Când ați scris ultima oară o scrisoare? Trebuie să recunoaștem că bătrânica poștă primește tot mai rar scrisori, oamenii alegând mijloace de comunicare mai rapide și mai eficiente. Colecționarea timbrelor s-a născut odată cu intrarea lor în circulație, creând bucurii, dar și necazuri. Ion Dejugan este vicepreședintele Asociației Filateliștilor din Sibiu și colecționează timbre încă de când era în gimnaziu. Și face tot posibilul ca să nu se piardă istoria micului petic de hârtie. Anul acesta Asociația Filalteliștilor din Sibiu a împlinit (în 24 martie) o sută de ani. Sibiul este unul dintre primele județe în care a luat ființă Asociația Filateliștilor, intitulată „Timbrophllie”, a cărei inițiator a fost Geza von Jakotz.
„Am început să colecționez timbre din lipsă de opțiuni”
Cei care au trăit în vremea comunismului cunosc ce înseamnă opțiunile limitate, pe când își căuat un refugiu, o cale prin care să se distragă de la anostul cotidian.„Sunt pasionat de filatelie și, în special, de cartofilie. Cu filatelia am început ca majoritatea celor de vârsta mea, din lipsă de opțiuni. Luam timbre de la magazinele filatelice, erau foarte multe pe atunci. Aici erau puse la vânzare așa-numitele plicuri filatelice cu premii. Din ce îmi aduc aminte, trei lei costa un astfel de plic. În acestea se găseau timbre preștampilate, în sensul că nu au fost efectiv circulate. Se punea o o ștampilă de complezență, dar nu erau serii complete. Tocmai acest lucru atrăgea colecționarii, faptul că trebuiau să caute să facă schimburi cu alți colecționari, astfel încât să-și completeze seria de timbre cu cele care îi lipseau pentru a-și forma seria completă.
Aceasta era distracția noastră. La film nu aveam voie să mergem, decât organizat, televizor nu aveam, la radio era doar Europa Liberă și Vocea Americii, dar nici pe acestea nu aveam voie să le ascultăm. Iar după ce a apărut televiziunea, aveam voie doar trei ore pe zi și atunci nu îl vedeam decât pe Tovarășu‘”, ne spune vicepreședintele Asociației Filateliștilor din Sibiu.
Ion Dejugan
Filateliștii, supravegheați de oamenii Securității
Pasiunile comune unesc oamenii și îi ajută să crească împreună. Dar pe vremea comunismului erau și răuvoitori, care aveau alte interese. „Am început să colecționez timbre din școala generală, adică din anii ‘57- ’58, când făceam schimb cu colegii. Dar beneficiile colecționarilor nu veneau de la completarea unor serii, ci din faptul că își îmbunătățeau cunoștințele. Erau serii din diferite domenii: personalități, floră, faună, aniversări, evenimente culturale, sport ș.a.m.d. Astfel mi-am format o cultură generală. Fiecare își alegea o temă pentru a-și forma o colecție. Seriile apăreau săptămânal, dar nu era o regulă.
Când se întâmpla un eveniment important, apărea și o serie dedicate evenimentului. Nu erau doar timbre românești în aceste plicuri filatelice, ci erau și mărci poștale din alte țări, în special din cele socialiste. Anual apăreau cataloage în străinătate, care prezentau mărcile poștale apărute în fiecare țară, începând cu prima marcă și până în anul apariției catalogului. Și în România au fost tipărite cataloage cu toate mărcile emise de Poșta Română, cataloage în care se regăseau detalii despre despre seria timbrului, data apariției, tirajul, tema, cine a executat grafica, dimensiunile, dantelura timbrului și valoarea acestuia.
Au existat emisiuni care erau interzise de regimul comunist. Colecționarii mai în vârstă le aveau, dar toată activitatea aceasta a filateliștilor era extrem de atent supravegheată de Securitate. Nu exista nicio Asociație Filatelică în care să nu fie cel puțin un om al Securității. Cei care erau într-o asemenea asociație aveau dreptul să corespondeze cu străinătatea. Toată această corespondență era atent supravegheată. Nu puteai să cumperi mai mult decât vindeai”, ne relatează Ion Dejugan.
Erori filtelice
Un lucru rar este unul valoros, iar cu cât este mai greu de găsit, cu atât este mai râvnit de oameni. Sunt timbre care au o valoare extraordinară istorică, dar și materială. „Eu am colecționat la sfatul unui vechi filatelist, erori filatelice. Deoarece acestea sunt mai rare și mai căutate. Am vânat aceste piese și am încercat pe cât posibil să fac o colecție de «România Cronologic», începând cu data de când am devenit membru activ al Asociației Filateliștilor. Prin anii `76 mi-am făcut abonament la Romfilatelia și tot ce apărea cumpăram. Partea proastă era că anumite serii erau compuse dintr-un număr de valori cu colițe dantelate și nedantelate, un petic de hârtie care avea în centru o valoare care era dantelată sau nu. Aceste colițe nedantelate se tipăreau într-un tiraj foarte mic, deci erau la mare căutare. Atunci președinții de asociații aveau sarcina de a împărți aceste colițe nedantelate, criteriul fiind activitatea propriu-zisă în cadrul asociației”, povestește filatelistul.
Ion Dejugan (în mijloc)
Decăderea filateliei
Generații vin, generații pleacă, iar odată cu acestea se duc din obiceiurile acestora. „După anii `90 filatelia a luat pe o pantă descendentă, în sensul că au început să nu mai fie așa de mulți colecționari de timbre, din mai multe motive. Principalul motiv a fost apariția internetului. Poșta nu mai folosește așa de mult timbrele poștale. S-au desființat magazinele filatelice, mai sunt cinci, șase în țară. Dacă un tânăr ar vrea să se apuce de filatelie este foarte greu pentru acesta, pentru că nu prea are de unde să cumpere timbre. Și sunt și foarte scumpe. Plus că dacă vrei să începi să faci filatelie trebuie să începi cu timbre desperecheate, preștampilate sau chiar ștampilate, dar nici clasoare nu ai de unde să cumperi.
Asociația noastră a creat niște concursuri pentru tineret – «Marca poștală, pasiunea mea», «Marca Poștală, document istoric» -, în speranța că vom aduce cât mai mulți membri tineri. Astăzi filatelia este o pasiune pentru adulți, dar din păcate nici aceștia nu o mai îmbrățișează. În Sibiu suntem foarte puțini membri activi. Cel mai vârstnic membru al asociației are aceeași vârstă cu aceasta (100 de ani). În perioada 5-6 septembrie vom avea o expoziție filatelică la Biblioteca Astra, corpul B, la parter. Sperăm că poate scoatem și o istorie prescurtată a Asociației Filateliștilor”, spune Ion Dejugan.
Oricine știe faptul că adevărata credință este cea dovedită, iar nu simplu rostită. Din gură omul știe să spună multe, dar cât crede și împlinește din ceea ce spune, se dovedește din faptele lui. Ca să-l cunoști pe om trebuie să trăiești o viață cu el, abia apoi îți dai seama de valoarea lui. Sf. Ap. Pavel spunea că oamenii sunt pilduitori la sfârșitul vieții lor, când se vede ce lasă în urmă: „priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa” (Evrei 13, 7).
De aceea Sf. Apostoli sunt modele de credință, pentru că noi privim cum și-au încheiat viața, ca martiri pentru Hristos. Faptul că Petru s-a lepădat, că Toma s-a îndoit, că Pavel a fost prigonitor, toate acestea s-au diminuat, pentru că ulterior ei s-au căit, au crescut în credință, până la sacrificiul suprem.
