450 000 de lei vor fi împărțiți în 2016 din bugetul județean pentru cofinanțarea unor evenimente sportive desfășurate în județul Sibiu. 285 000 de lei vor fi alocați pentru 24 de proiecte din categoria Sport de Performanță, iar 165 000 de lei pentru alte 20 de proiecte din categoria Sportul pentru toți.
Cei mai mulți bani, 100.000 de lei, ar urma să meargă către clubul de baschet CSU Sibiu, pentru Pregătirea și participarea echipei CSU Sibiu în Liga Națională de Baschet Masculin 2016 ( 1 martie – 30 septembrie 2016). Pentru organizarea Turului Ciclist al Sibiului au fost alocați 30.000 de lei, echipei de handbal feminin CS Măgura Cisnădie, alți 28.000 de lei, iar Transylvania Horse Show 2016, 18.000 de lei. De asemenea, 23.000 de lei ar urma să primească Asociația Club Sportiv Pro Cycling, pentru Geiger MTB Challenge (24 iulie), 20.000 de lei vor fi repartizați Asociației Club Sportiv Mushashi Dojo Sibiu, pentru proiectul Tradiții și continuitate în artele marțiale sibiene ( mai, iunie, iulie, noiembrie 2016).
Proiectul privind Agenda Sportivă 2016 va fi supus aprobării consilierilor județeni în ședința ordinară programată pentru joi, 25 februarie. Finanțarea acțiunilor se va face în baza unor contracte încheiate între organizatorul acțiunii și Serviciul Public „Sala Transilvania” Sibiu, prin care se derulează toate evenimentele.
Iată lista proiectelor aprobate și a sumelor repartizate din bugetul Consiliului Județean:
44 de proiecte selectate pe Agenda Sportivă a Consiliului Județean
Elevii claselor a VIII-a susţin simularea Evaluării Naţionale la Limba şi Literatura Română
Elevii claselor a VIII-a susţin, luni, 22 februarie, simularea Evaluării Naţionale la Limba şi Literatura Română.
Elevii au avut voie sa intre în clase până la ora 8.30, iar la ora 09.00 s-au primit subiectele. Acestea sunt unice pe țară și au fost transmise de către comisia specială din cadrul Ministerului Educației.
În județul Sibiu sunt înscriși în clasa a VIII-a 3.501 elevi.
Potrivit reprezentanților Inspectoratului Școlar Sibiu, centralizarea p-rezenței se va face după încheierea probei, iar la ora 14.00 vor fi comunicate public datele.
Romgaz renunță la un perimetru de explorare din Marea Neagră
Societatea Romgaz, cu sediul central la Mediaș, a anunțat că renunță la unul dintre cele două perimetre de explorare din Marea Neagră, întrucât operațiunile de forare nu au avut rezultatul scontat.
”În urma rezultatelor obținute din operațiunile de explorare, Romgaz alături de partenerii săi intenționează să renunțe la perimetrul EX29 EST Rapsodia din Marea Neagră”, au anunțat reprezentanții companiei.
În consecință, partenerii au decis să notifice Agenția Națională de Resurse Minerale despre intenția de renunțare la executarea de operațiuni petroliere în perimetrul Rapsodia.
În momentul de față se derulează operațiuni de analiză a notificării partenerilor și de parcurgere a formalităților de finalizare a acordului petrolier care va înceta odată cu publicarea în Monitorul Oficial.
”Este firesc, deși nu de dorit, ca unele operațiuni de explorare să nu se soldeze cu rezultatele scontate. Face parte din specificul activității și este un risc asumat de către parteneri”, mai spun reprezentanții Romgaz.
Potrivit acestora, în cel de-al doilea perimetru deținut în Marea Neagră, Trident, operațiunile petroliere au condus la descoperirea a 30 miliarde metri cubi de gaze naturale și urmează cursul de analiză, interpretare și evaluare a descoperirii realizate.
Romgaz este cel mai mare producător şi principal furnizor de gaze naturale din România.
Compania este admisă la tranzacţionare pe piaţa Bursei de Valori din Bucureşti şi a Bursei din Londra (LSE).
Acţionar principal este statul român cu o participaţie de 70%.
Vița de Vie – concert aniversar cu ocazia a 20 de ani de la înființare
Cu ocazia a 20 de ani de la înființare, trupa Vița de Vie a susținut un concert la Arenele Romane în fața a 2000 de spectatori, iar alte câteva mii au putut urmări show-ul, acesta fiind transmis live pe dark-side.ro
În deschiderea spectacolului, de la ora 17,00, au concertat Arashai, Front, Anemic Disco și Relative, iar sărbătoriții au urcat pe scenă la ora 21:30, cu cea mai nouă piesă a lor — „Inimi surde” — single lansat cu o zi înaintea concertului.
„Bună seara, dragilor. Vița de Vie după 20 de ani. Am trăit să o vedem și pe asta. Vă mulțumim că ați ales să petreceți ziua de 20 februarie alături de noi. E un pic copleșitor pentru noi ce se întâmplă în seara asta, vă mulțumim că ați venit să ne vedeți. 20 de Vița de Vie înseamnă 20 de ani în care cinci băieți au încercat să facă terapie de grup și astăzi facem terapie de grup în fața a 1.800 de martori. Aceștia sunt cei mai frumoși ani din viața mea, 20. Adică fix jumătate din ea și multe, multe lucruri, prea multe pentru a fi spuse acum la microfon”, a afirmat Adrian Despot, solistul trupei, emoționat, pe scenă, în deschiderea concertului.
