Coordonatorul grupului este Cătălin Precup, iar printre artiștii care vor expune se numără: Daniela Aron, Ciprian Badiu, Dariana Baltador, Ileana Coca, Anca Costea, Ina Cristea, Felicia Drăghici, Patricia Drăghiciu, Ovidiu Dorin Hulea, Florentin Logigan, Ioana Claudia Mărgărita, Claudiu Peța, Oana Bogorin-Predescu, Marilena Popa și Ioana Urdea. Invitații serii vor fi: Gabriela Auer, Ana Maria Bexa, Marius Cazan, Cosmina Cobuz, Ovidiu Harja și Magdalena Neculaescu.
”Roșul este culoarea arhetipală, prima pe care omul a stăpânit-o, a fabricat-o, a reprodus-o, a declinat-o în diferite nuanțe”, după cum scrie istoricul Michel Pastoureau în cartea „Roșul: Istoria unei culori”. Prezent în culturile din întreaga lume, roșul poartă un simbolism puternic și variat. În imaginarul colectiv este asociat, înainte de toate, cu sângele și focul, evocând emoții intense, deopotrivă pozitive și negative, și fiind folosit adesea pentru a atrage atenția și a avertiza.
Prin excelență ambivalent, roșul este, de pildă, culoarea nobilimii și a regalității, dar și a revoluției și a schimbării, culoarea sângelui lui Cristos, dar și a focurilor Iadului. O paletă de contrarii, după cum reiese imediat din aceste câteva exemple.Iubire și furie, căldură și mistuire, dorință și pericol, seducție și manie, pasiune și agresivitate, vigoare și ferocitate, curaj și dominare, glorie și promiscuitate, sacralitate și imoralitate, tot atâtea fațete pe care oamenii au încercat să le surprindă și să le redea vizual încă din cele mai vechi timpuri, și tot atâtea roșuri pentru a comunica.
Astfel, de la argilele bogate în hematită cu care au fost reprezentați bizonii pe pereții peșterilor din paleolitic, trecând prin cinabrul și realgarul romanilor, apoi prin miniul bizantinilor (care a dat și cuvântul miniatură), mai departe la carminul extras din coșenile al aztecilor și purpuriul derivat din insecte cu care se vopseau hainele în epoca goticului, la vermilionul renașcentiștilor, continuând cu lacul de garanță mult apreciat de pictorii Epocii de Aur olandeze, plusând cu roșul de Marte al secolului IX – primul pigment artificial, până la roșul de cadmiu al moderniștilor și pigmenții sintetici ai zilelor noastre, cu nume precum naphthol, pyrrole, anthraquinone și quinacridone, familia roșurilor s-a îmbogățit constant. La noi au intrat în vocabular denumiri ale nuanțelor de roșu ca: vișiniu, cărămiziu, rubiniu, stacojiu, sângeriu, ruginiu, cireșiu, zmeuriu, arămiu, profiriu, rumeniu, conabiu, cinabru, acaju, violaceu, grena, ecarlat, roșcat, roșcovan, vermilion, bordo, carmin, corai, frez, prin asocieri firești cu elemente ale lumii înconjurătoare.
La fel de interesante și de plastice sunt expresiile care se revendică de la efecte vizuale și fizionomice, precum „roșu la față”, „roșu de furie”, „roșu ca racul”, „roșu ca focul”, „ochi roșii de plâns (sau nesomn)”, „a vedea roșu în fața ochilor”, „cod roșu” și „covorul roșu”. Cu o asemenea diversitate și profunzime, să supui în tablou însăși culoarea intensității pentru a comunica aspecte complexe ale trăirilor umane, cultivându-i ambivalența, poate fi o adevărată provocare pentru pictor sau desenator. Cu atât mai mult cu cât roșul nu este doar o culoare prezentă în lucrări, într-un fel sau altul, într-un procent mai mare sau mai mic, ci este cea mai importantă de acolo”, au scris organizatorii.
Expoziția este deschisă până pe data de 10 mai.
VASILE ALEXANDRU
