Aurora polară este un fenomen optic ce constă într-o strălucire intensă, observată pe cerul nocturn în regiunile din proximitatea zonelor polare, ca rezultat al impactului particulelor de vânt solar în câmpul magnetic terestru.
În Piața Unirii din municipiul Sibiu, polițiștii Biroului Rutier au oprit pentru control un autoturism condus de către un tânăr în vârstă de 22 de ani, din Dumbrăveni.
„Menționăm că aceasta nu reprezintă probă în cadrul dosarului penal, persoana fiind condusă la o unitate medicală pentru recoltarea de probe biologice, în vederea stabilirii cu exactitate a consumului unor substanțe interzise.
Deputații turci urmează să valideze definitiv aderarea Suediei la Alianţa Nord-Atlantică, după aprobarea Protocolului aderării în schimbul unui posibil angajament al Statelor Unite cu privire la avioane de tip F-16, relatează AFP, potrivit News.ro.
Comisia Afacerilor Externe din cadrul Parlamentului turc a adoptat Protocolul, după 19 luni de suspans, şi l-a trimis plenului Parlamentului în vederea unei adoptări defintive – o formalitate în orele şi zilele următoare, la o dată care nu a fost precizată încă.
Conform sursei citate, Turcia şi Ungaria sunt ultimele state membre ale NATO care opresc calea către aderarea la NATO a Suediei, printr-o multiplicare a cerinţelor şi pretexte, pentru a-şi justifica poziţia.
Suedia şi-a depus candidatura în același timp cu Finlanda – care a aderat în aprilie -, după ce Rusia a invadat Ucraina, în februarie 2022.
Municipiul Sibiu a încheiat anul acesta implementarea proiectului, Sistem automat de închiriere biciclete in regim self-service – Sibiu BikeCity”, Cod SMIS 125922, finanțat în cadrul Programului Operational Regional 2014-2020, Axa Prioritară 4, Prioritatea de Investiţii 4e, Obiectiv specific 4.1 – Reducerea emisiilor de carbon în municipile reședinţă de judet prin investițile bazate pe planurile de mobilitate urbană durabilă. Valoarea acestui proiect a fost de 13.417.871,53 lei, din care finanțarea nerambursabilă a fost de 12,748,370.99 lei.
Concret, acest proiect continuă eforturile Primăriei Sibiu de a crea în oraș condiţiile pentru deplasarea pe bicicletă nu doar în scop de agrement, ci ca mod de deplasare alternativ, sustenabil și nepoluant. Astfel, pe lângă pistele pentru biciclete separate de căile de rulare auto și cele pietonale, mai sigure, pe care municipalitatea le creează, s-a pus la dispoziția sibienilor și un sistem public de închirieri de biciclete SIBIU BIKE CITY – care constă în: – 57 de stațiide inchiriere amplasate in îintreg orașul, în apropierea stațiilor de transport public, astfel ca deplasarea cu bicicleta să fie o alternativă complementară pentru transportul cu autobuzul. – 640 de biciclete – 12 triciclete pentru seniori și persoane cu dizabilităţi – O aplicaţie mobilă – PBSC – prin care se poate identifica cea mai apropiată staţie de închiriere, se poate închiria o bicicletă și se poate face plata.
Deschis public în aprilie 2022, sistemul era alcătuit din 49 de stații și 540 de biciclete. Dat find numărul mare de închirieri înregistrat in 2022 – 70.000 în 7 luni de funcționare – anul acesta, din economile proiectului, s-au mai creat încă 8 stații și s-au mai achiziționat încă 100 de biciclete.
Bicicletele Sibiu Bike City au intrat acum în depozit până la primăvară când, vor ieși din nou în teren, iar noi, sibieni, vom avea posibilitatea să pedalăm pentru un Sibiu cu aer mai curat.
