La fel ca trendul național, kendama, jucăria din lemn prinsă în sfoară, a revenit în forță și în rândul copiilor sibieni. În „Școala Altfel”, dintre clasele de elevi care ne-au vizitat Redacția, majoritatea „dețineau” în ghiozdan câte o kendama. Magazinele, atât cele fizice, cât și cele virtuale, se întrec în oferte diverse de kendama. Sibiul e împânzit de reclame ale distribuitorilor jocului inclusiv prin afișaj stradal.

Jocul a declanșat un adevărat fenomen la noi în țară în anul 2017. Copii, adolescenți și chiar adulți organizau tot felul de competiții de gen, iar kendama era nelipsită din școli, parcuri, străzi sau din jurul blocurilor.

Youtube-ul și jocurile pe PlayStation au reușit ca în mai puțini ani decât promovarea făcută de JKA, să popularizeze acest joc în toate colțurile lumii. Astfel, în anul 2008, apare Asociația de Kendama din Marea Britanie (British Kendama Association –BKA), care a organizat primul turneu. 

După 8 ani de când a dispărut din atenția publicului, jocul a revenit în forță. Iar popularitatea lui pare să își recupereze decalajul, repoziționând kendama în preferințele jocurilor elevilor și adolescenților.

Dincolo de popularitate, kendama devine uneori o problemă atât pentru unii profesori (care cer chiar interzicerea ei în școală), cât și pentru părinți, care invocă faptul că măcar așa își pot ține copiii departe de telefoane și cer reguli pentru utilizarea jucăriei în școală. În unele școli sibiene s-au și organizat de curând campionate de kendama, spre deliciul copiilor. Iar în altele se cere a fi interzis jocul.

Ce este, de fapt, kendama? Când a apărut jocul și în ce constă? Cum a evoluat el până în zilele noastre? Care sunt beneficiile și „neajunsurile” kendamei? Citiți toate aceste detalii în articol.

De unde vine kendama?

Denumirea jocului de îndemânare kendama e legată atât de jucăria din lemn cu trei cupe în care poți să prinzi o bilă, cât și de numele jocului practicat cu această jucărie din lemn. Ca loc de proveniență se crede că aceasta ar Japonia, țara în care este promovat foarte mult în rândul copiilor, încât Ministerul Educației a publicat chiar și un „ghid de instrucțiuni”, distribuit în toate școlile. Jocul este format dintr-o piesă de obicei din lemn, formată din ţepuşă şi cupe. Acesta se numeşte ţepuşă cu un mâner de lemn (ken) şi o bilă (玉, tama), care în limba japoneză înseamnă dama; mai este formată dintr-o bucată de aţă care este ataşat kenul de dama, de aici Kendama. 

Vârful ken-ului se numește kensaki, iar cupa de pe mâner se cheamă chuzara. În dreapta și în stânga țepușei sunt două cupe laterale care o formă concavă, însă nu sunt de aceeași mărime. Cea mare se numește Ôsara, iar cea mică Kosara.

Jocul apare însă în mai multe culturi. În Franța îl regăsim sub numele de „bilboquet”, fiind reprezentat de o jucărie formată dintr-un mâner și o singură cupă în care putea fi prinsă bila, iar britanicii aveau varianta „cup-and-ball“. De altfel, Franța are o tradiție a acestui joc încă din  vremea regelui Henri al III-lea, în 1585, pe când acesta era deja practicat la curtea Franței. În Germania, kendama e asociată cu jocul kugelfang.

O altă teorie se referă la faptul că din cele mai vechi timpuri băieții se jucau antrenându-se cu acest joc, pentru dezvoltarea tacticilor de vânătoare.

Cum a ajuns jocul în Japonia

Kendama a traversat celebrul Drum al Mătăsii și a intrat în Japonia prin singurul port deschis către lume al arhipelagului nipon: Nagasaki. În anul 1777, în timpul dinastiei Edo, este deja pomenit ca făcând furori printre adulți. Se numea „Sukuitamaken“. Cu timpul popularitatea jocului a crescut, iar la începutul secolului XX era un joc cunoscut de fiecare japonez. Totuși militarizarea Japoniei și orientarea ei către cuceriri din timpul celui de-al Doilea Război Mondial au dus la uitarea jocului, rămânând ca o amintire de pe vremea bunicilor.

Kendama a fost redescoperită prin anii 1960. De atunci popularitatea jocului a crescut înființându-se cluburi unde membrii practicau jocul cu Kendama. Această mișcare de organizare a avut numeroase efecte: a apărut un set de reguli clare, a fost standardizat designul jucăriei și a apărut un cadrul de desfășurare a competițiilor Asociația Kendama din Japonia (JKA) înființat în 1975. Cel care a făcut acest lucru este Issei Fujiwara.

Schimbările apărute datorită dezvoltării internetului și a globalizării informației au dus și la o creștere a popularității acestui sport și în alte spații decât Japonia.

