La zece ani de când a deținut titlul de Capitală Culturală Europeană, fiind, și în prezent, singurul oraș din țară care se poate mândri cu acest lucru, Sibiul a primit oficial încă o titulatură europeană. În această săptămână autoritățile locale au participat, la Atena, la decernarea titlului de Regiune Gastronomică Europeană, program care se va desfășura în 2019, urmând a implica nu numai municipiile Sibiu și Mediaș, dar și întreg județul. Toată lumea speră la un nou succes european și la încă un boom economic, social și turistic, cum a fost 2007.

Statisticile arată că atunci, în jur de un milion de turiști au vizitat Sibiul, s-au derulat sute de evenimente culturale și mii de activități conexe, iar municipiul și județul au avut numai de câștigat. Sume colosale de bani s-au rulat în 2007, iar faima orașului a crescut enorm în perioada respectivă, având în vedere că ochii întregii lumi au fost ațintiți asupra noastră.

În ciuda micilor scăpări, Programul Sibiu Capitală Culturală Europeană 2007 a fost un succes, iar acest lucru ne face să culegem și acum roadele.

Dintotdeauna, mâncărurile tradiționale românești au atras ca un magnet turiștii. Că-s moldovenești, bănățene, maramureșene, oltenești, muntenești sau ardelenești, bucatele bine preparate în gospădării după rețete transmise de la bunici sau stilizate în restaurante cu specific local gâdilă papilele gustative ale călătorilor înfometați. Oricât de exotică este țara de unde provin, turiștii cad pradă invariabil felurilor de mâncare pe care le gustă pe tărâm românesc.

În 2019, asta vom exploata cel mai mult: mâncarea, și vom ajunge, prin stomac, cum altfel, la inima turiștilor ce ne vor călca pragul. Ne bazăm pe brânzeturile tradiționale din Mărginimea Sibiului, slănina afumată, oaia gătită la ceaun, pâinea coaptă în cuptoar încins cu lemne, dar și pe renumitul bulz.

Chemați în principal să mânânce, căci, nu-i așa, Regiune Gastronomică este despre mâncare, turiștii vor fi apoi vrăjiți cu evenimente culturale, peisaje de neuitat și obiective turistice medievale de vizitat.

Sibiul – Poarta de Sud a Transilvaniei – are din nou șasa de a se deschide larg publicului din toate colțurile lumii. Avem șansa să strălucim. Depinde doar de noi să fructificăm acest moment, cel puțin la fel de bine cum am făcut în 2007.

Componenta umană trebuie extrem de bine gestionată, astfel încât serviciile pe care le oferim turiștilor să fie pe măsura ofertelor cu care-i îmbiem.

Politica românească a devenit mult prea inflamatorie și prea partizană, indiferent de actorii politici implicați sau de sectoarele din societate care îi susțin.
PSD-ul și liderul său neîncoronat doresc eliberarea scenei. Președintele, cei 30.000 de protestatari civici antiguvernamentali de săptămâna trecută, sunt un impediment neplăcut pentru Liviu Dragnea și majoritatea electorală care i-a votat.
Din păcate am alunecat inacceptabil către teoria conspirației și minciuni vândute ca adevăruri, ce îți sucesc mintea. Să vorbești în calitate de parlamentar al puterii că Serviciul Român de Informații a organizat protestele antiguvernamentale e o nebunie totală. Însă mare parte din partizanii lui Liviu Dragnea, votanții PSD cred aceste lucruri.
PSD a câștigat alegerile. PSD are o majoritate parlamentară confortabilă. PSD are guvernul. Și, apropo, campania electorală s-a terminat de două luni.
Astfel de declarații arată că PSD nu guvernează. Prin distorsionarea realității în acest mod, coaliția guvernamentală își arată slăbiciunea.
Prea multă minciună e promovată de mass-media și de politicienii din România. Prea multă prostie și prea multe „conspirații” se înfiripă în mintea bunului cetățean român.
E o nebunie să ajungi să ceri demonstrația neimplicării când nu ai nimic incriminator. În foiletonul „dezvăluirilor” TV al urmăritului penal internațional Ghiță sunt acuzați procurorii și serviciul de contraspionaj.
Un teatru absurd unde un infractor îi acuză pe cei ce îl anchetează penal pentru corupție. Nu cred că doamna Codruța Kovesi e un apostol al libertății, deși e apreciată la nivel național și internațional. Însă dacă fiecare infractor poate fi luptătorul pentru libertate, iar procurorii sunt niște oameni răi și hapsâni ce îi asupresc pe sărmanii politicieni, iar noi îi credem, atunci lumea s-a cam întors cu susul în jos. Decredibilizarea instituțiilor statului de către infractori și politicieni este un un demers extrem de periculos.
Ce ne vom face când va apărea o problemă reală? Noi, România, avem o economie slabă în momentul în care S.U.A. e determinată să înceapă un război economic. Avem un deficit mare de forță de muncă, salarii mizerabile și un ritm demografic catastrofal. Dincolo de interesele personale ar trebui să înțelegem că șubrezim prostește țesătura esențială a statului și credibilitatea instituțiilor publice.
Dacă celebrele de acum ordonanțe ale grațierii și amnistiei ar fi urmat căile normale parlamentare, probabil reacția societății civile ar fi fost mai calmă. Și sunt ferm convins, că într-un fel sau altul PSD e determinat să finalizeze acest proces. Ar putea să coste credibilitatea guvernamentală, imaginea publică a actorilor implicați, sau ființa statului român.
Domnule Dragnea, domnilor politicieni, a ajuns jocul politic atât de josnic încât pentru interesul propriu suntem gata să aruncăm România în aer?