Numele beneficiarului proiectului: HENDRICKSON ROMANIA SRL
Scopul/obiectivul general al proiectului: Obiectivul general al proiectului de investitie l-a reprezentat reducerea consumului de energie la nivelul companiei Hendrickson Romania SRL cu 2,15%, după o perioada de 5 ani de la implementarea proiectului, ca urmare a monitorizarii consumurilor prin implementarea unui sistem de contorizare inteligentă a consumuluienergetic. Obiectivul general al proiectului contribuie la realizarea obiectivului specific al Programului Operational Infrastructura Mare (POIM) Axa Prioritara 6 Promovarea energiei curate si eficientei energetice in vederea sustinerii unei economii cu emisii scazute de carbon, Obiectivului Tematic 4 Sprijinirea tranzitiei catre o economie cu emisii scazute de dioxid de carbon în toate sectoarele, Obiectivului Specific 6.2- Reducerea consumului de energie la nivelul consumatorilor industriali, respectiv de reducere a consumului de energie la nivelul consumatorilor industriali, prin implementarea de sisteme de monitorizare a consumurilor de energie, urmarind promovarea investițiilor în sectorul de energie curata si eficienta energetica în vederea asigurarii contribuției la obiectivele Strategiei Europa 2020 (20/20/20) privind consumul final de energie provenita din resurse regenerabile si cresterea eficientei energetice.
Rezultatele așteptate/ finale în urma implementării proiectului: – Creșterea capacitatii companiei de monitorizare a consumului energetic prin implementarea unui sistem de monitorizare, in vederea obtinerii unei economii de energie totala in cadrul procesului industrial dupa 5 ani de sustenabilitate de 870,39 MWh/an sau de 2,15% comparativ cu anul de referinta 2021. – Creșterea capacitatii companiei de monitorizare a consumului energetic, prin implementarea unui sistem de monitorizare, in vederea obtinerii unei economii de energie electrica in cadrul procesului industrial dupa 5 ani de sustenabilitate de 175,66 MWh/an comparativ cu anul de referinta 2021. – Creșterea capacitatii companiei de monitorizare a consumului energetic prin implementarea unui sistem de monitorizare, in vederea obtinerii unei economii de gaze naturale in cadrul procesului industrial dupa 5 ani de sustenabilitate de 694,73 MWh/an comparativ cu anul de referinta 2021. – Creșterea capacitatii companiei de monitorizare a consumuluI energetic prin implementarea unui sistem de monitorizare, in vederea reducerii emisiilor de gaze cu efect de sera cu 198,30 t CO2/an, conform prevederilor Directivei 2003/87/CE pe perioada de sustenabilitate a proiectului prin implementarea de masuri de eficienta energetica.
Valoarea totală a proiectului: 1.177.552,19 lei. Valoarea cofinanțării UE: 836.212,98 lei
Data începerii și data finalizării proiectului: 23.03.2022-31.12.2023
Magia sărbătorilor de iarnă aduce cu sine nu doar bucuria împărtășirii, ci și frumusețea decorațiunilor de Crăciun. Deși poate nu punem accent neapărat pe ornamente, ci pe starea inconfundabilă de sărbătoare, un obiect lucrat cu atenție sigur atrage priviri.
Georgiana Bărbat, o tânără învățătoare în vârstă de 28 de ani din orașul Victoria, Brașov, a adus o notă de inovație în lumea artei manuale și a decorațiunilor de Crăciun în Sibiu, unde s-a stabilit de 9 ani.
Cu o pasiune născută din creativitate și fără un moment anume de debut, Georgiana a reușit să combine perfect lumea învățăturii cu cea a artei. Materiile pe care le predă la școală nu au fost un obstacol, ci mai degrabă un mediu, un izvor de inspirație.
Folosind materiale precum lemnul, sticla și diverse obiecte, Georgiana creează nu doar decorațiuni de Crăciun, ci și coliere și ceasuri, aducând un strop de originalitate în universul handmade.
„Dacă ar fi să mă gândesc în urmă, nu aș ști neapărat să pun degetul pe momentul în care am zis că mă apuc de acest lucru, de pictură. Am făcut un curs de pictură pe sticlă și la un moment dat mi-au rămas niște culori pe care am decis să le folosesc pe un suport de lemn. Așa mi-am făcut eu primul suport de creioane pictat. De acolo a început o întreagă poveste. Am început să comand mai multe materiale cu care să lucrez, am făcut inițial doar pentru mine și familia mea, apoi prietenii au văzut obiectele respective și și-au dorit și ei. Așa mi-am dat seama că pot face asta la o scară mai mare de atât”, spune Georgiana.
