Testarea alcoolscopică a conducătorului auto, un bărbat în vârstă de 53 de ani, din județul Argeș, a indicat o valoare de 0,79 miligrame/litru alcool pur în aerul expirat.
Șoferul TIR-ului are dosar penal pentru conducere sub influența alcoolului.
Din fericire, nicio persoană nu a fost rănită în urma evenimentului.
„Extindere corp școală la Școala Gimnazială I.L. Caragiale Sibiu“
Municipiul Sibiu a finalizat investiția aferentă proiectului „Extindere corp școală la Școala Gimnazială I.L. Caragiale Sibiu“, Cod SMIS 120361, finanțat din fonduri europene nerambursabile, în cadrul Programului Operațional Regional 2014-2020, Axa Prioritară 10, Prioritatea de Investiții 10.1, Obiectiv specific 10.1 – Apelul dedicat învățământului obligatoriu.
Valoarea totală a proiectului este de 13.735.971,48 lei, din care finanțare nerambursabilă din Fondul European de Dezvoltare Regională 11,675,575.78 lei. Programul Operațional Regional 2014-2020 este implementat la nivel național de către Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene în calitate de Autoritate de Management, iar la nivel regional de către Agenția de Dezvoltare Regională Centru, organism intermediar al programului ce monitorizează implementarea acestui proiect în Regiunea Centru.
Obiectivul general al proiectului îl constituie creșterea accesului, calității si a atractivității educației la nivelul învățământului obligatoriu din unitatea de învățământ supusă intervențiilor – Școala Gimnazială I.L. Caragiale Sibiu, cu impact direct asupra creșterii accesului, calității și a atractivității educației la nivelul învățământului obligatoriu din Municipiul Sibiu.
Proiectul a urmărit creșterea calității actului educațional la nivelul unități de învățământ prin extinderea capacității școlii cu 11 săli de clasă, un cabinet fizică-chimie, un cabinet informatică, o sală multimedia, bibliotecă cu sală de lectură, o sală de mese cu oficiu, cabinet medical, spații administrative, o sală de gimnastică și grupuri sanitare la fiecare nivel.
Proiectul a urmărit de asemenea creșterea calității și atractivității educației prin asigurarea unei baze materiale educaționale moderne prin dotarea unități de infrastructura extinse prin proiect cu materialele necesare desfășurării etapelor procesului educațional.
ate de contact beneficiar:
Municipiul Sibiu, str. Samuel Brukenthal, nr.2
Biroul pentru Proiecte cu Finanțare Internațională
Telefon: 0269/208.800, Fax: 0269/208.849 Email: [email protected]
Evenimentul intitulat „Noi suntem români” s-a desfășurat în Sala „Transilvania”. Această manifestare a fost transmisă în direct atât pe TVR 1, cât și prin intermediul platformei Livestream România, oferind trei ore de autentic folclor, cântece patriotice și tradiționale, precum și în jocuri populare românești provenite din diverse regiuni. Manifestarea a inclus întâlniri memorabile cu artiști consacrați și reprezentanți ai tinerei generații.
Spectacolul dedicat Zilei Naționale a României a fost organizat de Consiliul Județean Sibiu prin CJCPCT „Cindrelul-Junii” Sibiu, proiect cofinanțat de Primăria Municipiului Sibiu.
Imnul de Stat „Deşteaptă-te, române” a răsunat din piepturile puternice ale interpreților Nicolae Furdui Iancu, Tudor Furdui Iancu, Traian Stoiță, Răzvan Năstăsescu, Cristian Fodor, Ovidiu Homorodean, Sebastian Emanuel Stan, într-o atmosferă solemnă.
Interpreta Mariana Anghel a cântat alături de fiica sa, Adriana Anghel. Familia a fost nucleul acestui spectacol, astfel că interpreți au interpretat cele mai frumoase cântece populare, în compania copiilor lor.
Astfel, au primit ropote de aplauze: Nicolae Furdui Iancu, Mariana Anghel, Tudor Furdui Iancu, Traian Stoiță, Răzvan Năstăsescu, Cristian Fodor, Ovidiu Homorodean, Sebastian Emanuel Stan, Adrian Neamțu, Răzvan Neamțu, Alina Bîcă, Alina Pinca, Amina Vintilă, Codruța Rodean, Bogdan Cioranu, Sînziana Ștefan, Ioana Ștefan, Anda Horoba, Eugenia Horoba, Cristina Diaconescu, Marina Roșu, Roxana Goia, Adriana Anghel, Ilie Caraș, Viorel Nicolae Pop, Paula Medrea, Cosmin Bîrlan, Geanina Gavrilă, Ina Chiriac, Nicu Mâță, Angelica Flutur, Vasilica Tătaru, Bogdan Toma, Oana Bozga, Gabriel Dumitru, Iulia Mihai, Oana Tomoiagă, Paul Ananie, Virginia Irimuș, Daniel Pop, Ștefania Narenji, Daria Gâdea, Felicia Stoian, Nicușor Iordan, Dumitru Teleagă, Olguța Berbec, Remus Novac.
Celebrii „Lăutari” din Chişinău, conduşi de maestrul Nicolae Botgros, au adus energia lor molipsitoare la această sărbătorire a sufletului românesc de pretutindeni.Identitatea culturală şi spirituală a românilor a fost marcată prin cântece şi jocuri populare, prin momente muzical-coregrafice prezentate de Ansamblul Folcloric Profesionist „Cindrelul-Junii Sibiului” şi Ansamblul Folcloric „Ceata Junilor”, dar și de cei mai tineri membri ai familiei Junii Sibiului, elevi ai Școlii de Dans „Ioan Macrea”.
