Noul preşedinte ales al Statelor Unite, Donald Trump, este produsul epocii televiziunii, al ego-ului său colosal şi al resentimentelor a zeci de milioane de americani albi, săraci, care se consideră trădaţi de clasa politică. În cursa pentru Casa Albă, mogulul a sfidat toate regulile politice din SUA şi nu numai, scrie The Independent.
Cu cât insultă mai mulţi oameni, cu atât mai mult succes pare să aibă Trump. El a ridicat capacitatea de a provoca scandaluri şi controverse la nivel de virtute, cel puţin pentru susţinătorii săi.
Ignoranţa sa politică este de multe ori uimitoare, la fel ca şi faptul că alege să nu ţină cont de adevăr într-o serie de dosare, scrie cotidianul britanic, precizând că discursurile sale sunt presărate cu minciuni, gafe, bigotism, misoginie şi rasism. Toate acestea ar fi distrus orice alt candidat până acum, însă pe Trump au reuşit chiar să îl ajute, până la un punct.
A câştigat învestitura republicană, însă platforma sa sfidează constant principiile tradiţionale republicane: comerţul liber şi pieţele deschise, rolul Statelor Unite de stâlp al alianţei occidentale în faţa puterilor rivale, precum Rusia, pe care Trump o admiră.
Cu toate acestea, a reuşit să ocupe cea mai importantă funcţie din lume – preşedinte al Statelor Unite.
“Deci, doamnelor şi domnilor, candidez oficial la funcţia de preşedinte al Statelor Unite şi vom face ţara noastră măreaţă din nou”, le-a spus Trump susţinătorilor săi, la 16 iunie 2015, într-un discurs lung de 45 de minute, aminteşte CNN.
Nu este prima dată când Trump s-a gândit să candideze. În 2012, el a fost pe punctul de a se înscrie în cursă, dar s-a răzgândit în ultimul moment şi a explicat că nu este pregătit să renunţe la afaceri. El l-a susţinut atunci pe fostul guvernator de Massachusetts Mitt Romney.
În aceste condiţii, mulţi au crezut că indiciile că Trump va candida anul acesta nu se vor concretiza, aşa cum nu s-au concretizat nici în 1987, 1999, 2004 sau 2008. Aproape niciun analist, niciun jurnalist şi niciun membru al elitelor republicane nu s-a aşteptat la succesul omului de afaceri.
Cu toate acestea, zeci de primare şi caucusuri, derulate pe parcursul a şapte luni l-au adus pe în prim-planul scenei politice, în calitate de candidatul Partidului Republican la Casa Albă.
Decizia a divizat puternic formaţiunea, iar foşti preşedinţi, lideri ai partidului şi alegători de rând au votat-o pe Hillary Clinton.
Anul trecut a dat startul unei campanii pline de controverse, care a sfidat toate regulile luptei politice, în condiţiile în care omul de afaceri miliardar a făcut nenumărate afirmaţii provocatoare. El a criticat în mod regulat acordurile comerciale încheiate cu China, Mexic şi alte ţări, pledează pentru taxe mai mari pentru cei bogaţi şi nu vrea ca statul să se implice mai mult în sistemele de servicii sociale şi de asigurări medicale, aşa cum cere partidul său.
De departe, însă, cele mai intens discutate promisiuni electorale ale sale sunt cele legate de imigranţi. El a spus că vrea să deporteze toţi străinii care se află ilegal pe teritoriul SUA, să interzică accesul musulmanilor pe teritoriul ţării şi să oblige Mexicul să plătească pentru construcţia unui gard la graniţa cu Statele Unite.
Cu toate acestea, în cursul unei vizite la Ciudad de Mexico, la invitaţia preşedintelui Enrique Pena Nieto, el nu a reuşit să discute subiectul. A aşteptat să se întoarcă pe teritoriul SUA, câteva ore mai târziu, pentru a repeta că Mexicul va plăti construcţia.
Dincolo de politică, Trump este cunoscut pentru proiectele imobiliare impresionante, precum zgârie-nori şi terenuri imense de golf, realizate în toată lumea, dar şi ca star de televiziune. El a participat la reality-show-ul “Ucenicul”, care a avut 14 sezoane.
Emisiunea l-a făcut pe Trump un personaj cunoscut pe plan mondial şi i-a consolidat imaginea de om de afaceri dur şi îndrăzneţ, cu un talent incredibil pentru negocieri şi compromisuri – una dintre calităţile pe care susţinătorii săi le apreciază cel mai mult la el.