Tânăra se află printre persoanele care au văzut din pandemie o ocazie de a se dezvolta și de a lucra la dorințele ei: „A fost un moment când am avut revelația că mă pot ocupa mai mult de pictură. Atunci m-am decis să mă înscriu și la Școala Populară de Arte, unde făceam ore și online. Mi-am făcut apoi o pagină de Facebook prin care să mă promovez. Ușor-ușor am fost invitată la diverse ateliere și târguri. Uitând-mă în urmă, văd o ascensiune de când am început”.
Dincolo de muncă se află și un obiectiv clar: bucuria. Georgiana ne spune că vrea să aducă fericire pe chipurile oamenilor, de aceea și-a intitulat pagina unde își promovează obiectele ”Bucurii colorate”.
„Sunt valori pe care părinții mei mi le-au insuflat de când eram mică. Dacă ar fi să mulțumesc cuiva pentru ce pot acum să fac, sigur i-aș mulțumi lui Dumnezeu; fără El unde aș fi fost?! Apoi gândurile se îndreaptă către părinții mei, desigur, care m-au susținut întotdeauna”, mărturisește tânăra.
Toate lucrările ei sunt realizate manual, cu multă răbdare și creativitate. Bucuria este pilonul acestei munci.
„De câte ori mă gândesc la parcursul meu și la susținerea pe care am avut-o, realizez că nu întâmplător mi s-au realizat aceste lucruri, pentru că eu de 7 ani lucrez cu copiii și nu rar mi-e dat să întâlnesc copilași care au nevoie de sprijin și îndrumare din partea unui adult. De câte ori mă văd pe mine în postura omului care dă sfaturi și care susține un talent, o fac cu conștiința că trebuie să fie de folos, pentru că la mine a funcționat”, ne mai spune ea.
În afara orelor de învățământ, Georgiana își dedică timpul liber și fotografiei. Aceasta are în plan să împărtășească mai multe din aceste pasiuni cu cei din jur.
Se spune că armata nu cunoaște anotimpuri. Și că o țară fără soldați e ca Dumnezeu fără îngerii Săi. Ei fac parte din vecinătățile noastre de inimi. În peregrinarea noastră cotidiană ne intersectăm poate zi de zi cu câte un un soldat sau cadru militar. Însă rareori ne facem timp pentru câte o deschidere de suflet, pentru a vedea, în fapt, acel ”construct” de inimă și prezență după care se adăpostește soldatul.
Colonelul Adrian Teodorescu este Șeful Centrului de Pregătire Militară din cadrul Academiei Forțelor Terestre ”Nicolae Bălcescu” din Sibiu. E de o viață în ”familia armatei române”, așa cum îi place să o numească, și unul din cei pentru care noțiunea de dragoste de țară, de neam, se resemnifică la modul cel mai firesc. Pentru că el știe că un soldat luptă nu pentru că îl urăște pe cel din fața sa, ci pentru că iubește necondiționat ce are de păzit în spatele său.
Colonel Adrian Teodorescu. Foto: Arhiva personală
”Drumul către unitate este un drum către casă”
Adrian Teodorescu conduce structura care se ocupă de pregătirea militară și sportivă a studenților Academiei Forțelor Terestre ”Nicolae Bălcescu” din Sibiu. Are o carieră militară de excepție, parcurgând și acumulând, etapă cu etapă, experiență, profesionalism, dar mai ales exersându-și sentimentul de onorantă apartenență la structura din care face parte.
A executat misiuni în teatrele de operații din Afganistan, Balcanii de Vest, Kosovo, Africa etc. E implicat într-o mulțime de proiecte din zona sportivă, umanitară, artistică și în orice altă provocare prin care ar putea înmulți binele în jurul său. De aceea fiecare întâlnire cu el e una revigorantă, pilduitoare.
În perioada aceasta a Crăciunului, se cade să ne gândim și la astfel de oameni. Datorită cărora putem să ne păstrăm și trăi cumsecade, în pace și bună voire, Sărbătorile.
L-am întrebat pe Adrian Teodorescu ce l-a determinat să aleagă armata. ”Pot spune că am făcut o alegere cu siguranță în necunoștință de cauză, inspirat doar de prezența unor ofițeri care arătau impecabil la momentul întâlnirii noastre. Eram într-un oraș minier, uitat la marginea României, într-un cartier cu blocuri comuniste reci și rigide, cu lipsurile pe care le experimentam cu toții în anii 1988. Iar când am văzut pentru prima dată militari, în uniformă, am spus: Vreau să fiu ca ei! Nu am gândit de două ori, nu am mai întrebat pe nimeni, doar atât am știut, că trebuie să ajung militar”.
