Seara, când îți săruți copilul de noapte bună, pune mâna pe inimioara lui. Vei vedea cum îți dansezează repede și veselă în palmă. Ești fericit că poți face asta. Din păcate, sunt mulți părinți cărora le este frică să pună mâna pe inima copiilor lor. În Europa, cel puțin un copil din zece se naște cu malformații cardiace. În România, nu există date statistice, însă investigațiile de pe teren au arătat că incidența este mult mai mare. Și inimoarele lor dansează în palme, dar nu sunt vesele și se pot opri mult, mult prea devreme. Îmi revine importanta misiune de a vă implica într-un bine național, îndreptat 100% către copii și către inimile lor.
Cătălina Costache este director executiv al Fundației Polisano. Obiectivul principal al tuturor celor implicați în această fundație sunt cazurile copiilor cu malformații cardiace. Ei sunt cei care salvează inimile firave ale unor copii cărora, de multe ori, nu li se mai dau șanse. În acești copii viața se zbate să învingă. Toți cei implicați în Fundația Polisano luptă pentru ei, aduc medici din străinătate, îi oprerează în mod gratuit și le redau viața 100%. Eu vreau să pun umărul alături de ei. Voi?
Cătălina Costache s-a întors în Sibiu acum 3 ani, după 14 ani de locuit în Franța. De doi ani a ales să se ocupe de Fundația Polisano. Organizația a fost pusă pe picioare de medicul Ilie Vonica, însă, după moartea acestuia, nu s-a mai aflat printre prioritățile celor rămași la Polisano. Așa a găsit-o Cătălina când a decis să o ia în primire. În urmă cu doi ani a avut loc deschiderea oficială, iar programul principal al fundației a fost stabilit: Cauza copiilor cu malformații cardiace.
„Am decis să ne implicăm în acest proiect din două motive. În primul rând, situația din România, cu privire la afecțiunile cardiace, este una dramatică. În Europa, statistica arată că unul din 10 copii suferă de malformații cardiace. În România nu există cifre oficiale, însă constatările de pe teren arată că incidența ar fi chiar mai mare, cu precădere în zonele defavorizate. În al doilea rând, din păcate, nu avem un sistem medical care să facă față la nivel național. Avem în țară doar două centre mari și late, unul la Târgu Mureș și altul la Cluj, cu doi chirurgi. Suntem absolut depășiți de situație”, spune Cătălina Costache.
Tot ea spune că, din patru copii cu malformații cardiace care trebuie operați, doar unul singur beneficiază de fonduri de la Casa de Asigurări de Sănătate. Pentru ceilalți trei, familiile trebuie să se descurce, iar costurile unei astfel de interventii ajung să fie de cel puțin 40 de mii de euro. Sunt familii care reușesc să facă rost de acești bani din donații sau își vând casele, însă sunt multe familii care nu reușesc. Alături de ei luptă Fundația Polisano, dar și ei, la rândul lor, au nevoie de ajutor!
Fundația Polisano face posibile intervențiile gratuite pe cord, cu medici din străinătate
Fundația Polisano are încheiate parteneriate informale cu medici chirurgi din Anglia, specializați în chirurgie pe cord deschis, și din Suedia, specializați pe chirurgia minim invazivă. Cei de la Spitalul European Polisano pun la dispoziție spații pentru efectuarea acestor operații și resurse umane când este cazul. Operațiile sunt gratuite, însă fundația trebuie să plătească materialele care sunt folosite în intervenții, drumul și cazarea medicilor care vin din străinătate și a echipei acestora.
„Aceste echipe vin o dată la trei-patru luni. Noi regrupăm cazurile astfel încât să poată fi operați cât mai mulți copii la o tură. Astfel, minimalizăm și costurile. Anul trecut am reușit să operăm 30 de persoane dintre care majoritatea au fost copii. Anul acesta, în prima venire a medicilor, au fost operați 11 copii, iar în această săptămâna vor mai fi operați 12. Până acum rata de succes a fost de 100%. Și vorbim de intervenții grele. Au fost operați copii ale căror dosare au fost respinse în România, fiind considerate mult prea grave. Copiii cu malformații cardiace, operați au șanse de recuperare de 100%. Toți pot fi redați societății și familiei ca fiind sănătoși”, spune Cătălina.
Ea povestește că pe listele de așteptare ale fundației sunt mulți copii cu sindrom Down. Ei sunt considerați cazuri cu risc suplimentar și, de multe ori, le este refuzat dosarul la clinicile de la noi. În acestă săptămână vor fi operați 4 astfel de copii. În alte condiții, ei nu ar avea nici  șansă. O altă categorie de copii sunt cei care obosesc atunci când merg sau când mănâncă.
„Una dintre fetițele care urmează să fie operată nu poate să meargă și nici să mănânce din cauza insuficienței cardiace. Este ajutată de sora ei. Cunosc o altă fetiță care a fost operată anul trecut. Este chiar din Sibiu, de la Școala 24. Nu putea să meargă două străzi, până la școală. Era dusă în brațe de bunica ei. Acum, participă la orele de sport. De asta luptăm pentru ei! Au șanse totale de recuperare și este marea noastră satisfacție când îi redăm familiilor sănătoși”, mai spune Cătălina.
Copiii operați prin Fundația Polisano sunt de pe întreg teritoriul României. Singurul criteriu de selectare este cel social. Copiii trebuie să provină din familii care nu au posibilitatea financiară și nici nu pot strânge bani pentru astfel de operații.
Cum să nu fim alături de acești copii? Noi, toți agenții economici, noi, toți antreprenorii, noi, ca societate, noi… toți oamenii. Când scoți o sumă de bani din buzunar, din cont, din firmă și o investești într-o vacanță, o petrecere, o haină, un pantof, o țigară, o sticlă de alcoool, întrebă-te: Cât valoarează inima unui copil?
 