La finalul concertului, într-un moment surpriză, oferit de această dată de spectatori, publicul a început să le cânte „La mulți ani!” membrilor trupei Vița de Vie.
Înființată în 1996, formația a înregistrat primul demo în studioul lui Adrian Ordean, ocazie cu care a și fost botezată de către acesta cu numele de „Vița de Vie”. În 1997 lansează albumul de debut — „Rahova”.
Trupa, alcătuită din Adrian Despot (voce, chitară), Sorin Pupe Tănase (tobe), Cezar Popescu (chitară), Adrian Ciuplea (bas) și Mihai Ardelean (clape), a lansat până în prezent nouă albume: „Rahova” (1997), „Fenomental” (1999), „Lucky Nights Live” (împreună cu formația Timpuri Noi, 2000), „Exxtra” (2001), „Doi” (2002), „9704” (2004), „Egon” (2007), „Fetish” (2010) și „Acustic” (2013).
Sursa: agerpress.
„Trilogie Ionesco”, „Paquita” și „Anotimpurile” se joacă în martie la TBS
În luna martie, la Teatrul de Balet Sibiu, publicul sibian este întâmpinat cu trei spectacole din repertoriul clasic și neoclasic al teatru. Este vorba despre spectacolele de balet neoclasic „Trilogie Ionescu” și „Anotimpurile”, precum și spectacolul clasic „Paquita. Spectacolul „Trilogie Ionescu” a avut premiera la Teatrul de Balet Sibiu în anul 2009, TBS fiind singura companie de dans din România care are în repertoriu un spectacol inspirat de piesele de teatru scrise de Eugen Ionesco „Lecția”, „Scaunele” și „Rinocerii”.
Balerina și coregrafa neozeelandeză, Aleisha Gardner readuce pe scena TBS prima ei producție coregrafică : „Anotimpurile”, pe muzica lui Antonio Vivaldi, spectacol ce a avut premiera în data de 27 februarie 2013.
„Paquita” este un spectacol de balet clasic pe muzica lui Ludwig Minkus, după coregrafia originală a lui Marius Petipa. Adaptarea coregrafică a spectacolului de la Sibiu a fost realizată, în anul 2011, de către maestrul coregraf Florin Brîndușă.
„Trilogie Ionesco” este programat pentru data de 2 martie 2016 și spectacolele „Paquita” și „Anotimpurile” vor fi prezentate în data de 23 martie 2016. Toate spectacolele TBS au loc la Cercul Militar, cu începere de la ora 19:00.
Teatrul de Balet Sibiu a prezentat astăzi, 21 februarie 2016, la Centrul Cultural „Ion Manu” Otopeni ,spectacolele „Anotimpurile” și „Gală de Balet”.
În data de 11 martie, TBS prezintă la Sala Traube din Mediaș, la invitația Direcției Municipale pentru Cultură, Sport, Turism și Tineret Mediaș, spectacolul „Gală de Balet”. În Mediaș, biletele pentru spectacolul „Gală de Balet” pot fi cumpărate de la sala de spectacol.
Accident grav între Sibiu şi Cristian, două maşini s-au răsturnat
Accident grav pe panta Cristianului, două maşini s-au răsturnat. Şoferul unuia dintre autoturisme a fost rănit dar şi o femeie însărcinată, pasageră în maşina lui. Vinovat de producerea acestui accident este un bărbat de 84 de ani din Sibiu care pe urcare a tras stânga de volan şi a lovit cealaltă maşină care circula regulamentar pe banda a doua.
„Accidentul s-a produs e DN1 între Sibiu şi Cristian. Şoferul unei maşini care circula înspre Sibiu pe prima bandă de mers, pe urcare a pătruns pe ce-a de-a dua bandă şi a acroşat un alt autoturism care circula regulamentar. În urma impactului cele două autoturisme s-au răsturnat în afara părţii carosabile.” a declarat Elena Welter, purtător de cuvânt al IPJ Sibiu
Şoferul nevinovat, un bărbat de 36 de ani din judeţul Hunedoara a fost rănit uşor, deasemenea a fost rănită şi o femeie care se afla în maşina lui, o tânără de 27 de ani însărcinată în 14 săptămâni. „Echipajele SMURD au acordat îngrijiri medicale victimelor care au suferit multiple escoriaţii. Persoanele sunt conştiente şi nu a fost nevoie de intervenţia echipajelor de descarcerare.” a transmis ISU Sibiu
Clubul Sportiv Temerarul Sibiu a început înscrierile pentru copii, la judo
Clubul Sportiv Temerarul Sibiu a început înscrierile pentru copii, la judo, una din cele mai importante discipline ale României. Ramură sportivă în care elevii antrenaţi de Florin Bercean se vor duela cu gimnastica, scrima şi tenisul de câmp pentru a aduce cele mai multe medalii pentru ţara noastră la Jocurile Olimpice de la Rio. Antrenamentele vor avea loc în Sala din Cisnădie, str.Abatorului nr.2 (fosta fabrică Rehau). Programul este de luni până vineri între orele 18,30-20,30. Informaţii la telefon : Ionel Chioveanu – 0744 140 616 sau 0723 555 884
VIDEO: Trei tineri reţinuţi după ce au tâlhărit doi taximetrişti
O tânără de 19 ani împreună cu doi băieţi minori au tâlhărit doi taximetrişti în mai puţin de 24 de ore. Au fost însă prinşi la scurt timp de poliţişti. A avut loc o amplă acţiune de investigare la care s-au folosit şi câini special antrenaţi.