Se întâmpla la Oravița (Caraș Severin), un mic orășel dintr-o zonă multiculturală, parte a fostului Imperiu Austro-Ungar. A urmat admiterea la Liceul Militar din Alba Iulia, unde se înscrie împreună cu un coleg, rămas unul din cei mai apropiați prieteni și în prezent.
Foto: Arhiva personală
Urmează studiile universitare în cadrul Academiei Forțelor Terestre de la Sibiu. Apoi… armata îi este casă și acasă. ”Cred că în armată, în primul rând, trebuie să deprinzi un stil de viață”, îmi spune Adrian când îl întreb ce l-a determinat să aleagă o viață riguroasă, cu libertăți calculate, în detrimentul uneia comode, la îndemână.
”A iubi armata este o devenire. Nu o iubești din prima zi. Evident că nimeni nu poate să spună că iubește înviorarea, că iubește rigoarea, disciplina, întinsul patului. Nu că ar fi ceva rău în a fi învățați să fim foarte ordonați. Dar înveți să iubești armata și să devii parte a acestei familii cu timpul. De aceea armata este o devenire. Plus că sunt foarte multe filtre invizibile până la a ajunge ofițer.
Eu, personal, am ajuns ofițer după opt ani de școală. În acești opt ani au fost suficiente situații sau posibilități în care aș fi putut părăsi sistemul. Alegerea aceasta nu o faci la o vârstă târzie. Când ajungi la maturitatea în care poți stabili singur ceea ce vrei să faci în viață, ești deja înrolat în familia Armatei Române. Și da, armata este o familie. Eu am simțit această apartenență. Drumul către unitate este un drum către casă. Știu că în interiorul acelor garduri am oamenii pe care îi cunosc, oamenii cu care am luptat, oamenii pe care i-am educat… E o bază foarte solidă și dobândim această apartenență. E o bază unde te poți dezvolta, unde te poți adăposti, unde poți găsi un sfat, unde găsești prieteni, camarazi.”
Foto: Arhiva personală
Afganistan, Balcanii de Vest, Kosovo, Africa
În ceea ce privește riscul asumat și privațiunile pe care le implică o astfel de profesie/vocație, Adrian Teodorescu are un exemplu extrem de relevant: ”Prima mea plecare într-un teatru de operații s-a întâmplat când Alex, băiatul nostru, avea trei luni. Desigur, familia își punea problema: Chiar e nevoie să plec? Gândiți-vă însă că înaintea nașterii lui Alex muncisem la construcția unei structuri militare – un batalion nou înființat la Arad – vreme de patru ani.
Și ajunsesem în postura în care eu comandam o subunitate pe care am instruit-o de la zero și se punea problema ca acei militari să plece, dar fără comandantul lor. Practic, am exclus orice posbilitate de a nu îi însoți. Cum să îi las, tocmai acum, când subunitatea mea a ajuns la un stadiu, la un nivel de antrenament, de capacitate de a lupta? Cum ar fi ca eu, comandantul lor, să nu fiu primul înaintea lor și să nu îi inspir, să nu îi motivez, să nu îi conduc? Nu aș fi făcut asta pentru nimic în lume! Nici nu mi-am pus această problemă în acel moment”.
De atunci, experienței acelei misiuni i s-au adăugat altele. Și altele… ”Am fost de patru ori în Afganistan, două tururi în Balcanii de Vest, în Kosovo și un tur de un an jumătate în Africa, în Sudan și în statele din centura de Nord a Africii. Africa neagră a fost o experiență fantastică”, abia reușesc să îl conving pe Adi să ”deconspire” câte ceva din activitatea sa în astfel de teatre de operații.
