Exact acum un an, Marius Odolean și soția lui, Simona, pășeau pentru prima dată pe plajele de vis ale insulei Zanzibar. Dintr-un oraș liniștit, Mediaș direct în decorul exotic al insulei Zanzibar, Marius și Simona Odolean au reușit să transforme un vis îndrăzneț într-o realitate spectaculoasă: un hotel construit chiar deasupra oceanului. Povestea lor este despre curaj, muncă și dorința de a duce spiritul românesc până în mijlocul paradisului tropical.
Briza caldă le adia pe față, iar nisipul alb strălucea sub soarele aprins. Ce trebuia să fie doar o vacanță s-a transformat într-un început de poveste.
Zanzibarul i-a fermecat nu doar prin peisaje, ci prin ritmul vieții și cultura sa.
„M-a captivat insula din primele zile. Am început încet să mă interesez despre viața de aici, despre cultură, legislație și tot ce ține de mediul de business”, își amintește Marius.
Încântat de atmosfera locală și de poveștile altor români care investiseră în diverse domenii pe insulă, Marius a simțit că există o oportunitate: „Am văzut o nișă unde puteam încerca, am luat hotărârea să mă întorc și să caut ceva pentru a mă dezvolta aici.”
Împreună cu un bun prieten devenit asociat, Marius a explorat timp de 10 zile zeci de resorturi, comparând fiecare detaliu și visând la ce aveau să construiască.
La întoarcerea acasă, erau „puși pe treabă” și hotărâți să facă pasul cel mare.
Pe 27 mai, Marius și asociatul său au revenit în Zanzibar, pregătiți să transforme visul în realitate. În scurt timp, au găsit ceea ce căutau: un mic hotel pe plajă, gata să fie transformat. Cu ajutorul unui avocat local, au rezolvat formalitățile și au început renovările.
„Am reușit să construim două camere pe reciful de corali, pe piloni deasupra oceanului. La jumătatea lui iulie am deschis resortul și de atunci funcționăm”, povestește Marius. Obstacolele au fost numeroase, însă pasiunea și dorința de a ieși în evidență au făcut ca fiecare problemă să fie depășită.
De ce Zanzibar?
Ce i-a atras cel mai mult pe Marius și Simona a fost viața simplă a oamenilor de aici: „Sunt oameni simpli, care nu aleargă după averi, se mulțumesc cu ce au, dar sunt zâmbitori și sociabili. Peisajele de vis, oceanul nesfârșit, plajele cu nisip alb — exact ce mi-am dorit toată viața.”
Cultura locală, deși diferită de cea europeană, i-a făcut să se simtă acasă: „Datorită simplității lor, nu te simți străin aici. Mâncarea lor este simplă, dar gustoasă, iar viața curge după principiul ‘pole pole’ – ușurel, ușurel.”
Provocările și satisfacțiile antreprenoriatului exotic
Adaptarea nu a fost ușoară. Găsirea personalului potrivit s-a dovedit complicată din cauza ritmului mai lent al localnicilor. Însă satisfacțiile au fost pe măsură:
„Prin intermediul platformelor sociale și Booking-ului am reușit să ne promovăm și să avem clienți din toată lumea. Am avut și români care au simțit că sunt acasă – le-am făcut mâncărică ca acasă, un grătarel, o pălincă, și așa ne-am împrietenit cu ei.”
Marius remarcă și un avantaj major față de România: fiscalitatea favorabilă, care le permite să muncească fără povara excesivă a impozitelor și birocrației.
Resortul de vis
Astăzi, resortul lor nu e doar un loc de cazare, ci o experiență completă: excursii organizate cu grijă, mâncăruri gătite cu atenție și un sentiment de acasă pentru oaspeții români. „Când vedem zâmbetele lor, știu că am reușit. Tot efortul, toate nopțile nedormite, au meritat”, mărturisește Marius.
Fiecare apus peste oceanul nesfârșit, fiecare plajă albă, fiecare briză caldă confirmă că alegerea lor a fost corectă. În Zanzibar, Marius și Simona trăiesc nu doar o afacere, ci un vis pe care l-au atins cu mâinile lor.
„Suntem destul de bine cotați pe Booking, avem mare grijă de clienți ca să fie mulțumiți și să se simtă bine în excursiile organizate de noi. Aceasta este recompensa noastră: zâmbetele lor, recunoștința lor. Aici, visul nostru a devenit realitate”, concluzionează Marius.
Pe Marius și Simona îi găsiți pe Moya Beach Hotel pe Booking și Zanzibar by Moya pe rețeaua de socializare Facebook.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007
Premierul Ilie Bolojan a declarat, vineri, 13 martie, că autoritățile române nu au în vedere, cel puțin în prezent, reintroducerea serviciului militar obligatoriu în România. Potrivit șefului Guvernului, subiectul nu a fost discutat în cadrul ultimei ședințe a Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT).
Declarația a fost făcută în timpul unei vizite oficiale efectuate de premier în județul Bihor, unde a fost întrebat de jurnaliști dacă România ia în calcul revenirea la serviciul militar obligatoriu, relatează Mediafax.