Însă statutul de vedetă al lui Trump a fost şi un obstacol pe care acesta ar fi trebuit să îl depăşească pentru a-şi construi o imagine de politician serios, capabil să conducă Statele Unite.
Stilul său teatral şi temperamentul coleric şi-au făcut simţită prezenţa pe tot parcursul campaniei. Iar rivala sa democrată Hillary Clinton a profitat din plin de acest lucru, atât la cele trei dezbateri electorale, cât şi la mitinguri, unde a insistat că Trump nu este genul de om care să conducă armate şi să aibă acces la codurile nucleare.
Mogulul new-yorkez nu a ratat nicio ocazie să menţioneze averea pe care a strâns-o şi succesul său în afaceri, unul dintre punctele centrale ale platformei sale. Susţine că are 10 miliarde de dolari, deşi Forbes îi estimească activele la circa patru miliarde.
Omul de afaceri a anunţat încă de la început că îşi va finanţa singur toată campania, pentru a scăpa de influenţele donatorilor, dar şi pentru a avea mai mult timp la dispoziţie să discute cu alegătorii.
“Sunt foarte bogat”, a spus Trump în discursul de lansare a candidaturii, adugând că încrederea sa în sine este exact ce are nevoie ţara, după ce a fost condusă de “rataţi”.
Cu toate acestea, el a acceptat donaţii electorale de miliarde de dolari.
În aceste condiţii, Clinton a sugerat de multe ori că Trump nu a avut un succes în afaceri pe atât de mare pe cât susţine, o acuzaţie care l-a enervat, de fiecare dată, pe republican.
De altfel, unul dintre scandalurile care au marcat finalul campaniei lui Trump a fost legat de taxe. El a refuzat să îşi facă publice declaraţiile fiscale, ceea ce i-a făcut pe democraţi să îl acuze că nu şi-a plătit dările către stat.
Republicanul a răspuns că a interpretat ”într-un mod genial” legislaţia fiscală americană pentru a-i servi propriului interes în încercarea de a limita sumele de bani plătite statului sub formă de taxe. Miliardarul a precizat că achitarea unor taxe reduse l-a ajutat să supravieţuiască în momente dificile pentru piaţa imobiliară americană.
De departe, însă, finalul cursei electorale a fost marcat de acuzaţiile de agresiune sexuală care îl vizează pe republican. Totul a început când presa a publicat o înregistrare cu acesta, din 2005, în care spunea că le poate face orice femeilor, pentru că este vedetă, şi chiar se lăuda cu gesturi ce puteau fi interpretate drept hărţuire sau agresiune sexuală. La scurt timp după aceea, au început să apară tot mai multe femei care l-au acuzat pe Trump. Analiştii se întreabă în prezent dacă se va ajunge la proces în vreunul dintre aceste cazuri.
Deşi şi-a construit campania pe ideea de ruptură de vechea gardă a Partidului Republican şi de schimbare, Trump nu este nou-venit în politică. Ani la rând, el a fost nelipsit din dezbaterile politice de dreapta şi a curtat numeroşi politicieni şi activişti conservatori.
Fosta vedetă de televiziune îşi asumă chiar meritul pentru decizia lui Barack Obama de a da publicităţii certificatul său de naştere, după ce l-a acuzat că nu a venit pe lume pe teritoriul american şi, deci, că nu are dreptul să fie şef al statului.

Republicanul Donald Trump este noul preşedinte al Statelor Unite, după ce a obţinut susţinerea a 10 electori în statul Wisconsin, anunţă Washington Post.
Trump a mai obţinut şi susţinerea unui elector din Maine, astfel că a ajuns la 278 de electori.
Pentru a deveni preşedinte, el avea nevoie de susţinerea a cel puţin 270 de electori.


De ce au votat americanii cu Trump?
America a optat să nu mai continue pe calea creşterii economice lente, a taxelor mari, a reglementărilor împovărătoare şi a slăbiciunii militare, potrivit unei analize publicate de MarketWatch, în condiţiile în care Donald Trump se îndreaptă spre o victorie în alegerile prezidenţiale.
Mulţi oameni spun că Donald Trump este un alt fel de republican. Este adevărat că nu este un politican de carieră şi nu are limbajul dublu al politicienilor, dar majoritatea poziţiilor sale se înscriu în linia tradiţională a republicanilor.
