Consumul de droguri și de alte substanțe interzise ia amploare de la an la an și tinde să se extindă tot mai mult în rândul tinerilor și nu numai. Statisticile arată că vârsta la care debutează consumul de droguri la copiii și adolescenții din țara noastra a scăzut la sub 12 ani. Nici Sibiul nu e ocolit de acest risc. Avem câteva date puse la dispoziție de către instituțiile sibiene, care din păcate nu arată pe deplin  amploarea fenomenului. Putem să spunem totuși că, în acest moment, statisticile generale sunt de-a dreptul înspăimântătoare.

AVEM PESTE 1, 2 MILIOANE DE CONSUMATORI OCAZIONALI

16 % dintre tinerii români au consumat măcar o dată droguri sau sunt consumatori ocazionali, spun studiile de specialitate. Conform statisticilor, se estimează că peste 92 de milioane de persoane cu vârsta de 15-64 de ani din Uniunea Europeană au încercat droguri într-un moment al vieții și mor în fiecare an între 10.000 și 20.000 de consumatori de droguri.

 Potrivit Raportului național din 2021, privind situația drogurilor în România, elaborat de către Agenția Națională Antidrog (cu referire, în special, la anii 2019-2020, acesta fiind și ultimul raport disponibil), cea mai mică vârstă declarată de debut în consumul de droguri a fost 12 ani. Vârsta medie de debut a fost de 19,4 ani, iar cea mai frecventă vârstă de debut, 17 ani. Aproape trei sferturi dintre respondenții chestionarului ce a stat la baza acestui studiu (71,6%) au început acest tip de consum la vârste foarte fragede (sub 19 ani), în timp ce 18,6% dintre cei chestionaţi au declarat debutul în consumul de NSP la vârste cuprinse între 20 şi 24 ani. La nivel naţional, în rândul elevilor de 16 ani, consumul oricărui tip de drog ilicit de-a lungul vieţii, conform metodologiei internaţionale a studiului ESPAD 2019, este de 9,5% , în timp ce consumul oricărui tip de drog ilicit în ultimul an a fost declarat de 9% dintre elevi. Conform aceluiași raport, cel mai consumat drog în rândul populației școlare este canabisul. Acesta e urmat de substanțele psihoactive, cunoscute sub acronimul de NSP (amestecuri de ierburi de fumat cu efecte asemănătoare drogurilor, pulberi, cristale sau tablete asemănătoare drogurilor). Noile substanțe psihoactive se situează pe locul trei (după inhalante și canabis) în categoria drogurilor declarate la debut la vârsta de 13 ani sau mai devreme (debut precoce în consum), 1,3% dintre elevi menționând un astfel de comportament. Nu lipsesc, însă, din obișnuințele de consum ale tinerilor, nici LSD sau alte halucinogene, pastilele ecstasy, heroina, ketamina și metamfetaminele. Doar 1 din 4 elevi (39%) consideră consumul experimental de NSP ca având un risc ridicat. Studiul ESPAD 2020 (European School Survey Project on Alcohol and Other Drugs) mai arată că România înregistrează procente peste media europeană la debutul precoce (13 ani) în consumul de substanţe (alcool, droguri, tutun). La nivel naţional (în lipsa datelor de la 18 instituţii medico-legale judeţene), în anul 2020 au fost declarate 29 cazuri de decese asociate în mod direct consumului de droguri (cu 55% mai puţin decât în anul anterior) şi 4 cazuri de decese indirect asociate consumului de droguri (cu 73% mai puţin decât în anul anterior). Scăderea e datorată, în mare parte pandemiei. Cifrele oficiale la zi sunt înspăimântătoare: avem 1, 2 milioane consumatori ocazionali, după cum declara luna trecută Ministrul Familiei, Gabriela Firea.

CONSUMUL DE DROGURI ÎN SIBIU

La nivelul județului nostru, conform monitorizării filialei sibiene a Agenției Antidrog, specialiștii Centrului de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog (CPECA) au desfășurat, în cursul anului trecut, 178 activități în mediul școlar, de care au beneficiat 4.177 persoane. Totodată, au fost monitorizate 545 activități ale cadrelor didactice implicate în prevenție, la care au participat 2541 de preșcolari, școlari și părinți. 13 activități, totalizând 1584 beneficiari, au fost adresate comunității sibiene, în mijloacele de transport în comun existând 588.250 difuzări ale spotului-video „Fii liber!”.