„Nu s-a discutat în CSAT la ultima ședință despre acest subiect”, a afirmat premierul Ilie Bolojan.
Programul de voluntariat în armată, alternativa analizată de Guvern
Șeful Executivului a subliniat că Ministerul Apărării Naționale (MApN) are deja în derulare un program de voluntariat destinat tinerilor care doresc să urmeze pregătire militară.
Potrivit premierului, programul beneficiază de finanțare în bugetul de stat, iar începând cu acest an aproximativ 1.000–2.000 de tineri ar putea participa anual la acest tip de pregătire pe bază de voluntariat.
„MApN are proiectul de voluntariat în armată, are alocare prin buget, iar începând din acest an cel puțin o mie, două mii de tineri pot accesa acest program pe bază de voluntariat”, a explicat Ilie Bolojan.
Context european privind serviciul militar
În ultimii ani, mai multe state europene analizează posibilitatea reintroducerii serviciului militar obligatoriu sau extinderea programelor de pregătire militară pentru populație, pe fondul tensiunilor geopolitice și al crizelor de securitate.
În schimb, România a renunțat la serviciul militar obligatoriu în 2007 și funcționează în prezent pe baza unei armate profesioniste și a unor programe voluntare de pregătire militară.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007
Sala Transilvania. Final de antrenament oficial. Pe parchetul încă încins de intensitatea ședinței de pregătire a „tricolorelor” și pe ”bubuiturile” de minge ale seniorilor de la CSU, care au început porția zilnică de baschet, am stat de vorbă cu Bianca Nan. Prietenii îi spun Bibi.
Deși pe teren este un pivot care nu face pasul înapoi, un „luptător” sigur pe sine, în afara lui, Bianca ne-a întâmpinat cu o emoție caldă, amintindu-ne că în spatele fiecărei mari performanțe stă, mai întâi de toate, un vis de copil.
„Am fost un copil agitat, iar baschetul a fost salvarea”
Drumul Biancăi a început acolo unde mulți copii din Sibiu își descoperă pasiunea: la Clubul Sportiv Școlar (CSS).
„Îmi aduc aminte perfect primul moment când am pus mâna pe minge. Aveam 6 sau 7 ani. Eram un copil foarte agitat, nu pot spune că eram tocmai cuminte, iar soluția părinților a fost sportul”, povestește Bibi zâmbind. Omul care i-a ghidat primii pași și a încurajat-o constant a fost chiar Lucian Negru, cel care conduce și astăzi destinele CSS Sibiu.
Numărul 6 e a lui BIBI
Pregătirea nu s-a limitat doar la pereții sălii de sport. Pentru Bibi, Sibiul a fost un imens teren de antrenament: „Făceam pregătire fizică în Parcul Sub Arini și în Parcul Tineretului. Acolo îmi exersam rezistența când eram la început.”
Șocul profesionismului și drumul spre marea performanță
Trecerea de la juniorat la seniorat a purtat-o pe Bianca de la Sibiu la CSU Brașov și, ulterior, la CSM Târgoviște. A fost momentul în care pasiunea s-a transformat în profesie.
„Cel mai mare șoc a fost să văd ce înseamnă cu adevărat profesionalismul, cum trebuie tratat un jucător și cum se joacă baschetul la acest nivel. La juniori ești copil, ai și școala… dar când am făcut pasul la seniori, am știut din prima clipă: asta vreau să fac!”
ne spune BIBI, cu hotărâre
Tricolorul: „M-am uitat la Bibi cea mică…”
Când vine vorba de echipa națională, emoțiile Biancăi devin vizibile. Pentru ea, îmbrăcarea tricoului României nu este doar o bifă în CV, ci o promisiune îndeplinită față de sine însăși.
BIBI, nr 6
„Mă uitam la meciurile fetelor când eram mică și îmi spuneam că acolo vreau să ajung. Când am pus tricolorul pe mine, a fost ceva ce nu se poate explica în cuvinte. Mi-am adus aminte de Bibi cea mică care visa la asta.”
Astăzi, viața ei este definită de o disciplină de fier: mic dejun, antrenament, prânz, odihnă obligatorie, din nou antrenament și recuperare seara. Este rețeta care a dus-o lângă modelul ei, Gabriela Irimia, fostul căpitan al naționalei, cu care acum împarte vestiarul la Târgoviște.
Spiritul Sibiului: „Să nu te dai bătută!”
Deși joacă sub alte panouri acum, Bianca poartă Sibiul în ADN. Atmosfera din Sala Transilvania și energia tribunelor sibiene au rămas reperul ei de entuziasm. „Fără ei nu s-ar putea juca. Nu am întâlnit în viața mea o galerie mai plină de viață ca aici.”
Întrebată ce ar învăța o fetiță de 10 ani care acum pune mâna pe minge, Bianca a fost categorică: „Să creadă în ea și să nu lase pe nimeni să îi spună că nu este în stare. Vor fi mulți oameni care vor încerca asta, dar ea trebuie doar să creadă în ea.”