În Evanghelia de azi ni se relatează despre Sf. Petru care, chemat de Domnul să meargă pe apă, din puțină credință, s-a afundat. Dar nu aceasta este imaginea care a rămas despre Sf. Petru. Astăzi nu gândim despre el ca necredincios. Dimpotrivă. Adevăratul Apostol Petru s-a descoperit abia către sfârșitul vieții și, privind ce mare mărturisitor a fost, cum și-a încheiat viața, este pentru noi un exemplu de credință tare ca piatra.
Așa îi prețuim pe toți ceilalți Apostoli. Așa îi prețuim pe toți sfinții, inclusiv pe cei canonizați recent. Poate că unii, în timpul vieții lor, au avut unele scăpări. Dar toți și-au revenit, au pătimit în temnițele comuniste, pentru credință și adevăr. Acum privim la felul cum și-au încheiat viața, la credința lor pilduitoare, și îi cinstim ca sfinți emblematici ai românilor.
Spunea Sf. Arsenie Boca: „Câtă vreme crezi și nu te angajezi, e curată poveste”. Pentru sfinții nou canonizați credința lor n-a fost poveste. Ei au crezut cu adevărat și s-au angajat total pentru Hristos. Poveștile le facem noi…
Ani de-a rândul și generații după generații, istoria a țesut un infinit de amintiri, mărturii și legende. Monumentele rămân dovezi tangibile ale acestor povești, amprente ale timpului ce confirmă evenimentele trecute și ne conectează cu o moștenire durabilă și valoroasă.
Dintotdeauna i-am admirat pe cei care luptă să păstreze istoria vie și să le ofere generațiilor viitoare șansa de a se bucura, sau măcar de a fi martori, la ceea ce a rămas din trecut. Dacă bisericile fortificate din secolul al XIX-lea erau odinioară locuri de acces restrâns, astăzi ne bucurăm dacă mai putem admira măcar un sfert din ceea ce a rămas din aceste construcții. Treptat-treptat, vom ajunge, dacă nu noi, atunci copiii noștri, să pierdem și aceste ultime fragmente.
Am avut ocazia să stau de vorbă cu un „doctor de monumente”, care cu grijă resuscitează frânturile de istorie și le prelungește viața. Eugen Vaida s-a născut pe Valea Hârtibaciului, la Alțâna, un loc bogat în monumente istorice și biserici fortificate, printre care enumerăm: biserica fortificată din Alţâna, biserica fortificată din Iacobeni, biserica fortificată din Agnita, biserica fortificată Brădeni și cea din Dealul Frumos.
Eugen Vaida este arhitect, cu o activitate remarcabilă în proiectarea arhitecturii în mediul rural transilvănean. Prin intermediul Asociației Monumentum, a inițiat și dezvoltat numeroase programe de conservare și educare, având o strânsă colaborare cu comunitățile locale din satele săsești.
Proprietar al unei bogate colecții de etnografie, Eugen este fondator și președinte al Rețelei Colecțiilor și Muzeelor Etnografice Sătești Particulare din România (RECOMESPAR). Activitatea sa se concentrează pe îmbunătățirea calității arhitecturii rurale prin formarea arhitecților și a studenților, explorarea tehnicilor tradiționale și utilizarea materialelor locale. Este extrem de important să menționăm faptul că Eugen nu doar reabilitează diverse monumente, ci și educă micile comunități. Astfel, localnicii învață să prețuiască mai mult monumentele istorice, fie ele biserici ori locuințe.
„Ambulanța pentru Monumente”, un proiect despre tânăra generație și patrimoniu
„Ambulanța pentru Monumente” a câștigat premiul publicului la Premiile Europene pentru Patrimoniu Europa Noastră în 2020 și a reușit până acum să intervină pentru restaurarea a peste 60 de monumente istorice.
„Prin intermediul Asociației Monumentum, înființată în 2012, începusem deja pe Valea Hârtibaciului și sudul Transilvaniei, în zona săsească, câteva proiecte de documentare a caselor tradiționale și informarea proprietarilor privind modul în care locuințele ar putea fi aduse la standarde de locuire. După vreo doi ani de când începusem acest proiect, a venit și o colegă de-a noastră care a spus să facem un proiect tip ambulanță pentru monumente. Am păstrat acel titlu și am decis și cu alți patru experți din domeniul patrimoniului să realizăm proiectul Ambulanța pentru Monumente prin Asociația Monumentum”, explică Eugen.
Tinerii reconstruiesc istoria
Prin tot ce se expune în mediul on-line tindem să credem că tânăra generație a României nu este preocupată de istorie și de a învăța diverse meșteșuguri, însă Eugen spune ferm că tinerii sunt tot mai pasionați și interesați de a contribui la reabilitarea diverselor monumente.
„Vrem să arătăm că noua generație din România contribuie la reconstrucția acestei țări pe partea de patrimoniu. Lucrăm în general cu studenți de la facultățile din zona de patrimoniu. De exemplu, 80% dintre aceștia sunt de la Arhitectură. De asemenea, avem mulți și de la Istorie, Inginerie, Urbanism, chiar și IT. Nu poți să iubești ceva ce nu cunoști, iar aici au posibilitatea să descopere clădirile, să se atașeze de monumente”, spune Eugen.
Tinerii simt că fac diferența și se gândesc că, acolo undeva, un monument va mai rezista încă mulți ani datorită lor, datorită cuielor bătute de propriile mâini.
„Acești oameni vin de la sute de kilometri și pe bani lor pentru a reabilita monumentele. Noi le asigurăm cazare și mâncare, dar oricum este un efort mare. Fiecare generație a avut contribuția sa. Acum e perioada când se deteriorează toate dintr-o dată, pentru că în ultima perioadă istorică s-a lucrat la monumentele istorice”, adaugă Eugen.
Aparent, atitudinea administrațiilor locale este una pozitivă când vine vorba de patrimoniu
În prezent, administrațiile locale par să aibă o atitudine pozitivă față de patrimoniu: „Acum simțim o susținere, comunitățile își doresc să salveze propria identitate și să o păstreze. Administrația publică locală contribuie la materialele de construcție. De asemenea, sunt multe parohii și consilii care oferă astfel de materiale”.
Între vechi și nou
Eugen ne povestește despre lucrările pe care le-a realizat împreună cu voluntarii: „Pe Valea Hârtibaciului am reușit să salvăm multe biserici și monumente istorice. Spre exemplu, în Sibiu am lucrat la Biserica Sfântul Nicolae din Gherdeal, halta din Apold, conacul din Micăsasa, Biserica fortificată din Richiș și Banca țărănească Cordiana. Ne-am propus ca anul viitor să salvăm tot ce a mai rămas acolo. Prin cele nouă ambulanțe regionale care acționează în 60% din teritoriul național, am reușit să salvăm aproape peste 100 de monumente sau părți de monumente. Arhitectura tradițională se bazează pe resurse locale și înțelegerea climei din zonă. Arhitectura contemporană a pierdut acest lucru pentru că se bazează pe producții industriale, care nu au nicio legătură cu zona în care se utilizează”.
Regele Charles, pe șantier, discutând cu voluntarii
Regele Charles se află printre persoanele care au oferit sprijin: „La început o parte din bani a venit chiar de la el și este foarte angajat în acest proiect. Ne vizitează destul de des chiar pe șantier și discută cu voluntarii. Ne-a vizitat în 2019, la fel și acum doi ani, când a venit chiar pe șantier la Biserica fortificată din Roadeș”, spune ferm Eugen.