Când l-am rugat să îmi spună de vreun moment care l-a marcat în astfel de situații, mi-a replicat că preferă să vorbească despre amintirile frumoase. Pentru că, spune el, ”în cariera militară toate experiențele dramatice, senzaționale, noi ni le-am ascuns adânc în sufletul nostru și le-am acoperit cu doza acceptabilă de uitare. Pentru că ele au de-a face cu camarazii noștri care nu mai sunt, cu camarazii noștri răniți, cu atacurile din miez de noapte asupra câte unei baze, cu traume pe care le-am văzut asupra civililor…”
Foto: Arhiva personală
Totuși, ceea ce ne poate spune că l-a surprins la un moment dat într-o astfel de misiune a fost următorul aspect: ”De exemplu, dintr-un tur în Afganistan am aflat cu stupoare că majoritatea copiilor devin dependenți de droguri în jurul vârstei de 11 ani. Deoarece, fiind patria opiu-lui, pentru orice afecțiune medicală, de când îi ies primii dinți copilului sau are primii colici, părinții obișnuiesc să le dea o cantitate infimă de opiu, care e un panaceu pentru toate. Și așa, pe la 11 ani, copiii deja devin dependenți. Aceasta este țara în care am avut ocazia să fim și am fost martorii unui ev mediu în care lumea se plimbă în mașini 4 X 4. Acesta este Afganistanul, într-o exprimare plastică. Așa l-am perceput noi. O țară aflată în evul mediu, în care oamenii se plimbă în mașini de lux”.
”Confortul pericolului”
Cum gestionează Adrian Teodorescu pericolul, cum își educă și convertește fricile? ”Mereu am crezut că pentru noi este foarte greu acolo unde mergem. Dar cu toții ducem o luptăm, în fiecare zi. E lupta familiei, care așteaptă. Lupta copilului, care trăiește fără tată și pe care îl vede o dată la câteva zile prin fereastra unui ecran, atunci când e semnalul mai bun. Deci lupte ducem cu toții.
Putem vorbi de obișnuință cu pericolul. E ca în situația în care un amator urmărește o competiție de mountain bike. Ai crede că atletul ar putea să cadă în fiecare clipă, că își rupe gâtul și nu se mai ridică de acolo. Așa este și cu militarul. Noi știm care este pericolul, se iau măsurile pentru a elimina pe cele mai multe dintre ele. Evident că se mai întâmplă și accidente, dar e un pericol asumat, ești într-un echilibru cu el, îl suporți, e un confort al pericolului, dacă vreți. În ceea ce privește accidentele, ne asumăm faptul că în războie soldații mai și mor, din păcate. Foarte multe activități au gradul lor de risc și de pericol, dar pot spune că ne luăm toate măsurile pentru a gestiona, a elimina cât mai mult aceste riscuri”.
Foto: Arhiva personală
Cel mai mare câștig însă, din toate aceste misiuni, este experiența interculturală. ”Este ceva fantastic, ceva ce nu poate fi descris, spune Adi Teodorescu. Cel puțin așa am apreciat eu. În primul rând, experiența interculturală cu aliații, cu militarii celorlalte armate. Apoi, să cunoști civilizații noi, popoare, locuri, întâmplări… Acesta a fost pentru mine cel mai mare câștig. Am văzut atât de multe lucruri frumoase! Am avut și șansa să fiu în locuri diverse și diferite, chiar dacă pline de ură și de război. Dar am avut această capacitate de a căuta frumosul chiar și acolo unde nu ai fi crezut că există vreo speranță să existe.”
Și, adaugă el, ”am avut cu ce să compar ceea ce considerăm că avem noi frumos aici, în țară. Pot spune că am văzut mare parte din mizeria și răutatea acestei lumi. Și în Africa, și în Asia, și în Balcanii de Vest. Peste tot și toate, acasă e locul unde a rămas lumina, liniștea. Ne-a ferit Dumnezeu de ceea ce se întâmplă în acele locuri în care am fost și, comparând, am descoperit că noi ducem o viață pentru care ar trebui să fim recunoscători”.
Foto: Arhiva personală
Care îi sunt regretele? ”Nu am niciun regret. Sincer, cred că sunt omul fără regrete. Pentru că orice regret e ca un cal mort pe care îl cari după tine. Eu am îngropat de mult caii morți. E o spusă celebră că nu poți dansa cu un drac în spate sau cu un cal mort după tine. Așa că mai bine îl îngropi în curtea din spate și îți vezi mai departe de ce ai de făcut în viață.”