Dincolo de echipament: Liniștea dinaintea furtunii
Când nu este pivotul care domină spațiul de trei secunde, Bianca Nan (BIBI) este exact opusul imaginii de luptătoare de pe teren. Este o persoană relaxată, pasionată de natură, călătorii și, mai ales, de cafea.
„Sunt dependentă de cafea!”, glumește ea, amintindu-ne că, înainte de a fi sportivi de performanță, acești tineri sunt oameni care caută echilibrul între zbuciumul meciurilor și liniștea unei plimbări prin orașul natal.
Sâmbătă e zi de meci
Sâmbătă, inima baschetului românesc bate la Sibiu! Ne așteaptă un duel de foc cu Polonia, un meci în care fiecare minge contează și fiecare secundă este o luptă. Așa cum ne-a mărturisit chiar Bibi, energia tribunelor din Sala Transilvania este motorul care le face pe fete să depășească orice limită. Haideți să transformăm arena într-un vulcan galben-albastru, să fim al șaselea jucător și să le arătăm polonezelor ce înseamnă spiritul Sibiului! Avem nevoie de brațe ridicate, de voci care nu obosesc și de o galerie care să împingă Naționala spre victorie. Biletele sunt gata, fetele sunt pregătite, mai lipsești doar TU. Ne vedem în tribune să facem istorie împreună! Hai, România!”
Urmărește pe sibiu100.ro ”Sfaturile lui Bibi” și pe Facebook, pagina ziarului online
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%.Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
Volumul de dosare din instanțele din România depășește semnificativ media Uniunii Europene, ceea ce pune o presiune majoră pe judecători și poate influența durata proceselor. Potrivit reprezentanților sistemului judiciar, un magistrat român soluționează în medie de 2,4 ori mai multe dosare decât un judecător din UE.
Declarația a fost făcută de purtătorul de cuvânt al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Victor Alistar, în cadrul emisiunii OFF The Record. Acesta a explicat că una dintre cauzele întârzierilor din procese este volumul foarte mare de muncă din instanțe.
„Sunt date oficiale ale Uniunii Europene, nu statistici interne. Media dosarelor soluționate de un judecător în România este de 2,4 ori mai mare decât media europeană. Practic, este ca și cum ai cere unui chirurg care poate face cinci operații pe zi să facă 12”, a declarat Victor Alistar.
Volumul mare de dosare poate duce la erori
Reprezentantul ÎCCJ a admis că presiunea volumului de muncă poate duce uneori și la erori în actul de justiție. În opinia sa, problema este accentuată de blocarea sau insuficiența posturilor de judecători din sistem.
„Apar greșeli, apar erori. De ce se întâmplă acest lucru? Pentru că statul nu finanțează suficient accesul cetățenilor la justiție și nici furnizarea serviciului public de justiție. Posturile sunt blocate și, chiar și așa, sunt insuficiente”, a explicat Alistar, potrivit Mediafax.
Soluții discutate pentru eficientizarea instanțelor
Pentru a gestiona mai bine activitatea instanțelor, autoritățile au încercat să dezvolte programe de sprijin pentru activitatea judecătorilor, inclusiv cu finanțare europeană. Scopul acestor măsuri este optimizarea procesului de lucru din momentul înregistrării unei cereri în instanță până la pronunțarea hotărârii judecătorești.
Aceste inițiative urmăresc reducerea duratei proceselor și eficientizarea sistemului judiciar, într-un context în care instanțele din România continuă să gestioneze un volum mult peste media europeană.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007
Sibiul nu mai poate fi privit prin lentina idilică a acoperișurilor cu ochi din orașul vechi. În martie 2026, realitatea ne obligă să privim mai degrabă spre contoarele de energie și spre fișele de cazare. Într-o Europă care tremură la fiecare adiere de criză geopolitică, turismul nostru se află în fața unui paradox: suntem destinația-refugiu, dar una pe care tot mai puțini și-o permit la pachet complet, fie ei turiști străini sau autohtoni. Dacă vrem să înțelegem încotro ne îndreptăm, trebuie să lăsăm poezia și să ne uităm la cifrele care dor. Cine mai trece pragul? Anul 2025 a cernut sita. Nu mai avem turiștii de masă din deceniul trecut, ci avem două tabere clar definite:
Prima este cea a turistului străin, cel care caută siguranța și securitatea, venit preponderent din spațiul germanic sau polonez. Datele me arată că acești oameni, care reprezintă acum 35% din flux, nu mai vin pentru chilipiruri. Ei vin pentru că Sibiul este o bornă de siguranță NATO și UE, un loc unde normalitatea încă se mai vinde la preț de dumping față de Viena sau München și unde clima este relativ blândă chiar și vara. Un astfel de turist lasă în oraș cam 180 de euro pe zi, dar a devenit extrem de pretențios: vrea servicii de calitate, experiențe autentice și sustenabilitate reală, nu doar un abțibild cu ”eco” lipit de ușa hotelului.