Mai jos puteți observa un tabel ce demonstrează dragostea și grija celor de la Ambulanța pentru Monumente:
Județ
Localitate
Monument
Alba
Cib
Casa de Lemn acoperită cu Paie
Gârbova de Sus
Biserica din Deal
Arad
Bulci
Sera de pe domeniul Mocioni
Ionești
Biserica Ortodoxă de Lemn „Sf. Mare Mucenic Gheorghe”
Luncșoara
Biserica Ortodoxă de Lemn
Jumelț
Cuptorul de topit fier
Brașov
Homorod
Biserica Fortificată
Grânari
Biserica de Lemn
Roadeș
Biserica Evanghelică
Sâmbăta de Sus
Poarta Brâncovenească
Botoșani
Hilișeu-Crișan
Biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului”
Caraș-Severin
Eftimie Murgu
Moara „Îndărătnica de la Părete”
Prigor
Moara de Tuluji din Ibulcina
Cluj
Săliștea Nouă
Biserica Ortodoxă de Lemn
Dâmbovița
–
Biserica de Lemn „Adormirea Maicii Domnului”
–
Cabana Leaota
Gorj
Șiacu
Cula „Cioabă-Chințescu”
Hunedoara
Baru Mare
Biserica Pârveștilor
Costești
Cetate Dacică
Rădulești
Biserica Ortodoxă de Lemn
Strei
Biserica „Adormirea Maicii Domnului”
Streisângeorgiu
Biserica „Sf. Gheorghe”
Vălari
Biserica Ortodoxă de Lemn
Iași
Stavnic
Biserica „Vovidenia”
Maramureș
Breb
Biserica „Sf. Arh. Mihail și Gavril”
Mureș
Apold
Haltă C.F.R.
Cuștelnic
Biserica Ortodoxă de Lemn
Filitelnic
Zid de Incintă Fortificată
Şaeş
Haltă
Sighișoara
Tronsonul 11 al zidului Cetății
Prahova
Filipeștii de Târg
Spitalul „Regele Carol I”
Sălaj
Borza
Biserica de Lemn
Brusturi
Biserica de Lemn „Sf. Arhangheli Mihail și Gavril”
Porț
Biserica Greco-Catolică de Lemn
Răstolțu Deșert
Biserica de Lemn
Șoimușeni
Biserica Ortodoxă de Lemn
Zalnoc
Biserica de Lemn
Sibiu
Alțâna
Biserica Evanghelică Fortificată
Apoș
Biserica Evanghelică
Copșa Mare
Turnul Incintei Bisericii Evanghelice
Gherdeal
Biserica „Sf. Nicolae”
Velț
Biserica Evanghelică
Suceava
Fălticeni
Casa Ion Creangă
Timiș
Banloc
Turn de Pază
Crivina de Sus
Biserica de Lemn
Dragomirești
Biserica de Lemn
Jupânești
Biserica „Cuvioasa Paraschiva”
Ofsenița
Biserica Romano-Catolică „Sfântul Vendelin”
Povergina
Biserica arsă „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”
Comunitatea evreiască aniversează, în 25 august, printr-un concert extraordinar, 125 de ani de la inaugurarea istorică din 1899. Va fi organizată o seară culturală, începând cu ora 19, unde în prim-plan va fi un concert susținut de Jake Shulman-Ment, Francesca Ter-Berg și Jeremiah Lockwood. Intrarea este liberă. Programul va cuprinde „muzică klezmer de altădată, cântece idiș și recitative cantonale, interpretate cu un simț viu al limbajului muzical”.
Sinagoga Mare din Sibiu a fost inaugurată în 3 septembrie 1899. Acum, după 125 ani, călătorind de la New York la Sibiu, interpreții de muzică klezmer Jake Shulman-Ment, Jeremiah Lockwood și Francesca Ter-Berg vor oferi un concert extraordinar în cinstea acestui eveniment aniversar. Vor prezenta abordările lor unice asupra moștenirii muzicale a vieții evreiești
45 de evrei în Sibiu și Mediaș
Apariția evreilor pe aceste meleaguri s-a produs mult mai târziu decât în celelalte zone ale țării. Dacă sursele istorice relevă că în celelalte regiuni evreii sunt menționați de circa 500-600 de ani, în zona actualului Sibiu, primul document menționează numele unui evreu, Bodon, căruia i se aprobă să se stabilească aici abia în 1845. Aceștia nu erau prea mult tolerați deoarece înviorau viața economică în zona sibiană, care era sub administrație săsească. Tocmai pentru a-și menține interesele proprii, legislația locală nu permitea stabilirea evreilor în oraș.
În anul revoluționar 1848, odată cu trupele maghiare care pătrund în Sibiu, mai multe familii de evrei încearcă să se stabilească, dar cum revoluția burghezo-democrată a fost înfrântă, odată cu trupele maghiare sunt alungați și acei evrei care au încercat să rămână în oraș.
Situația evreilor în Transilvania și, implicit, și în Sibiu, se schimbă substanțial în 1867, când Transilvania devine parte integrantă pe atunci în monarhia dualistă, iar împăratul Franz Josef emite legea prin care se asigura egalitatea în drepturi cetățenești și politice populației evreiești din Ungaria, implicit și din Sibiu.
La primul recensământ organizat de către monarhie și făcut public în 1870, populația evreiască din Sibiu era de 168 de persoane, adică 0.88% din populația totală, ca peste 10 ani numărul evreilor să fie înregistrat la 310, reprezentând 1,61% din populația orașului.
Anul 1870 are o semnificație aparte pentru istoria evreilor sibieni, care încep să se organizeze într-o comunitate și primul președinte ales este Mose S. Rubinstein. În anul 1876 se cumpără primul imobil pentru locuințele slujbașilor, se inaugurează Mikva (baia rituală) și se înființează prima casa de rugăciuni în curtea unui imobil de pe actuala strada 9 Mai. Primul rabin ales este Armin Horovitz, instalat în 1888 și care oficiază în 1899 în Sinagoga inaugurată în acel an. Până la finele secolului, comunitatea număra 923 de persoane, care au la dispoziție o lesiva (școală confesională evreiască), o Talmud Tora (cursurile de învățarea Torei), un abator ritual și societatea SACRA (pentru funerarii). De menționat, comunității i se repartizează, în afara perimetrului orașului un loc de cimitir, aflat actualmente pe str. Macaralei – cartier Gusterița, cimitir care funcționat până în anul 1905, când comunității i se repatizează un teren, în actualul cimitirul orășenesc.
Referitor la acest vestigio, este de luat în seamă că persoane de specialitate pot investiga, analiza și studia pe pietrele funerare, elemente privind persoanele decedate și aportul lor la viața economico-socială a orașului, îmbunătățind monografia și istoria Sibiului, căci acest cimitir poate fi un element de patrimoniu important. Referitor la organizarea Comunității la începuturile sale, este de menționat și apariția diverselor instituții și organizații obștești. Astfel, la finele secolului, comunitatea evreiască din Sibiu, deși puțină numericește, este închegată și organizată ducând o adevărată viață comunitară cu respectarea tradițiilor și perpetuarea lor. Evoluția numerică a populației evreiești va fi de 1183, în 1910. Peste 11 ani mai târziu numărul lor e de 1438. În 1930, se declara după religia mozaică un număr de l441, pentru ca până la finele anului 1945 în evidență să fie 1708 persoane, reprezentând 2,46% din populația orașului.
Vorbind despre situația evreilor între începutul secolului și sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial este de menționat că la zestrea comunității se citează construirea unei școli elementare confesionale cu 4 clase, care în 1918 devine cu 8 clase și care la etaj are o sală de festivități, precum și organizațiile sportive Iehuda (1924) și, ulterior, asociația sportivă Macabi, cu profil principal de fotbal.
