Îmi aduc aminte că toată copilăria mea, cam pe vremea asta, cântam cu toții „A venit vacanța, cu trenul din Franța”. Nu știu de ce. Nu cred că am știut vreodată. Imi aduc aminte însă de sentimentul de bucurie nesfârșită care ne cuprindea pe toți în ultimele săptămâni de școală, atunci când ne gândeam cu jind la vacanța de vară. E drept că nu am mai auzit copii cântând același refren ce mi-a marcat mie copilăria, dar cred că bucuria copiilor care intră în vacanță este aceeași și acum ca și atunci.

De ce o fi oare atât de așteptată vacanța mare? Cred că din cauza sentimentului de libertate pe care-l dă tuturor, nu doar copiilor. Cred că este, de asemenea, vorba despre relaxare. Copiii nu mai au teme, nu mai sunt stresați, nu mai primesc note și evaluări, nu mai trebuie să învețe de pe o zi pe alta zeci de lucruri, indiferent cât de obosiți sunt, nu mai trebuie să stea cuminți în bancă, să închidă gura, să răspundă doar dacă sunt întrebați și, chiar și atunci, doar dacă au ridicat mâna în prealabil și au primit permisiunea de a vorbi.

Vacanța mare este un luuung șir de „materia preferată”. Fiecare copil are, la un moment dat, o materie preferată. Fie că-i plac informațiile pe care le primește, fie că-i place profesorul, fie că-i place ceea ce face sau modul în care se face, copilul îți spune repede: „Aceasta este materia mea preferată”. Nu-i este greu să învețe și așteaptă cu nerăbdare orele respective. Așa e vacanța mare: fiecare oră este așteptată cu nerăbdare, fiecare nouă aventură este captivantă.

Vacanța mare este așteptată și de părinți. Chiar dacă nimeni nu are trei luni de concediu cât durează efectiv vacanța, lipsa temelor, a orarelor, a ghiozdanelor, a repetițiilor, a meditațiilor, a alergăturii îi face și pe mulți dintre părinți să se simtă în vacanță. E drept că multora le este dat programul peste cap, că trebuie găsite soluții pentru supravegherea copiilor, mai ales a celor ce nu pot fi lăsați singuri în casă, dar, chiar și așa, în vacanța copiilor, și părinții încetinesc ritmul. Este, dacă vreți, un fel de pre-concediu.

În vacanța de vară, posibilitățile sunt infinite. Că pleacă la bunici, în tabără, la munte sau la mare, în străinătate sau că stă în fața blocului sau chiar în casă citind o carte de aventuri, copilul care vrea să se distreze va trăi din plin experiența verii. Alături de el se vor bucura de căldură, de aer, de soare și de relaxare și părinții sau toți cei care-i sunt în jur.

La început de vacanță vă doresc tuturor, copii și adulți, să aveți o vară frumoasă, plină de aventuri!

Diana Stancovici

Măcelul din PSD e simptomul unei absențe vizibile a opoziției reprezentate politic față de coaliția de guvernare. Alunecarea constantă spre irelevanță a PNL, dar și defazarea USR, fac posibilă crearea faliilor de putere în principalul partid de guvernământ.
Simpatiile față de Dragnea sunt Grindeanu sunt complet irelevante în acest moment. Importantă e susținerea noastră a cetățenilor pentru continuarea fricțiunilor din interiorul PSD! Când adversarii bunăstării populației se ceartă, ar fi o eroare să îi întrerupem. A băga bățul prin gard este o datorie civică.
Avem pe de o parte un infractor condamnat penal pe care instanța l-a condamnat la 3 ani de închisoare. Aliații săi sunt personalități corupte cu poftă și cu un lung exercițiu al traficului de influență. Ordonanța 13 e concretizarea aspirațiilor acestor domni și doamne. Era să scriu tovarăși.
Grindeanu nu e o victimă nevinovată. E o marionetă politică acoperită de penibil încă din momentul investiturii sale în funcția de prim-ministru. Baron local de Timiș și așa cum se lăuda – membru al PSD de două decenii. Semnătura sa pe O.U.G. 13 nu a fost obținută sub amenințare. Probabil cererea de a continua asaltul asupra instituțiilor statului ce garantează sistemul democratic a ajuns atât de insistentă încât au trezit, ca și în primarul Iașiului Chirică, o urmă de rațiune. De ce să îți bagi pielea în saramură pentru un condamnat penal? Doar pentru că cele două chivuțe Vasilescu și Firea se manifestă isteric?
Contactul cu guvernele occidentale l-au lămurit pe domnul Grindeanu de inoportunitatea și riscurile personale pe care și le-ar asuma dacă continuă demersul de a-l salva pe domnul Dragnea.
Nu avem de ales între Dracu și tac-su, ci în a înțelege că ceea ce se întâmplă pe scena politică de azi e toxic. E periculos și cu efecte pe termen lung pentru societatea românească.
Suprarealismul prin care PSD își „demisionează” propriul guvern, la șase luni de la investire, e de un ridicol inimaginabil. Șarja pe ca domnul Grindeanu a administrat-o lui Dragnea subminând parțial aura sa de invincibilitate a mustăciosului teleormănean, e incizia necesară dar neconștientizată de PSD și de ceilalți actori politici în general.
Inacțiunea accidentală a PNL și USR în această afacere pesedistă e oportună momentan. Însă, dacă se conservă actuala stare a opoziției politice parlamentare, ne vom trezi fără supape sociale, fără încredere în partidele politice și instituțiile democratice în general.
Datoria lui Grindeanu e să aducă conflictul subteran din PSD la lumină, să „moară” politic în picioare. Responsabilitatea nucleului prodemocratic, occidental și susținător al valorilor societății liberale devine crucială, mai ales pentru că are nevoie de o distribuire mai largă și nu doar extrem de focalizată pe președintele Iohannis.
Copiii noștri, la lecția de istorie contemporană, vor învăța despre acest episod politic ca de anomalia unui sistem profund corupt înainte de dezagregare. Suntem, așadar, în același Absurdistan ca în 2012. E momentul pentru responsabilitate și presiune la adresa acestor indivizi ce își imaginează că sunt actori politici. Alternativa ar fi doar abisul căruia îi facem prea des cu ochiul.

