Se vorbește din ce în ce mai mult despre hernie. Studiile arată că peste 27% dintre bărbați și 3% dintre femei ajung să sufere de un tip de hernie de-a lungul vieții. Ce este, de fapt, hernia, cât de frecventă este și cum poate fi tratată, ne explică conf. univ. dr. Ciprian Tănăsescu, medic primar chirurg în cadrul Spitalului Județean Sibiu și Clinica Proctoven.
Ce este, de fapt, hernia şi de câte tipuri poate fi?
Hernia reprezintă ieşirea unui organ (cel mai frecvent epiplon sau o ansă intestinală) din cavitatea peritoneală (adică din abdomen) printr-un punct de slabă rezistenţă de la nivelul musculaturii peretelui abdominal anterior, ajungând imediat sub piele, învelită în seroasa peritoneală. Aceasta apare datorită unui dezechilibru între presiunea din interiorul abdomenului şi rezistenţa peretelui abdominal. Cel mai frecvent este cosecinta unui efort fizic intens sau poate să apară la persoane care solicită excesiv musculatura abdominală: tușitori cronici, bărbaţi cu afecţiuni ale prostatei, constipaţie etc.
În funcţie de localizarea acestor puncte de slabă rezistenţă, herniile se împart în: hernii inghinale – care apar sub formă unei umflături localizate la nivelul regiunii inghinale sau chiar la nivelul scrotului şi sunt mult mai frecvente la bărbaţi decât la femei; hernii ombilicale – care sunt vizibile sub formă unei proeminente localizate la nivelul ombilicului şi sunt mai frevente la copii şi femei; hernii femurale – care apar la rădăcina coapsei sub formă unei umflături care adesea poate fi confundată cu o adenopatie (ganglion) şi sunt majoritare la femei; hernii ale liniei albe – care sunt localizate pe linia mediană a abdomenului între stern şi ombilic.
Cât de frecventă este această afecţiune?
Conform ultimului studiu efectuat în 2015 în Anglia de către The New England Journal of Medicine, aproximativ 3% dintre femei şi 27% dintre bărbaţi vor dezvolta de–a lungul vieţii o varietate de hernie. Incidenţa acesteia creşte odată cu vârsta.
Cum ne dăm seama că suferim de hernie?
Hernia necomplicată este aproape asimptomatică, în sensul că pacientul sesizează apariţia unei proeminente (umflături) în una din zonele precizate mai sus, care, cel mai frecvent, nu este însoţită de durere, ci doar de o simplă jenă, care, de cele mai multe ori, este ignorată. Umflătura poate fi împinsă cu uşurinţă la loc în abdomen, îşi măreşte dimensiunile la tuse, iar în poziţie orizontală poate dispărea în totalitate. Din păcate, datorită lipsei unei informări adecvate, mulţi pacienţi tratează cu indiferenţă apariţia herniei, şi, ca urmare, după perioade mai scurte sau mai lungi, în funcţie de persistenţa factorului generator, apare faza instalării complicaţiilor. Acestea constau în încarcerare (hernia nu mai poate fi introdusă la loc în abdomen), strangulare (oprirea alimentării cu sânge a segmentului intestinal herniat cu apariţia necrozei şi a ocluziei intestinale – „încurcătura de mațe”) şi peritonită (perforatia unei anse intestinale cu scurgerea conţinutului intestinal în cavitatea abdominală). Simptomele din această fază sunt reprezentate de durere intensă la nivelul zonei herniare, cu iradiere în tot abdomenul, lipsa tranzitului intestinal pentru materii fecale şi gaze, senzaţie de greaţă şi vărsături.
Operaţia de hernie este o urgență sau poate fi amânată?
Aceasta este una din întrebările cele mai frecvente pe care mi le pun pacienţii care vin la o consultaţie pentru hernie. Hernia necomplicată nu reprezintă o urgenţă chirurgicală, dar nimeni nu poate spune cu certitudine când se poate transforma în comlicație, adică poate fi o problemă de ore sau de ani. Foarte important de ştiut este că ar fi ideal să operăm o hernie cât este necomplicată. Odată apărută complicaţia este imperios să ne prezentăm la spital în primele 6 ore. După acest interval, complicaţiile devin ireversibile cu instalarea necrozei intestinale, obligând medicul chirurg la rezectia porţiunii respective de intestin, dar şi la practicarea unei intervenţii fără material aloplastic. De asemenea, perioada de spitalizare creşte considerabil, iar riscul de recidivă postoperatorie este mult mai mare.
Care este tratamentul herniei? Se poate trata şi fără operaţie?
Tratamentul herniilor este exclusiv chirurgical. De-a lungul timpului, s-a trecut prin diferite faze, de la procedeele vechi cu ancorarea sub tensiune a ţesuturilor de rezistenţă din zonă, la folosirea de materiale protetice, adică a unor proteze din material nerezorbabil, numite în limbaj popular plase. Acestea au o textură poroasă, creând o matrice pentru ţesutul fibros care se va forma în jurul acesteia şi va asigura rezistenţă peretelui abdominal. Pot fi mai dure sau mai moi, mai groase sau mai subţiri, cu porii mai mici sau mai mari, în funcţie de tipul herniei pentru care sunt folosite.
Care este timpul de recuperare după o astfel de operaţie?
Dacă timpul de spitalizare după procedeele clasice este de 7 zile, iar recuperarea de până la 3 luni, în cazul procedeelor aloplastice (cele care folosesc materialele protetice) s–a ajuns până la spitalizarea de câteva ore cu reluarea activităţii fizice după o săptămână. Astfel, în Cadrul Clinicii Proctoven practicăm de 4 ani cu succes una din aceste metode. Am trecut de 200 de operaţii de acest tip, fără nicio recidivă!!! Complicaţiile sunt minore, legate de mici dureri locale sau hematoame apărute datorită prezenţei materialului protetic, care au fost rezolvate fără niciun fel de problemă.
Noutatea este asocierea la acest tip de chirurgie, pentru prima oară în Sibiu, a conceptului FTS – Fast Truck Surgery – ce presupune agresiune minimă asupra ţesuturilor intraoperator, o durată cât mai scurtă şi eficiență maximă a intervenţiei chirurgicale însoţite de o mobilizare cât mai rapidă a pacientului. Astfel, pacienţii imediat după terminarea intervenţie sunt ridicaţi de pe masa de operaţie şi conduşi pe propriile picioare până în salon, de unde după maxim două ore pleacă acasă. De asemenea, tipul de anestezie folosit este extrem de important, acesta contribuind la recuperarea rapidă a pacientului.
Trebuie să ne temem de acesta operaţie? Care sunt complicaţiile care pot apărea după această operaţie?
În chirurgie se spune că nu există operaţie simplă. Ca la orice intervenţie chirurgicală sunt posibile şi în cazul herniei diferite complicaţii cum ar fi: hematoame, durere cronică postoperatorie, reject de plasa, supurații etc. Nu cred că trebuie să ne temem de această operaţie. Cred că trebuie să ne temem de neglijarea unei hernii, de lăsarea acesteia să ajungă la strangulare sau încarcerare când tratamentul este obligatoriu, iar rezultatele sunt destul de nesatisfăcătoare. Ca la orice boală este mai uşor să previ, decât să tratezi apoi complicaţiile. Deci, recomandarea mea este de a opera o hernie încă din primul moment când aceasta a apărut.