Este de remarcat și evoluția profesională a membrilor comunității. Dacă inițial majoritatea lor erau mici comercianți și meseriași (breslași) – obligați de restricțiile vremii, care nu le permiteau să posede pământ și vite, deci nu puteau fi agricultori -, pe măsură ce și-au câștigat unele drepturi, îi regăsim ca meseriași în toate branșele, dar și funcționari și practicanți ale specialităților oferite de studiile superioare. Sunt deja profesori, medici, avocați, militari, economiști, muzicieni, evreii fiind găsiți aproape în toate sferele și ramurile economice, sociale și culturale.
Contribuția lor la viața orașului se face remarcată prin înaltul lor profesionalism și conduita civică. Spre sfârșitul deceniului 4 al secolului trecut, când în Romania încep și se manifestă acțiuni și legi antievreiești, evreii sibieni suferă din plin umilințele legislației antirasiale. Li se confiscă diferitele categorii de bunuri, sunt eliminați din activitățile economice, chiar și comercianții mici își pierd sursa de existență, fiind cu toții trimiși la munca forțată, fără a li se plăti ceva. Profesorii, medicii, avocații sunt scoși din instituții, la fel ca și elevii și studenții, care sunt eliminați din învățământul de stat și particular.
După terminarea războiului, populația evreiască a Sibiului se cifrează puțin peste 2020, creștere față de începutul războiului și care se explică prin faptul că vin și se stabilesc un număr de refugiați, supraviețuitori ai lagărelor de exterminare.
După 1960, populația evreiască începe să scadă, la început mai lent și masiv între anii 1970 –1980, când încep emigrările, mai ales către Israel. În aceste condiții, ținând cont și de faptul că natalitatea a fost aproape inexistentă și datorită vârstei biologice normale, numărul evreilor s-a redus continuu, ajungând în zilele noastre la circa 45 de persoane în Sibiu și Mediaș, localitate afiliată comunității sibiene. Este însă de menționat că din cifra amintită cu puțin peste jumătate sunt evrei, restul fiind parteneri de viață neevrei, dar care au aderat la viața comunitară.
Numărul mic și nesemnificativ, în plus și vârstnici, ar face să se creadă că viața comunitară a fost abandonată. Lucrurile nu stau deloc așa. Sunt organizați și își desfășoară cu regularitate multe activități specifice, care contribuie la menținerea tradiției și specificul etniei.
Viață activă în comunitatea sibiană
„Cei religioși au posibilitatea să-și practice crezul în casa de rugăciuni amenajată în sediul comunității, iar sărbătorile iudaice le petrecem împreună aproape toată comunitatea și cu numeroși invitați. Dispunem de un club dotat cu toate cele necesare petrecerii timpului liber în mod plăcut și organizat, avem o bibliotecă proprie cu cărți și publicații specifice. Avem grijă să ușurăm greutățile celor vârstnici, unii neajutorați, printr-un program de asistență socială și medicală pe bază de voluntariat, ajutându-i să ducă o viață decentă. Fiind puțini ca și membri, pe umerii noștri cade povara îngrijirii a 10 cimitire și 2 sinagogi din județ, pe care nu este ușor să le menținem la nivelul condițiilor civilizate.
Se impune o precizare. Nu suntem o comunitate închisă, separată de viața cotidiană a municipiului. Trăim și participăm la majoritatea evenimentelor. Sinagoga a devenit nu numai un lăcaș de vizitare de către turiști, dar și un loc de educație civică, prin participarea unor grupuri de elevi de la școlile sibiene, care au prilejul ca pe bază de expuneri să afle despre istoricul comunității, personalitățile ei, despre
sărbătorile evreiești, contribuția evreilor la viața socială și, mai ales, culturală și științifică și multe alte teme, care au darul de a ne cunoaște și a ne respecta reciproc. Toate acestea, ca și altele, ne fac prezența simțită în oraș și deși puțini la număr, prin tot ce ne manifestăm, întregim peisajul multietnic al Sibiului, într-o conviețuire care atestă spiritul Uniunii Europene adânc înrădăcinat aici”, mărturisește Tiberiu Baruch, președintele Comunității Evreilor din Sibiu.
Sinagoga Maredin Sibiu nu s-a renovat de niciodată
Sinagoga Mare se află pe Str. Constituției, nr. 17, tel. 0269/216.904, e-mail: [email protected], iar orarul de vizitare este zilnic de luni până vineri între orele 9.00-12.00 (de preferință a se anunța telefonic sau e-mail – pentru grupuri organizate, pentru a facilita vizitarea în afara acestor ore).
Sinagoga sibiană
Comunitatea evreiască din Sibiu se poate considera formată în anul 1870, când puținii evrei ashkenazi, proveniți mai ales din Polonia și Ucraina, se organizează cu elemente de conducere și viață religioasă permanentă. Evreii ashkenazi au migrat, inițial, în nordul Franței și Germaniei, de unde, mai târziu, au migrat în estul și vestul Europei.
Sinagoga, care este în principal un element important în viața religioasă a unei comunități, are însă și un caracter multifuncțional. Ca urmare, comunitatea evreiască sibiană face efortul necesar și, în anul 1899, actuala Sinagoga este inaugurată cu mult fast, la 3 septembrie, cu o largă și impunătoare participare de personalități clericale ale cultelor locale, dar și cu personalități administrative, culturale și economice. Arhitectul care a proiectat și condus lucrările a fost Szalay Ferenc (câțiva ani mai tarziu a coordonat lucrările de construcție a Catedralei Ortodoxe de pe strada Mitropoliei -1905). De menționat că Sinagoga Mare – cum a fost denumită – s-a încadrat într-un ansamblu de clădiri, care demonstrează că ea devine centrul religios și spiritual al comunității, având în preajma sa clădirea școlii evreiești (existentă pe str. Blănarilor, actualmente transformată în clădire de locuit), baia rituală (Mikva), clădirea slujbașilor și sala de festivități cu cantina cușer. Acestea din urmă au dispărut, pe locurile lor fiind construite blocurile care actualmente încadrează Sinagoga.
Sinagoga sibiană. Detaliu interior
Sinagoga Mare, din punct de vedere arhitectural, este formată dintr-un singur corp de clădire de plan dreptunghiular.
Fațada din cărămidă roșie este neogotică, iar în partea sa superioară apare o firiză de triforii neoromanică. Atmosfera elegantă a clădirii se combină cu elemente gotice ale profilaturii ogivale care îmbracă ferestrele jumelate. Interiorul oferă un aspect bazilical cu trei nave încălecate de tribuna cu arcade în forma de triforii, iar tavanul este casetat oarecum în spirit neorenascentist. Arcaturile în plin centru se regăsesc singular sau triptic la susținerea plafoanelor și bolților CHIVOTULUI (lăcașul în care se păstrează sulurile sfinte). Coloanele multiple supraînălțate pe balustradele galeriilor sau profilate pe aceleași balustrade și pe cele de pe BIMA (platformă rezervată cititorilor din cărțile sfinte), care este străjuită în cele patru colțuri de coloane, susținând lampadare. Salbele de colonade și arcaturi subliniate de elemente decorative profilate, sculptate și desenate, conferă o eleganță aparte întregului ansamblu. De menționat ca interiorul nu s-a renovat niciodată, fiind foarte bine conservat până în zilele noastre.
Sinagoga sibiană. Detaliu interior
Cine sunt artiștii care vor presta artistic la sărbătoarea comunității evreiești din oraș
Jake Shulman-Ment este considerat „unul dintre cei mai buni lăutari klezmer de pe planetă”, potrivit Radioului Public Național din SUA. Muzician klezmer virtuoz, Shulman-Ment a călătorit și a predat în întreaga lume. În urmă cu 20 de ani a studiat în România și a întreprins câteva turnee în țară.