A doua tabără este cea a turistului român, vânătorul de evenimente, care ține în viață weekendurile sibiene. Cu voucherele de vacanță subțiate drastic și cu un preț al combustibilului care face din drumul București-Sibiu o mică investiție, românul a devenit tactician atunci când își alege modalitățile de petrecere a timpului liber. Acesta vine la Sibiu pentru „workation”: stă de joi până luni, lucrează din cafenelele din Piața Huet sau Piața Mică și vânează evenimentele care îi oferă valoare adăugată si distracție la sfârșit de săptămână.
Reintroducerea taxei de promovare de 2% la începutul acestui an este, pe hârtie, o mișcare logică. Se estimează că va aduce la bugetul local între 3,5 și 4 milioane de lei în 2026. Însă aici apare marea dilemă a administrației: ce facem cu acești bani? Dacă îi vom toca pe aceleași clipuri de promovare generice, putem la fel de bine să îi aruncăm pe apa Cibinului. În contextul actual, acești bani trebuie să devină capital de risc, ideal fiind să se îndrepte spre finanțarea sau subvenționarea rutelor aeriene care aduc turiști de luni până joi, nu doar să umple orașul sâmbăta. Avem nevoie de acei turiști care locuiesc Sibiul și își cheltuiesc o parte din economii aici, nu de cei care doar îl tranzitează cu un covrig în mână cumpărat de la covrigăriile care împânzesc pietonala din Centrul Vechi.
Un fenomen care a luat prin surprindere greii din industrie în 2025 este explozia turismului pe roți (cei care călătoresc cu rulote și autorulote). În timp ce marile hoteluri se luptă cu costurile gigantice de climatizare a clădirilor monument istoric, campingurile din jurul Sibiului (Cisnadioara, Mărginime, Cârța sau Sărata) trăiesc o a doua tinerețe.
Este turismul cel mai rezistent la criza energiei. Turiștii vin cu propria casă pe roti, cu propria infrastructură solară, cu internet prin satelit și cu dorința de a consuma local, direct de la producător. Să ignori acest segment, care aduce un profit net mult mai mare raportat la consumul de resurse al orașului, este o eroare strategică pe care Sibiul nu și-o mai permite. Un glamping în Mărginime a ajuns să coste cât o cameră la un hotel de 4 stele din centru, cu diferența că marja de profit este dublă.
Nu putem vorbi de turism fără să privim spre zona industrială vest. Restructurările de la giganții precum Volkswagen (care tocmai au anunțat ca intenționează să concedieze 50.000 de oameni în Germania până în 2030) trimit unde de șoc până în orașul nostru. Când automotive-ul tușește, turismul de business intră în febră. Hotelurile care se bazau pe delegațiile inginerilor germani trebuie să se reinventeze rapid.
Norocul nostru? Poate fi pariul celor de la Renault-Dacia pe electrificare și extinderea gamei Dacia cu mai multe modele electrice până în 2030. Această pivotare industrială poate aduce un nou tip de vizitator: specialistul în tehnologii verzi. Dacă Sibiul știe să se vândă ca un hub de smart living, va reuși să compenseze pierderile din sectorul industrial tradițional prin evenimente turistice de business tip MICE (Meeting, Incentives, Conferences, Exhibitions) de nișă.
Perspectivele pentru 2026 ne arată un Sibiu la răscruce care trebuie sa fie conștient că nu mai putem miza pe volum, ci pe densitatea portofelului turistului, îmbiindu-l să poposească mai mult pe la noi cu experiențe autentice si de calitate. Cele 2,4 zile de ședere medie, cifra oficială a anului trecut, trebuie să crească. Soluția nu e la Ministerul Turismului, ci aici, sub ochii noștri. Trebuie să folosim taxa de 2% pentru a digitaliza experiența sibiană, pentru a subvenționa rutele aeriene vitale pentru aducerea turiștilor pe malurile Cibinului și pentru a brandui agresiv siguranța noastră.
Într-o lume care pare să se destrame la margini, Sibiul trebuie să rămână „orașul care funcționează”. Sibiul nu se prăbușește sub presiunea prețurilor, dar se cerne. Vor rămâne în picioare doar cei care înțeleg că în 2026, turistul nu mai cumpără doar o cameră de hotel, ci o garanție de tihnă și o experiență care să merite fiecare leu sau euro cheltuit.
Papa Leon a transmis un mesaj ferm liderilor politici care se declară creștini și care au o responsabilitate majoră în conflictele armate, îndemnându-i să își facă un „examen serios de conștiință” și să meargă la spovedanie.
Declarația a fost făcută vineri, fără a menționa nume sau conflicte specifice, în cadrul unui discurs susținut la Vatican, dedicat practicii spovedaniei, informează Reuters.
„Au acești creștini care poartă o gravă responsabilitate în conflictele armate umilința și curajul de a-și examina conștiința și de a merge la spovedanie?”, a întrebat Suveranul Pontif, potrivit Mediafax.