Cele mai populare scheme cu kendama

Printre cele mai populare scheme cu kendama, amintim: Big cup (prinde bila în cupa mare), Small cup (prinde bila în cupa mică), Base cup (prinde bila în cea mai mică cupă), Spike (prinde bila pe vârf), Airplane (ține bila, aruncă suportul și prinde-i vârful în gaura bilei), Jumping stick, Lighthouse, Lighthouse falling in, Lighthouse flip in, Earth turn, Flip lunar, Inward lunar, Inward lunar flip cusion, Orbit, Wirldwind, Whirslinger, Fishing, Bird, Pull-up-orbit, Stuntplane, Underspike.

Ce spune psihologul Adrian Bratu

Psihoterapeutul specialist Adrian Bratu reafirmă că „orice discuție legată de un joc sau jucărie ar trebui să pornească de la axioma fundamentală a copilăriei: jocul nu este doar o formă de divertisment, ci activitatea principală prin care copilul învață, se dezvoltă și explorează lumea.

Dacă analizăm copilul și activitatea sa din perspectiva triadei psihologice corp-minte-suflet, putem sublinia că jocul, în general, susține dezvoltarea armonioasă a acestor dimensiuni majore:

• dezvoltare fizică: joaca sprijină dezvoltarea motorie grosieră și fină, îmbunătățind echilibrul static și dinamic, coordonarea ochi-mână și forța musculară.
• dezvoltare cognitivă: orice activitate ludică facilitează dezvoltarea gândirii critice, capacitatea de rezolvare a problemelor, creativitatea și flexibilitatea mentală.
• dezvoltare socio-emoțională: prin joc, copilul asimilează regulile sociale, exersează gestionarea frustrării, își educă empatia, negocierea și colaborarea, toate contribuind esențial la dezvoltarea stimei de sine și la construirea identității.

Când vorbim mai specific despre jocurile de mișcare, adăugăm un nivel superior de beneficii. Acestea nu doar mențin sănătatea sistemului cardiovascular, muscular, respirator și/sau osos, dar au un impact direct asupra funcțiilor cerebrale. Stimularea circulației sângelui către creier îmbunătățește considerabil concentrarea, memoria și capacitatea de învățare (creierul fiind oxigenat mai intens). Totodată, jocul de mișcare este o metodă excelentă de a consuma excesul de energie, de a reduce stresul și de a regla calitatea somnului. Modul în care se asumă acel joc – în sistem de cooperare sau competiție – influențează profund reglarea emoțională a copilului”.

De aceea, spune psihologul, indiferent de tipologie, jocul și, în special, jocurile de mișcare, contribuie substanțial la creșterea și dezvoltarea armonioasă, echilibrată și sănătoasă a copiilor!

Referitor la kendama, Adrian Bratu e de părere că „deși pare un simplu yo-yo cu o bilă sau un joc minimalist, acesta este un exemplu fascinant de activitate care întrunește aproape toate beneficiile jocului de mișcare și concentrare pe care le-am menționat.

În plan fizic, jocul cu Kendama reprezintă un antrenament intensiv, fiind un exercițiu esențial pentru coordonarea ochi-mână, solicitând o viteză de reacție rapidă și o anticipare constantă a mișcării bilei pentru a o prinde pe una dintre cupe sau pe vârf. În plus, manevrarea cupei și a bilei necesită o precizie milimetrică, antrenând astfel motrica fină a degetelor și controlul muscular. Mai mult, practica regulată stimulează utilizarea ambelor mâini, contribuind la echilibrul și la comunicarea optimă între cele două emisfere cerebrale. Trecând la beneficiile cognitive, Kendama obligă mintea să intre într-o stare de concentrare superioară. Reușita unei scheme necesită un focus deplin, antrenând eficient capacitatea de concentrare susținută (o abilitate vitală în procesul de învățare).

De asemenea, având în vedere că majoritatea schemelor se deprind greu pe principiul învățare prin eroare, jocul susține în mod natural răbdarea și perseverența. Copilul învață să accepte greșeala ca parte a drumului spre succes, construind astfel o puternică reziliență și o mentalitate de creștere. Prin repetarea constantă a secvențelor de mișcare, jocul contribuie și la dezvoltarea memoriei procedurale, integrând abilitățile motrice complexe direct în memoria musculară.

Nu în ultimul rând, la nivel socio-emoțional, Kendama poate aduce beneficii esențiale. Succesul imediat și vizibil obținut la reușita unei scheme crește instantaneu stima de sine și oferă o senzație puternică de competență și autoeficacitate. Mai mult, atunci când este jucat în grup, Kendama creează o comunitate bazată pe un limbaj și obiective comune. Copiii învață unii de la alții, se motivează reciproc și se sprijină, oferind astfel un excelent exercițiu de mentorat informal și de apartenență socială.

Concluzia finală?! Jucăria tradițională japoneză – Kendama, este adesea percepută ca un simplu mod de a trece timpul sau un moft al tinerei generații. În realitate, tocmai prin mecanica sa simplă, poate fi asumată ca o unealtă complexă de dezvoltare, care vizează simultan dimensiunile fizice, cognitive și socio-emoționale ale copilului practicant”.

Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007