Săptămâna asta cuvântul de ordine a fost top: topul celor mai bune medii la Bac, topul celor mai bune medii la Admitere, topul celor mai bune licee în funcție de aceste medii, topul celor mai bune facultăți la care proaspeții absolvenți se înghesuie să se încrie, președinte de top.
Săptămâna a început cu afișarea rezultatelor finale ale examenului de bacalaureat. E drept că am pierdut primul loc în topul național al celor mai bune rate de promovare la Balacaureat, dar suntem pe locul al doilea. Unul dintre elevi a reușit, în urma contestațiilor, să fie în top. Tânărul abosolvent a crezut în el, în șansa sa și în cunoștințele pe care le deține, a făcut contestație și a ocupat cel de-al treilea loc pe podiumul premianților, cu media 10. În viață, nu contează neapărat ce note ai luat la examen, dar contează să crezi în tine și în ceea ce poți cu adevărat. Surpriza în top a fost asigurată o medie de 10 obținută de către o elevă de la Liceul „Gustav Gundisch” din Cisnădie, rareori existând medii perfecte în afara municipiului Sibiu.
Ziua de luni a coincis și cu deschiderea înscrierilor la facultățile Universității „Lucian Blaga” din Sibiu. Vrând – nevrând, este un moment de bilanț în care, în mintea tinerilor care vor să urmeze o facultate, se fac tot felul de topuri. Se ierarhizează facultățile din Sibiu, se face topul specializărilor, se compară cu cele din țară și se va vedea, la final, unde s-au înghesuit abolvenții de liceu cel mai mult.
Miercuri s-au afișat rezultatele primei etape a Admiterii la liceu. A fost cel mai clar moment de bilanț, s-au stabilit primele trei licee din județ, în funcție de ultima medie cu care s-a intrat. Ca de fiecare dată în ultimii ani, n-au fost surpize, podiumul fiind împărțit de aceleași unități de învățământ. Anul acesta, topul arată așa: „Gheorghe Lazăr”, „Samuel von Brukenthal” și „Octavian Goga”. Ierarhia este păstrată, atât în funcție de ultima medie de intrare la profil real, cât și la profilul uman. La Lazăr, de exemplu, au fost și două dintre cele trei medii de 10 de la Bacalaureat.
N-aș vrea însă să termin mica mea înșiruire de topuri fără a aminti fotografia președintelui Iohannis, făcută la baza militară de la Mihail Kogălniceanu, care a încins internetul și i-a făcut mândri pe toți cei care l-au votat și care au avut încredere în el, mai ales pe sibieni. Fotografia a strâns, în mai puțin de 24 de ore, peste 48.000 de aprecieri și a fost distribuită de aproape două mii de ori, comparația cu diferite staturi de la Hollywood fiind pe buzele multora. Președintele a fost în top!

Departamentul de Stat al Statelor Unite a decis că statul român e un partener important și îi poate transfera tehnologie de apărare. Sistemul antirachetă Patriot, ce poate fi achiziționat de România, există în Polonia și, alături de sistemul Aegis desfășurat la baza americană de la Deveselu, ar fi un sistem defensiv formidabil împotriva amenințărilor cu rachete de-ale rușilor. Statul rus amenință periodic statele baltice, Polonia și România, pentru că se comportă ca state NATO. Privind la criza ucraineană, invazia din Crimeia, invazia din Georgia și pierderea teritoriului ucrainean din est, achiziția sistemului antirachetă Patriot e logică.

Bineînțeles că optimismul ni se topește când realizăm că pesediștii tocmai au anulat decizia de a construi fregate moderne, de a achiziționa transportoare blindate germane, iar construția de elicoptere de atac americane sau europene bate pasul pe loc.

Cum ne-a lămurit Dragnea și minionii săi, prioritățile sunt altele. Nicolicea ne-a spus clar că prioritatea guvernării sunt creșterile de salarii și pensii, nu autăstrăzile, alt sector de investiții strategic pentru România. Mintea politicianului român ce stă cocoțată pe un munte de tupeu, are tot atâta simbioză cu bunăstarea cetățenilor cât are Dragnea cu scoaterea din sărăcie a teleormănenilor.

În România sunt bani de panseluțe în fiecare primăvară. Milioane de euro sunt cheltuite pe flori sezoniere, în locul celor perene, pentru eterna șpagă și în ciuda inutilității estetic decorative. Ca și palmierii ce apăruseră în municipiile din România, panseluța e un sindrom al bătăii de joc prin cheltuirea fără rost a banului public. De fapt nu ar fi fără rost, rostul e comisionul, șpaga, paraîndărătul atât de iubit și pentru care se luptă politicienii în campaniile electorale.