Papa Leon a intensificat apelurile pentru încetarea războiului din Iran
Mesajul vine în contextul în care Papa Leon a intensificat apelurile pentru încetarea războiului din Iran, conflict început pe 28 februarie după atacuri aeriene comune ale Statelor Unite și Israelului. Deși nu a făcut referire directă la acest război, Vaticanul susține ferm necesitatea încetării violențelor.
Biserica Catolică se opune războiului
Biserica Catolică se opune războiului, în principiu, și analizează conflictele armate prin prisma doctrinei „războiului just”, care permite folosirea forței doar în condiții strict limitate, cum ar fi apărarea împotriva unei agresiuni nedrepte. În acest context, cardinalul Robert McElroy, arhiepiscop de Washington, D.C., a afirmat că loviturile SUA și Israelului asupra Iranului „nu sunt legitime din punct de vedere moral”, pentru că nu respectă criteriile tradiției războiului just.
Spovedania, instrument pentru promovarea păcii
Papa Leon a subliniat că spovedania nu este doar un act religios personal, ci un instrument esențial pentru promovarea păcii și unității în societate. Potrivit Pontifului, asumarea responsabilității morale de către liderii politici este crucială pentru prevenirea violenței și a conflictelor armate.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007
Ministrul Mediului, Diana Buzoianu, a declarat că au fost descoperite recent țevi care se varsă direct în Marea Neagră. Autoritățile vor efectua controale masive pe litoral pentru a identifica sursele de poluare și pentru a aplica sancțiuni conform legislației. Descoperirile includ și rezervoare de gaz și fose ilegale îngropate sub nisip.
Descoperiri alarmante în Marea Neagră
„Am descoperit inclusiv astăzi țevi care intrau direct în mare. Vor fi realizate controale pentru a determina exact proveniența acestor țevi și ce se deversa în ape. Mesajul nostru este clar: dezvoltarea economică a zonei trebuie să respecte legislația”, a precizat ministrul, potrivit Mediafax.
Buzoianu a subliniat că incidentele precum cel din Năvodari, unde a fost găsit un rezervor de gaz, nu trebuie să se mai repete. „Plajele din România nu trebuie să fie rezervoare ilegale. Ele trebuie să fie civilizate și sigure pentru toți cetățenii”, a adăugat ea.
Licitații pentru plaje și condiții stricte de civilizație
Ministrul Mediului a anunțat că peste 300 de operatori s-au înscris la noile licitații pentru închirierea plajelor. Caietele de sarcini impun condiții stricte: accesibilitate pentru persoanele cu dizabilități, facilități pentru încărcarea echipamentelor electronice și utilizarea materialelor naturale precum stuful sau lemnul în loc de plastic.
Obligațiile autorităților locale
Buzoianu a avertizat că autoritățile locale nu și-au respectat obligațiile de peste 20 de ani de a aduce utilități lângă plaje. „Nu vom mai întoarce ochii: toate utilitățile trebuie să fie disponibile și toate obligațiile respectate”, a concluzionat ministrul Mediului.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007
La final de săptămână, agitația orașului poate fi obositoare. Există momente când tot ce avem nevoie este o evadare din viața cotidiană și un refugiu în natură. Unde timpul nu se măsoară în notificări și sunetul naturii ne poate încărca bateriile.
Pentru a ne relaxa înaintea unei noi săptămâni, vă propunem câteva activități pentru weekend alături de cei mici, perfecte pentru relaxare și învățare. Fermele pedagogice reprezintă spațiul perfect unde copiii pot învăța și se pot distra în natură, printr-o lecție despre respectul pentru tradiție.
Ferma Școala Cornățel
Prima oprire este în mărginimea Sibiului, la Ferma Școala Cornățel, din comuna Roșia, județul Sibiu. „Ferma Școala Cornățel este un loc de poveste.” Activitățile sunt dedicate copiilor de la 3 la 16 ani. Copiii au ocazia să vadă cum se îngrijește o gospodărie, să hrănească animale și să înțeleagă viața într-o fermă. În acest cadru idilic, cei mici pot interacționa cu ponei, cai, iepuri sau oițe. Învață că responsabilitatea și grija față de animale este la fel de importantă ca lecțiile de la școală.
Unde mai putem găsi experiențe similare?
Dacă ești în căutarea altor colțuri de natură, România ascunde și alte bijuterii care merită vizitate:
Ferma Cățean (din satul Rodbav, județul Brașov), propune tot o experiență educativă pe copii într-un cadru familial, fiind administrată de familia Cățean.
Tot în județul Brașov găsim și Ferma Agroturistică Floare de Măceș. Vizitatorii pot face drumeții, plimbări cu trăsura și participa la activitățile gospodărești specifice locului.
În Ograda Bunicilor (județul Dâmbovița), copiii au parte și de ateliere creative, ateliere de grădinărit sau de făcut gogoși. Alte destinații asemănătoare mai sunt: Parcul la Țară, jud. Giurgiu; Parcul Ferma Ancuței, jud. Ilfiv; Ferma Animalelor, jud. Ilfov; Ferma de la Coadă, jud. Brăila.