În ultimele două zile, doi taximetrişti au cerut ajutorul poliţiştilor după ce au fost tâlhăriţi de un grup de tineri, o fată de 19 ani şi doi băieţi minori, 16 şi 17 ani. Aceştia pretindeau că merg în localitatea Roşia însă pe drum îi ameninţau pe taimetrişti şi le luau banii, telefoanele dar şi alte bunuri de valoare pe care aceştia le aveau la ei. În urma acestor reclamaţii, poliţiştii au organizat o amplă acţiune de investigare iar în cele din urmă au reuşit să îi prindă pe hoţi. „În urma audierii victimelor, polițiștii au constatat că cele două tâlhării au fost comise de același grup de persoane, trei tineri care pretindeau că doresc să fie transportați din municipiul Sibiu în com. Roșia și care, pe traseu, amenințau, imobilizau și deposedau taximetriștii de bunurile pe care le aveau asupra lor, bani și telefoane mobile. Activităţile investigativ operative specifice au fost dublate de prezenţa poliţiştilor din cadrul Serviciului de Acţiuni Speciale şi de către cei din cadrul Centrului Chinologic „Aurel Greblea” din Sibiu. Au fost mărite efectivele de poliţişti aflate în teren, au fost audiaţi martori, vizionate imagini video de pe posibilul traseu al infractorilor şi au fost folosiţi câinii de urmă, astfel încât , în cursul nopții de 19 spre 20 februarie, s-a reușit identificarea și prinderea celor trei presupuși autori pe raza municipiului Sibiu.” a declarat Elena Welter, purtător de cuvânt al IPJ Sibiu
Tânăra de 19 ani este din localitatea Orlat iar cei doi băieţi minori împreună cu care aceasta acţiona sunt din Fofeldea. Toţi cei trei tineri au fost reţinuţi pentru 24 de ore şi urmează să fie prezentaţi în faţa instanţei cu propuenre de arestare preventivă. Ei sunt cercetaţi penal pentru tâlhărie.
VIDEO: Un copil de 14 ani lovit de o maşină, băiatul se afla în drum
Un copil de 14 ani a fost lovit de o maşină pe strada Oslo din Sibiu. Băiatul era împreună cu un prieten pe carosabil, aproape de axul drumului când o maşină de teren a trecut şi l-a lovit pe unul dintre ei. Copilul a căzut pe asfalt, iniţial a spus că nu este rănit însă ulteror a ajuns la spital cu fractură de gambă.
Accidentul a fost surprins de o cameră montată pe bordul unei maşini parcate. În imagini se vede cum unul dintre băieţi este lovit de autoturismul de teren şi cade la pământ. Şoferul maşinii a oprit imediat, băiatul i-a dat însă asigurări că nu a păţit nimic însă şoferul nu a plecat de acolo. În cele din urmă s-a dovedit că băiatul a fost rănit la picior. El avea dureri mari aşa că a fost chemată la ambulanţă care l-a transportat la spital. Băiatul de 14 ani are o fractură de gambă.
Dragostea care străbate timpul
Au zeci de ani de căsnicie la activ, au trecut împreună prin bune și rele, însă au rămas împreună, înfruntând toate obstacolele care le-au ieșit în cale de-a lungul timpului. Cum au reușit să păstreze o relație armonioasă, ce au învățat din experiențele pe care le-au depășit împreună, care este esența dragostei în căsnicie, dar și ce sfaturi le dau tinerilor, aflăm în luna destinată iubirii, din materialul de mai jos.
Liliana Maria și Ioan-Nicolae Popa s-au cunoscut pe vremea studenției, iar în urmă cu 53 de ani s-au căsătorit imediat ce au terminat facultatea. Privind în urmă, spun că înțelegerea, înțelepciunea, liniștea și răbdarea sunt cuvintele cheie în care și-au împletit anii de căsnicie.
Liliana Maria Popa:
Ne-am cunoscut din întâmplare. Studenţi fiind, stăteam înghesuiţi la coadă ca să ne luăm bursele. N-aveam nici unul dintre noi bursă normală, doar burse de merit, eu, pentru că eram fiică de preot, el pentru că salariile de dascăli ale părinţilor lui depăşeau plafonul prescris. Am terminat facultatea, ne-am căsătorit şi am fost repartizaţi în învăţământ, la Răşinari. Nu ne-a fost uşor; n-aveam de nici unele, părinţii nu ne prea puteau ajuta…Perioada însăşi era dificilă. Răşinariul fiind sat de munte, nu avea CAP, dar eram purtaţi cu zilele prin sat, să lămurim oamenii să se înscrie în întovărăşirea agricolă. Fără înţelegere şi fără să ne ajutăm unul pe altul, n-am fi scos-o la capăt.
Au trecut de atunci 53 de ani. Au fost şi bune şi rele, ca la toată lumea. Sfaturi nu prea pot să dau. Cred că e esenţială comunicarea, încrederea reciprocă, dorinţa de face în aşa fel încât celuilalt să-i fie bine, să găseşti o vorbă bună când are nevoie de ea. Îmi vine în minte o vorbă a lui Octavian Paler: „Iubeşte-mă când merit cel mai puţin, pentru că atunci am cea mai mare nevoie de dragostea ta!”.