Doar în capodopera lui Caragiale, „ O scrisoare pierdută” şi în campanii electorale – când se aude ca o flaşnetă „eu pentru cine votez?” – am mai întâlnit atâţia „cetăţeni turmentaţi” ca în această săptămână, turmentaţi de manipularea grosolană de pe televiziuni şi reţelele de socializare. Iar întrebarea – flaşnetă care apare invariabil în orice discuţie este, sub diverse forme lingvistice, aceeaşi: cum deosebeşti adevărul de minciună, oile de capre, băieţii buni de băieţii răi?

Ei bine, simplu, cu discernământ! Doar că discernământul este un dar dumnezeiesc, pe care nu-l primesc decât minţile eliberate de patimi şi prejudecăţi, dispuse să priceapă adevărul duhovnicesc al lucrurilor. Şi cum se pupă el cu războiul politic din România? Tot simplu. Ce zic Scriptura şi tradiţia, cele două busole imbatabile pe drumul vieţii? Păi Scriptura zice, la Matei, 5 cu 9: „Fericiţi făcătorii de pace …” . Iar tradiţia zice, prin Simion Bărnuţiu, în discursul său de la Blaj din mai 1848: „Ţineţi cu poporul toţi, ca să nu rătăciţi …”. Prin urmare oile, adică băieţii buni, sunt făcătorii de pace şi cei care ţin cu poporul ca să nu rătăcească, iar caprele, adică băieţii răi, sunt făcătorii de război şi cei care nu ţin cu poporul şi-l rătăcesc pe aiurea. Înarmaţi cu această „lupă” de bun simţ veţi fi proprii dumneavoastră analişti de politică internă.

Iar celor care ne conduc fără să cunoască psihologia neamului pe care-l conduc, le-ar prinde bine un „consilier” Român de poveste: „La cumpăna primăverii anului 1896, George, din Cârţa Română de sub Făgăraşi, mângâia cu ochii – la Roma – icoana în piatră a strămoşilor săi daci de pe Columnă. Venise de acasă cu un pumn de pământ şi unul de grâu românesc, la schimb pentru lumina cărţilor pe care avea să le care în spate, la întoarcere, pentru neamul său, pentru fraţii din Ardeal, încremeniţi în truda de a rămâne români sub lespedea ocupaţiei austro-ungare. Pentru această îndrăzneală, pentru aceea de a-şi fi ridicat glasul împotriva nedreptăţilor de tot felul, dar mai ales pentru vina de a fi citit, George – colţuroasa pietricică din cizma imperială – a înfundat temniţa. Dar, sub numele de Badea Cârţan, de la satul în care a văzut lumina zilei, George, românul mândru şi liber – care a străbătut drumul până la Roma pe jos, ca apostolii lui Hristos, ca să-şi cunoască istoria care-i fusese interzisă şi să mângâie cu ochii icoana strămoşilor săi – avea să rămână el însuşi icoană în destinul cosmic şi etnic al românilor.”

Cui i-a dat Dumnezeu să conducă un astfel de neam, mult i-a dat, dar şi multă socoteală îi va cere pentru cum l-a condus!