Gazda concertului, Iuliana Tudor, a făcut o pledoarie pentru viitor – şi anume, că fiecare dintre noi avem datoria să ţinem România unită. Copiii noştri sunt cei care trebuie să primească acest mesaj, iar ediţia 2023 i-a avut în prim-plan pe ei, pe copiii României.
Proiectul cultural a fost derulat de Consiliul Județean Sibiu prin Centrul Județean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale „Cindrelul-Junii” Sibiu, cofinanțat de Primăria Municipiului Sibiu.
Articol de Vasile Alexandru
Primii ani din viață, după cum o spune el însuși, au fost unii nu prea ieșiți din comun. ”Copilăria mea a fost una, zic eu, normală, din toate punctele de vedere. Mediul în care am crescut a fost unul cu copii tipici, în sensul că niciunul dintre prietenii mei nu a avut o dizabilitate reglementată. Am mers cu bicicleta de mic, am jucat aceleași jocuri pe care le-au jucat ceilalți parteneri de joacă. Nu am avut prea multe limitări pe partea asta de interacțiune. Poate ceilalți copii au avut mai multă grijă cu mine. Nu am simțit fenomenul ăsta de bullying, eram un grup de copii care avea grijă unul de celălalt. Primele mele amintiri sunt de la grădiniță”, povestește Paul.
A urmat Liceul Agricol din Sibiu, în primă parte, apoi a plecat la Cluj, unde a urmat un liceu filologic. Nu a intrat în orașul natal la un astfel de profil deoarece i-au lipsit câteva sutimi, iar ideea de a da Bac-ul la matematică, el fiind o persoană mai puțin analitică, nu îl prea încânta. ”Majoritatea operațiilor trebuia să le fac în minte, deoarece, pe vremea aceea, nu cunoșteam sisteme care să mă ajute să scriu pe calculator partea matematică. Așa că în clasa a IX-a, după un semestru, am plecat din Sibiu”, ne spune Paul.
După perioada liceului, a urmat jurnalismul, la Facultatea de Științe Socio-Umane, din cadrul ULBS, Sibiu. ”Chestia cu jurnalismul a pornit ca o pasiune de demult. Pe la 14-15 ani, am început să fac radio on-line. Pe urmă am mai avut contact cu diverși oameni din domeniu, care m-au inspirat în sensul acesta. Ulterior, urmând facultatea de jurnalism, am zis că ar fi un start propice pe partea aceasta de media. Am contactat niște oameni care pot să-mi dea niște direcții. Iar din anul II, respectiv III de facultate, am căutat și am găsit un loc de muncă în domeniu”, ne relatează Paul.
I-a fost destul de greu să găsească un loc stabil de muncă, deoarece mulți angajatori nu sunt încă pregătiți mental să colaboreze cu persoane cu dizabilități, și asta în ciuda faptului că statul le oferă anumite beneficii, cum ne mărturisește și Paul: ”În general, găsirea unui job nu e ușoară pentru nimeni, cu atât mai puțin pentru mine. A fost destul de complicat, deoarece uneori dizabilitatea mea a constituit o oarecare piedică. Din faptul că o parte din angajatori cred că dacă ai o dizabilitate nu poți să fii la fel de productiv ca ceilalți oameni. Dar ce este clar, eu sunt mai motivat ca ceilalți oameni. Pentru că cei ca mine nu pot face joburi decât la birou, job-uri statice. Eu nu o să pot să lucrez în construcții sau livrator, de exemplu. Și sunt mai atent, în caz că găsesc un job să-mi păstrez poziția, sau chiar să cresc. Am întâlnit situații în care unii angajatori nu percepeau cum pot eu să fac pe calculator ce poate face un om normal. Au fost și alții care au spus că nu pot să-și imagineze cum voi lucra, dar mi-au dat o șansă. M-au lăsat să vad cum mă descurc și apoi i-am dat drumul. De multe ori, lucrând în general remote, nu le-am spus angajatorilor că am o dizabilitate, când îmi căutam un job la radio, de exemplu. Aflau pe parcurs. Le trimiteam CV-ul meu, demo-ul de voce: Uite, așa lucrez, așa sună emisiunea pe care o fac eu. Nu e ceva ce ascund, faptul că am o dizabilitate, ci e mai mult despre a-mi oferi șansa de a arăta ce știu. Poți să spui că nu mă iei pe baza faptului că nu am competențele necesare pentru post, dar nu pentru faptul că am o dizabilitate”.
Paul are foarte multe pasiuni: cântă la chitară, merge la teatru, concerte, adoră dresura de câini. ”În timpul liber fac lucruri pe care le fac oamenii obișnuiți. Am un câine utilitar, pe Phantom, un labrador negru. Îmi place să trăiesc, dizabilitatea mea nu e un motiv sau un obstacol în asta. Dacă vreau să plec oriunde în lume, știu că pot să o fac. Am plecat în destule țări din Europa, fie de unul singur, fie cu prietenii, fie cu Erasmus, fie cu alte oportunități pe care le-am avut. Frecvent particip la evenimente, piese de teatru… Dizabilitatea mă face să găsesc doar soluții și nu mă împiedică să fac lucrurile pe care le fac oamenii obișnuiți. În ceea ce privește chitara, am învățat să cânt la ea singur de pe internet; sunt autodidact, aș putea spune”, adaugă Paul. Și nu pierde, totodată, ocazia să ne spună povestea tovarășului său credincios: ”Phantom este dresat de Angel Dog, din Satu Mare. În primul an de facultate, a apărut în viața mea. A fost primul câine ghid din oraș și clar că ne-am lovit de o grămadă de probleme. Începând de la accesul în diferite spații, la disponibilitatea oamenilor de a înțelege că e un câine utilitar și am voie cu el mai peste tot. Dar ulterior lucrurile au început să se aranjeze, oamenii să se obișnuiască cu noi. Au fost foarte multe întâmplări. Odată, eram cu un alt prieten nevăzător și am urcat amândoi într-un taxi. Acesta ne-a lăsat într-un capăt de oraș. Mergând prin zona aceea unde se executau lucrări, deodată Phantom s-a pus în fața mea, culcat, la picioarele mele, și nu a vrut să se dea la o parte. Noi am făcut cale întoarsă, iar o doamnă a venit la noi și ne-a spus că bine că nu am continuat, pentru că acolo era o groapă excavată. Phantom mi-a adus un grad de independență în ceea ce privește deplasarea. E un tovarăș bun. Înainte mergeam cu bastonul alb și trebuia să îmi găsesc singur obstacolele”.
