Nu sunt adepta sărbătoririi Sfântului Valentin, dar nici după Dragobete nu mă dau în vânt. N-are legătură neapărat cu pernuțele în formă de inimioară, jucăriile de pluș, bomboanele cu fundiță roșie sau alte produse de sezon – a se citi kitch – pe care ni le bagă pe gât societatea de consum în care trăim, ci cu faptul că Iubirea cred că ar trebui sărbătorită în fiecare zi. Adică, dacă ai doar o zi pe an – fie că e 14, fie că e 24 februarie – în care sărbătorești Iubirea sau persoana iubită, cred că în restul de 364 de zile nu prea are cum să-ți fie bine. Societatea modernă marșează excesiv pe obligativitatea de a sărbători cât mai festiv, nu neapărat sentimentul în sine, cât, mai ales, o zi anune din calendar. Cu asta am, de fapt, o problemă, nu cu Iubirea în sine.
Indiferent de ce cred eu, cert este că unii oamenii au sărbătorit în această săpămână Sfântul Valentin cu cină romantică, excursii în doi, flori, bomboane sau inimioare, iar alții vor sărbători Dragobetele săptămâna viitoare. Vrem, nu vrem, suntem sau nu suntem de acord, în această perioadă se vorbește mai mult despre iubire și, sub tot felul de forme, mai mult sau mai puțin costisitoare, mai mult sau mai puțin romantice, mai mult sau mai puțin inspirate, este sărbătorit acest sentiment înălțător.
Am găsit în această săptămână iubirea în multe locuri.
Deși România este într-o perioadă destul de tulbure, cu politicieni care, evident, nu se iubesc, poporul dă zeci de dovezi de iubire. Se vorbește mai mult în aceste zile de iubirea de țară, de iubire de adevăr, iubire de dreptate, iubire de aproape. Se vorbește de statul de drept și, pentru a-și arăta susținerea pentru acesta, sute de mii de români au ieșit pe străzi, protestând față de cei care au vrut să-l pună în pericol.
Iubirea de copii a fost la fel de evidentă în această perioadă, doar că unii au clamat-o fățarnic și au vrut să se folosească de micuți pentru a le pedepsi părinții ce s-au răsculat în piețele publice. Părinții însă, chiar dacă și-au luat copiii la proteste, împotriva voinței unor politicieni, îi iubesc fără tăgadă.
Un alt lucru important s-a întâmplat în această săptămână care demonstrează, de asemenea, că iubirea este cheia și motorul întregii lumi. Direcția de Sănătate Publică Sibiu a anunțat că natalitatea este în creștere în județ, iar sibienii sunt mai longevivi decât locuitorii din alte județe, cu o medie de vârstă ce depășește 76 de ani.
„Teoria mea este că longevitatea se datorează actului iubirii. Cred că ăsta e marele mister: iubirea. Dacă oamenii ar putea să-şi însuşească asta, lumea ar fi o bucurie”, spunea maestrul Radu Beligan.

Dorindu-și atât de mult înfrângerea postelectorală, PSD caută toate mijloacele pentru a înăbuși conștiința civică retrezită a românilor.

La finalul anului trecut, datorită unei prestații lamentabile a PNL și a înfrângerii usturătoare la alegerile locale, PSD a câștigat o victorie electorală zdrobitoare. Cu opoziția politică plasată în irelevanță, PSD și Liviu Dragnea și-au regăsit reflexele autoritariste nord-coreene. Propunerile de cabinet înțesate de subalterni umili, cu sfori vizibile dincolo de Palatul Victoria, au fost agresiv prezentate ca fiind controlate de același politician îmbătat de putere.
Negarea unei realități vizibile de pe Lună, a unei tiranii în partid de către pesediști, i-a pornit pe aceștia într-o „cruciadă” cronică cu „adversarii”. Generarea de speculații, scenarii paranoide, readucerea lui George Soroș, a multinaționalelor, a „intereselor străine” și a diavolului de la Cotroceni – Iohannis e o reacție distructivă. De la acceptarea unei guvernări și a unei majorități parlamentare PSD – ALDE, cetățenii au ajuns vehement anti-Dragnea și anti-PSD.
Blamarea corporațiilor a dus la o scădere consistentă a bugetelor de publicitate pentru presa apropiată guvernării. Amenințările, ignorarea sau ridiculizarea magistraților a dus la ostilizarea Justiției față de Guvern și inițiativele sale scandaloase de a schimba Codul Penal.
Au urmat intimidarea cetățenilor ce și-au exprimat public dezaprobarea în piețele publice cu ajutorul Poliției Locale. La „geniala” inițiativă a ministrului muncii Lia Olguța Vasilescu s-a trecut la sancționarea părinților pe baza legii 272/2004. Nu contează că autoritățile ignoră copii abandonați, maltratați și abuzați din această țară, nu contează nici copiii ce dorm flămânzi sau care abandonează școala. Dorința de „a pedepsi” opozanții PSD depășește bunul simț și ridicolul. Dar așa cum au mistificat deciziile Curții Constituționale pentru a scăpa corupții de pușcărie, Olguța Vasilescu ignoră legea 272/2004 de care abuzează. Adică, exact ce i-a scos timp de săptămâni în stradă pe români, renumitul de acum abuz în serviciu:
Art. 28
(1) Copilul are dreptul la libertate de exprimare.
(2) Libertatea copilului de a căuta, de a primi și de a difuza informații de orice natură, care vizează promovarea bunăstării sale sociale, spirituale și morale, sănătatea sa fizică și mentală, sub orice formă și prin orice mijloace la alegerea sa, este inviolabilă.
(3) Părinții sau, după caz, alți reprezentanți legali ai copilului, persoanele care au în plasament copii, precum și persoanele care, prin natura funcției, promovează și asigură respectarea drepturilor copiilor au obligația de a le asigura informații, explicații și sfaturi, în funcție de vârsta și de gradul de înțelegere al acestora, precum și de a le permite să își exprime punctul de vedere, ideile și opiniile.
Cetățenii români nu sunt niște indivizi ce trebuie intimidați și să le fie închisă gura ca într-un regim totalitar. Ceea ce nu înțelege PSD e că frica nu e instrument de guvernare! Românii nu au nimic împotrivă să fie guvernați pentru a le fi asigurată libertatea și bunăstarea.