Un bărbat de 42 de ani din localitatea Racovița a ajuns în spatele gratiilor după ce instanța a decis că trebuie să execute o pedeapsă cu închisoarea pentru o faptă extrem de gravă: tentativă de omor.
Pe numele acestuia fusese emis, chiar în aceeași zi, de către Judecătoria Avrig, un mandat de executare a pedepsei cu închisoarea, după ce instanța l-a găsit vinovat de comiterea infracțiunii de tentativă de omor.
Magistrații au decis ca acesta să execute 3 ani de închisoare cu executare.
Polițiștii au pus imediat în aplicare mandatul emis de instanță, iar bărbatul a fost reținut și transportat sub escortă către Penitenciarul Aiud, unde a fost încarcerat pentru executarea pedepsei.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007
În România, relația dintre antreprenor și stat a fost mereu una interesantă. Antreprenorul muncește, investește, riscă, iar statul… supraveghează. Uneori discret, alteori foarte atent.
Prin OUG nr. 9/2026, această relație intră însă într-o etapă nouă. Dacă până ieri schimbarea asociaților într-un SRL era o chestiune între părți și Registrul Comerțului, de acum înainte apare și un al treilea actor în ecuație: ANAF. Și nu ca simplu spectator.
Cesiunea de firmă nu mai este doar o tranzacție privată
Până nu demult, procedura era simplă: dacă voiai să vinzi o firmă sau o parte din ea, făceai contractul de cesiune, actualizai actul constitutiv și depuneai dosarul la Registrul Comerțului. Câteva zile mai târziu, noul asociat apărea oficial în firmă. Statul intervenea doar indirect, prin obligațiile fiscale ale societății.
Prin OUG 9/2026, lucrurile se schimbă semnificativ: orice cesiune de părți sociale trebuie notificată ANAF. Nu contează dacă este vorba despre: vânzarea întregii firme, intrarea unui investitor, retragerea unui asociat sau o simplă cesiune de câteva procente. Fiscul trebuie informat.
Explicația oficială este una logică: statul vrea să combată practica prin care firmele cu datorii erau cesionate rapid către persoane fără venituri sau fără capacitate financiară. Practic, o firmă cu datorii către buget era „vândută” peste noapte unui cumpărător de ocazie, iar executarea fiscală devenea aproape imposibilă.
Guvernul a decis că acest mecanism trebuie oprit
După notificarea cesiunii, ANAF poate verifica situația fiscală a societății. Dacă firma are datorii către stat, Fiscul poate solicita constituirea unor garanții pentru obligațiile fiscale restante. Aceste garanții pot însemna: bani depuși la Trezorerie, scrisoare de garanție bancară sau poliță de asigurare de garanție.
Cu alte cuvinte, dacă firma are datorii, statul vrea să fie sigur că acestea nu dispar odată cu schimbarea proprietarilor. Din punct de vedere practic, cesiunea unei firme devine o procedură mai complexă.
Pentru firmele fără datorii, această etapă ar trebui să fie doar o formalitate. Pentru firmele cu probleme fiscale însă, lucrurile devin mai complicate. Din perspectiva statului, logica este simplă: dacă vrei să previi fraudele fiscale, trebuie să vezi ce se întâmplă cu firmele.
Din perspectiva mediului de afaceri însă, fiecare nouă procedură înseamnă mai multă birocrație și mai multă incertitudine. Prin OUG 9/2026, statul transmite un mesaj clar: schimbarea proprietarilor unei firme nu mai este doar o chestiune privată. Este și o problemă fiscală.
Așa că, dacă aveți în plan să vindeți o firmă sau doar o parte din ea, țineți minte regula nouă a antreprenoriatului românesc: înainte să schimbi asociații, anunță ANAF. Pentru că, în România anului 2026, statul nu mai este doar arbitru. Uneori pare chiar al treilea asociat din firmă.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%.Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
Cătălin Tănase este antrenor de baschet din anii 2000 și a reușit să câstige tot ce se poate atât la baschetul feminin de juniori, dar și la masculin. „Am cinci cupe ale României și șase titluri de campion național cu CSM Târgoviște. Am și o experiență de cupă europeană, am atins sferturile de finală FIBA Europe Cup în 2010 cu CSM Târgoviște.”. Este printre puținii antrenori români care a finalizat programul de FIBA Europe Coaching Certificate în 2011. Este membru al Consiliului Director al Federației Române de Baschet de trei mandate și recent ales în Comitetul Executiv al Federației Române de Baschet.
Lotul național de baschet feminin condus de Cătălin Tănase, se pregătește pentru primele două meciuri din acest an, cu Cipru și Polonia. Antrenorul spune că echipa este onorată și mândră să reprezinte România, iar fetele se simt motivate și își doresc să reprezinte cu cinste România și să facă mândru publicul sibian și, bineînțeles, toți spectatorii.