Jeremiah Lockwood este un savant, chitarist și compozitor a cărui activitate se concentrează pe tradiția muzicii cantonale – bunica sa s-a născut în orașul transilvănean Valea lui Mihai (Ermihalyfalva), din județul Bihor. Este fondatorul trupei The Sway Machinery și autorul cărții recente Golden Ages: Hasidic Singers and Cantorial Revival in the Digital Era. Cercetările lui Jeremiah consideră munca cantorilor ca arbitri ai schimbării sociale, intelectuale și estetice în vremuri de criză și transformare culturală. Jeremiah și-a luat doctoratul de la Universitatea Stanford, Concentrație în Educație și Studii Evreiești, în 2021. În prezent, este Fellow la Centrul Katz pentru Studii Iudaice Avansate de la Universitatea din Pennsylvania.
Francesca Ter-Berg este o violoncelistă și compozitoare cunoscută pentru stilul ei unic, care îmbină klezmer, improvizație și sinteza electronică. EP-ul ei de debut „In Eynem” (Phantom Limb Label a obținut cea mai bună muzică experimentală la Bandcamp si cea mai buna lansare Quietus din 2021). Francesca scrie muzică pentru film și TV, participa la turnee și înregistrează cu Imogen Heap, Tom Skinner, Portico Quartet și Ziah Ziah. Duo-ul ei apreciat de critici Fran & Flora și-a lansat al doilea album de studio, auto-produs în aprilie 2024, la Hidden Notes Records.
Cum a fost acum 125 de ani
„Mesagerul Transilvan”relata, la 5 septembrie 1899, sub titlul „Inaugurarea Sinagogii”: „Procesiunea s-a oprit în fața portalului împodobit cu o deviză ebraică poleită cu aur și constructorul Franz Szalay, care a construit templul cu mult bun gust și extrem de solid, l-a predat ca un maghiar de mare succes, înmânându-i cheile șefului cultului dr. Josef Schwartz, care a răspuns și el în maghiară, după care a fost deschis portalul și baldachinul cu sulurile Torei. Publicul numeros s-a mutat în Sinagogă, care în acel moment a fost întâmpinat cu lumini electrice strălucitoare. Au fost interpretate diferite corale, după care rabinul șef Horovitz a urcat în amvonul bogat decorat și a ținut un discurs de inaugurare emoționant…”
Sinagoga a fost folosită de către membrii comunității aproape un secol. Acum comunitatea evreiască din Sibiu își practica crezul religios într-o cameră special amenajată acestui scop, în clădirea administrativă aflată în aceeași curte cu Sinagoga.
Sinagoga Mare, declarat MONUMENT ISTORIC, bun de patrimoniu, este o clădire semnificativă a orașului, vizitată zilnic de numeroși turiști, dar și localnici. Întregul ansamblu oferă, de asemenea, un spațiu plăcut, pentru găzduirea unor expoziții, conferințe sau concerte.
Muzeul Național Brukenthal a închiriat, cu titlu gratuit, pentru două luni, de la Arhiepiscopia Romano-Catolică din Alba Iulia, imobilul fostului Liceu Pedagogic din centrul istoric al orașului. Aici, muzeul va organiza SCAF 2024 – Festivalul Internațional de Artă Contemporană (7 septembrie – 7 octombrie 2024).
O veste total neașteptată în urmă cu câteva săptămâni. Imobilul era total părăsit de vreo 12 ani încoace, iar în ultimii 20 de ani nu mai avusese loc nicio lucrare de întreținere, deoarece în 2005, primarul Klaus Iohannis semna actul de retrocedare a imobilului către Biserica Romano-Catolică. Însă imobilul își pierdea din strălucire la începutul anilor 2000, chiar dacă la începutul anilor `90 s-a lucrat la repararea și restaurarea sa parțială. De altfel, faptul că imobilul urma să fie retrocedat foștilor proprietari a făcut ca municipalitatea sibiană să nu mai continue investiția. În plus, se căuta o soluție pentru mutarea Liceului Pedagogic în altă locație. Ulterior, Școala nr. 19 se comasa cu Liceul Pedagogic, devenind, între timp, Colegiul Național Pedagogic „Andrei Șaguna”.
Cum a făcut, cum n-a făcut, Alexandru Chituță, directorul Muzeului Național Brukenthal, a găsit gazda perfectă pentru SCAF 2024, cel mai nou și mai de anvergură festival de artă contemporană sibian. Era clar de anul trecut că trebuia un spațiu mai mare, în condițiile în care deschiderea festivului a avut loc pe str. Tribunei, outdoor, cu circulația rutieră închisă pe acea porțiune a străzii. În plus, festivalul se dorește o replică la protestul mai multor artiști sibieni contemporani care au reclamat MNB și Primăria Sibiu că nu îi sprijină din punct de vedere al infrastructurii.
Revenind la imobilul istoric, Biserica Romano-Catolică nu a avut niciodată bani pentru întreținerea imobilului și este de neînțeles de ce primarul de atunci al Sibiului, Klaus Iohannis, nu a vrut să-i convingă pe prelați să închirieze imobilul la un preț decent, așa cum făcuse cu celelalte imobile retrocedate sașilor și apoi închiriate instituțiilor de învățământ sibiene.
Cel mai probabil, se dorea transformarea acestuia într-o afacere imobiliară profitabilă pentru Biserica Romano-Catolică, iar banii să vină gârlă din închirierea ulterioară. Doar că planul prelaților romano-catolici de la Alba Iulia s-a transformat într-un fiasco total, iar clădirea ce urma să devină un profitabil hotel sibian s-a dus pe… apa Cibinului. Clădirea s-a deteriorat constant, iar pentru o perioadă a căzut pradă chiar și hoților (vezi situația criptelor din subsolul mănăstirii). Cu toate acestea, Arhiepiscopia nu a renunțat încă la a spera să obțină 17.000 de euro chirie pe lună pentru imobilul degradat, sumă pe care a solicitat-o pentru închiriere.
Cu atât mai mult este de apreciat inițiativa directorului MNB de a închiria imobilul, mai ales cu titlu gratuit. A arătat că are o viziune mai bună decât Primăria Sibiu, Consiliul Județean Sibiu sau chiar și ULBS, deoarece niciuna din aceste instituții nu s-a gândit să le facă o propunere concretă preoților romano-catolici pentru a folosi spațiul din centrul Sibiului.
Oricum, închirierea este pentru două luni, astfel ca același director MNB să gândească un proiect mai amplu pentru imobilul din zonă. O idee ce ar trebui să dea de gândit principalelor instituții din oraș și să le determine să vină cu propuneri fezabile, pentru că până la urmă este vorba despre trecutul Sibiului și, mai ales, de nevoia stringentă de spații pentru învățământul sibian, care continuă să se chinuie în două schimburi.
Este clar că sunt necesare banii și acordul proprietarilor, însă e vorba de o soluție, chiar dacă poate fi mai costisitoare. În final, nu putem să nu ne întrebăm ce ar spune măicuțele ursuline acum, când văd cum a administrat Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba Iulia imobilul lor emblematic. Totodată, ideea lui Alexandru Chitanță demonstrează că Sibiul încă mai are oameni tineri și cu viziune și că Sibiul poate ieși din lâncezeala ultimului deceniu.
Județul Sibiu va intra, duminică, sub avertizare Cod Galben de caniculă și disconfort termic accentuat.