În germană se spune „soţul/soţia meu este cea mai bună jumătate a mea”. După zeci de ani de viaţă în comun, eu pot spune că înţelepciunea şi răbdarea soţului meu au fost pilonul pe care s-a sprijinit întreaga noastră căsnicie. Şi, să nu uit, umorul, pe care am învăţat să-l apreciez!
Ioan-Nicolae Popa:
Cine sunt eu, boţ de lut, ca să mă încumet a da sfaturi celor tineri, care de fapt, nici nu mi le cer, sătui find ei şi de poveţe şi de povăţuitori!? Da, am adunat în spinare 75 de ani (plus vreo câteva luni!) dar nu mă simt în măsură să desluşesc miracolul numit „căsnicie”. Îl numesc „miracol” pentru că el decurge din voinţa Creatorului, oamenilor revenindu-le datoria de a căuta modalităţile de împlinire a acelei voinţe. Cum pot găsi un bărbat şi o femeie acele modalităţi? Nu ştiu şi nici nu pot să ştiu cum se poate produce armonizarea a două universuri atât de diferite pentru a alcătui un întreg indestructibil, care să nu cedeze la presiunea atâtor de multe şi de felurite încercări pe care viaţa li le scoate în faţă. Dacă aş şti, nu aş scrie aici, aş fi vedetă de televiziune, guru ori mai ştiu ce bidiganie faimoasă în întreaga noastră galaxie, poate şi în altele. Ştiu doar că a face pasul într-o căsnicie nu este o joacă. Ştiu că promisiunea de a-i fi cuiva alături „până la moarte” nu trebuie să fie o vorbă goală şi m-am convins că, dacă cei doi nu sunt capabili să depăşească orgoliile exacerbate, dacă nu ştiu să renunţe la ambiţiile infantile şi dacă nu pot să aprecieze cum se cuvine calităţile tovarăşului de viaţă, existenţa cuplului este şubredă, mincinoasă şi dominată de frustrări. Şi mai ştiu că satisfacţia mea în viaţa de familie s-a datorat faptului că soţia mea a ştiut să asigure climatul de linişte, de împăcare şi de mulţumire pe care nu-l simţi decât ACASĂ. Oare aici se regăseşte şi ceea ce, îndeobşte, numim DRAGOSTE?
La începutul acestui an, Silvia și Ilie Agîrbiceanu au împlinit 50 de ani de căsnicie, aniversând „nunta de aur”. S-au cunoscut „la dans”, în vara anului 1965, dar în ciuda deceniilor întregi care au trecut de atunci, dragostea le-a rămas la fel de vie, astfel încât domnul Ilie mărturisește, cu mâna pe inimă: „dacă aș fi tânăr, tot pe Silvia aș alege-o”.
Înțelegerea și iubirea au fost cele care ne-au ajutat să răzbatem în timp. Ne-am străduit să avem copii devreme, să îi creștem cu înțelegere părintească și iubire, așa cum ne-am înțeles amândoi când am spus atunci, la sfat, să ne ajutăm la greu, la boală, până când avem zile. Tinerilor le doresc să fie înțelegători, să aibă răbdare, să fie amabili cu doamnele, să-și iubească partenera, să o ajute în clipele grele și să nu uite de biserică și de Dumnezeu. Celor care vor să se căsătorească le recomand să își studieze viitoarea soție, să aibă răbdare, să vadă ce probleme are, dacă poate să o ajute, dacă se pot înțelege amândoi, să vadă dacă sunt pe aceeași lungime de undă. Eu cred că trebuie să fii sărac în suflet, nu pentru avere. De aceea le-aș spune băieților să nu se arunce la fete cu avere mare că s-ar putea să aibă mai mult de pierdut, fiind toată viața un întreținut. E bine să aibă și ea, dar mai bine să fii tu, ca bărbat, că tu ești stâlpul, trebuie să îți întreții familia, părinții, bunicii, așa cum e rânduit în lume. Să fie harnici, muncitori, să nu se codească. La început e mai greu, toți vor bani mulți dacă se poate dintr-o dată, dar nu e chiar așa. Și noi am fost săraci, am pornit de la salarii mici și dacă adunam tot ce aveam, intra într-o valiză. Am pornit însă încet și am reușit apoi în viață, căci dacă e înțelegere și iubire se trece peste tot.
Tot timpul am apreciat la soția mea că era o femeie care nu exploda chiar așa din orice, mai greșeam, mai întârziam la o bere, la un fotbal, dar ea a fost înțelegătoare, știam că nu-i convine, dar am venit cu o floare, cu o vorbă bună și m-a iertat. Și ca să fie toate și mai bune, când cumpăram ceva, ea avea tot timpul ultimul cuvânt, ce-i plăcea ei, îmi plăcea și mie. Ea a reușit să se impună prin felul ei de a fi, a muncit tot timpul, a fost ambițioasă, s-a ocupat de copii. În plus, a fost un bun contabil, a știut să drămuiască fiecare leu. 50 de ani a făcut tot ce-a putut, a fost pentru casă, pentru copii și pentru mine personal, a știut să ne aprecieze gusturile și plăcerile și pot să spun că dacă aș mai fi o dată tânăr, tot pe Silvia aș alege-o.