R: Care a fost cel mai dificil obstacol dacă putem să-i zicem și mental, pe care a trebuit să-l depășiți împreună cu echipa în această deplasare?
Baschetul românesc feminin în ultima perioadă nu s-a mai remarcat la campionatele europene și lucrul acesta afectează moralul echipei când avem șansa să reprezentăm România. Anul acesta, sorții ne-au trimis într-o grupă cu două echipe foarte puternice, Polonia și Slovacia. Am reușit să câștigăm și să debutăm în Cipru, care este un adversar de calibrul nostru și tocmai de aceea nu trebuie să îl neglijăm, chiar dacă am reușit să câștigăm.
R: De unde porniți atunci când începeți să construiți strategia pentru un meci și cât din planul de joc e analiza matematică-video și cât e intuiție de moment?
Jocul de baschet este un sport foarte dinamic, foarte modern, care a crescut foarte mult în prima perioadă și sunt convins că fiecare antrenor cu experiență are deja o folozofie asupra jocului de baschet și își dorește să implementeze strategia în care el crede. Jocul modern de baschet înseamnă să marchezi cât mai multe coșuri ușoare, să surprinzi echipa adversară nepregătită în apărare. Trebuie să ai și jucători. Din păcate, nu numai la fete, ci și la băieți, jucătorii români nu au o încredere foarte mare în ei.
„Suntem educați să facem totul perfect, să nu greșim și atunci ne e frică să luăm decizii rapide. Întotdeauna baschetul are nevoie de jucători care iau decizii rapide în timp scurt, de jucători inteligenți.”
Antrenorul Cătălin Tănase, atent la joc
R: Sunteți recunoscut pentru disciplina tactică pe care o impuneți. Care este valoarea de bază adusă din experiența de-a lungul timpului, pe care simțiți că fetele de la Lotul Național au asimilat-o cel mai repede în tura asta la Sibiu?
Într-adevăr sunt considerat un antrenor exigent. Așa am fost învățat și de predecesori și de mentorii mei: performanța nu se poate fără disciplină, muncă și sacrificii. Trebuie să jucăm după o partitură, mai complicată sau mai simplă. Cu cât este mai complicat cu atât este mai greu de pus în practică într-un timp scurt. Baschetul este ca și șahul, întotdeauna trebuie să anticipezi puțin mișcările adversarului.
Despre jucătoarele Naționalei de Baschet
R: Jucătoarele activează în campionatul intern sau în campionatul extern?
99% dintre ele activează în România. Avem o singură excepție, Anamaria Vîrjoghe, care a activat și sezonul trecut și sezonul acesta în Spania, la Gran Canaria. A mai fost Anisia Crăitoru, care din păcate la fel are o accidentare și nu a putut să fie prezentă. Ea joacă în Belgia. În schimb avem câteva tinere de perspectivă, care vor face parte din lotul național de U20, care în momentul de față evoluează în NCAA, prima ligă universitară din America.
Anamaria în acțiune
R: Dar care e principalul motiv pentru care jucătoarele românce nu ajung în campionatele puternice?
În primul rând este vorba de bani. Fiind un număr redus de jucătoare românce, automat câștigă mult mai bine în țară decât ar câștiga în afară. E greu să le scoți din confortul ăsta și sp accepte să joace pe bani mai puțini și, probabil, la exigențe mai mari.
„Campionatul din România, din păcate, în acest sezon nu este unul foarte puternic.”
Sunt 4-5 echipe care joacă un baschet bun și sunt 3-4 echipe foarte tinere care au acceptat să joace în prima ligă tocmai pentru a crește numărul echipelor. Și aici pot să spun CSU Brașov, care din păcate nu a reușit nici o victorie în acest sezon, CS Poli Timișoara, sportul studențesc și Agronomia București, toate patru echipe universitare, care au proiecte de viitor, dar care în momentul de față nu se ridică la o calitate foarte bună.
R: Dincolo de punctele pe care le strângeți, care sunt indicatorii de progres pe care vreți să-i vedeți în jocul echipei după aceste două înfruntări?
Noi trebuie, în primul rând, să mărim numărul de puncte marcate și asta putem să o facem prin analize. Numărul de greșeli pe care le face o echipă influențează foarte mult rezultatul final și noi aici am greșit destul de mult. În special în meciurile cu adversarii puternici care ne-au dominat. Atât Slovacia, cât și Polonia, ne-au dominat fizic. Adversarii noștri au jucători americani naturalizați cu experiență și lucrul ăsta te ajută foarte mult. Și chiar îmi doresc și eu foarte mult pe viitor să reușim să naturalizăm și la fete o jucătoare.
„Cred că orice sportiv de performanță își dorește să aibă o viață sportivă cât mai lungă. Nu este ușoară dar satisfacțiile pe care ți le dau victorile și realizările profesionale nu le simți din alte joburi.”
Meciurile de calificare din 2026
R: Ați învins Ciprul în deplasare, dar ce s-a schimbat de atunci? Cum le mențineți pe fete concentrate, să nu trateze meciul ca pe unul deja câștigat?