Polițiștii din cadrul Biroului Siguranță Școlară și din cadrul Compartimentului de Analiză și Prevenire a Criminalității din IPJ Sibiu, împreună cu polițiștii din cadrul SCCO Sibiu și reprezentanții Agenției Naționale Împotriva Traficului de Persoane și Agenției Antidrog au desfășurat campanii de informare pe linia prevenirii consumului de droguri în rândul tinerilor. Acțiunile au vizat, în special, Aeroportul Sibiu și unitățile de tip liceal, ne-a transmis biroul de presă al IPJ Sibiu.

Potrivit lui Decebal Toderiță, purtătorului de cuvânt al Spitalului Județean Sibiu, în 2021, la Unitatea de Primiri Urgențe Sibiu s-au înregistrat 40 de pacienți cu vârsta între 17 și 41 ani având ca motiv prezentare consumul de droguri. Majoritatea cazurilor au fost persoane aduse de Poliție sau DIICOT. Nu s-au înregistrat internări, 4 pacienți au fost transferați la Spitalul de Psihiatrie, iar restul au plecat cu recomandări. Tot în 2021, un număr de 16 pacienți, cu vârste între 19 și 39 de ani, au ajuns la UPU pe motivul consumului de etnobotanice. S-a consemnat o internare, 6 pacienți au fost transferați la Spitalul de Psihiatrie, iar restul au plecat cu recomandări medicale”.

CE NE FACEM?

Un subiect adesea neglijat de instituţiile care ar trebui să monitorizeze fenomenul și să vină cu soluții coerente de prevenție și suport pentru persoanele dependente, consumul de droguri e foarte slab reprezentat pe agenda publică, în ciuda amplificării și expansiunii lui în rândul persoanelor aflate la vârste foarte fragede. Astfel nu mai miră pe nimeni că ultimul raport pe consumul de droguri în România datează din 2021 și se referă la situația din 2020 și, în mare măsură, la cea din 2019. Cred în continuare că, dincolo de statistici și de inițiativele insulare salutare ale unora dintre instituțiile implicate în acest proces, cei mai conectați la realitatea pe care o trăim rămân terapeuții de vocație specializați în adicții, cei care luptă acolo, la firul ierbii, să salveze fie și câte o persoană din acest carusel al absurdului.

Despre conștientizarea problemelor majore pe care drogurile ilicite le reprezintă pentru societate, punctele de vulnerabilitate în debutul dependenței, cine ne poate ajuta să depășim o astfel de situație, i-am întrebat pe psihologii Daniela Dumulescu, Georgiana Curtan şi pe Pr. Constantin Necula, toţi trei fiind implicaţi în terapia unor astfel de dependenţe.

„MAI MULTĂ ATENŢIE NEVOILOR EMOŢIONALE”

„Perioada adolescenței vine cu o serie de caracteristici care se pot transforma în vulnerabilități, mai ales dacă adolescentul nu beneficiază de monitorizare și înțelegere din partea adulților din viața sa, e de părere Lect. Univ. Dr. Daniela Dumulescu. Pe de o parte, este vorba de vulnerabilitatea ce vine din nevoia ridicată de a încerca experiențe noi și interesante, de a explora, iar consumul de droguri se poate încadra în această categorie. Apoi, vorbim despre ceea ce putem numi căutarea riscului și dorința de a simți emoții și senzații puternice, ceea ce îi poate împinge pe unii tineri să încerce diferite substanțe. În plus, este cunoscut faptul că adolescentul resimte o nevoie puternică de a fi integrat în grupurile de prieteni și colegi, de a se simți acceptat de aceștia, motiv pentru care poate adopta consumul de droguri ca pe o metodă de integrare în grup. Dacă își dorește să fie acceptat, iar cei din grupul respectiv consumă, este foarte probabil ca el să nu reziste presiunii. Totodată, în multe cazuri, consumul de droguri este un comportament de risc adoptat de adolescenți proveniți din familii bune, chiar înstărite, care își permit să procure aceste substanțe și care ajung să facă acest lucru deoarece se simt neiubiți și ignorați de părinții prea ocupați, sau simt o presiune crescută din partea acestora și a profesorilor de a avea rezultate școlare foarte bune. Aici vorbim despre o încercare de a obține, prin droguri, starea de bine pe care nu o resimt în relațiile lor, ori de o nevoie de atenție sau de a înlătura plictiseala, care survine adesea în adolescență.”