Pentru donații:
Pentru persoanele fizice în Sibiu sunt amplasate două urne: una la farmacia Polisano de pe strada Nicolae Bălcescu și una la Radio Vocea Evangheliei, pe strada Oștirii. Dacă sunați la interfon, ușa se deschide.
Viramentele bancare se pot face în contul:
RO04BRDE330SV97331943300
Companiile care vor să se implice pot lua legătura cu Cătălina Cosctache la numărul de telefon 0799.767.907 sau pe adresa de e-mail fundaț[email protected].

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (O.M.S.), în fiecare an, 40% din populație prezintă sentimente destul de severe de tristețe, supărare și dezamăgire. În prezent, numărul persoanelor care suferă de depresie este în creștere, îndeosebi din cauza schimbărilor rapide pe care le impune un mediu de viață alert, încărcat de responsabilități. Cum recunoaștem o persoană care suferă de depresie, ce se întamplă cu bolnavul care trece printr-un episod depresiv și cum poate fi redescoperită bucuria de a trăi ne spune dr. Delia Barabaș Leopold, medic specialist psihiatru.

 Care este diferența între depresie, meteosensibilitate și tristețe?

 La momentul actual, depresia reprezintă una din cele mai importante cauze de invaliditate de natură psihiatrică a populației, reprezentând o afecțiune medicală severă, în care elementele principale sunt dispoziția depresivă, pierderea interesului pentru orice activitate legată de: relațiile intrafamiliale, pasiuni, viață sexuală, îngrijire personală.

Astfel, dacă depresia reprezintă o problema gravă de sănătate mentală, ce cuprinde o varietate de simptome, tristețea este o stare emoțională, ce face parte din repertoriul uman cotidian.

Meteosensibilitatea se caracterizează printr-o stare de disconfort sau agravarea unor afecțiuni medicale datorită schimbărilor meteorologice (presiunea atmosferică, gradul de umiditate din aer, temperaturi oscilante). Cele mai des întâlnite simptome sunt: durerile de cap, amețeală, stările de iritabilitate, lipsa de concentrare, uneori, tulburări de somn. Simptomele pentru metosensibilitate variază de la o persoană la alta, fiind în strânsă legătură cu vârstă și starea generală.

 Cum recunoaștem o persoană care suferă de depresie?

 În general, o persoană care suferă de depresie trece destul de neobservată prin mulțime, deoarece ea „suferă în tăcere” și nu deranjează prin comportament, cum se întâmplă de exemplu în mânie.

Majoritatea aparținătorilor unei persoane cu tulburare depresivă se plâng că persoana dragă „nu mai este cum a fost odată”; modificările survin atât la nivelul ținutei vestimentare – care uneori poate fi neîngrijită, neglijată, expresia feței- uneori inexpresivă, cu colțurile gurii căzute, plâns fără motiv, scăderi sau creșteri în greutate cu oscilații ale apetitului alimentar, tulburări de somn, cât și asupra motivației, capacității de gândire sau de concentrare.