România este casa lui, dar oare este ea prietenoasă cu nevăzătorii? I-am adresat și lui Paul această întrebare, iar el mi-a răspuns: ”Este un loc bun pentru noi, dar nu aș afirma că este unul confortabil. În contextul în care partea de accesibilitate în spațiul public nu prea există. Astfel încât oamenii nevăzători să se simtă confortabili în a ieși pe stradă, să știe că la fiecare semafor există semnale acustice, un covoraș tactil, că trecerea de pietoni este lăsată în rampă. Faptul că pot intra în mare parte din magazine, cu un câine utilitar, fără a sta să negocieze legea cu paznicii. Sunt de părere că lipsa nivelului de informare a personalului este cea mai mare problemă. Dar cu ajutorul organizațiilor nonguvernamentale și ale ONG-urilor încercăm, într-o oarecare măsură, să aducem la cunoștința părții politice problemele cu care ne lovim. Iar în același timp, să aducem și niște soluții. Pusul presiunii pe partea politică este mai complicat deoarece, jurnalistic vorbind, nu prea există presă vizibilă care să apere minorități, democrație și alte valori pe care comunitatea ar trebui să și le însușească”.
Multă lume crede că persoanele care au o dizabilitate sunt neajutorate, dar Paul nu e de aceeași părere: ”Mie mi se pare că oamenii ar trebui să ajute începând cu o întrebare simplă: «Pot să ajut?». Fie că stau la semafor, fie că stau pe stradă, s-a întâmplat de multe ori să vină cineva pe stradă și îmi pună această întrebare. Și a fost suficient încât să spun da, atunci când am vrut să trec strada, de pildă, la un semafor fără semnale acustice. Sau să spun nu atunci când știu zona și nu trebuie să-mi schimbe direcția cineva, că știe acea persoană, să zicem, un drum mai bun. În principiu, oamenii sunt empatici. Dar ar trebui să lucrăm mai mult la capacitatea de vedea, cu adevărat, care sunt nevoile oamenilor din jur. Nu ar trebui să ne simțim jigniți atunci când ne este refuzat ajutorul. În sensul în care persoana cu dizabilități este cea mai în măsură să decidă dacă are sau nu nevoie în acel moment de ajutor. Deseori, când sunt la metrou, vine cineva și mă întreabă dacă am nevoie de ajutor să urc; de cele mai multe ori le spun că nu. Dar le spun și da, pentru a încuraja acțiunile de solidaritate. Plus că fiecare dintre noi are nevoie de sentimentul de utilitate. S-a întâmplat să cer ajutorul unor oameni care erau foarte binevoitori, dar care din dorința de a face bine, îmi ofereau prea multe informații. Nevoia mea este să-mi spui când e verde la semafor, nu să mă tragi de cot și să mă târăști până pe partea cealaltă”.
În momentul de față, Paul, este realizator de emisiune la un radio din București. Locuiește de câțiva ani în capitală, dar îi este dor de casă: ”Mi-e dor de Sibiu, mă reîntorc de câteva ori pe an acasă. Motivul pentru care am plecat din Sibiu este, în special, partea aceasta de socializare. În București am mai mulți prieteni, însă Sibiul rămâne aproape de sufletul meu, cu oamenii lui tipici, calzi și sufletiști într-o mare măsură”, declară Paul.
Iubitorii de drumeții și natură din județ sunt privilegiați pentru aceste daruri. Printre acești pasionați de drumeții se află și Alexandra Crișan, sau cum îi place ei să i se spună: ”A munților copil”. Are 25 de ani, a terminat nu demult Facultatea de Medicină și este asistent medical generalist, iar în timpul liber străbate frumusețile cu care țara noastră a fost binecuvântată. A urcat pe toate cele 13 vârfuri care au peste 2.500 m din România, dar nu s-a limitat aici și a experimentat și munții Bulgariei.
A parcurs cele 25 de vârfuri ale Munților Făgăraș, într-o săptămână, pe o distanța de 140 de km și cu o diferență de nivel cumulată de 10.000 m. Iar toată creasta Pietrei Craiului N-S a parcurs-o într-o singură zi. Deși am crede că face asta de mult timp, primul contact al Alexandrei cu muntele a fost în anul 2022, când a escaladat vârful Negoiu, de la Piscul Negru: „În 17 iulie 2022 m-am prezentat cu emoții la locul de întâlnire neștiind pe nimeni. Am avut norocul să cunosc oameni minunați, inclusiv pe ghidul Radu Zaharie, un om special și drag sufletului meu care mi-a cultivat această pasiune și îi sunt recunoscătoare ca i-a dat sufletului meu un scop. A fost o zi grea și lungă, dar n-am renunțat. A fost primul moment când am realizat ce putere ascunsă am în mine. Aveam teama de înălțime, am simțit că sunt depășită, că sunt obosită, dar era așa o hrană pentru suflet să vad că ajung în vârf și reușesc, încât asta mi-a provocat dependența!”
