În dulcele stil dâmbovițean, noul ministru al Culturii a anunțat în această săptămână o mare reușită națională – negociind cu succes ce n-au reușit 3 alți miniștri din 3 guverne diferite – cumpărarea sculpturii lui Brâncuși, „Cumințenia Pământului”. Inițial, Vlad Alexandrescu a declarat că s-a ajuns la un acord cu proprietarii lucrării, pentru ca opera brâncușiană, clasată în categoria Tezaur a Patrimoniului cultural național, să fie achiziționată la prețul de 11 milioane de euro. Abia după ce toată lumea jubila, ministrul a revenit cu o precizare crucială – statul român va plăti doar 5 milioane de euro, iar restul de 6 milioane de euro urmează să fie strânși de la cetățenii României, până în data de 31 octombrie. Prețul la care un expert numit de instanța judecătorească a evaluat în urmă cu câțiva ani sculptura „Cumințenia Pământului” este de 20 de milioane de euro ( supraevaluat în opinia criticilor). Prin urmare, faptul că proprietarii au fost de acord să vândă capodopera la puțin peste jumătate din prețul de referință, este considerat de ministru un prilej de achiziție, de neratat.
Întrebarea este cum îi va motiva pe cetățeni să cotizeze pentru cumpărarea unei opere de artă. La o primă lectură a comentariilor de pe site-urile unde a fost distribuită informația, impresia generală a majorității comentatorilor este că românii nu sunt dispuși să răspundă afirmativ la cheta propusă de stat. În ciuda faptului că Brâncuși a făcut „pași pe nisipul eternității”, așezând România pe harta patrimoniului cultural mondial, societatea românească este departe de a-i prețui valoarea. Avem de curând o zi de 19 februarie, Ziua Brâncuși, declarată sărbătoare națională, fiind data nașterii marelui sculptor, dar este doar un început timid de a ne identifica lăuntric cu creațiile brâncușine. S-a spus că fiecare linie sculptată de Brâncuși stilizează o componentă a sufletului românesc etern. În contextul acesta, Cumințenia Pământului semnifică o ipostază a femeii ce înglobează în ea maternitatea, supunerea și legătura indestructibilă cu pământul, glia străbună generatoare de viață și energie. Și totuși, în numeroase enunțuri postate pe Internet, este catalogată vulgar drept „urangutanul”, „bolovanul”, „pietroiul” … În condițiile acestea, este greu de crezut că românii au în acest moment cultura necesară și simțul artistic suficient de dezvoltate încât să valorizeze operele de artă ale lui Brâncuși, atât de mult și atât de mulți, încât suma de 6 milioane de euro să fie strânsă într-o jumătate de an. Mai toți propun ca banii respectivi să fie strânși prin vinderea averilor celor anchetați de DNA pentru acte de corupție. Ar putea fi o soluție. Și tot o soluție avansată de Ministerul Culturii ar mai fi românii iubitori de artă din Diaspora – în cercurile artistice elitiste de peste hotare fiind vehiculate sume fabuloase pentru înțelegerea omului de rând. Între timp, putem doar spera că statul român nu va rata păstrarea în Patrimoniul național a genialul „bolovan” de calcar crinoidal, cum s-a întâmplat cu „Domnișoara Pogany”. „O sculptură nu se sfârșește niciodată în postamentul său, ci se continuă în cer, în piedestal și în pământ”, spunea Brâncuși. Noi vom decide dacă această operă va continua să rămână „cuminte” pe pământ românesc.

