Ce este dragostea pentru fiecare dintre invitați? Răspunsul, în intervențiile din cadrul dezbaterii.
”Cred că putem vorbi de un eros în agonie”
Mihail Neamțu: Eu înțeleg că vreți definiții. Și de fapt orice experiență a iubirii este, de fiecare dată, extrem de subiectivă și uneori îți dorești să afli de la alții definiția, ca tu însuți să o întâlnești, dacă se poate, în experiență. Pentru unii, și aici mă includ, iubirea este și o formă de suferință. E, în primul rând, și dezbrăcarea de iluzii, e și o formă de investiție, și s-ar presupune că această investiție trebuie să aibă ecou în eternitate. Numai că Eternitatea este și un nume de cimitir și dragostea astăzi moare foarte repede. Eternitatea însă este și un postulat, aș spune. Pentru că atunci când îi spui cu adevărat cuiva Te iubesc!, tu ai vrea ca acea persoană, ca să îl cităm pe Grabriel García Márquez, să nu moară niciodată. Însă aceste forme de iubire, iubirea aceasta ritualizată, iubirea care este legată și de o făgăduință, eventual sacramentală, iubirea trecută prin fața altarului, această formă de iubire astăzi nu mai este cercetată. Ce avem, în schimb, este un eros dezbrăcat de mister, de făgăduințe, un eros lipsit de logos, care se fixează în general pe experiența epidermică a plăcerii nemijlocite și trecutoare. De aceea cred că putem vorbi de un eros în agonie.
”E o mare diferență între cuvânt și vorbă în vânt”
Florin Coșuleț: Eu aș vrea să facem o mică diferență, dacă există, pentru că eu am mari nelămuriri, între dragoste și iubire. E acolo o nuanță pe care nu am reușit să o separ, dacă e, într-adevăr, de separat. E luna dragostei, a iubirii. Lumea amestecă lucrurile. Iar meseria asta a mea mă ajută să separ apele. Trebuie să esențializăm lucrurile. Dacă mergem tot așa, pe pajiști din acestea, care se amestecă între ele, atunci lucrurile rămân pe mai departe încâlcite. Niciodată nu zicem ”hai să facem iubire”, ci ”hai să facem dragoste”. Atunci zici: ”Sunt îndrăgostit” de el. Au aceste expresii conotații mai mult sexuale decât sufletești? E aici un melanj, o amestecătură în care, mai ales tinerii, nu mai fac niciun fel de separație. Eu cred că ar trebui să stăm un pic, să ne aplecăm asupra acestor lucruri și să ne întrebăm unde e limita, unde se întrepătrund aceste cuvinte, care trebuie să însemne ceva, și să nu rămână vorbe în vânt. Tocmai pregătesc o premieră și le spun mereu studenților mei că e o mare diferență între cuvânt și vorbă în vânt. Și acum trăim era aceasta în care cuvântul nu mai are valoare. Când îți dai cuvântul, întotdeauna îți duci mâna la inimă. Niciodată la frunte! De câte ori nu am văzut pe câte cineva când spune ”Pe cuvântul meu!”, cum își bate inima. Deci e ceva ancestral în noi, pe care l-am pierdut. Or, și cu iubirea e la fel. E o pierdere undeva, e o scăpare de energie. Din 2, 20 a rămas 1, 80, fluctuații care creează tahicardii și tot felul de anomalii, de boli. De aceea ar trebui să stăm și să separăm apele în procesul acesta și să înțelegem iubirea. Dacă există vreo separație între dragoste, afecțiune, prietenie.
”Poți câștiga cu iubirea orice poți câștiga cu banii”
Felicia Morândău: Într-adevăr, partea aceasta de delimitare conceptuală e foarte importantă când facem orice analiză. Și eu mi-am pus problema aceasta, ce e cu dragostea, ce e cu iubirea, mai ales că englezii au love, și la ei e mai clar. Când spunem la noi iubire, vorbim despre dragostea romantică, de aceea ne-am și dus în direcția aceasta. La Cioran, a iubi înseamnă a suferi, și cum mulți fug de suferință, puțini știu să iubească. Sunt foarte multe feluri de iubire. Și din punctul meu de vedere, ca sociolog, ar trebui să vorbesc de iubire ca de un construct social. Rămân însă puțin pe zona aceasta psiho-sociologică și aș vedea iubirea ca o emoție pe care o trăim și ca o sursă de energie de care avem fiecare nevoie ca să rămânem vii și umani. E singura trăire care ne diferențiază, de altfel, și pe unii de ceilalți. Adică cine e în stare să iubească, să simtă, și cine doar mimează iubirea. Pentru că și aici e o problemă. Și vorbesc specialiștii de analfabetismul emoțional. Adică de acea incapacitate de a simți și de a mai trăi emoțiile. Și ajungem să mergem la școală și acolo să ni se spună: ”Haideți să vă învățăm să iubiți! Haideți să vă învățăm să simțiți!” Și să punem emoticoane: ”Uite, asta înseamnă o figură de om fericit!” Noi vedem doar mimica, dar trăirea din interior ne scapă. Și aici e o problemă destul de serioasă, de a defini iubirea. E o definiție pe care ar trebui să o clarificăm, dar nu la modul teoretic. Cert este că, și din cărți, dar și din experiența personală, știm că este o sursă de energie, avem nevoie de ea, și personal cred că este lucrul care poate să înlocuiască banii. Am stat la un moment dat să mă gândesc: poți câștiga cu iubirea orice poți câștiga cu banii. Iar dragostea e mult mai la îndemână decât banii. Poți să convingi pe cineva, de absolut orice, arătându-i iubire autentică, sinceră”.
”Iubirea e odată pentru totdeauna și în fiecare zi”
Pr. Constantin Necula: ”Eu am obsesia aceasta că iubirea e un Cine, nu e un ce. E clar că e un Cine, o persoană și niciun sistem nu poate înlocui o persoană, iar pentru mine icoanele cele mai recente ale iubirii sunt așa: un tată care ține mânuța fetiței sub un plafon de beton, așteptând să vină salvatorii; fetița care care îi spune salvatorului: ”Devin sclava ta, dacă reușești să îl salvezi pe fratele meu”, adică nu se gândește nicio clipă la ea, ci la fratele ei. Nu știu dacă vom înțelege vreodată treaba aceasta. Iubirea clar că biruiește moartea. Nu știu să zic altceva. Iubirea e odată pentru totdeauna și în fiecare zi”.
”Luna iubirii e o scuză”
Pr. Francisc Doboș: ”Luna iubirii, ok. E o scuză, evident. Cum ne poate provoca societatea, consumerismul să putem vorbi de fiecare dată de ceea ce ne făurește, de Cel Care ne locuiește, de adevărata iubire, care ne creează și care ne pune împreună și nu pe unii împotriva celorlalți, aceasta este provocarea. Toate accepțiunile au valoarea lor. Și se regăsesc în chemarea lui Hristos. Pentru că Sf. Scriptură se deschide cu creația, cu bărbatul și femeia. Și se închide cu Apocalipsa, cu nunta Mielului. Iubirea, în toate formele ei, ajunge in ipostaza ei nupțială în Dumnezeu”.
Urmărește Sibiu 100% în Google News