Pe lângă faptul că propune taxe mai mici şi reformarea reglementărilor, candidatul republican, care este pe cale să devină al 45-lea preşedinte american, este în favoarea opţiunilor şcolare, a dezvoltării energetice, respinge Obamacare, vrea reglementarea mai strictă a imigraţiei şi întărirea acordurilor comerciale.
Trump a cucerit America pentru că politicile sale vor îmbunătăţi economia şi poziţia SUA în lume.
În plus, Trump recunoaşte pericolele reprezentate de islam şi va întări armata americană. El ar reduce taxele şi reglementările costisitoare. În schimb, Clinton a spus că vrea să mărească taxele, să impună noi reglementări şi să lase graniţele deschise.
Trump a atacat cultura corectitudinii politice, lucruri despre care oamenii nu vorbeau. Pentru cei care se simţeau constrânşi de noile coduri de exprimare, în care şi a purta un sombrero de Halloween părea lipsit de sensibilitate, Trump este ca o gură de aer proaspăt.
După opt ani de preşedinţie Obama, creşterea economiei americane este de puţin peste 1%. Rata de participare la piaţa muncii, respectiv ponderea americanilor care fie lucrează fie caută de lucru, este la nivelul anului 1978.
Legile şi reglementările descurajează investiţiile şi crearea de locuri de muncă.
În opt din ultimele nouă alegeri prezidenţiale, dacă PIB-ul real s-a îmbunătăţit faţă de anul precedent, partidul la putere a câştigat Casa Albă.
În cazul actual, alegerile urmează acest model. Creşterea PIB-ului este mai scăzută decât anul trecut, iar oamenii vor o schimbare.
Trump a propus reducerea taxelor individuale de la un maxim de 44% la 33%, reducerea taxelor pe profitul companiilor de la 35% la 15% şi eliminarea taxelor pe proprietăţi. În schimb, Hillary Clinton vrea creşterea celor trei tipuri de taxe.
Sigur, preşedinţii americani sunt constrânşi de Congres. Legislaţia fiscală porneşte din Camera Reprezentanţilor şi trebuie să fie aprobată de Senat, înainte de a fi promulgată de preşedinte.
Preşedintele Camerei Reprezentanţilor, Paul Ryan, a propus o reformă fiscală asemănătoare cu cea a lui Trump, dar Senatul sprijină multe dintre principiile fundamentale. Dacă Congresul rămâne sub control republican, reformele lui Trump au şanse bune să devină lege.
Contrar impozitelor, care sunt predictibile, reglementările diferitelor agenţii, care nu au nevoie de aprobarea Congresului, pot provoca ravagii, cu planuri pentru expansiunea companiilor şi a angajărilor.
Agenţia pentru Protecţia Mediului, Departamentul Educaţiei şi Departamentul Muncii au fost în mod special agresive în ultimii opt ani.
Aceste agenţii au produs un val de reglementări, majoritatea prea complicate pentru a fi înţelese de oamenii de rând. Chiar dacă are loc o îmbunătăţire a calităţii aerului, Agenţia pentru Protecţia Mediului vrea ca statele să producă planuri de reducere în continuare a emisiilor de mercur, ozon, carbon şi alte substanţe, prin scăderea numărului de fabrici şi de centrale energetice.
Congresul democrat a refuzat în 2010 să aprobe o lege similară, din cauza efectelor adverse asupra locurilor de muncă şi a creşterii economice.
Tot în 2010, Congresul nu a aprobat o lege referitoare la echitatea veniturilor salariale (Paycheck Fairness Act), care impunea firmelor să ţină evidenţa câştigurilor angajaţilor în funcţie de rasă şi sex. În consecinţă, Comisia pentru Oportunităţi Egale de Angajare (Equal Employment Opportunity Commission) a ocolit Congresul şi a emis reglementări similare, cu un cost semnificativ pentru angajatori. Sistemul folosit pentru evaluare este însă atât de vag încât nu foloseşte în mod real pentru a stabili dacă femeile sunt plătite mai prost decât bărbaţii, dar permite investigarea firmelor şi punera lor sub acuzare din acest motiv.
Departamentul Muncii a încercat să limiteze numărul persoanelor care lucrează în calitate de contractori independenţi. Ca urmare a unei noi reglementări referitoare la orele suplimentare de lucru, de la 1 decembrie, milioane de muncitori vor trece de la slujbe salariale la plata cu ora, dacă lucrează peste 40 de ore pe săptămână. Mai multe reglementări ale Departamentului Muncii au fost respinse în justiţie.
Nu exista nicio şansă ca Clinton să respingă aceste reglementări, ea afirmând deschis că le susţine.