Investim extrem de puțin în infrastructură, cercetare, educație și sănătate. Suntem scufundați în sărăcie în loc să vedem creșterea economică distribuită pentru prosperitatea cetățenilor români. Facem pulbere legi pentru a elibera infractorii de răspundere și prejudicii materiale.

Lumea actuală postindustrializată se îndreaptă către automatizare, mijloace de transport electrice autonome și eficiență energetică. Noi ne luptăm cu maladii ca rujeola pentru că nu ne mai vaccinăm copii. Statele occidentale recrutează creiere din toată lumea, la noi profesori coordonatori de doctorate sunt nulități ca Gabriel Oprea și Liviu Pop. Se investește enorm în lupta împotriva cancerului, noi exportăm asistente medicale și medici rezidenți așa cum făceam acum un deceniu pe piața de prostituție europeană. Zeci de mii de românce lucrează ca asistente sociale pentru bătrâni din Italia și Spania, acasă bolnavii și bătrânii noștri stârnesc mila, nu grija statului.

Se pare că nu ne trebuie nimic. Nu vrem armată, nu vrem autostrăzi, nu vrem bunăstare, ci să fim duși cu zăhărelul și să zâmbim tâmp că aici e Grădina Maicii Domnului, buricul universului și miezul planetar. Norocul nostru e că nu ne tâmpim total și iremediabil și încă există un procent de încăpățânați ce vor o țară ca afară.

Nu trebuie să stai prea mult la televizor ca să pricepi că încă nu s-a terminat războiul. Unul grosier (ca să folosesc un cuvânt elegant pentru grosolănie), patologic (ca să folosesc un cuvânt cuprinzător pentru simptomatologia urii ce-l alimentează) şi pervers cât cuprinde, un război toxic, dur şi murdar al subversiunii profesioniste împotriva „mielului românesc”.

Să nu carecumva să credeţi că aş fi vreo clarvăzătoare sau deţinătoare de surse tainice de informaţii. Nicidecum! Pur şi simplu mi-a picat fisa ştergând praful de pe o carte de mult uitată. Şi nici măcar n-a fost nevoie s-o deschid, pentru că tot ce mi-era de trebuinţă, ca să ordonez anarhia informaţională a momentului, stătea scris direct pe copertă:

„Discreditaţi tot ceea ce merge bine în ţară! Implicaţi conducătorii în acţiuni ilegale! Subminaţi-le reputaţia, supuneţi-i dispreţului! Răspândiţi discordia între cetăţeni! Întărâtaţi-i pe tineri contra bătrânilor! Ridiculizaţi tradiţiile!”.
Cartea se numeşte „Tratat de dezinformare”, este semnată de scriitorul francez Vladimir Volkoff, e cam veche, de prin anii ‘9o şi deci „neinteresantă”, ca orice „vechitură”, dar porneşte de la o „vechitură” de-a dreptul antică, numită Sun ŢÎ, expert în arta războiului, parte din patrimoniul de înţelepţi ai Chinei şi care susţine că: „Toată arta războiului se bazează pe înşelătorie”.

Aici se cere o paranteză pentru o întrebare retorică: atunci pentru ce-i trebuie chelului tichie de mărgăritar, precum zice un vechi proverb românesc? Adică pentru ce se vâră pe gâtul românului un pumn de rachete care şi-au trăit traiul şi şi-au mâncat mălaiul (cum zice un alt proverb autohton) încă din primul război din Golf de acum 25 de ani, când el, românul, are „arma” la purtător, adică inteligenţa lui nativă? N-ar trebui oare cele patru miliarde de dolari băgate în fragmentul de armată română care ne-a fost îngăduit de mai marii lumii? Poate chiar sub formă de bocanci impermeabili pentru infanterişti şi frâne pentru camioanele militare din dotare rămase de pe vremea lui nea Nicu?

Să numim naţiunea „mielul românesc” şi subversiunea împotriva latinităţii şi ortodoxiei sale „hiena” şi prin acestă prismă metaforică ascultaţi cuvintele scriitorului francez pomenit mai sus: „Acţiunea subversivă (hiena) urmăreşte trei scopuri: să demoralizeze naţiunea vizată (mielul) şi să dezintegreze grupările care o constituie (stânile); să discrediteze autoritatea (ciobanii), precum şi pe apărătorii, funcţionarii şi notabilităţile sale (ciobăneştii mioritici, carpatini ş.a); să neutralizeze masele pentru a împiedica orice intervenţie spontană generală în favoarea ordinii stabilite, în momentul ales pentru cucerirea non-violentă a puterii de către o minoritate”. Pe scurt, să tâmpească turma, ca să stea cuminte când o suge haita de „maţe-fripte”, ce s-a abătut peste ţară cu ajutorul cozilor de topor”.