Conform prognozei de specialitate, duminică, 25 august, o avertizare Cod galben de căldură vizează Crişana, Banat, sud-vestul Transilvaniei, nordul Olteniei, nordul şi estul Munteniei şi în Dobrogea continentală, unde pe timpul zilei de vor înregistra 34 – 36 de grade.
Codul galben va afecta judeţele: Alba, Argeş, Bacău, Bihor, Brăila, Buzău, Cluj, Constanţa, Dâmboviţa, Gorj, Galaţi, Hunedoara, Ilfov, Iaşi, Mehedinţi, Prahova, Sibiu, Sălaj, Satu Mare, Tulcea, Vâlcea, Vrancea şi Vaslui.
Trei persoane au fost ucise şi patru au fost grav rănite vineri seară, de un bărbat care a înjunghiat trecători la întâmplare la un festival din oraşul Solingen, din vestul Germaniei.
Atacul a avut loc la un eveniment care marchează cea de-a 650-a aniversare a oraşului şi considerat un festival al diversităţii care a început vineri şi trebuia să dureze până duminică.
Au participat aproximativ 10.000 de oameni, mulţi adunându-se în jurul unei scene cu muzică live în piaţa Fronhof din centrul oraşului.
Un purtător de cuvânt al poliţiei a declarat, la scurtă vreme după atac, că serviciile de urgenţă au primit mai multe apeluri în jurul orei 21.30, martorii raportând că „o persoană necunoscută înarmată cu un cuţit a rănit mai multe persoane la întâmplare”.
Nimeni nu a fost arestat, iar poliţia a spus că a desfăşurat un „contingent mare”, inclusiv un elicopter, pentru a-l căuta pe agresorul care a fugit de la faţa locului.
Poliţia a refuzat să discute despre un posibil motiv sau să speculeze cu privire la identitatea suspectului.
Campania Produs în Sibiu debutează cu vizita la atelierul unui ceramist local. Aproape de Sibiu, în satul Rusciori, Ovidiu Boitor creează produsele ErgoceramicStudio. Cu multă pasiune și extrem de multă migală.
Ovidiu Boitor este medic stomatolog, și a ajuns să lucreze obiecte din porțelan și lut într-un moment mai delicat personal. Ceramica a devenit refugiul și medicamentul de care avea nevoie. Chiar și numele atelierului este legat de această latură, terapeutică. „Numele de Ergoceramic vine într-un fel de la ergoterapie, terapia prin muncă. Atelierul acesta a fost așa, ca un fel de terapie pentru mine, de aceea i-am spus Ergoceramic Studio”, ne spune artistul.
De la terapie prin muncă la experimente inovatoare
Povestea ErgoceramicStudio începe acum trei ani. Săptămâna viitoare va participa pentru a doua oară la Târgul Olarilor din Sibiu. În afară de acesta, și-a expus ceramica și la târgul Produs în Sibiu sau la alte târguri și manifestări dedicate artizanilor locali.
O parte dintre produsele ErgoceramicStudio, abia scoase din cuptor.
Ovidiu Boitor a ales ceramica pentru că, încă de mic, era fascinat de modelarea ipsosului. Părinții lucrau în stomatologie. A găsit la ei tot felul de materiale folosite în tehnica dentară, cărora le imprima o altă destinație. Chiar dacă și-a urmat părinții în meseria de medic stomatolog, fascinația pentru modelaj a rămas.
„De ce am ales matrițele? Copilăria mi-am petrecut-o în laboratoare de tehnică dentară, în cabinetul de stomatologie. Acolo se folosea mult ghips. E o parte foarte importantă din practica mea. Ceramica este o pasiune pentru mine, mi-ar plăcea să evolueze, să se susțină singură, să ajungă la tot mai mulți oameni. Îmi place mult și să experimentez cu ceea ce fac.”
Numărul de fitile ale opaițelor era un semn de bogăție
Obiectele ErgoceramicStudio au în mare parte o funcție practică, chiar dacă forma lor poate surprinde. Puteți găsi vaze și boluri, căni cu orificiu special pentru introdus paiul, cu toartă în formă de mână sau picior. Opaițele realizate aici nu sunt doar decorative. Sunt reproduse după piese de muzeu, cu simboluri paleocreștine, dar perfect funcționale. Artistul a utilizat metodele pe care le foloseau romanii în antichitate. A reprodus și modelul cu mai multe orificii: „Faptul că are cinci locuri unde să pui fitilul e un simbol de status. Cu cât arzi mai multe fitile, arzi o cantitate mai mare de ulei de măsline, ceea ce denotă că ești un om mai bogat”. Acum lucrează și la o comandă de veselă destinată copiilor, cu dinozauri sau unicorni. Farfuriile au o formă inedită, realizată în matrițe concepute de el.
În funcție de cantitatea de ulei, opaițele pot lumina întreaga noapte.
Arderea la temperatură înaltă sau medie (la 1230 – 1250 de grade) face ca produsele lui Ovidiu Boitor să fie extrem de rezistente. Pot fi introduse în cuptorul cu microunde sau în mașina de spălat vase. Producătorul oferă garanție pe viață pentru formă și culoare. Dacă luăm în calcul toți timpii de uscare și de răcire, un produs e gata în aproximativ zece zile. Faptic, această durată se poate prelungi până la o lună, pentru a utiliza la maximum capacitatea cuptorului.
Ceramică nearsă și matrițele pentru realizarea farfuriilor.
La Sibiu, obiecte realizate într-o tehnică japoneză veche
Multe dintre prototipuri au fost realizate în tehnica Kurinuki (sau Kuri Nuki). Tehnica tradițională japoneză implică confecționarea ceramicii prin scobire într-un singur bloc de lut. Îndepărtarea treptată a lutului pentru a obține forma finală este considerată un proces meditativ, un mod mai „sculptural” de a crea ceramica. Acest procedeu permite obținerea unor obiecte unicat, irepetabile.
Pe Ovidiu Boitor îl atrag tehnicile japoneze și datorită faptului că în prezent implică o doză mare de inovație și tehnologii de ultimă oră. Chiar dacă o are, nu a învățat să folosească roata olarului. De aceea, spune că nu este „olar”, ci „ceramist”. Pentru unele mulaje mai mici a folosit imprimanta 3D.
Partea preferată a procesului de creație este cea de conceput și realizat matrițele. „E extrem de relaxant. S-a întâmplat de nenumărate ori să se facă ora 10 seara și eu să nu știu cum a trecut timpul. Vin aici și efectiv timpul zboară”, spune artistul. Îi place pentru că implică un nivel de proiectare, să facă matrițele în așa fel încât produsul să nu rămână captiv în ghips. Ne spune că tot timpul dezvoltă produse noi, pe lângă cele deja în producție.
Odată ce artistul realizează matrița din ghips, obiectele sunt turnate din porțelan. Urmează procedeul migălos al îndepărtării manuale a bavurilor, urmele rămase la îmbinările pieselor matriței. Porțelanul trece printr-o primă ardere, sau biscuitare. Aceasta îl face mai dur și poate fi manipulat pentru a fi glazurat. Urmează una sau mai multe arderi, în funcție de rezultatul urmărit.
Produsele ErgoceramicStudio sunt create de mâna artistului, dar se creează și singure, în funcție de modul unic în care curg sau se îmbină glazurile. „E foarte interesant să deschizi cuptorul, să vezi ce a reușit, ce nu. Ce mai trebuie ars încă o dată.”