De aceea, Daniela Dumulescu, cadru universitar la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, Universititatea „Babeş-Bolyai” din Cluj şi psiholog la Centrul clujean de Consiliere „Student Expert” ne recomandă: „Pentru a preveni consumul de substanțe, mai ales la vârste fragede, este necesar ca adulții care au în preajmă adolescenți să acorde mai multă atenție nevoilor emoționale ale acestora, să știe că adolescentul caută, prin structura sa, noutate și riscuri, și să îi ofere contexte sănătoase să își satisfacă aceste nevoi. Spre exemplu, îl poate ghida spre activități sportive sau alte activități desfășurate împreună cu alți adolescenți cu hobby-uri comune, unde își poate valorifica atât aceste nevoi, cât și nevoia de apartenență la grup și cea de a forma prietenii. În plus, părinții și profesorii ar trebui să observe mai atent reacțiile și comportamentele adolescenților, poate chiar suferințele acestora, căci ele pot fi indicatori pentru adoptarea unor posibile comportamente de risc. Nu de puține ori, ceea ce împinge un tânăr să încerce diferite substanțe este sentimentul că nu este iubit și acceptat, iar acest lucru ar trebui să ne pună pe gânduri, să ne orientăm mai mult spre a fi sprijin și ghidaj pentru adolescenții din jurul nostru”.

„EŞTI IMPORTANT! TU CONTEZI PENTRU MINE!”

Sibianca Georgiana Curtman, psiholog clinician şi educaţional, consilier şcolar vocaţional, într-o discuţie pentru Sibiu 100%, pune şi ea un accent extrem de impoprtant pe prevenţie: „Ar fi ideal ca societatea să se implice mai mult la modul de prevenţie. Dar cred că lupta este, în primul rând, a părinţilor, în care ei să îşi identifice ce îşi doresc. Urmăresc să dobândească o imagine socială sau îşi doresc relaţia cu copilul? Iar în acest perimetru să identifice cine e victima: ei sau copilul? Pentru că totul are o cauză. Dacă copilul ajunge la consum, undeva el a fost afectat, într-o anumită măsură. Statisticile spun aşa: cam 70 % dintre copiii care asced la consum sau la alt tip de infracţiune vin din familii cu părinţi divorţaţi. Sau din medii conflictuale. Însă mai avem un procent de 30 %. Şi aici intervin alte probleme pe care copilul le are. Şi eu mă adresez în mod deosebit părinţilor. Pentru că un copil are nevoie de prezenţa părintelui. Noi trăim într-o societate în care suntem extrem de ocupaţi. Pentru că noi ne punem diferite priorităţi. Şi atunci e nevoie să stabileşti care e prioritatea. Deci influenţa aceasta socială, în care părintele goneşte după bani şi petrece aşa de puţin timp cu copiii, poate duce de multe ori la acest consum… Există mentalitatea aceasta că un sacrificiu trebuie făcut. Şi părinţii au impresia că ei trebuie să sacrifice copii, pentru copii. Cazuistica mea de aici vine: dinspre copii cu părinţi consumatori, divorţaţi, foarte ocupaţi, familii foarte faine, copii singuri, copii neintegraţi în mediul de prieteni.

Părintele are aşa o mare putere de schimbare! Am vorbit cu părinţi ai căror copii au ajuns în închisori, pe baza faptului că era ori cel mai mic în familie, ori singur la părinţi, ori abuzat sexual. Copilul simte nevoia să aparţină. Şi atunci, dacă mediul nu e unul pe care părintele poate să îl controleze, pentru că mediul de la şcoală nu îl poţi controla, el poate să creeze un ataşament în familie. Întotdeauna, dar în special când copilul intră în adolescenţă, apar modificări de comportament pe felul în care interpretează viaţa, şi părintele tinde să fie corectiv, punitiv. Or nevoia copilului este: Stai! Ascultă-mă! Iată-mă, sunt aici! Tocmai de asta reacţionez aşa, pentru că am nevoie, strig după tine! Şi eu cred că lupta poate fi câştigată, atunci când părintele conştientizează felul în care el se raportează la copil. Şi în momentul în care conştientizezi felul în care tu te raportezi la copil şi ce urmăreşti în relaţia cu copilul tău, atunci vei conştientiza şi nevoia sa, dacă te interesează, desigur, acest aspect. Dacă este mai importantă imaginea socială, atunci ai de ales între ea şi copil”.