Silvia Agîrbiceanu
Soțul meu a fost totdeauna liniștit, blând, nu era agresiv, mă înțelegea întotdeauna când îi spuneam ce ne trebuie, cât e de greu, ce avem nevoie. Era foarte sufletist. Nu s-a întâmplat niciodată ca atunci când eu greșeam ceva, el să vrea să se răzbune. Chiar dacă ținea în el, tăcea. Cred că o tânără soție trebuie să fie înțelegătoare, să îi înțeleagă și pe bărbați când au probleme, iar ele să își continue activitățile în casă, să fie o bună gospodină, o bună mamă și o bună soție. Dacă o femeie nu își înțelege soțul atunci când are nevoie și îl repede, sigur că încep discuțiile. Când îl vede că e supărat, nervos și vrea să se agite, ea e bine să încerce să tacă, să aplaneze discuția și când se liniștește să îi spună ce e bine și ce e rău. O femeie trebuie să fie de casă, mamă și soție pentru soț, și atunci toate decurg de la sine dacă e înțelegătoare. E mare rata divorțurilor în prezent, pentru că acum femeile își impun că numai ele au dreptate și vor totul, începând de la o haină până la o distracție. Iar dacă soțul nu-i face toate voile, gata, nu mai e un soț bun. Ele nu se gândesc că așa, ca soție, trebuie să suporți și să te gândești că este o limită ca să poți să supraviețuiești. Nu e totul numai pentru tine, e și pentru bărbat, trebuie să te gândești la amândoi și după ce vin copiii să te gândești și la ei. De asemenea, consider că atunci când o tânără își alege soțul, trebuie să țină cont ca acesta să fie amabil, să aibă un suflet bun, să își dea seama că este pentru a forma un cămin. Dacă e un om care crede numai în distracții, în plimbări sau în plecări prin străinătate, e mai greu, toate au o limită. Căsnicia este pentru viitor, nu numai pentru distracție. Căsnicia este, într-adevăr, la bine și la rău.
Marcela și Nicolae Tudosoiu s-au cunoscut în 1965, când aveau 18 ani, respectiv 21 de ani, în gara din Copșa Mică. Au fost o vreme împreună … după care drumurile li s-au despărțit. Doamna Marcela s-a căsătorit și s-a mutat în Timișoara, iar domnul Nicu, de asemenea, s-a căsătorit și a devenit polițist. S-au reîntâlnit după 13 ani, când ea era singură în urma divorțului, iar lui îi murise soția, ambii având câte doi copii, o fată și un băiat. În anul 1983 s-au căsătorit, iar povestea lor de iubire continuă să meargă mai departe.
Marcela Tudosoiu
În primul rând, într-o căsnicie trebuie să te suporți unul cu altul. E mare lucru acesta. Noi, având 4 copii, dacă nu eram niște oameni ponderați, și, cum zicea moșul meu, „cu frică de Dumnezeu și rușine de oameni”, nu cred că răzbeam, pentru că a fost o căsnicie foarte grea. Cel puțin la început, până când au crescut copiii mai mari și fiecare și-a văzut apoi de rostul său. Din fericire, copiii noștri s-au înțeles ca niște frați din prima, niciodată nu au existat între ei discuții. Și acum sunt ca frații, niciodată n-au făcut distincție între ei, unii față de alții.
În orice cuplu mai există probleme. Și la noi, faptul că soțul avea un serviciu aproape non stop, iar eu trebuia să fiu mereu cu copiii acasă, poate se mai creau probleme. Mi se mai părea și mie că vine târziu în noapte sau stă mai mult, însă am trecut peste astfel de situații, am mai discutam, am mai vorbit și am depășit. Pot să vă spun că ne-am înțeles, nu bine, foarte bine și am fost un cuplu exemplar. Peste tot eram invidiați, toți colegii ne întrebau – dar voi ce faceți, cum de sunteți așa de bine împreună? Bunica mea le spunea deseori fetelor: lăsați unul după altul. Deci, acesta a fost un dicton la mine și am văzut și la părinții mei, cum tot timpul, ori maică-mea, ori taică-meu aplanau. Aceasta este cheia. Soții trebuie să țină foarte mult unul la altul, să treacă peste toate problemele din ziua de astăzi. Când ne-am căsătorit noi, nu erau atâtea atracții și pot să spun că am avut o căsnicie fericită. Sper să ne ajute Dumnezeu până la ultima suflare.
Nicolae Tudosoiu
Eu cred un lucru foarte important. În primul rând, orice căsnicie trebuie să se bazeze pe dragoste. Dacă nu există acest sentiment nu văd cum un contract, că practic e un contract civil, o înțelegere înter doi parteneri să ființeze și să reziste în timp, pentru că nu există suportul. Nu poți merge înainte. Greutăți, în orice căsnicie, în orice viață există, indiferent că ești singur sau cu cineva, dar atât timp cât ai plecat la drum din dragoste împreună și dacă acest sentiment îl întreții și există, toate lucrurile se rezolvă , adică, cum? Există posibilitatea ca rațiunea să învingă și să treci peste toate nimicurile și greutățile care în final nu sunt lucruri esențiale, sunt duiscuții care care pornesc de la nimic aproape. Și mergând înainte, ai posibilitatea să întărești relația. Important într-un cuplu este întotdeauna ca atunci când apar discuții să existe posibilitatea, indiferent care, dar unul dintre cei doi, să cedeze și să o ia de la început. Pentru că dacă se vor ține fiecare pe poziție cu ideea lui, cu părerea lui, conflictul nu se aplanează.