Adrian Teodorescu a văzut multe din răutățile și mizeriile acestei lumi. A făcut parte din misiuni și teatre de operații pe care mulți dintre noi nici nu le putem cuprinde cu înțelegerea. A contribuit și contribuie la confortul nostru de apartenență și siguranță, într-un climat de pace și bună înțelegere nu tocmai fericit. Cu toate acestea, îl regăsești însă mereu ”neastâmpărat” și revitalizant în zona binelui. Pentru că el are ce iubi, are pentru cine lupta, are ce apăra. Ca civili, cred că încă avem datorii neplătite față de astfel de oameni.
La fel ca anii trecuţi, municipalitatea medieșeană așteaptă locuitorii orașului la tradiționalul foc de artificii.
Și la finalul lui 2023, reprezentanţii municipalităţii au decis să marcheze trecerea în noul an printr-un foc de artificii.
În aceste condiţii, medieşenii sunt aşteptaţi în noaptea de duminică spre luni, la miezul nopții, să marcheze intrarea în noul an printr-un spectaculos foc de artificii.
Alături le vor fi edilii Mediașului, care vor închina un pahar de șampanie cu toți cei prezenți.
„La trecerea dintre ani, vă așteptăm în fața Primăriei Mediaș, în piața Corneliu Coposu la focul de artificii de la miezul nopții.
La mulți ani, 2024!” este mesajul transmis de reprezentanții Primăriei Municipiului Mediaș.
În această seară, în jurul orei 20.00, Pr. Prof. Univ. Dr. Daniel Buda (1977-2023), Decanul Facultății de Teologie „Andrei Șaguna” din cadrul ULBS, a încetat din viață.
Pr. Daniel Buda, decanul Facultății de Teologie Ortodoxă Sibiu, a suferit un AVC, în luna februarie a acestui an, la o conferință teologică în Germania.
Pr. Prof. Dr. Habil. Daniel Buda a fost, din 2020, Decan al Facultății de Teologie „Andrei Șaguna“ din Sibiu, și cadru didactic al Facultății, din 2003. Specializat în Istoria Bisericii, a lucrat peste 10 ani și în cadrul departamentului de Relații Externe al Consiliului Mondial al Bisericilor (CMB) din Geneva. Originar din Târgu Lăpuș, Maramureș, este căsătorit și are doi copii.
Două minore aflate pe un ATV au fost rănite într-un accident rutier produs marți seara pe strada Traian din Poplaca.
În urma cercetărilor efectuate la locul evenimentului, polițiștii rutieri au constatat faptul că o minoră de 15 ani, localnică, în timp ce conducea un ATV a pierdut controlul asupra vehiculului și s-a izbit de un imobil.
Minora și pasagera în vârstă tot de 15 ani au fost rănite.
UPDATE 2 – „Toate cele 7 persoane au fost transportate la CPU Mediaș conștiente, după cum urmează:
doi bărbați de 23 de ani cu traumatism cranio-cerebral
femeie de 37 de ani cu traumatism de coloană
femeie de 32 de ani cu traumatism toracic și fractură deschisă la picior
bărbat de 47 de ani cu traumatism cranio-cerebral
femeie 33 de ani gravidă cu traumatism la picior
bărbat de 36 de ani cu traumatism facial.
Planul roșu de intervenție a fost dezactivat la ora 19:35″, a declarat sublocotenent Andreea Ștefan, purtătorul de cuvânt al IPJ Sibiu.
UPDATE 1 – „În circumstanțe ce urmează a fi stabilite cu exactitate, s-a produs o coliziune între două autovehicule care circulau din sensuri opuse, mai precis un autoturism condus de un bărbat de 36 de ani din Sighișoara, care circula spre Sighișoara și un microbuz care circula din sens opus, spre Mediaș, în care se aflau 4 pasageri, iar la volanul căruia se afla un bărbat de 23 de ani, domiciliat în județul Mureș.
În urma impactului dintre cele două autovehicule, 7 persoane au fost rănite, astfel: șoferul de 36 de ani și pasagera aflată cu acesta în autoturism (femeie, 33 de ani, din Sighișoara), șoferul microbuzului și cei 4 pasageri, mai exact un bărbat în vârstă 47 de ani din Mureș, două femei din Mediaș, în vârstă de 31 de ani și 36 de ani și un medieșean în vârstă de 23 de ani.
Conducătorii auto au fost testați cu aparatul etilotest și nu se afla sub influența băuturilor alcoolice.