Am întrebat-o pe Alexandra ce simte când ajunge pe vârful unui munte, iar răspunsul ei a fost simplu și cuprinzător: emoție pură.
„Simt că acolo îmi este locul. Nici nu trebuie să ajung pe vârf neapărat, uneori peisajele sunt atât de impresionante și jocurile de nori vin din neant, încât tot ce pot să fac este să mulțumesc că m-am trezit în dimineața aceea și am avut putere să ajung până acolo și să văd ceva atât de măreț. Reușita unui vârf e un plus (mai ales dacă tura a fost una muncită) și îmi stârnește emoții până la lacrimi. Am făcut numeroase ture aproape în fiecare săptămână atât de o zi, cât și de două-trei zile. Fiecare experiență a adus bucurie și progres. Fiecare vârf mă aduce mai aproape de visurile mele. Unul din ele este ca în 2024 să ajung la 5000 m împreună cu Răzvan și Mircea, și dacă îndrăznesc să visez și mai mult, aș spune că îmi doresc să devin cea mai bună versiune a mea”, spune Alexandra.
Tânăra mărturisește că cele mai mari provocări au fost turele cu cortul: „Nici măcar tura de o săptămână în care am făcut toată Creasta Făgărașului nu m-a provocat atât de tare. Traseul propus pentru prima zi era: Balea Lac – Vf. Paltinul – Vf. Lăițel- Lacul Călțun – Vf. Negoiu – Custura Sărății – Vf. Șerbota – Custura Sărății – Vf. Negoiu- Lacul Călțun. Cu energie bună și vreme la fel de bună am ajuns la lac cu ghiozdanele de 50 de litri, cort și sac de dormit. Am campat și am plecat mai departe. Custura Sărații a fost o provocare, dar aveam așa o voie bună cu noi, că rareori începea să ne mai prindă oboseala din urmă. Gândurile mele erau mereu eu cum trec pe aici înapoi? Părea complicat și eram concentrată pentru că nu-mi permiteam nici cea mai mică greșeală. Am simțit în timp real cum îmi hrănesc sufletul, vedeam în depărtare un stâlp, iar băieții au rămas în liniște în spate să fiu prima care ajunge pe vârf (Șerbota). Pe cum mă apropiam de stâlp, simțeam emoție și când am ajuns în dreptul lui am izbucnit în plâns. Am reușit! Reușita mi-a confirmat că sunt puternică și ambițioasă, dar ceasul ticăia cam tare, era deja 8 seara și trebuia să ajungem pe Vf. Negoiu iar și după, să coborâm la lac. Așa că am luat reușita cu noi în suflet și am continuat. La ieșire de pe Custura am văzut cel mai impresionant apus și am mulțumit iar că am avut putere să ajung până acolo. Evident, am rămas fără apă, am băut apă ce curgea de pe niște stânci, dar important e să te descurci”.
De aici a urmat un drum lung, noaptea în cort a fost dificilă din cauza frigului și ea spune că a fost la un pas de hipotermie. A doua zi a traversat Căldarea Berbecilor, acolo unde se înregistraseră temperaturi ridicate: „În 24 de ore mi-am supus corpul la frig extrem și căldură extremă. Am avut niște arsuri pentru care am fost nevoită să iau două săptămâni medicamente. Drumul de întoarcere cu rucsacul de 15 kg aproximativ a fost momentul când (pentru singura dată până acum) am simțit că acolo e limita mea. Plângeam când vedeam un bolovan mai mare pentru că nu mai aveam putere sa îmi ridic picioarele, dar am continuat”.
A ales să vadă munții României pentru că au multe să o învețe, are posibilitatea să experimenteze aici și să avanseze: „Aici s-au antrenat alpiniști care au ajuns pe marile vârfuri ale lumii și sunt o mândrie pentru noi și un model de urmat. Îmi doresc și eu, cândva, să avansez și să ajung cât mai sus. Momentan țintesc spre Ararat, Turcia (5137m), doar dacă ai noștri Făgărași, Bucegi, Piatra Craiului, mă vor călăuzi spre a deveni mai experimentată și deconectă”, susține aceasta.
Medicina se combină perfect cu natura, după cum spune ea: „Ai noștri munți sunt acasă pentru sufletele multor români. Am văzut destui de mulți munți: Făgăraș cel mai mult, dar și Bucegi, Piatra Craiului, Retezat, Șureanu și fiecare are ceva specific. Pot spune că Făgărașul mi-a fost casă pentru o săptămână întreagă în care l-am parcurs pe tot și tot cu mâna pe inima pot spune că niciodată n-am fost atât de deconectata de agitația urbana. Nu mi-am deschis Internetul deloc o săptămână, am dat două-trei telefoane seara maxim. Eu am reușit să găsesc ceva frumos la Romania noastră, așa cum e ea, cu bune și neajunsuri. Avem cei mai frumoși munți și ar fi păcat să nu ne bucurăm de ei, pentru că ne oferă multe peisaje inedite, adrenalină și deconectare. Sunt o diversitate de trasee potrivite pentru familii pentru cei începători, mai avansați, pentru cei cărora le place adrenalina. România ne oferă de la mic la mare oportunitatea de a ne conecta cu natura. Pe mine m-au cucerit din prima drumeție și daca trece o săptămână fără să ajung pe munte, viața mea e incompletă”, mărturisește ea.