Am întrebat-o pe Georgiana despre experienţa sa cu copiii şi consumatorii de droguri din Sibiu: „Consumul de marijuana este o curiozitate pentru copii. Am cunoscut mai mulţi copii care au consumat, iar poate unii mai consumă, nu ştiu. Mai vin în cabinet, dar acum au o vârstă mai avansată. Există însă o vârstă a curiozităţii. Acolo unde există relaţii bune de grup. Şi e suficient ca unul din ei să propună o idee, ca ceilalţi să o încerce. Sunt copii care, indiferent din ce mediu vin, au curiozitate. Curiozitate nu la modul de a-şi face rău. Sunt atâtea promisiuni în mass-media! Sunt articole, inclusiv în psihologie, despre cât de benefic este consumul de marijuana. Şi atunci ei nu văd neapărat un pericol în a încerca să consume. Ei văd un beneficiu, pentru scurtă durată. De ce? Pentru că pot avea ori, să zicem, o alunecare, dar pot avea dureri, acela fiind modul lor de a evada din certurile părinţilor, de a evada din eşecul şcolar, de a evada din bullyng. Am cunoscut cazuri de bullyng. Pe de altă parte, vedem că mass-media nu încurajează conştientizarea riscurilor. Din contră! Inclusiv în cadrul facultăţii am avut un curs despre beneficiile consumului. Or, baza de date arată clar că aceasta este doar o portiţă pentru altele. Şi nu există beneficiu pe termen lung. Şi atunci copiii au nevoie să conştientizeze riscurile la care se expun. Dar odată informaţia asta ajunsă în mintea lor, ea poate fi ignorată dacă nu există un ataşament între ei şi familie, între ei şi un grup de prieteni. Tânărului dacă îi arăţi că: Eşti important! Tu contezi pentru mine! Pe mine mă doare şi, totodată, eu cred că tu poţi să depăşeşti lucrul acesta, pentru că tu poţi mai mult!, eu cred că comportamentele se sting”.

„PĂRINŢII SĂ NU STEA!”

Şi Pr. Constantin Necula, preşedintele Crucii Albastre Sibiu, asociaţie care are ca scop asigurarea de asistenţă de specialitate pentru dependenţii de alcoolism sau/și drog, pune accent pe o mai atentă responabilizare a părinților: „În primul rând, trebuie să spun că din toată experienţa ultimilor ani am constatat o scădere foarte în jos a vârstei de dependenţă. Nu mi-am închipuit, până în anii din urmă, că putem să avem copii cu dependenţă de drog la 11-12 ani. Din nefericire, realitatea mi-a dovedit că se poate. Ce pot face părinţii pentru aceasta? Să se adreseze specialiştilor, să nu încerce singuri, să nu se ruşineze că au copii în situaţia aceasta sau că ei sunt în situaţia aceasta, pentru că, de fapt, ajutorul dacă este pornit din timp, poate să dea rezultate foarte bune. Şi din timp înseamnă un psiholog care ştie meserie, un psihiatru foarte bun cu care să se sfătuiască. Îndrăznesc să spun chiar un specialist al Agenţiei Naţionale Antidrog, care ştie ce are de făcut în astfel de situaţii. Nu e vorba de pâră, nu e vorba de răutate.

Eu îi admir pe cei din Poliţie că nu scurmă neapărat după vinovat, cât caută să ajute oamenii care sunt în situaţia aceasta. Şi poate că e momentul să le mulţumim şi oficial pentru aceasta. Foarte important însă este suportul familiei şi al grupului de prieteni. Din nefericire, sunt martorul distrugerii copiilor, pentru că dependenţa de drog nu e doar de drog, ci acesta are reacţie internă, fizică, mult mai largă decât ne-am închipuit vreodată! Cred că pe piaţă s-au strecurat extrem de multe astfel de stupefiante, extrem de multe combinaţii periculoase, şi îi văd pe copii murind, suferind enorm. Poate că dacă copiii care au orbit de la câte o supradoză ar putea să le vorbească copiilor care nu văd cât de periculos este ceea ce se întâmplă am fi mai curajoşi şi ne-am strânge mai tare unii în alţii. Părinţilor le recomand să caute specialişti, să ia legătura cu specialişti, să sune. Să nu stea! Putem să admitem că au o problemă cu copiii şi să îi lăsăm în linia lor de mergere. Dar nu înseamnă să nu pregătim plasa de protecţie. Pentru că la un moment dat toată aroganţa se frânge în faţa chimiei şi omul devine mai mult decât dependent. Devine un muribund, un zombi sufletesc. Şi acesta este cel mai grav lucru pe care l-am văzut în toată perioada aceasta”.