Traficul este în continuare blocat, iar polițiștii rutieri sunt la fața locului și continuă cercetările”, a declarat Luciana Lazăr, purtătorul de cuvânt al IPJ Sibiu.
UPDATE –„În urma sosirii forțelor la locul intervenției s-a constatat că în accident sunt implicate în total 7 persoane, nu 9 cum s-a specificat în apelul pe 112.
De asemenea nu sunt persoane încarcerate”, spune purtătorul de cuvânt al ISU Sibiu, sublocotenent Andreea Ștefan.
ȘTIRE INIȚIALĂ – 7 persoane au fost implicate, marți seara, într-un accident rutier produs pe Drumul Național 14, la ieșirea din municipiul Mediaș spre Brateiu.
În accident sunt implicate 7 persoane, potrivit ISU Sibiu.
A fost activat planul roșu de intervenție începând cu ora 18:30.
La locul accidentului sunt mobilizate două echipaje SMURD dintre care unul cu medic, o autospecială de descarcerare, una de transport personal și victime multiple, una de stingere și trei autospeciale ale Serviciului Județean de Ambulanță.
Nașterea Domnului e o sărbătoare a bucuriei. E momentul în care peste tot și de către toți ni se spune să fim mai buni, mai generoși, mai iubitori. Însă în goana pregătirilor pentru acest moment special din an, ”uităm”, adesea, tocmai motivul real al Sărbătorii.
De aceea l-am rugat pe ÎPS Sa Dr. Laurențiu Streza, Mitropolitul Ardealului, să resemnifice, pentru cititorii Sibiu 100%, rostul acestei bucurii.
Nașterea Domnului, cale către nemurire
”Sărbătoarea Crăciunului nu este o simplă sărbătoare tradițională, ci este o sărbătoare pur creștină, și se referă la Nașterea Domnului sau la Întruparea Sa, ne spune Înaltpreasfinția Sa, Dr. Laurențiu Streza, Mitropolitul Ardealului. Sărbătoarea are, în primul rând, un suport teologic, o motivație teologică. Și aceasta pornește de la creație. Dumnezeu l-a creat pe om din iubire. I-a dat posibilitatea să ajungă la asemănarea cu El, după ce a primit, din creație, chipul. I-a dat posibilitatea omului să rămână, ca și El, nemuritor, dacă nu păcătuiește. I-a dat însă și o poruncă, una singură. Și aceea a fost încălcată.
Pierzând raiul, primii oameni s-au îndepărtat de Dumnezeu. Dumnezeu a păstrat totuși legătura cu poporul ales, pe două căi. Întâi de toate, pe calea aceasta directă, prin profeți, prin împărați. Dar și pe cale indirectă, prin reminiscențele creației din revelația primordială. Dumnezeu a lucrat cu poporul Său, în special, ca să Își creeze un context din care să ia El un trup. Dar a lucrat și cu celelalte neamuri, care se îndepărtaseră de El, cu lumea păgână, prin aceste reminiscențe ale revelației primordiale”.
Ce e plinirea vremii?
Am vrut să știm ce este plinirea vremii, despre care vorbesc Scripturile. ”Plinirea vremii însemnează timpul pe care l-a urmărit Dumnezeu, ne spune ÎPS Dr. Laurențiu Streza. În duminica de dinainte de Naștere, în Biserica noastră se citește Evanghelia cu genealogia Mântuitorului, adică pasajul scripturistic cu cele câte 14 generații.
Deci omul a greșit, de aceea trebuia să plătească. Dar el singur nu putea. De aceea Dumnezeu S-a făcut om. Dacă Dumnezeu a creat lumea din iubire, și răscumpărarea este tot un act al iubirii. Pentru că nu poate fi exprimată mai puternic iubirea decât prin faptul că Tatăl ”L-a trimis pe singurul Său Fiu, ca răscumpărare, Care să Se jertfească pentru întreaga omenire”. Deci a venit plinirea vremii. S-a urmărit evoluția aceasta, alegerea firii umane, și s-a găsit fecioara. Fecioara Maria, care să ia trup, ca din ea să Se întrupeze Hristos. Iar Întruparea aceasta s-a făcut prin ceea ce teologii numesc chenoză. Sau micșorare.