Povestea ei nu se oprește aici. Într-o seară când naviga pe Internet a dat peste o reclamă despre o drumeție la munte de trei zile în Bulgaria, în munții Rila, cu urcare pe Vf. Musala, cel mai înalt din Bulgaria: „Am zis Hai! Peste vreo două săptămâni mi-am făcut bagajul, am plecat în București seara și dimineața la 6 deja ne întâlneam în Piața Victoriei să luăm autocarul agenției spre Bulgaria. Am ajuns în Piață și nu știam exact ce caut și pe cine, dar o fată m-a văzut cu ghiozdan de munte și m-a întrebat dacă sunt pentru drumeția pe Musala. A fost cel mai ciudat sentiment să plec neștiind pe nimeni și nimic despre agenția care organiza tot. Am cunoscut oameni care au fost pe munte în Africa, oameni care au terminat ultramaratoane și oameni de rând, mămici, tătici cu care m-am distrat grozav. Traseul a fost destul de ușor, în comparație de Negoiu al nostru, accesibil, dar nu am stat prea bine cu vremea. Era 15 august și erau puțin peste 0 grade și chiar am prins o fulguială ușoară. În prima zi am fost pe o ecopoteca, a doua am cucerit Musala, de 2925 m, iar în a treia zi am făcut circuitul celor șapte lacuri, accesibile, toate cu o experiență minimă. Aventura avea să continue pe drumul de întoarcere unde ne-am blocat în vamă pentru 10 ore din cauza traficului. Am rămas fără apă, mâncare, n-am mai ajuns la muncă, eram obosiți după trei zile de colindat munții. Emoțiile mari au fost pentru necunoscutul ce mă înconjura, toți oamenii noi, o altă țară, o altă limbă, nu știam nimic despre marcaj, ghizi, dar să reușesc să fac asta singură a fost ceva notabil pentru mine și mi-a dat încredere că pot face orice îmi doresc și n-am nevoie decât de mine pentru asta. Am ieșit din zona de confort făcând asta și m-a adus mai aproape de evoluția mea ca om și abia aștept să fac iar o escapadă, cine știe pe unde data viitoare”, încheie Alexandra.
Tânăra este un model pentru noi toți și ne spune că își dorește ca iubirea ei pentru munte să fie contagioasă.
România e, înainte de orice, un miracol. Cu bunele și cu relele ei. Nu e un moft, o toană cu care ne-am trezit la purtător și, ca un dat, trebuie să ne suportăm condiția. Și, mai mult decât atât, România nu e o chestiune de ziua a șaptea. Sau, mai exact, nu are o zi anume în care să ne simțim români. 1 Decembrie e doar (încă) un pretext să ne fie bine. Și să ne certifice că țara aceasta, în ciuda tuturor celor care au încercat și încearcă să o ”deromânizeze”, are puterea și tăria de a ne crește idealurile, de a ne încăpățâna să ne bucurăm de ea. 105 ani de sacrificii, încercări, tristeți și oaze de lumină, care ne-au jalonat și normat destinul fiecăruia dintre noi, cu ai noștri, de aici și de Dincolo. O țară care întinerește cu fiecare an ce s-ar încumeta să o îmbătrânească. Pentru că România e un tărâm de poveste, în care tinerețea fără bătrânețe și viața fără de moarte se nasc cu fiecare prunc în parte, care îi reînvie și îi duce mai departe vecinătatea ei cu nepieirea.
Nu cred că am ști ce să îi dorim României, de Sărbătoare. În afară de faptul că poate ar fi timpul ca și ea, țara în care ne urzim devenirile, să fie mândră de noi.
În acest an, Sibiu 100 % vă propune să vedeți România prin ochii și inimile a 105 dintre sibieni. Oameni care, la 105 ani de la momentul Marii Uniri, se prind într-o horă de suflet, pentru a intona un imn al simțirilor și gândurilor de drag pentru o țară pe care, invariabil, aproape toți dintre cei contactați să ne transmită un gând despre România, o consideră Acasă. La mulți ani, România! Și, te rugăm, să ne rămâi casă și Acasă!
Carmen: Pe deoparte, țara vizual este o tară frumoasă care ar avea multe de oferit dacă s-ar promova adevărată valoare a țării. Pe de alta parte, administrativ țara mai are foarte mult de îmbunătățit și multe probleme grave de rezolvat.
Andra: România pentru mine înseamnă viață, iubire, zâmbete și voie bună.
Marta Solomon: Pentru mine, România înseamnă acasă.
Ioana: Pentru mine România înseamnă credință, tradiție și iubire. Am locuit câțiva ani printre străini, nu am simțit niciodată până atunci atât de intens dorul de a vedea Sfânta cruce pe turla unei biserici și omul simplu prin bunătatea lui.
Oana: Uneori m-am întrebat cum era dacă m aș fi născut în altă țară, de altă naționalitate. M-am gândit de prea multe ori să plec din România, dar tot timpul ceva m-a făcut să rămân. În viață este cel mai ușor să fugi, dar eu aleg să rămân.
Crețu Ioana: Ziua Națională este un moment de cinstire a eroilor neamului. Faptul de a sărbători de 1 decembrie Marea Unire nu este un lucru de la sine înțeles, ci se bazează pe contribuția înaintașilor și lupta lor pentru constientizarea unității de limbă și neam. Având rădăcini în Mărginimea Sibiului mă gândesc la Onisifor Ghibu din Săliște care a plecat cu familia in Basarabia pentru a trezi și aici sentimentul unității naționale și de la a cărui naștere se împlinesc anul acesta 140 de ani. El și alții, mulți dintre ei membri ai ASTREI s-au ocupat la Sibiu de reorganizarea Transilvaniei după unire pentru a asigura prin resorturile Consiliul Dirigent al Transilvaniei administrarea unitară a țării. Cred că de Ziua Națională se cuvine, in primul rând, să le cinstim memoria și, dacă se poate, să le ducem exemplul mai departe.