ErgoceramicStudio ar putea oferi în viitorul apropiat și ateliere pentru începători
Pe viitor, intenționează să mute atelierul în Sibiu. Acolo, vrea să dezvolte și partea de cursuri și ateliere destinate începătorilor. Se gândește la posibilitatea de a închiria atelierul unor artiști aflați la început de drum, care nu au un spațiu propriu. Să poată veni și să folosească echipamentele și cuptoarele. Poate chiar dintre cei care vor participa la cursuri. Dacă le va plăcea și vor dori să facă ceva mai mult. Pe principiul unor ateliere ale comunității, unde să confecționezi sau să poți duce la ars creațiile proprii. „Să se facă un fel de comunitate, în jurul acestui hobby, al ceramicii”, și-ar dori Ovidiu Boitor.
Debut pentru cea de-a opta ediție Produs în Sibiu.
Puteți găsi produsele ErgoceramicStudio la Târgul Olarilor și în cadrul alte târguri din Sibiu.
Site-ul micului producător local este în construcție, dar puteți accesa profilul de facebook ErgoceramicStudiosau Instagram, studioergoceramic.
Dacă sunteți pasionați de ceramică, vă încurajăm să căutați și obiectele altor producători locali: Cristina Balerina, Tonal, Poemi, sau Ceramica de Nocrich.
Pompierii sibieni, membri ai Lotului Sportiv, care se întorceau de la competiția națională la care au participat în Piatra Neamț, au intervenit la un grav accident rutier.
În drumul lor spre casă, în apropierea localității Bucin din județul Harghita, șoferul microbuzului a observat că o mașină face semnale intense din faruri. Nu stă pe gânduri și oprește:
Vă rog, grăbiți-vă! Văd că sunteți pompieri. Mai în față a avut loc un accident. Nu am semnal, nu pot suna la 112. Sunt victime!, le-a transmis șoferul.
Au pornit girofarul și câteva sute de metri mai în față, într-o curbă, colegii noștri au zărit o mașină intrată într-un cap de pod. În mașina accidentată era o familie: mamă, tată și copil.
Erau lângă mașină, copilul plângea în brațele mamei care era rănită la cap, iar tatăl încerca cu disperare să sune la 112, fiind și el rănit.
Eram 14 pompieri în microbuz, am făcut rapid o evaluare primară, apoi ne-am împărțit să acordăm primul ajutor celor trei victime, iar doi colegi au plecat cu microbuzul să găsească semnal pentru a suna la 112. – mărturisește Căpitanul Buciu Adrian, antrenorul lotului sportiv și locțiitorul comandatului Detașamentului de Pompieri Sibiu.
„După aproape 7 km colegii noștri au găsit semnal și au reușit să apeleze numărul unic pentru apeluri de urgență 112, solicitând sprijin.
Alți doi participanți la trafic care au oprit la accident și văzându-ne implicați ne-au oferit trusele de prim ajutor din dotarea mașinilor pentru că aveam nevoie de pansamente.
Colegii au făcut tot ce s-a putut cu mâinile aproape goale, până când, după aproximativ 30 de minute a oprit o altă mașină în care se afla un pompier din cadrul ISU Mureș, alături de soția sa, asistenta medicală.
Aveau o trusă de prim ajutor complexă, ne-a oferit-o și ne-au ajutat să stabilizăm mai mult victimele întrucât starea lor nu era una tocmai bună.
Între timp la fața locului au sosit și doi polițiști care au preluat dirijarea traficului. Secundele parcă treceau tot mai greu, când, deodată s-au auzit sirenele ambulanțelor.
Atunci am început să ne simțim mai ușurați, știind că cele trei victime vor ajunge curând la spital. Aveau nevoie de îngrijiri de specialitate. – mai povestește Cpt. Buciu Adrian.
Familia a fost predată echipajelor medicale și au plecat de-ndată spre spital.
Ne-am oprit pentru o clipă toți și ne uitam după ambulanțe. A fost un moment de liniște în care se mai auzeau doar sirenele și parcă toți am spus același lucru: “Doamne ajută! Am reușit să facem și asta.” – mărturisesc emoționați pompierii sibieni.
Dragi colegi, vă spunem doar atât: suntem foarte de mândri de voi”, a transmis ISU Sibiu pe pagina de Facebook.
FC Hermannstadt (CS Academia de Fotbal Măgura, echipă asociată clubului sibian) a devenit prima echipă de fotbal feminin din istoria sportului sibian care va evolua în prima divizie fotbalistică a țării, adică Superliga feminină, echivalenta Superligii.
Așadar, ne aflăm în fața unui moment istoric și unic până acum, iar meritul este al Academiei de Fotbal Măgura, care își joacă, partidele de acasă, pe stadionul Măgura din Cisnădie. De altfel, și antrenamentele au loc tot la baza sportivă, unde își dispută și CSC 1599 Șelimbăr meciurile de acasă, din Liga 2, ori își mai fac antrenamentele fotbaliștii de la FC Hermannstadt, adică cocheta arenă amenajată de Primăria și Consiliul Local Cisnădie. De apreciat implicarea autorităților din orașul Cisnădie.
Sâmbătă, de la ora 17, pe stadionul Măgura din Cisnădie, FC Hermannstadt, denumirea recunoscută de Federația Română de Fotbal, va întâlni, în prima etapă din nou sezon, formația AFK Csikszereda Miercurea Ciuc, în Superliga feminină.
Cisnădie, în loc de Noul Municipal sibian
Din păcate, un asemenea moment cu adevărat istoric, în condițiile în care toată lumea promovează egalitatea de gen, inclusiv în fotbalul mondial, iar audiența fotbalului feminin înregistrează cote extraordinare, mai ales în străinătate (vezi Jocurile Olimpice de la Paris 2024), nu poate fi sărbătorit de iubitorii fotbalului sibian, în special de susținătorii echipei feminine, pe noua arenă din Parcul Sub Arini.
Din păcate, autoritățile locale din municipiul Sibiu și responsabilii team-ului FC Hermannstadt, în speță patronii, administratorii și staff-ul de conducere a echipei masculine, nu au vrut să facă o sărbătoare din primul meci pe teren propriu în această ediție de campionat (și din istoria locală) în municipiul Sibiu și pe Noul Municipal sibian din Parcul Sub Arini. O bilă neagră pentru autorități și FC Hermannstadt. Păcat că nu este luat exemplul echipei AFK Csikszereda Miercurea Ciuc, unde echipele masculină și feminină joacă pe principala arenă din Miercurea Ciuc, în paralel, partidele considerate acasă. Sau cel al echipei Farul Constanța, campioana națională atât în fotbalul masculin, cât și în cel feminin.
Farul este deținătoare titlului în Superliga feminină și va participa din toamnă în UEFA Womens. Însă ca echipa să fi putut evolua pe Noul Municipal, conducătorii celor două echipe ale lui FC Hermannstadt ar fi trebui să înainteze o cerere către municipalitatea sibiană, pentru că este greu de crezut că în contractul de închiriere a Noului Municipal, FC Hermannstadt să fi trecut și partidele echipei feminine în acte. Oricum, municipalitatea sibiană nu a ajutat cu nimic echipa feminină până acum.
Mai există însă și o altă variantă, puțin plauzibilă, dar realistă. Se poate ca responsabilii echipei feminine a FC Hermanstadt să fi cerut să joace, tot acasă, pe stadionul Măgura din Cisnădie, deoarece cunosc în detaliu fiecare părticică din gazon și, cel mai important, se simt acasă. Totuși, e greu de crezut că fotbalistele sibiene nu și-ar fi dorit să evolueze și ele pe Noul Municipal. Dar este vorba și despre bani și bugetul echipei, lucru ce trebuie luat în calcul. Oricum, oricare ar fi cauzele acestei situații, păcat că un asemenea moment nu este sărbătorit așa cum se cuvine, pe cea mai mare arenă sportivă a județului.