Dacă te gândești că ai plecat la drum din dragoste în mod obligatoriu știi că orice conflict se poate aplana, orice neînțelegere își găsește o rezolvare. Și de regulă rezolvările sunt foarte simple, îți dai seama că totul a fost aproape degeaba, dar probabil așa trebuie să fie, sunt hopuri, sunt greutăți. Însă, dacă în momentele în care sunt conflicte, îți reamintești momentele pozitive pe care le-ai avut în căsnicie și în viața trăită împreună, atunci vei trece obligatoriu peste orice. Și mai este nevoie și de recreere, să mai pleci de acasă. Eu când stăteam acasă, erau foarte multe probleme ce trebuiau rezolvate, astfel încât, cum aveam posibilitatea, mai plecam și mai ieșeam, pe la un restaurant, pe la curmătură. Principalul sfat este ca, dacă ai plecat din dragoste, să menții dragostea și să o hrănești, să existe până unul dispare fizic, altă soluție nu văd. Eu am menținut dragostea simplu: n-am lăsat-o să moară.
Dan Popescu: România, slabă economic – o veritabilă hemoragie a ignoranței ( partea I)
Potrivit ultimelor statistici, economia României a înregistrat în 2015 o creștere economică de 3,7% față de anul 2014.
Cu toate acestea, pe harta economică există numeroase puncte negre, un risc crescut menținându-se în viitor pe fondul crizei forței de muncă, al slabei atrageri a fondurilor europene, cât și al numărului redus de salariați raportat la numărul pensionarilor. Despre intens controversata lege a dării în plată, despre realitățile, duritățile și speranțele economiei românești, cât și despre amenințarea unei noi crize mondiale, vorbește prof.univ. dr. Dan Popescu.
De ceva vreme, se tot discută despre Legea Dării în Plată în România, o lege ce le-ar permite celor care își cumpără o locuință cu credit ipotecar, să o returneze băncii când nu mai pot plăti ratele. Considerați că este oportună această lege la momentul actual?
Proiectul, încă, al „Legii Dării în Plată” – ce urmărește să reglementeze (textual) „dreptul debitorului de a stinge integral creanța și accesoriile sale, izvorând dintr-un contract de credit, prin transmiterea către creditor a dreptului de proprietate asupra bunului imobil ipotecat în favoarea creditorului” – a generat și generează discuții, comentarii, negări – este drept, de multe ori parțiale –, completări, amendamente, etc. Și nu puține. Chiar președintele Klaus Johannis a cerut reexaminarea lui. Eu cred că trebuie menținut scopul social al legii: să-i privească pe cei care și-au făcut, ca persoană fizică, o casă pentru a locui în ea și nu pe cei care au făcut locuințe ca o afacere, pe dezvoltatorii imobiliari. Altminteri, situația băncilor se poate complica, riscul operațiunii bancare respective fiind preluat, în bună parte, de ele. Or, riscul trebuie împărțit cu clienții. Legea trebuie să se refere, în principial și în fapt, la cei care au probleme reale. Să nu uităm că băncile dau credite din banii pe care îi atrag de la deponenți, or aceasta nu e de joacă, se poate vădi, după caz, riscul de neplată, se poate accentua riscul de dezechilibru bancar etc. Mai departe, o aplicare retroactivă a legii comportă argumente „pro” și „contra”. Eu nu am destule elemente să mă pronunț în acest sens, dar cred că trebuie să prevaleze caracterul declarat al legii: cel social. În aceeași direcție ar putea interveni și „pragurile”, tocmai pentru a putea fi ajutați „cei care au cu adevărat nevoie, nu cei care s-au îndatorat pentru terenuri, mai multe case sau dezvoltări imobiliare”, cum menționează reprezentanții BNR. Oricum, pozițiile mi se par constructive și sper să fie bine pentru toți, inclusiv pentru dezvoltatori.
Ce impact estimați că ar avea această măsură legislativă asupra economiei, ținându-se cont de faptul că vor fi afectate o serie de sectoare conexe, gen constructorii, producătorii de materiale de construcții?
Prin toate cele arătate, cred că ar avea de câștigat economia națională, un scop ce se impune. Nu ar pierde nici sectoarele din amonte – respectiv activitatea de construcții, producătorii de materiale de construcții, etc. – iar în aval s-ar mai relaxa câte ceva din problema locuințelor. Firește că trebuie corelat și cu prevederile Programului „Prima Casă”, care a avut și are succes. Oricum, chestiunea nu este deloc simplă…
Care credeți că ar fi cea mai eficientă formulă prin care să poată fi protejată atât populația pentru situațiile de risc, cât și stabilitatea sistemului bancar?
