Thaer Bawab este jucătorul Stelei. Iordanianul a semnat cu roş-albaştri pe doi ani de zile şi se va alătura lotului condus de Laurenţiu Reghecampf, din Turcia. Informaţia a fost confirmată de către patronul bucureştenilor, la gsp.ro. Bawab completează lista foştilor componenţi ai Gazului Metan care au ajuns în ultimii ani de zile la echipa din Bulevardul Ghencea, după fundaşul Paul Pârvulescu şi mijlocaşul Aymen Tahar. În 2015, Bawab a marcat 3 goluri pentru CSU Craiova.
Încă un fost gazist la Steaua! Thaer Bawab a semnat pe doi ani cu roş-albaştri
CSU Sibiu primește vizita celor de la BCM Pitești
Baschetbaliştii sibieni revin în Sala Transilvania după aproximativ o lună de la ultimul meci, împotriva rivalilor de la Universitatea Cluj (66-65). Astăzi, Calotă şi compania vor primi replica lui BCM U Piteşti, formaţie la care a jucat ultima oară căpitanul galben-albaştrilor. Meciul va începe la ora 18,00 şi nu va fi televizat. În tur, formaţia lui Dan Fleşeriu s-a impus la Piteşti cu scorul de 80 la 76. ”Pentru noi fiecare meci este important. Meciul cu Piteștiul va fi unul dificil și crucial. O victorie ne poate ajuta să ne menținem acolo sus, unde ne dorim să fim. Piteștiul a schimbat antrenorul, iar lucrul acesta, de obicei, creează un șoc în cadrul echipei. La ei s-a dovedit a fi un șoc pozitiv, în privința jocului echipei, după părerea mea. Jucătorii au început să presteze din ce în ce mai bine, așa că ne așteaptă un meci foarte greu. Campionatul este foarte strâns, așa că fiecare meci este dificil, chiar crucial, iar fiecare victorie sau înfrângere contează. Există presiune, dar, cu sigurnață, vom face față și sper să facem o figură bună și să câștigăm”, a declarat liderul „vulturilor”, Octavian Popa Calotă.
Sibianul Daniel Natea, al doilea sportiv al judeţului Dâmboviţa pe anul 2015
Daniel Natea nu a reuşit să îşi menţină „coroana” de cel mai bun sportiv al judeţului Dâmboviţa şi în 2015. Judokanul născut în Sibiu a fost întrecut de luptătoarea Maria Cioclea. Astfel, colosul din oraşul de pe malul Cibinului a trebuit să se mulţumească cu locul secund în ierarhie. Clasare deosebită, în ciuda faptului că se află un loc mai jos în clasament faţă de finele lui 2014. În 2015, Daniel Natea a câştigat Openul României şi Cupa Europeană, a cucerit medalia de argint la Openul European. El a reprezentat România la Campionatul Mondial şi la Jocurile Europene, a terminat pe locul 7 Grand Slam-ul de la Paris şi s-a oprit în optimi la Grand Prix-ul de la Abu Dhabi.
Daniel Natea este legitimat la CSA Valleriana. El este pregătit de Iulian Crăciun. Natea a fost iniţiat în judo-ul de performanţă la Sibiu. Loc unde a fost antrenat de Ionel Chioveanu şi Octavian Creţu.
Patru sibieni în „Tribuna de Onoare a Nataţiei Româneşti” : Dumitru Popoaie, Ruxandra Hociotă, Carmen Bunaciu şi Anca Miclăuş
Patru sibieni au intrat definitiv în „Tribuna de onoare a nataţiei româneşti”. Este vorba despre antrenorul Dumitru Popoaie (sărituri în apă) şi sportivii Anca Groza Miclăuş (înot), Ruxandra Hociotă Cherecheş (sărituri în apă) şi Carmen Bunaciu (înot). Ei au fost incluşi în acesta la Gala Nataţiei, cu ocazia împlinirii a 85 de ani de existenţă a Federaţiei Române de Nataţie şi Pentatlon Modern.
Dumitru Popoaie este tehnicianul numărul I al săriturilor în apă din Sibiu. În anul 1981, sportiva sa, Ruxandra Hociotă a reuşit cel mai important rezultat al acestui sport în oraşul nostru, medalia de bronz la Jocurile Mondiale Universitare. Asta, la un an după ce Hociotă şi Popoaie au fost prezenţi la Jocurile Olimpice de la Moscova.
Carmen Bunaciu este sportiva care a adus prima medalie la Campionatul Mondial din istoria înotului românesc. Ea a terminat pe locul al treilea la Guayaquil (1982). Pe lângă acest lucru, Bunaciu a cucerit 5 medalii de aur, 3 de argint şi 2 de bronz la Jocurile Mondiale Universitare, trei bronzuri europene (Jonkopping 1977, Split 1982 şi Roma 1983), 70 de titluri de campioană naţională, peste 100 de recorduri naţionale şi s-a clasat pe trei ori pe locul al patrulea la Jocurile Olimpice (Moscova şi Los Angeles). Drept urmare a rezultatelor şi a contribuţiei avute în domeniul nataţiei, Carmen Bunaciu a primit placheta de Maestru Emerit al Sportului.