Deci Dumnezeu, pe Care noi nu Îl putem defini decât prin atributele Sale (iubire desăvârșită, atotștiință, nemărginire, necuprins), de bună voie S-a micșorat pe Sine, spune Sf. Ap. Pavel, ”chip de rob luând, întru asemănare omenească făcându-Se”. Părintele Stăniloae are o explicație foarte interesantă legată de această ipostază.
Spune el: așa cum un părinte se micșorează pe sine, se reduce la nivelul de percepere al copilului său, ca să se joace cu el (dar părintele rămâne tot părinte, deși el, pentru un moment, s-a jucat după forma de percepere a copilului), Fiul lui Dumnezeu a suportat aceasta, S-a micșorat de bună voie pe Sine, pentru ca să intre în timp Cel Care e atemporal. Să intre în pântecele unei femei, pentru a uni firea dumnezeiască a cu firea omenească; cea care nu a fost a unei persoane anume, ci chintesență a ființei umane. O fire omenească menită să ne cuprindă pe noi, pe toți. Pe cei de dinainte, pe cei din timpul lui Hristos și pe cei de după Hristos. Deci S-a întrupat Fiul, adică a luat un trup al oamenilor, devenind Dumnezeu-Omul. Adică acel Mesia vestit și cuprins în cărțile Vechiului Testament.
Prin urmare, Dumnezeu a ales, a găsit forma aceasta deplin omenească, pentru a intra cu totul în condiția umană. S-a întrupat din femeie, a ales forma aceasta de exprimare, mult mai puternică și mai umană, a iubirii dumnezeiești, prin iubirea maternă. Părintele Stăniloae precizează lucrul acesta, că Tatăl ne-a iubit, prin Fiul, prin iubirea de mamă, prin iubirea maternă a Maicii Precurate. Noi serbăm Nașterea Domnului, adică Întruparea, care s-a realizat prin naștere. Acum, dacă vorbim despre naștere, neapărat trebuie să spunem că Fecioara Maria, care a fost aleasă pârgă a creaturii, din care să Se întrupeze Hristos, a fost înainte, în timpul nașterii și după naștere, fecioară. Pururea fecioară! Noi vorbim de naștere, dar Nașterea lui Hristos nu Se aseamănă cu nicio formă din aceasta de naștere normală. Sunt unele reprezentări cinematografice cu viața lui Iisus, în care Maica Domnului este prezentată în durerile nașterii. În niciun caz! Noi avem în icoana Nașterii scena aceasta a iubirii depline, a smereniei iubitoare, care cuprinde întreaga făptură și la care participă întreg cosmosul. Cerul, steaua, păstorii, magii, s-au unit și au fost martorii acestui moment extraordinar, care este începutul mântuirii noastre.
Așa că nu ne putem bucura deplin de praznicul Nașterii Domnului dacă încercăm o simplă comemorare a unui eveniment istoric. Crăciunul este doar un început al unei perspective pe care noi o așteptăm și o vedem deja. E adevărat, noi ne amintim și urmărim, inclusiv liturgic, toți pașii aceștia, evenimentele care au concurat la realizarea acestei lucrări dumnezeiești. Totuși, noi avem în centrul comemorărilor noastre liturgice Sf. Liturghie. La Sf. Liturghie Hristos este prezent în mod real”.
Contemporani ai Nașterii Domnului
În ceea ce privește actualitatea mesajului Nașterii Domnului și ce mai reprezintă el pentru societatea modernă, Mitropolitul Ardealului a precizat:”Hristos aduce cu Sine întreg trecutul, întreaga Sa activitate în perspectivă eshatologică, în perspectiva viitorului. El actualizează tot ceea ce s-a săvârșit pentru noi în istoria mântuirii.
De aceea, atunci când intrăm în Postul Crăciunului, prima stihiră a canonului se cântă la timpul prezent. Acesta de numește teologic sau liturgic prezentul continuu: Hristos Se naște, măriți-L! Hristos din Ceruri, întâmpinați-L! Hristos pe pământ, înălțați-vă! Cântați Domnului tot pământul! Totul e la prezent. Nu ni se spune că Hristos S-a născut. Și în colinde se adaugă: Astăzi S-a născut Hristos… În momentul în care toată lucrarea aceasta comună liturgică a Bisericii se împlinește, noi devenim contemporani cu evenimentul respectiv. Pentru că evenimentul este adus spre noi. Acesta e realismul liturgic, comemorarea acestor evenimente în mod spiritual”.