Când am auzit deunăzi o minte creaţă scoţând pe gură cuvintele „alegeri anticipate”, la nici şase luni de guvernare a aleşilor cu atâta nădejde şi tam-tam, am intrat direct pe Google. Nu ca să văd dacă România nu a dispărut cumva de pe harta lumii, din cauza prostiei capului politic al ţării – chelteul de diletanţi la vârf, care ne dau nouă dureri de cap – ci ca să caut o pagină de umor, ceva, orice, hazliu să fie, ca să nu-mi fac păcate şi să-mi mut gândul de la eşecul programat al acestui popor.

Bun prilej de a găsi câteva „ziceri” care ni se potrivesc: „dacă trebuie să alegi între două rele, alege-l pe cel pe care nu l-ai mai încercat până acum”. Ceea ce şi facem noi, românii, tot la 4 ani odată. Aşa ne-am potcovit cu cupluri celebre de duelişti, tot cu câte două săbii în teaca românească şi care, de cum s-au văzut la putere, au început să-şi dea la gioale, cum spune o vorbă din popor. Pe lângă fariseism, egoism, nepotism şi alte „isme” care au năpădit societatea românescă, ne-am mai scărpinat ani buni şi de „băse-pontismul” care ne-a mâncat nervii, perspectivele, resursele, relaţiile şi şansele României pe care bunul Dumnezeu ni le tot dă, dar nu ni le poate băga şi în traistă, că aşa funcţionează treaba. Cu El nu merge decât împreună-lucrarea. Îţi dă cu nespusă dragoste, ca tu să bagi în traistă cu nespusă înţelepciune. Că de nu, umbli tot cu traista goală, rupt în fund şi la „mila” străină, precum şi continuăm călătoria noastră. Nimic nu s-a schimbat, numai titlul programului de guvernare la împlinirea vârstei de 6 luni: „Nu este important să câştigi! Important este să-l faci pe celălalt să piardă!”

De acum un alt cuplu îşi căleşte celebritatea în focul dihoniei şi până când Liviuţu şi Sorinel se vor juca cu formiţele în nisip, spulberându-şi castelaşele, va trece baba cu colacii oportunităţilor pentru România. Pentru a câta oară? Şi pentru a câta oară am jucat la ruleta rusească a alegerilor după principiul: „Iubirea înseamnă să dai cuiva şansa să te distrugă şi să ai încredere că nu o va face.” Ş,i nu-i aşa, chiar când credeam că am ajuns şi noi la un capăt, „băieţii dăştepţi” iar au mutat capătul mai încolo. Şi asta într-o conjunctură mondială care stă să ardă, în timp ce babele noastre politice se piaptănă, iar noi ne distrăm seară de seară la televizor de mătreaţa lor.

Deşteaptă-te române! Sau mai ai o alternativă : „Viitorul tău depinde de visele tale. Aşa că, du-te şi te culcă! Dar, nu lua niciodată un somnifer şi un laxativ în aceeaşi seară!”