Marile state ale lumii au intrat într-o nouă dimensiune, a fricii. Dacă acum câţiva ani aşteptam cu nerăbdare ca de pe aeroportul sibian să ni se pună la dispoziţie zboruri către cele mai vizitate capitale europene, astăzi preţuim mai mult decât oricând calmul de pe meleagurile noastre.

În ultimele luni, atacurile teroriste au ucis sute de oameni de pe întreaga planetă, dar, mai ales din Europa. Terorismul Islamic este cel declarat responsabil pentru majoritatea atacurilor. Şi totuşi, aceste acte de teroare generalizată se supun unei noi logici, nu a terorismului Islamic, ci, mai degrabă, regulilor noului tip de terorism, cel European. Este vorba despre acte de violenţă de o atrocitate ieşită din comun, nediscriminatorii, având acelaşi mod de operare: persoane radicalizate ce îndeplinesc rolul unor organizaţii teroriste, lovind în locuri aglomerate (aeroporturi, complexe comerciale, trenuri, staţii de metrou, pieţe publice, ceremonii cu participare numeroasă), astfel încât ajung să facă zeci de victime şi să fie mediatizate pe măsură.
Autorităţile susţin că se confruntă cu lupi singuratici, persoane cu frustrări şi dependenţe emoţionale, aflate la periferia societăţii, neintegrate, ale căror fapte nu pot fi anticipate, iar părerile cu privire la valul de refugiaţi care a pătruns pe continentul European sunt împărţite în privinţa responsabilităţii. Mulţi analişti susţin că nu aceştia sunt cei care provoacă atacurile, ci cu totul alţi membri Isis, plasaţi în urmă cu mulţi ani în locuri strategice. Şi totuşi, aproape jumătate dintre refugiaţii care au intrat în ultimul an în Germania sunt neînregistraţi, neputându-li-se stabili nici numele, nici ţara de origine. Şi chiar dacă nu ei atacă în prezent, copiii lor, marginalizaţi de localnici, fără şanse egale la educaţie şi crescând cu sentimentul discriminării, vor avea toate şansele să acumuleze suficiente frustrări şi umilinţe pentru a comite pe viitor astfel de fapte radicale. Iar europenii vor vrea să supravieţuiască în primul rând, pentru asta mergând până acolo încât să ridice ziduri de apărare în calea teroriştilor şi să creeze microsocietăţi tip fortăreaţă.
Deja înţelegem că, în curând, nu va mai exista acea Europă pe care noi am cunoscut-o până acum, în care aşteptam cu nerăbdare să mergem în vacanţă, călătorind în siguranţă. Prin urmare, vom fi nevoiţi să ne obişnuim cu noua stare de fapt, pentru că înmulţirea atacurilor demonstrează că riscurile nu mai sunt ceva „probabil”, ci ceva „sigur”, iar, din nefericire, realitatea din Orientul Mijlociu a devenit şi realitatea Europei.

Fac greşeala, deunăzi, să deschid televizorul, deşi am reuşit performanţa de a-l ignora timp de o săptămână întru „detoxifiere”. Şi ce văd?! O specie nouă invadează sticla: bruta!!! Pe lângă care corupţii, mincinoşii, trufaşii, dispreţuitorii, siliconatele, palavragii, excrocii, hoţii, trădătorii, turnătorii şi alte specii care alcătuiesc regnul democratic autohton sunt „neşte” dulci copii

Imprevizibilă ca un rottweiler şi tenace ca un pitbull, bruta, cu capul mic şi falca groasă, deep-tan natural şi pumnul greu, burdihanul mare şi ochii injectaţi de furie, cu fitilul veşnic aprins înfipt într-o trufie fără limite şi fără control, se întinde ca o pecingine în societatea românească. Dar, nimeni nu pare să bage de seamă. Cu ochii în teroriştii altora, îi ignorăm pe ai noştri. Nici nu ne dăm seama că una e să iei un glonte în cap, şi alta să te trezeşti ridicată de un picior, ca un pui proaspăt ciupilit, zvârlită cu capul de pereţi şi lovită orbeşte cu picioarele de o brută, cu care nici poliţia nu se pune, ci te invită la negocieri, ca să stingi „conflictul” pe care tot tu l-ai generat, invitând bruta să-şi pună deşeurile la coşul de gunoi, tu fiind de bună credinţă şi crezând că ai de-a face cu un om. Bestialitatea violatorului de pe malul Cibinului, cruzimea fără margini a clanului de la Berevoieşti, complicitatea penală a autorităţilor, chinuitorii din căminele de orfani şi azilele de bătrâni, chelteul de morţi cu zile de prin spitale sunt totuna cu tirul intrat la Nisa în mulţime. Mobiluri diferite, aceeaşi cruzime! Poliţii diferite, aceeaşi neputinţă! No comment!

Dumnezeu, în mărinimia Lui, i-a dat omului capul pe umeri, adică cel mai performant „computer”, ca să zic aşa, să-i fie de folos la pregătirea sa pentru veşnicie. Iată o ofertă cu adevărat dumnezeiască! Românului i-a mai dat şi un „super-soft”, adică un fel de înţelepciune a inimii, ca să nu rătăcească de la Calea şi Adevărul care sunt Viaţa. Asta, pentru că l-a aşezat pe român la răscrucea trufiilor imperiale şi în calea năvălirilor barbare, cu jertfelnica misiune de a purta flacăra dreptei credinţe aprinsă până la sfârşitul vremurilor. Iată o chemare cu adevărat mântuitoare ! Câtă vreme a răspuns ofertei şi a urmat chemării, neamul românesc a avut un destin, iar Ţara a trecut prin vremi cu luminile aprinse. Valabil pentru întreaga Europă, continent creştin. Nu cumva teroriştii lor sunt pedeapsă pentru păcatul apostaziei iar brutele noastre pentru milioanele de avorturi pe care le avem pe conştiinţă? Nu cumva dăm organizarea divină a lumii pe un monstruos complot diavolesc? No comment!

Dar, folosiţi totuşi cu încredere capul de pe umeri şi doar aşa veţi afla sigur răspuns.