Oboseala și lipsa de energie fac ca cele mai mici sarcini să reprezinte un grad mare de dificultate, fapt ce duce la deteriorare semnificativă în domeniul social, familial și profesional.

 Care sunt semnele îngrijorătoare?

Gandurile negative, de moarte sau de suicide, reprezintă realmente o problemă majoră atât în identificarea lor, analiza conținutului, durata lor (recurente sau persistente), cât și în anticiparea punerii în practica a unui astfel de gest. Anual, un număr semnificativ de persoane se sinucid, iar un număr și mai mare savârșesc tentative de suicid.

 În ce situații ar trebui să cerem ajutor medical?

Este bine să cerem ajutorul medical chiar și atunci când modificările de comportament sau dispoziție sunt minore sau aparent banale. Cu cât stările depresive sunt tratate din timp, cu atât intensitatea și frecvența simptomelor scad. Starea de bine este esențială în zilele noastre, pentru o funcționalitate socio-profesională bună.

Care sunt cauzele apariției depresiei?

Cauzele depresiei au fost îndelung discutate, se consideră că la instalarea depresiei contribuie, atât perturbări biochimice la nivel cerebral, factori genetici, factori psihologici (personalități vulnerabile), cât și factori sociali precum: managementul familial, evenimente de viață negative (pierderea unei persoane dragi, divorț), stresul cronic (dificultăți materiale, conflicte interpersonale). Stresul cronic reprezintă un risc mai mare de a declanșa boala, decât un stres acut față de care se pare că suntem dotați cu mecanisme de adaptare mai bun

Unele medicamente pot să inducă stările depresive, cum sunt: unele antihipertensive, contraceptivele orale, hormonii corticoizi, suplimente sau supresoare ale apetitului alimentar.

Dintre afecțiunile medicale generale care pot favoriza apariția tabloului depresiv, se enumără: bolile neurologice (epilepsia, B. Parkinson), boli endocrinologice (tulburări tiroidiene sau de altă glandă endocrină), boli cardiovasculare – depresia înrăutățește evoluția pacienților coronarieni sau post-infarct și crește mortalitatea lor; cu cât depresia este mai mare, cu atât riscul coronarian este mai mare. În cazul femeilor, depresia se poate instala în perioadele premenstruale, în sarcină, după naștere, înainte, în timpul sau după menopauză.

Practic, ce se întâmplă efectiv cu persoana care trece printr-un episod depresiv?

Persoana care suferă de depresie este atât de copleșită de diversele simptome emoționale, fizice, comportamentale și cognitive încât, în timp, se produce o detresă în domenile importante de funcționare: socială, familială și profesională.

Astfel, se poate ajunge la destrămarea vieții de cuplu, neglijarea atribuțiilor de părinte, absentarea de la locul de muncă până la pierderea serviciului.

Uneori, persoanele cu depresie se pot refugia în alcool, acesta din urmă agravând stările depresive (crește riscul de suicid) ceea ce duce la un cerc vicios.

Nu  rareori depresia este mascată de diverse acuze somatice, cum ar fi: dureri de cap,  dureri abdominale, senzație de greață, uneori vărsături, lucru ce duce frecvent la întârzierea unui diagnostic și tratament de specialitate.

Un simptom aflat în strânsă legătură cu depresia este reprezentat de anxietate (teamă intensă, invalidantă, apărută brusc). În unele cazuri, acest simptom asociat cu dispoziția depresivă și ideația delirantă (de culpabilitate, inutilitate, devalorizare, sărăcire, eșec, ruină, incurabilitate) uneori halucinații, poate evolua spre un episod depresiv major, cu elemente psihotice.

Majoritatea simptomelelor depresive se caracterizează ca fiind prezente cea mai mare parte a zilei, aproape în fiecare zi, timp de cel puțin două săptămâni, producând o deteriorare semnificativă în domenile de funcționalitate ale individului.

Cum poate redescoperi un bolnav de depresie bucuria de a trăi?

Uneori, doar efectuarea unor munci utile care să îi aducă satisfacții unei persoane cu depresie, nu sunt suficiente.

Starea de bine poate fi obținută asociind intervenții psihoterapeutice și psihiatrice cu căutarea motivației și a suportului social. Toate acestea au ca scop creșterea stimei de sine, dezvoltarea capacității critice cu privire la propriul comportament și acceptarea cu ușurință a noii condiții existentiale.