Duminică, pe Municipal este programat meciul lui FCH cu FCSB, în Superligă, iar sâmbătă se joacă, la Cisnădie, meciul de acasă al echipei feminine. Acesta să fie poate motivul cel mai important al strategiei conducătorilor lui Fc Hermannstadt, încercându-se astfel protejarea gazonului de pe Municipal pentru duminică? Totuși, să nu uităm că s-au mai jucat pe Noul Municipal două partide de fotbal, în două zile consecutive. Într-o zi de joi a jucat Corvinul în cupele europene, iar a doua zi, vinerea, a jucat FC Hermannstadt cu Unirea Slobozia. Gazonul arenei sibiene a rezistat perfect, mai ales că este comparat cu cel de pe Allianz Arena din Munchen.
Interes pentru partida de sâmbătă
„Împreună scriem istoria fotbalului feminin la Sibiu! Noi, echipa de fotbal feminin a Sibiului, am reuşit o performanţă extraordinară, aceea de a promova în Superliga Feminină. Acum, mai mult ca niciodată, avem nevoie de voi. Vă invităm să veniți la stadion şi să ne susţineţi cu entuziasm şi pasiune. Fie că ne sprijiniți ca suporteri din tribune sau deveniţi parteneri, implicarea voastră face diferenţa. Împreună, putem transforma acest moment într-o poveste de succes şi mândrie pentru Sibiu”, este mesajul echipei feminine pentru proprii suporteri, în special pentru cei care i-au urmărit și în sezonul trecut de Liga 2, în partidele de la Cisnădie.
Lotul AFC Hermannstadt (CS Academia Măgura) pentru sezonul 2024/2025
Sep 11, 2024 15:00 CSM Unirea Alba Iulia – AS FC Universitatea Cluj
Cum se va desfășura competiția:
Sezon regulat: Cele opt echipe vor juca între ele tur-retur, totalizând 14 meciuri. Acest format asigură fiecărei echipe întâlniri pe teren propriu și în deplasare cu toate celelalte participante.
Play-off și Play-out: La finalul sezonului regulat, primele patru echipe vor avansa în play-off, iar ultimele patru vor intra în play-out. Atât în play-off, cât și în play-out, se vor juca meciuri tur-retur de două ori (2x tur-retur), adăugând încă 12 meciuri la programul sezonului.
Total meciuri: Sezonul va cuprinde un total de 26 de meciuri.
Octavian Budică: „Când există pasiune, orice e posibil”
Superliga Feminină va consemna, din viitorul sezon, 2024-2025, un nou debut. AFC Hermannstadt este ultima sosită pe prima scenă a fotbalului feminin românesc, devenind astfel al treilea club (alături de Farul Constanța și „U” Cluj) care are în acest moment două echipe în Superligă: fete și băieți. AFC Hermannstadt a fost una dintre revelațiile sezonului 2023-2024 a ligii secunde, sezon pe care l-a încheiat pe locul 3 în Seria 2, după ACS Atletic Olimpia Gherla și Politehnica Timișoara 2.
Ascensiunea echipei feminine AFC Hermannstadt este strâns legată de un inginer proiectant, absolvent al Facultății de Inginerie din Sibiu, dar care are un master cu tema „antrenamentele și performanțele în fotbal”! Inginerul Octavian Budică, 27 de ani, acum elev al Școlii de Antrenori, a fost cel care a crezut în steaua fetelor de la Hermannstadt. Și, după o muncă de trei ani, se poate declara mulțumit, este descrierea făcute echipei sibiene de către FRF.ro, înaintea noului sezon.
În cadrul unui interviu realizat de frf.ro, Octavian Budică a mărturisit: „În 2020 a avut loc fuziunea dintre Măgura Cisnădie și Alba Iulia, rezultând Academia de Tenis și Fotbal Măgura, iar în 2021, după plecarea domnului Costea, această fuziune s-a rupt – rămânând doar Academia de Fotbal și Tenis Măgura Sibiu. În 2022 s-a născut AFC Hermannstadt, unde aveam echipă de senioare și grupe de U13, U15 și U17. Suntem singurul club cu echipă de senioare în tot județul Sibiu.
Activitatea ne-o desfășurăm la Cisnădie, localitate aflată aproape de Sibiu, aproximativ 15 km. Aici, la Cisnădie, am găsit înțelegere. Căutăm și la Sibiu, dar încă nu am găsit! Așteptăm în continuare ajutor de la autorități în privința unei baze sportive. Există câteva în oraș, le-am identificat, le știm, dar avem nevoie de ajutor pentru desfășurarea activității”. Acesta este ajutat de Dan Călinescu, fost jucător al echipei Șoimii Sibiu. Octavian Budică a vorbit și despre obiectivele noului sezon și relația cu fotbalistele sibiene.
„Atâta vreme cât avem aceleași obiective, nu e greu. Fetele sunt ambițioase, nu renunță ușor, nu se plâng. Să știți că vin fetele la fotbal în Sibiu. Avem însă această problemă, a lipsei unei baze în orașul Sibiu. Din pricina faptului că ne desfășurăm activitatea la Cisnădie, multe fete s-au retras și au ales alte cluburi din orașul Sibiu, deși rămânem singura grupare cu echipă de senioare din tot județul. În noul sezon, dorim să ne menținem în SuperLigă și să lăsăm o impresie cât mai bună. Sunt convins că vom reuși. Pentru a ne îndeplini însă obiectivul e nevoie de și mai multă muncă”, este încrezător sibianul.
UPDATE 2: După mai bine de trei ore de luptă cu flăcările pompierii au stins incendiul care a distrus acoperișul unei case pe o suprafață de aproximativ 200 de metri pătrați.
De asemenea, au ars în totalitate și două anexe gospodărești de aproximativ 200 de metri pătrați și aproximativ 450 de baloți de fân.
Pompierii au reușit să salveze cele două case vecine, diverse bunuri din locuința, dar și un cal, două bovine, aproximativ 30 de păsări (găini, papagali) și o țestoasă.
Echipajul SMURD a mai acordat asistență medicală pentru o femeie în vârstă de aproximativ 34 de ani, care a suferit un atac de panică.
Aceasta a refuzat transportul la spital.
Cauza probabilă de izbucnire a incendiului a fost un scurtcircuit produs la un cablu electric defect.
UPDATE: Pompierii acționează pentru stingerea incendiului și limitarea extinderii acestuia la alte imobile.
Arde acoperișul unei case și două anexe gospodărești.
Două persoane, un bărbat în vârstă de 63 de ani și o femeie în vârstă de 56 de ani au suferit un atac de panică, fiind monitorizați de echipajul SMURD.
Cele două persoane refuză transportul la spital.
ȘTIRE INIȚIALĂ: Pompierii sibieni intervin de urgență în localitatea Slimnic pentru stingerea unui izbucnit la o anexă gospodărească și la o casă.
Salvatorii intervin cu trei autospeciale de stingere, o autocisternă, o autospecială de primă intervenție și comandă și un echipaj SMURD.
Șoferul unui TIR a fost descoperit la volan, pe strada Ștefan cel Mare din Sibiu, sub influența substanțelor psihoactive.
Vineri dimineața în jurul orei 4, în municipiul Sibiu, polițiștii Biroului Rutier l-au testat cu aparatele din dotare pe șoferul unui TIR condus pe strada Ștefan cel Mare.
„Întrucât în urma testării bărbatului în vârstă de 33 de ani, din județul Bihor, au rezultat indicii cu privire la posibila prezență a substanțelor psihoactive, acesta a fost condus la o unitate medicală, pentru recoltarea de probe biologice, în scopul stabilirii cu exactitate a consumului de substanțe interzise.