Katrina: Pentru mine, România înseamnă acasă; locul unde am copilărit, unde m-am dezvoltat, și unde am trăit cele mai puternice și memorabile momente.
Pr. Constantin Necula: România este Darul lui Dumnezeu pentru noi ca să înțelegem cât de bogați suntem. Și este răspunsul cerului în Liturghia care ne unește de veacuri!
Diana Maria Crețu: Ziua națională este o ocazie importantă de a celebra identitatea și unitatea națiunii noastre. Este momentul în care ne adunăm pentru a comemora istoria, valorile și contribuțiile care definesc țara noastră. Mă mândresc că sunt româncă și prin cântecul meu duc în lume frumusețea portului și a tradițiilor din țara noastră.
Claudiu Șimon: Marchează un moment important din istoria românilor și anume cel în care Marea Adunare de la Alba Iulia a votat unirea Transilvaniei cu România. An de an sărbătoresc alături de elevii mei Ziua Naţională a României şi de fiecare dată încerc să le aduc ceva nou care să-i sensibilizeze, care să-i facă mândri de ţara lor, de originile lor româneşti, prin cântec.
Dan Ramf: Lucreția și Raluca, două nume care au străbătut capitala unirii Alba Iulia, despărțite doar de 104 ani. În 1918 Maier Lucreția (1901-1983) participa la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia. La 1 decembrie 2022 stră-strănepoata ei, Raluca Ramf elevă la CNMMV Alba Iulia bătea pas de defilare în onoarea marii uniri! La mulți ani, România!
Raluca Armie: Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 a fost și va rămâne unul dintre cele mai importante și mai înălțătoare momente din istoria României, eveniment care, în pofida trecerii timpului, este și va fi mereu viu în sufletele românilor. Să fim uniți și să ne cinstim țara în fiecare zi.
Daniel Dăbăcan: Ziua Națională a României îmi aduce mereu un mare sentiment de mândrie în suflet. O iubesc, o respect, sunt mândru că sunt roman, datorită celor care au luptat pentru ca noi să fim aici. Eroi au fost, Eroi sunt încă!
Maria Pumnea: Îmi doresc ca spiritul românesc să se regăsească în noi toți în această zi de sărbătoare. Pe 1 Decembrie sărbătorim Ziua Națională a României, iar eu îmi doresc ca pentru toată lumea acest lucru să reprezinte ce înseamnă pentru mine: iubire de țară și iubire unii față de alții.
Costel Popa: Ziua Națională pentru mine nu reprezintă doar o zi, ci „momentul” și „trăirea” pe care ar trebui să o simțim în fiecare zi, din bucuria de a fi ROMÂN. La mulți ani, români! La mulți ani, România”
Maria Săcădat: Pentru mine, Ziua Națională înseamnă reconștientizarea a câte lucruri frumoase ne leagă și cât de norocoși suntem.
Constantin Schiau: Pentru mine, Ziua Națională e o zi încărcată de istorie și semnificații, este momentul împlinirii idealului de secole al românilor, acela de a trăi în România Mare. Chiar dacă azi mai există teritorii românești în afara statului nostru, este ziua națională a tuturor, și merită să o sărbătorim an de an. La mulți ani, români! La Mulți an, România!
Alexandra Hudea: Ziua Națională este ziua în care, în fiecare an, realizez de ce sunt mândră când alerg îmbrăcată în culorile naționale reprezentând România în diferite competiții și mai ales când reușesc să o fac cu succes. Această zi mă face să continui să cred in visul meu, șii anume de a aduce România pe cele mai înalte trepte ale podiumului.
Cristina Pustai: Un patriotism pierdut. Vă și ne doresc să ni-l regăsim. Sănătos și sanatoși.
Pentru toată suflarea românească, în fiecare an la 1 Decembrie toate drumurile duc la Alba Iulia, marea sărbătoare a tuturor romanilor și a neamului romanesc!
Bianca Crețu: Se spune că la Alba Iulia românii erau primiți cu urarea „Bine ați venit în Sfânta cetate de durere și de Slavă a neamului românesc. Pentru mine astăzi este o zi specială, o zi în care pot dărui romanilor mei, câteva din cântecele neamului românesc!
În acest an, programul artistic dedicat Zilei Naționale a României de la Mediaș s-a desfășurat în Piața Corneliu Coposu, începând cu ora 12.
Municipalitatea medieșeană a pregătit un spectacol folcloric deosebit, cu ocazia aniversării a 105 ani de la Marea Unire din 1918.
Un număr mare de medieșeni au asistat la concertele susținute de Sava Negrean Brudașcu și Veta Biriș, Bianca Crețu, Ciprian și Mihaela Istrate, alături de grupul instrumental „Ceterașii de pe câmpie“, Costel Popa și Emilia Muntean.
Programul dedicat Zilei Naționale a cuprins și 3 lansări de carte.
Este vorba despre lansarea volumului „Sfântul Apostol Luca – o mărturie în istoria creștinismului“ – autor preot profesor universitar doctor Stelian Tofană, a volumului „Ștampile speciale românești cu tematică heraldică“ – autor inginer Romeo Lucian Stoia, precum și a primei părți din volumul „Mediaș – Aniversări“, constând în conferințe prezentate în cadrul simpozionului „Mediaș, 756 de ani“, desfășurat la data de 3 iunie 2023.