 Multă lume se teme de efectele secundare ale pastilelor care tratează depresia. Ca modalitate de tratament recomandați medicamentele sau psihoterapia?

Înainte ca un tratament specific să fie recomandat, psihiatrul are obligația de a realiza o evaluare diagnostică, sub forma unui interviu amănunțit.

Istoricul medical și personal, contextul cultural și factorii de mediu pot releva uneori aspecte individuale importante în intervenția terapeutică potrivită și astfel efectele secundare să fie ocolite.

Antidepresivele pot fi prescrise pentru corectarea dezechilibrului chimic de la nivel cerebral. Aceste medicamente nu sunt sedative, euforizante sau tranchilizante. Nu provoacă dependența.

Combinația intervenției psihoterapeutice cu cea medicamentoasă duce deseori la rezultate bune, atât în ameliorarea rapidă a simptomatologiei, cât și în scăderea recăderilor.

Ce putem face pentru a nu ajunge la depresie în urma unor eșecuri, a unor șocuri emoționale, a unor traume?

 Nu există un ghid universal în acest sens, fiecare individ acționează în funcție de capacitatea sa de adaptare, respectiv de personalitatea sa, de intensitatea și frecvența situațiilor și evenimentelor existențiale stresante, percepția personală asupra lumii și viitorului.

Este important să fim buni organizatori legat de timpul repectiv, energia investită în acțiunile proprii. Trebuie să ne detașăm mai mult de tot ce este legat direct sau indirect de părțile materiale și să ne „permitem” mai multe pentru obținerea stării de bine.

Cum poate fi ajutat de cei din jur cel care suferă de depresie?

Rețeaua de suport social ocupă un loc important în menținerea unei stări de funcționalitate socială și psihică. Astfel, aceasta poate fi alcătuită din rude, prieteni, voluntari, preot, pacienți care au trecut prin depresie și sunt dispuși să împărtășească din experiențele lor și, nu ultimul rând, psihoterapeuți și psihiatri.

Impactul pe care îl are o rețea de suport social în recuperarea pacientului este foarte importantă, în unele cazuri trebuind să fie pusă pe aceeași treaptă ierarhică cu terapia medicamentoasă și psihoterapia.

Relatiile sociale prin comunicare oferă oportunitatea de a exprima și de a primi afecțiune, dragoste, considerație, aspecte importante în construirea și menținerea identității personale, respectiv a stimei de sine.

Majoritatea persoanelor care suferă de depresie încearcă să se redreseze singure la începutul apariției simptomelor; atunci când capacitatea lor de adaptare la noile condiții de viață sunt depășite, încep să dea semne de neajutorare. Acesta este momentul când noi, care reprezentăm rețeaua de suport social a persoanei suferinde, trebuie să dăm dovadă de răbdare, înțelegere, compasiune și să cântărim rapid seriozitatea situației pentru a cere ajutor profesionist cât mai rapid, devenind responsabili de viața bolnavului suferind. Există, însă, unele situații când pacientul nu are niciun apropiat sau nu îndrăznește „să deranjeze” persoanele apropiate cu nemulțumirile personale. Atunci consecințele pot fi devastatoare. Astfel, când totul nu mai are niciun rost și pare pierdut, suportul social reprezintă un mediu în care ești acceptat și valorizat, poți comunica și ajuta. Se dezvoltă în felul acesta abilitățile de relaționare sociale – un mediu în care se pot exprima și prezența ideile și planurile personale, de a cere și de a da ajutor.

Oamenii sunt specii sociabile, comunicarea reprezentând unul din marile noastre avantaje. Trebuie să ne folosim de acest instument mai mult și mai eficient.

Poate fi prevenită depresia? 

Părerile sunt împărțite legat de posibilitatea prevenirii depresiei. Desigur, ar fi mult mai ușor dacă ar exista, să zicem, un vaccin împotriva depresiei, dar nu există …deocamdată. Un regim de viață echilibrat care să includă exercițiile fizice și sportive de orice fel, evitarea stresului și a situațiilor conflictuale, a consumului excesiv de alcool sau de substanțe psihoexcitante, precum și un program de somn ordonat, poate reduce în unele cazuri riscul depresiei. Realitatea este, însă, că trăim într-o lume în care modificările psihosociale rapide ne îndeamnă la un stil de viață propriu. De aceea, eu, personal recomand „Carpe  Diem” (Trăiește clipa), dar cumpătat și responsabil.