N-a fost un meci ușor. Am controloat meciul de la cap la coadă, dar au fost momente în care Cipru a revenit în joc. Ele au un stil foarte ambițios, sunt foarte luptătoare, ca și grecoaicele și turcoaicele, un mix între ele. Nu trebuie neglijat niciun adversar, indiferent de ce s-a întâmplat în trecut. Subconștient, mulți jucători, poate și antrenori, tratează ușor un adversar pentru că au câștigat în trecut. Dar asta e o mare greșeală.
R: Polonia e adversarul de sâmbătă, care are un avantaj clar de înălțime. Pregătiți soluții tactice diferite pentru acest meci față de cel cu Cipru?
Noi facem scouting, știm foarte bine ce fac adversarii. Polonia câștigând clar la Sosnowiec unde a fost primul meci în tur, cu aproape 40 de puncte diferență, sperăm să se relaxeze și să nu vină foarte motivate. În această fereastră de trei meciuri în 7 zile nu este ușor pentru nimeni. Pot să spun că e bine că jucăm cu Cipru primul meci, pentru că suntem mai proaspete și mai motivate.
la finalul meciului câștigt cu Cipru. Bucuria de a juca în Sala Transilvania, cu un public numeros și galerie activă
„Sper să nu fie nevoie să țin vreo jucătoare mai mult de 20-25 de minute pe teren.”
R: Cât de mult mizați pe banca de rezerve pentru a menține un ritm ridicat pe tot parcursul meciului?
„La echipa națională nu este ca la echipa de club. Clar, avem 12 jucătoare în lot, toate vor primi minute, pentru că trebuie să manageriem foarte bine cele trei meciuri oficiale pe care le avem. Sper să nu fie nevoie să țin vreo jucătoare mai mult de 20-25 de minute pe teren. Deci tocmai de asta o să încercăm să ținem ritmul jocului și să facem schimbări foarte, foarte dese.”
Povestea din spatele performanței: de la descoperirea de talente la elita baschetului
Cătălin Tănase ne povestește că cea mai mare provocare pe care a avut-o în carieră a fost calificarea din 2015 în grupa valorică A, cu generația născută în 2000, când a bătut Belgia, care era vicecampioană europeană.
„A fost prima dată după foarte mulți ani când România a reușit cu o generație să promoveze în prima grupp valorică.
Este prima dată când a acceptat propunerea să preia lotul de senioare, pentru că fetele pe care le-a pregătit de-a lungul anilor la U16 sunt acum senioare. „Am și jucătoarea noastră, AnaMaria Vârgoje, care este jucătoarea la care eu i-am pun mingea de baschet în mână acum 15 ani. Am descoperit-o într-un sat undeva la 30 km de Târgoviște și de atunci, în ăștia 15 ani, a promovat de la Campioană națională cu Târgoviște, s-a dus și a jucat 5 ani la Gonzaga University , s-a întors în Europa, a fost în campionate precum Grecia, Belgia, Australia, Spania, Lituania. Are o experiență și sunt mândru că pot să o conduc acum și la echipa națională.
R: Cât mult aveți nevoie ca miercuri seara fanii să fie al șaselea jucător? Și ce mesaj ați vrea să le transmiteți celor care încă nu și-au cumpărat bilet?
Îi rugăm pe această cale să vină să ne susțină. Știu că publicul sibian este un public foarte entuziast și întotdeauna susțin favoriții, indiferent de evoluția lor. Bineînțeles că toată lumea își dorește să evolueze bine și să câștige. Întotdeauna publicul este al șaselea jucător. Presiunea publicului contează pentru adversari, arbitrii și echipă. Dacă simțim că publicul este alături de noi, cu siguranță vom avea și noi alte atitudini, atât pe bancă, cât și în teren.
La acțiune au participat polițiști din cadrul Biroului Județean de Poliție Transporturi Sibiu, alături de colegi de la Biroul Rutier Sibiu, sprijiniți de jandarmi din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Județean „General de brigadă Mihail Rasty” Sibiu.
Forțele mobilizate au transformat zona gării într-un punct intens de control, unde fiecare mișcare a fost atent monitorizată.
Rezultatele nu au întârziat să apară. În doar două zile, echipele de control au verificat 104 autovehicule și au legitimat 168 de persoane. Operațiunea nu s-a limitat doar la trafic: cu ajutorul câinilor de serviciu, polițiștii au efectuat verificări și în transportul feroviar.
Astfel, au fost controlate 4 trenuri, iar polițiștii au realizat 8 controale de bagaje, în încercarea de a preveni eventuale fapte ilegale sau transportul de obiecte interzise.
În urma abaterilor descoperite, polițiștii au aplicat 64 de sancțiuni contravenționale pentru încălcarea legislației rutiere, conform O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. Valoarea totală a amenzilor a ajuns la 18.323 de lei.
Mesajul forțelor de ordine este clar: controalele vor deveni tot mai frecvente, iar cei care încalcă legea riscă sancțiuni serioase.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007