Nu am toate datele necesare să mă pronunț astfel, sunt specialiștii nemijlociți ai domeniului ce o pot face. Eu, repet, cred că este esențială conservarea scopului social al Legii. Anumite categorii de oameni să beneficieze de Lege, iar băncile să nu riște prea mult. Nu cred că ar fi vorba de „o răzbunare a băncilor” din perspectiva modificărilor solicitate… Oricum, nu de puține ori băncile au avut de câștigat doar ele în relațiile cu clienții. Să ne amintim de „dobânda real pozitivă” din anii 1990, ce le permitea să crească mereu rata dobânzii la credite peste rata de inflație, enormă în acea vreme. Mulți dintre cei ce au luat credite atunci, uneori deloc atenți – nici nu era cultura necesară astfel –, au avut imens de pierdut prin „tehnologia” bancară arătată. Să mai amintesc de practici ale băncilor americane – dar și din Europa, Franța, ș.a. – în 2007-2008, care au rostogolit pierderile, generate de acordarea multor credite neperformante, spre bugetul federal, spre buget, băncile fiind astfel înlesnite tocmai de buzunarul clienților de rând, al contribuabililor în general? Chestiunea se vădește stranie cu atât mai mult cu cât licențiați de la băncile respective, „marii lor diriguitori”, au beneficiat de salarii compensatorii de milioane și milioane de dolari, de euro. Nu cred că a fost corect față de oameni, și americanii sau francezii au sesizat asta. Acum, la noi, să fie, dar, riscul împărțit. De altfel, „Socialul” prevalent, în atenția băncilor nu este un fapt nou. Dacă am putea, l-am întreba pe marele F.W. Raifaissen, pe marele L. Erhard. Și ar sprijini ideea. Ar sprijini-o și românii Ștefan Zeletin, autorul celebrei lucrări „Burghezia română”, dar și Vintilă Brătianu sau Mihail Manoilescu, cel mai mare economist român recunoscut în afara țării, mort în pușcăriile comuniste. Nici chiar americanul Milton Friedman, libertarian convins, nu s-ar da înapoi…
Probleme au început să apară în ultima perioadă pe piața forței de muncă. Angajatorii se plâng că afacerile le sunt amenințate, întrucât găsesc tot mai greu mână de lucru. Pe de o parte, milioane de români au plecat la muncă în străinătate, iar, pe de altă parte, cei rămași în țară sunt foarte slab pregătiți, nereușind să își ia nici bacalaureatul. Ce soluții vedeți la acest capitol?
Întâi, problemele pe piața forței de muncă nu au apărut doar în ultima perioadă. Ele sunt demult și provin, în parte, și din timpul dinainte de 1990: posturi numeroase, de multe ori slab încărcate. Căderile majore din industrie, din economie, de mai apoi, mai ales în condițiile devalizărilor cunoscute, ale escrocheriilor și pungășiilor intervenite în privatizarea și gestiunea firmelor, fără implicarea pozitivă a unor instituții ale statului, ci dimpotrivă, și ca urmare creșterea masivă a șomajului, au generat plecări esențiale „afară”. În general ale unor oameni bine pregătiți, iar în țară a rămas, tot în general, ceea ce este. Cu urmările cunoscute. Nu cred că există o altă soluție decât cea a „re”-urilor: „reindustrializare”, „relansare economică”, dezvoltare, politici publice potrivite, obținând importante resurse și prin obturarea corupției, recuperarea imenselor sume de bani furați și învestirea lor în economie.
Desigur, totul în condițiile unei bune pregătiri profesionale, în ton cu cerințele pieței, ale unei reconversii reale pentru forța de muncă, după caz, ale unor reușite de integrare în marile lanțuri internaționale de producție. Nu suntem singuri nici în țară, nici în UE, nici în Europa, nici în lume. Sunt și alte reguli decât în urmă cu 30 sau chiar 10 ani. Chiar dacă vorbim de întreprinderi mici și mijlocii. Să urmăm exemplul european, chiar al cooperației europene – de tip german, francez, belgian –, cel al competitivității și, desigur, al unor lanțuri internaționale de succes, cu rezultate profitabile pentru toți. Nu sunt, însă, suficiente, doar bunele intenții, trebuie să și știi, să poți. Competiția e dură.
Diverși analiști externi susțin că în curând va veni o nouă criză mondială. Când estimați că va lovi România și ce putem face pentru ca efectele sale să fie cât mai puțin resimțite?
Nu doar „diverși analiști externi” se referă astfel, ci și unii profesori români din domeniu. Este drepr, puțini. Și nu este vorba neapărat de o nouă criză, ci de confirmarea, poate dezvoltarea, celei vechi… Avem, actualmente, de-a-face cu un sindrom care pune în pericol civilizația noastră pe Terra: o criză climatică și de mediu, poluarea în fapt și supraîncălzirea Terrei, cu marile lor efecte nocive: inundații și cataclisme tot mai dese. O criză financiară evidentă generată cu precădere de exacerbarea speculației, destul de mlăștinoasă, și marginalizarea producției. O criză a energiei, vrem nu vrem. O criză de identitate umană și națională. O criză a păcii, cu războaie locale, uneori fratricide, dar și cu posibilitatea, din păcate, a unor conflicte militare mai ample. Riscul reactivării „războiului rece”. O criză alimentară ce se prefigurează dură și care ne bate insistent la ușă. Conflicte religioase acutizate, fundamentaliștii care taie capete, terorismul desfășurat la scară globală. Criza migrației: o populație care fuge de moarte și mizerie… Câți bani ar putea costa rezolvări în acest sens? Imens, inimaginabil chiar… Ca un detaliu, energetic, pe ciclu lung de producție, avem de-a-face cu o criză cu debut brusc la începutul anilor 1970 și cu final odată cu izbânda economică ca prețuri, a noilor energii, spre anii 2030. Când se va intra fatal, după puțin timp, într-o altă criză, desigur, după o anume perioadă de înviorare și avânt. Și este vorba doar de energie. Am putea continua…Crizele au fost și sunt. Problema este amploarea lor și politicile anticriză, care să le facă să nu ne copleșească, să le facă suportabile…
Unde se află România astfel? Slabă economic, cu o putere de decizie relativ subțire la multe niveluri – să sperăm, totuși, în noua etapă –, cu marile ei probleme economice, sociale, culturale – o veritabilă hemoragie a ignoranței – suntem, încă, „mititei”. Este drept, cele mai multe chestiuni pot fi examinate astfel doar la nivel global. Contează, firește, și „picăturile”… Dar analizele corecte, dincolo de mari interese internaționale punctuale? Îmi vine greu să cred că sunt foarte des încurajate. Până unde se va întinde coarda? Îmi vine, deasemenea, greu să cred că se poate întinde mult mai mult. Ce urmează? Nu știu, nu știm, dar cred că nu teribil de bine. Avem copii, nepoți. Ce le lăsăm, ce le pregătim? În țară și în lume? Suntem cetățeni români, dar și cetățeni europeni, suntem și cetățeni ai Terrei. Cu ce folos dar și cu ce obligații?