De la oras 14.15, în Piața Corneliu Coposu a avut ceremonialul militar și religios, precum și la defilarea detașamentelor cu trupe și tehnică militară, pe traseul cuprins între străzile Constantin Brâncoveanu și Mihai Eminescu.
În prezența unui public extrem de numeros, cadrele militare ale UM 01810 Mediaș, Secției de Jandarmi Mediaș, Detașamentului de Pompieri Mediaș, Poliției Locale Mediaș și, nu în ultimul rând, studenții și cadrele militare ale Academiei Forțelor Tereste ,,Nicolae Bălcescu” Sibiu au prezentat onorul spectatorilor prezenți la ceremonialul militar de defilare, prilejuit de Ziua Națională a României.
Dispozitivul ceremonialului de defilare a fost constituit din aproximativ 200 de cadre militare din cadrul Unității Militare 01810 Mediaș, Inspectoratului pentru Situații de Urgență Sibiu, Inspectoratului de Jandarmerie Sibiu, Poliției Locale Mediaș, precum și studenți ai Academiei Forțelor Terestre Sibiu.
Tehnica militară care a putut fi admirată în cadrul defilării a fost compusă din 9 autospeciale și mașini de intervenție aparținând instituțiilor menționate, iar programul defilării s-a încheiat cu Fanfara Academiei Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu” din Sibiu.
De asemenea, spectatorii au asistat și la survolul elicopterelor aparținând Bazei Aeriene 71 din Câmpia Turzii „General Emanoil Ionescu“.
„Extindere corp școală la Școala Gimnazială I.L. Caragiale Sibiu“
Municipiul Sibiu a finalizat investiția aferentă proiectului „Extindere corp școală la Școala Gimnazială I.L. Caragiale Sibiu“, Cod SMIS 120361, finanțat din fonduri europene nerambursabile, în cadrul Programului Operațional Regional 2014-2020, Axa Prioritară 10, Prioritatea de Investiții 10.1, Obiectiv specific 10.1 – Apelul dedicat învățământului obligatoriu.
Valoarea totală a proiectului este de 13.735.971,48 lei, din care finanțare nerambursabilă din Fondul European de Dezvoltare Regională 11,675,575.78 lei. Programul Operațional Regional 2014-2020 este implementat la nivel național de către Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene în calitate de Autoritate de Management, iar la nivel regional de către Agenția de Dezvoltare Regională Centru, organism intermediar al programului ce monitorizează implementarea acestui proiect în Regiunea Centru.
Obiectivul general al proiectului îl constituie creșterea accesului, calității si a atractivității educației la nivelul învățământului obligatoriu din unitatea de învățământ supusă intervențiilor – Școala Gimnazială I.L. Caragiale Sibiu, cu impact direct asupra creșterii accesului, calității și a atractivității educației la nivelul învățământului obligatoriu din Municipiul Sibiu.
Proiectul a urmărit creșterea calității actului educațional la nivelul unități de învățământ prin extinderea capacității școlii cu 11 săli de clasă, un cabinet fizică-chimie, un cabinet informatică, o sală multimedia, bibliotecă cu sală de lectură, o sală de mese cu oficiu, cabinet medical, spații administrative, o sală de gimnastică și grupuri sanitare la fiecare nivel.
Proiectul a urmărit de asemenea creșterea calității și atractivității educației prin asigurarea unei baze materiale educaționale moderne prin dotarea unități de infrastructura extinse prin proiect cu materialele necesare desfășurării etapelor procesului educațional.
Date de contact beneficiar:
Municipiul Sibiu, str. Samuel Brukenthal, nr.2
Biroul pentru Proiecte cu Finanțare Internațională
Telefon: 0269/208.800, Fax: 0269/208.849 Email: [email protected]
Municipiul Sibiu a finalizat investiția aferentă proiectului „Extindere corp școală la Școala Gimnazială I.L. Caragiale Sibiu“, Cod SMIS 120361, finanțat din fonduri europene nerambursabile, în cadrul Programului Operațional Regional 2014-2020, Axa Prioritară 10, Prioritatea de Investiții 10.1, Obiectiv specific 10.1 – Apelul dedicat învățământului obligatoriu.
Valoarea totală a proiectului este de 13.735.971,48 lei, din care finanțare nerambursabilă din Fondul European de Dezvoltare Regională 11,675,575.78 lei. Programul Operațional Regional 2014-2020 este implementat la nivel național de către Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene în calitate de Autoritate de Management, iar la nivel regional de către Agenția de Dezvoltare Regională Centru, organism intermediar al programului ce monitorizează implementarea acestui proiect în Regiunea Centru.
Obiectivul general al proiectului îl constituie creșterea accesului, calității si a atractivității educației la nivelul învățământului obligatoriu din unitatea de învățământ supusă intervențiilor – Școala Gimnazială I.L. Caragiale Sibiu, cu impact direct asupra creșterii accesului, calității și a atractivității educației la nivelul învățământului obligatoriu din Municipiul Sibiu.
Proiectul a urmărit creșterea calității actului educațional la nivelul unități de învățământ prin extinderea capacității școlii cu 11 săli de clasă, un cabinet fizică-chimie, un cabinet informatică, o sală multimedia, bibliotecă cu sală de lectură, o sală de mese cu oficiu, cabinet medical, spații administrative, o sală de gimnastică și grupuri sanitare la fiecare nivel.
Proiectul a urmărit de asemenea creșterea calității și atractivității educației prin asigurarea unei baze materiale educaționale moderne prin dotarea unități de infrastructura extinse prin proiect cu materialele necesare desfășurării etapelor procesului educațional.