Aceasta-i întotdeauna întrebarea din popor într-o situaţie fără ieşire. Cel puţin aşa pare la prima vedere, că românii se află într-o fundătură, că „un nebun aruncă o piatră (a dezbinării) şi unşpe înţelepţi nu pot s-o scoată”, cum spune un proverb din bătrâni.

La tv-uri se fac dezvăluiri peste dezvăluiri, manipulări peste manipulări, slujiri peste slujiri de interese, fiecare după darurile pe care le are, unii mai bădăran, alţii mai cu talent. Dar uneori „gura păcătosului adevăr grăieşte” şi mai scapă câte o păsărică explicită, de te luminează şi pe tine, om de rând. Cum a fost, deunăzi, reluarea unui discurs al fostului ambasador american la Bucureşti, Gitenstein, despre românii care lucrează pentru companii străine şi sunt activi pe internet: „Pe aceşti tineri i-au implicat ambasadele SUA, Marii Britanii, Germaniei, Spaniei şi Canadei într-un program pe care l-am numit Restart Romania. Am creat un website şi le-am cerut tuturor românilor interesaţi să propună idei de utilizare a internetului în lupta împotriva corupţiei.” Bref, peste 1oo.ooo de români răspund cu idei inteligente, „pe care le-am finanţat” – mărturiseşte d-ul Gitenstein, şi mai zice că aceşti cetăţeni reformatori folosesc internetul pentru a ataca „ ceea ce dumneavoastră numiţi mentalitatea corupţiei.” Nu precizează însă că de corupţii lor nici nu poate fi vorba, doar de ai noştri. Aceşti „restarteri”, cum îi numeşte, sunt „agenţii schimbării” distinselor ambasade amintite, însă la noi, nu la ei acasă. Dar şi gura acestui păcătos, tot adevăr grăieşte: „Naţiunile care eşuează sunt cele ale căror instituţii sunt slabe sau manipulate, cele în care statul de drept este banalizat”. Perfect adevărat! Chiar la asta asistăm de ani buni încoace, ba mult mai rău, participăm cu inconştienţă, ocoşi şi încântaţi că ne gâdilă burtica „lauda” te miri cărui manipulator. O păsărică mai explicită decât asta, scăpată deunăzi la tv, nici că se poate.

Numai că nouă, românilor, ne trebuie multe picături de-astea în ochi, ca să vedem adevărul dincolo de aparenţe. Iar puţină logică nu strică. Păi dacă geopolitic constaţi că în jur ai numai duşmani, că fiecare vrea „până la Carpaţi”, dar din trei puncte cardinale diferite, nu e clar, române, că scăpare n-ai decât în sus? „Cel ce nu adună cu Mine, risipeşte” zice Hristos, iar din străbuni se ştie că „Începutul înţelepciunii este frica de Dumnezeu”. Şi te mai învaţă ceva înţelepciunea strămoşească, dacă binevoieşti să iei seama la ea: „ Să nu te aliezi cu neam străin împotriva neamului tău!” E perfect să fii „restarter”, dar să ai grijă ce restartezi. De preferat, interesul naţional, care este dăinuirea şi mântuirea neamului românesc şi nu eşuarea naţiunii, după reţeta Gitenstein.