Încrederea consumatorilor în produsele lactate s-a deteriorat teribil după anticampania de presă recentă. Jurnaliști aflați într-o goană continuă de audiențe au jucat rolul de procurori și au pus la zid afaceri, locuri de muncă și o fărâmă de prosperitate românească. Nu contează faptul că laptele analizat de autorități este bun pentru a fi consumat, nu contează că o campanie de dezinformare în masă e mai „credibilă” decât autoritatea medicilor sau specialiștilor în securitate alimentară. Democratizarea informației a dus din păcate la tâmpirea nației. Asta e noua normalitate românească. Nu ești nici măcar un avocat amărât, dar știi mai bine cum se interpretează deciziile Curții Constituționale (deși nici măcar nu ai citit legea fundamentală). De ce să ne împiedicăm în amănunte? Statul modern al democrației liberale proclamă egalitatea în fața legii. În lumea științifică, academică sau artistică nu avem același tip de egalitate niciodată! Competența nu e o discuție despre drepturi fundamentale. Însă într-o lume în care percepția depășește dovezile, în care imaginea e mai importantă decât realizările, lucrurile degenerează inconștient și chiar sinucigaș pentru societate. Cazul intoxicației copiilor, instalarea sindromului uremic și fața stâlcită a producătorilor de lapte e un simptom al unei degenerări nu numai a mass-media, ci și a mediului social din România. Uităm lucruri banale care ne-au adus civilizația modernă la prosperitatea de astăzi, procesul banal al pasteurizării. Realitatea urâtă pe care nu ne facem că o vedem și prin neștiința noastră ne afectează sănătatea stă pusă la colț de isterici. România e țara din Europa cu cel mai mic consum de săpun, pastă de dinți și detergenți. Obiceiurile noastre sunt rușinoase, nu ne spălăm mâinile după ce folosim toaleta, înainte de masă, bem direct din ambalaje de aluminiu sau carton fără a ne gândi la consecințe. E-coli e o bacterie cu care noi conviețuim de milenii. Uneori părăsește aparatul digestiv și ne oferă bucuria infecțiilor urinare, mai ales la femei. Doamne inteligente, cu prestanță, educate, lucrând în clădiri de birouri impozante duc infecțiile urinare luni și ani de zile până să apeleze la medic, sau le tratează cu buruieni după ureche. A spune adevărul în față românului, că este nesimțit, nespălat și prost nu e o metodă de a câștiga concursuri de popularitate. Adevărul nu prea contează azi, ci imaginea, imagine pe care și producătorii de lapte au aport substanțial pentru „dezstru”, neînțelegând cum se gestionează o astfel de situație de criză. Cât despre Ministerul Agriculturii, fostul comisar UE și alte organisme diverse ale statului nu mai are rost să vorbim. Judecătorii de pe micul ecran ne-au adus „scandalul” în casă, noi, ca niște jurați, am clătinat din cap aprobator și am trecut mai departe. Cum l-a decorat Iohannis pe Florin Piersic? Super tare ciocloflendere, dar chiar de ziua maghiarimii trebuia să îi faci în ciudă lui Lazlo Tokes?

Povestea am aflat-o de la sora noastră întru Hristos, Marcela Boca. De fapt este mărturisirea unei minuni a Maicii Domnului, care a adeverit – pentru a câta oară, Doamne ?! – adevărul spuselor Sale : „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră !”
Aparent este o poveste de halloween, dar invăţămintele sale prind bine chiar acum în Postul cel Mare dinaintea Învierii Domnului şi Mântuitorului nostru, Iisus Hristos. Marcela este dăruită de bunul Dumnezeu cu un dar minunat. Este bunică. Iar dragostea şi grija pentru nepoţi, dar mai ales bunele obiceiuri creştineşti, au îndemnat-o ca într-o zi, ca în atâtea altele, să citească pe la orele amiezii Acatistul Maicii Domnului „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră”. Aşa i-a spus ei inima, şi ea şi-a urmat-o.
Nu era chiar o zi oarecare, ci ziua în care, după obicei străin şi importat, tot românul „occidentalizat” urma să-şi pocească copiii cu măşti din cele mai hidoase şi să „sărbătorească” halloweenul, neştiind de fapt ce „sărbătoreşte”! Aşa că întâlnirea din chiar ziua aceea, de pe palierul blocului era, practic, inevitabilă: buni Marcela, cu nepoţica Ştefania în braţe, dând nas în nas cu o vecină şi două arătări, morţi, schelete şi vampiri una-ntr-una, nimeni alţii decât copiii vecinei, costumaţi după tipic pentru distracţia duhurilor rele, importată de peste ocean. Iar dacă le porţi chipul, ele-şi fac de cap cu răutate, că de aceea li se spune rele, nu-i aşa ?
La vederea lor, nepoţica din braţe se sperie, bunica se dezechilibrează şi începe rostogolul pe scări. În mersul firesc al lucrurilor ar fi urmat fracturi de mâini, picioare, coaste şi alte belele, dacă nu chiar mai rău. Dar Acoperământul Maicii Domnului s-a dovedit încă o dată atotprotector, chiar şi al copiilor mascaţi de inconştienţa părinţilor în arătări hidoase, căci puteau fi martorii unei nenorociri care i-ar fi urmărit toată viaţa. Dar, minune, s-a auzit glasul cristalin al Ştefaniei : „N-am nimic, buni !!!” Ea nu, dar buni s-a ales cu un chelteu de vânătăi straşnice pe care le-a primit cu bucurie, căci ele erau adeverirea spuselor Maicii Domnului în Acatistul citit chiar în ziua aceea: „ Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră !!!”
La finalul povestirii, Marcela mia-a spus : „halloweenul este nefast pentru poporul român. Noi, românii, nu suntem oricine . Să ne ţinem de ale noastre!” Aşa că m-am gândit să vă pun dinainte mărturisirea Marcelei, ca un sfat pentru perioada Postului Mare. Să ne ţinem de ale noastre ! Să ne ţinem de ceea ce ştim din străbuni: de bine, de frumos, de post şi de rugăciune, de blândeţe şi măsură în toate şi, mai ales, de aşteptarea cu bucurie a Zilei Învierii.