Date de contact beneficiar:
Municipiul Sibiu, str. Samuel Brukenthal, nr.2
Biroul pentru Proiecte cu Finanțare Internațională
Telefon: 0269/208.800, Fax: 0269/208.849 Email: [email protected]
Din primele cercetări efectuate a rezultat că, în timp ce conducea un autoturism spre Blaj, un sibian în vârstă de 51 de ani a pătruns pe contrasens, a acroșat un microbuz transport marfă condus din sens opus de către un bărbat în vârstă de 60 de ani, din județul Alba, după care a fost proiectat într-un cap de pod.
Sibianul și pasagera din autoturism, în vârstă de 54 de ani, au fost răniți în urma evenimentului.
Bărbatul rănit a fost preluat de un echipaj SMURD. Acesta s-a ales cu un traumatism lombar și a fost transportat la UPU Sibiu.
Femeia a suferit un traumatism toracic și traumatism la picior și a fost transportată la spital de un echipaj al Ambulanței Sibiu.
Favoriţii numărul doi ai probei s-au impus în doar 53 de minute de joc.
Sultanov şi Ujîlovski trecuseră în primul tur de cuplul româno-rus Filip Cristian Jianu/Alexei Vatutin cu 4-6, 6-2, 10-7.
Cornea şi Oswald şi-au asigurat un cec de 2.400 de euro şi 36 de puncte ATP la dublu, iar în penultimul act vor înfrunta perechea Fernando Romboli (Brazilia)/Szymon Walkow (Polonia).
Trei sfinţi veghează Ziua Naţională a României, la temelie îi stă un mare voievod, iar cheia geografică e Catedrala Reîntregirii din inima cetăţii cu nume de poveste, Alba Iulia, înălţată în chiar inima ţării. Inima din inimă! Să fie oare o pură întâmplare? De bună seamă, nu! Căci Dumnezeu nu lasă nimic la voia întâmplării, mai ales atunci când voia Lui întâlneşte pe Cale voia unui popor.
Întreaga istorie a românilor este străbătută de un fior de dor, dorul după unitatea neamului în graniţele lui entice în care l-a aşezat bunul Dumnezeu încă de la începuturile sale. I-a dat în grijă ca patrie pământească o gură de Rai, ca să-i aducă aminte până la sfârşitul veacurilor de Patria Cerească pe care i-a pregătit-o în Împărăţia Sa, drept cunună pentru jertfelnicia cu care n-a tăgăduit Cuvântul Domnului şi a rămas statornic în dreapta credinţă strămoşească.
Doar că mulţi au jinduit în cursul istoriei la gura aceasta de Rai, la frumuseţile, dar mai ales la bogăţiile ei, căci unul din motoarele istoriei a fost, de când lumea, lăcomia. Românii au urcat Golgota bejeniei în faţa barbarilor, au stat pe cruce la răspântia marilor imperii nesătule, au fost îmbucătăţiţi după poftele aleatorii ale multor nebuni care s-au crezut stăpânii lumii, au fost scuipaţi, batjocoriţi, umiliţi şi pălmuiţi de toţi trufaşii şi nemernicii care nu i-au înţeles acestui popor omenia şi blândeţea, după modelul lui Hristos. Şi azi cu o ură neîmpăcată detractorii şi falsificatorii istoriei încearcă să şteargă din memoria colectivă frumuseţea acestui străvechi popor creştin.
Doar că, iaca, nu se poate. Pentru că omul este făcut de Dumnezeu a fi etnic şi cosmic deopotrivă, cum zicea minunat părintele Arsenie Boca – numit de popor Sfântul Ardealului –, că după duh suntem fiinţe cereşti, iar după trup fiinţe pămînteşti. Când tot neamul ajunge să ştie acest adevăr cu inima, se rumeneşte în el, ca o pâine, un ideal naţional, adică Planul lui Dumnezeu cu poporul acela, pe care-l plineşte în chip tainic şi minunat prin oameni aleşi.
Românii s-au întâlnit cu Dumnezeu la Alba Iulia de două ori în istorie: la anul 1600, când Mihai Viteazul intra triumfal în cetate, pecetluind sufletul românesc cu pecetea Reîntregirii şi când s-a citit Proclamaţia Marii Uniri a întregului neam, la 1 Decembrie 1918. Pentru acestea Dumnezeu şi-a ales mai întâi un bărbat înalt şi puternic, să poată fi văzut de departe intrând în luptă doar cu barda şi în cămeşă, neînfricat, căci ştia că nu-l poate atinge ascuţişul sabiei până ce Planul nu va fi fost împlinit; apoi un popor jertfelnic şi răbdător, căci avea să curgă mult sânge, timp de mai bine de trei sute de ani, până să se coacă pâinea numită România Mare; iar la plinirea vremii – pe cei mai inteligenţi fii ai neamului românesc.
Darul lui Dumnezeu a fost gata! Se cerea de acum vegheat cu întreaga fiinţă naţională. Iar între veghetori a ridicat din acest popor şi mulţi, foarte mulţi sfinţi, aidoma celor pe care românii îi cinstesc în preajma Zilei Naţionale: pe Sfântul care i-a încreştinat încă de acum două milenii, Apostolul Andrei, pe cel pe care-l poartă în inimă şiruri nesfârşite de pelerini la mormântul său de la Prislop, părintele Arsenie Boca şi pe Sfântul Nicolae pe care noi, românii, îl aşteptăm întotdeauna cu inimă de copil, în pragul Naşterii Domnului.
O Românie între Sfinţi. Iată Ţara pe care merită să o iubeşti!
© Sibiu 100
