor se vând în magazine românești din Germania, Anglia, Franța. Au și magazine de desfacere în Sibiu, București, Cluj. În Sibiu, găsiți produsele lor la Băcănia Albota, magazinele naturiste Kryia, magazinele lactate Mândra. Vând și la târguri, de primăvară, toamnă, de Crăciun, mai ales în București.
Dacă doriți să vedeți cum arată interiorul unui mic stup, îl găsiți la noi în redacție săptămâna viitoare.
Alte recomandări: Miere Iulia Sibiu, Taxiul cu miere, Talpoș Vasile Cisnădie, Mierea sibienilor, Tudose Stela Șelimbăr.
Parteneri implicați în comunitate, susținători ai campaniei Produs în Sibiu: Romgaz, Thimm, IFM, Hendrickson, Regnology, GLS, Euchner, Teatrul Radu Stanca, Super Mama, CineGold, Odu, Crucea Roșie Sibiu, Fritzmeier, wenglor, Wienerberger, Feleacul, Retrasib, Amza, Astra Film Cinema, Boromir, Prima Shopping City, Kromberg & Schubert, Bilstein, TV Sibiu, SOMA, Simpa, 2D Solutions, Teatrul Gong, Somarest, Muzeul Național Brukenthal, Tursib, Muzeul Astra, City FM, Piața Volantă, Apă Canal Sibiu, Aeroportul Internațional Sibiu.