Oricum, rata modificărilor spre rău este, cred, mai mare mult dacât rata naturală. Întotdeauna Pământul „s-a mișcat”, mereu „se mișcă”. Acum, însă, avem prea puțină pâine și prea mult circ… Din păcate, răspunsurile sunt, încă, prea generale, mai mult de bun simț și nu de fapt, ca atare. Trăim într-o lume financiară și financiarizată foarte dură. Este acesta un punct de care, neapărat, trebuie ținut seama. Imensele, morbidele discrepanțe între cei foarte bogați, puțini, și cei săraci sau foarte săraci, tot mai mulți, sunt bombe cu mare putere de explozie. Nu întotdeauna explozie întârziată. Într-o lume cu multe orori, să facem apel la marea înțelepciune a Papei dar și a altor capi ai bisericii creștine…
Am publicat, nu de mult, pe o rețea internațională de mare prestigiu, o comunicare a mea la Institutul Național de Cercetări Economice din București: „Căderea Romei și decăderea actualei noastre civilizații, un proces repetitiv?” Am ridicat, practic, doar un colț al cortinei. Da, este vorba de un proces repetitiv. Cum îl dominăm, cum îl derulăm, cum prevenim ce nu dorim? Nu doar oamenii de știință, cercetătorii, ci și oamenii politici au de lucru. Apropo, noi cum plătim oare medicii, profesorii, chiar și biologii, fizicienii, inginerii, economiștii, etc.? Rău, în schimb am privilegiat demnitarii și politicienii. Nu zic că nu era necesar, dar… Să ne amintim de celebra „Parabolă” a lui Claude-Henri, conte de Saint-Simon…
Reușim împreună
Am bucuria, în această perioadă, de a fi înscrisă într-o cursă care, pe cât mă onorează, pe atât mă obligă să rămân vocea celor care au nevoie, dar pe care nu-i poate auzi nimeni. Am fost nominalizată să reprezint județul Sibiu la secțiunea „Jurnalistul anului” în domeniul asistenței sociale, la Gala Națională a Excelenței în Asistență Socială 2016. În competiție au fost selectați 48 de jurnaliști din întreaga țară, iar în această etapă are loc un vot online, care se va închide în seara zilei de duminică, 21 februarie, la ora 23.59. Numai 3 jurnaliști, care vor primi cel mai mare număr de voturi din partea publicului, vor merge în marea finală din 14 martie, un juriu format din specialiști urmând să desemneze, la acea dată, câștigătorul. Dacă ați apreciat articolele sociale pe care săptămână de săptămână vi le aducem în casele dumneavoastră, mă puteți susține și dumneavoastră cu un vot pe site-ul http://gala.cnasr.ro/index.pl/premiul_pentru_jurnalism5
Vă mulțumesc tuturor celor care deja m-ați votat pe parcursul acestei săptămâni, rezultatele parțiale înregistrate până vineri, plasându-mă pe poziția a doua.
Indiferent de rezultat, în calitate de redactor-șef al ziarului Sibiu 100%, vă sunt recunoscătoare, alături de întreaga echipă redacțională, pentru cooperarea, simpatia și încrederea pe care le aveți față de această publicație.
„Fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume,” spunea înțeleptul Gandhi, iar împreună, consider că avem puterea să schimbăm mentalități, realități și să facem lucrurile să se întâmple. Ați arătat-o pe parcursul anului trecut, când ați fost alături de noi în campaniile prin care am ajutat familii și copii fără sprijin material să aibă o viață mai bună, am salvat adăpostul de noapte de la desființare, am militat pentru ca elevii de la Palatul Copiilor să își desfășoare cursurile într-un loc mai sigur, am susținut petiții pentru diverse situații de criză, am sprijinit cauze umanitare precum construcția unui spital al copiilor bolnavi de cancer ori am tras un semnal de alarmă asupra problemelor generate de consumul excesiv de alcool, prin campania „Alcoolismul, o problemă de sănătate publică în România”. De asemenea, prin campania „Produs în Sibiu”, inițiată de ziarul nostru, ne-am dorit să conștientizăm fiecare sibian cu privire la impactul direct pe care îl are asupra vieții sale faptul că susține economia locală prin cumpărarea produselor fabricate de firmele sibiene.
Implicându-ne social, avem șansa să primim mult mai mult decât dăm, străduindu-ne să nu uităm vreodată cuvintele lui Edmund Burke: „Pentru ca răul să triumfe este suficient ca oamenii buni să nu facă nimic”.