Înotătoarea Anca Groza Miclăuş s-a remarcat în disciplina sa prin medalii la Jocurile Universitare, şi prin recorduri naţionale.
Evenimentul s-a desfăşurat la Bucureşti, în 20 noiembrie. Manifestarea a adus faţă în faţă gloriile României la înot, sărituri în apă şi pentatlon modern. Sportivii au fost premiaţi, şi au primit o plachetă care să le amintească întotdeauna de acest moment. Diana Mocanu şi Camelia Potec, a doua, actualul preşedinte al Federaţiei de Nataţiei, au fost în topul listei pentru cei mai buni sportivi all-time, iar la antrenori, tehnicienele acestora, Laura Sachelarie şi Doina Sava. La premiere au fost prezente nume mari din sportul românesc precum Gabriela Szabo, Alina Dumitru şi Helmuth Duckadam. De asemenea, acţiunea s-a bucurat de prezenţa lui Ovidiu Ioaniţoaia.
Start lansat pentru băieţii lui Alexandru Rubint! Victorii convingătoare cu Piteştiul şi Bucureştiul
Prima zi din faza turneului semifinal desfăşurat în Sala de la Şura Mare le-a priit băieţilor lui Alexandru Rubint. Galben-albaştri au avut un start lansat,
şi au câştigat ambele meciuri avute. Totul, într-o manieră convingătoare. Ei i-au învins de dimineaţă pe adversarii de la LPC CSU 2 Piteşti, scor 93 la 39, şi în această seară, pe oponenţii de la CSŞ 4 Bucureşti, scor 92 la 42. Pentru formaţia U14 a CSU Sibiu urmează şi mâine alte două partide, în compania celor de la ACS Târgu Mureş şi CSŞ Târgovişte.
Programul este următorul :
16 IANUARIE 2016
08:30-10:15- ABC Laguna Bucuresti – CS U Mobitelco Cluj Napoca
10:15-12:00- LPC CSU2 Pitesti- ACS Dan Dacian Bucuresti
12:00-13:45- CSS NR.4 Bucuresti- CSS Targoviste
13:45-15:30- CSU Sibiu- ACS Gladius Targu Mures
15:30-17:15- ACS Dan Dacian Bucuresti- CS U Mobitelco Cluj Napoca
17:15-19:00- ABC Laguna Bucuresti- CSS NR.4 Bucuresti
19:00-20:45- ACS Gladius Targu Mures- LPC CSU2 Pitesti
20:45-22:00- CSS Targoviste- CSU Sibiu
17 IANUARIE 2016
08:30-10:15- CSS NR.4 Bucuresti- ACS Dan Dacian Bucuresti
12:00-13:45- CSS Targoviste- ABC Laguna Bucuresti
13:45-15:30- CS U Mobitelco Cluj Napoca- ACS Gladius Targu Mures
Un bărbat a murit strivit de un copac, la Dârlos
Un bărbat de 73 de ani din localitatea Dârlos, județul Sibiu, a murit, vineri, după ce a fost lovit în cap de un copac pe care un consătean aflat sub influența băuturilor alcoolice îl tăia, polițiștii deschizând dosar penal pentru ucidere din culpă.
Purtătorul de cuvânt al Poliției Județene Sibiu, Elena Welter, a declarat, vineri, că un bărbat de 73 de ani din localitatea Dârlos a decedat după ce a fost lovit în cap de un copac.
”Copacul era tăiat de un bărbat de 52 de ani care acum este cercetat pentru ucidere din culpă”, a declarat Elena Welter.
Potrivit anchetatorilor, cei doi bărbați nu plecaseră împreună la tăiat de lemne, iar bărbatul care a decedat era doar în trecere prin zonă. În cădere, copacul tăiat l-a lovit direct în cap, iar medicii sosiți la locul accidentului n-au mai putut decât să constate decesul.
Polițiștii au mai stabilit că bărbatul care tăia lemnul se afla sub influența băuturilor alcoolice.
Cazul este în continuare investigat de poliţiştii de la Investigaţii Criminale Mediaş:
Școala Finlandeză, lansată oficial la Sibiu
O școală privată în care elevii vor învăța materiile prevăzute de programa școlară din România, dar predate după metode finlandeze, a fost deschisă, vineri, la Sibiu, din conducerea unității făcând parte și ambasadorul Finlandei în România, Päivi Pohjanheimo.
Școala Finlandeză va funcționa, începând din luna septembrie, cu o grupă de elevi de clasa pregătitoare și cu una de elevi de clasa întâi. Procesul de înscriere al copiilor începe în luna februarie sau aprilie, în funcție de ce decide Minsterul Educației Naționale. O clasă va avea 15 – 18 copii, iar predarea se va face în limba română. În funcție de solicitările părinților pot fi activități și în germană sau engleză. Orele se vor desfășura pe strada Pedagigilor, nr. 7.
Elevii vor studia exact materiile prevăzute în programa națională de învățământ, dar predate după metode finlandeze.
”Profesorii vor lucra cu copilul, nu cu programa”, a declarat prof. Radu Szekely, expert în Educație în Finlanda și membru al consiliului de conducere al Școlii Finlandeze Sibiu.
Acesta a explicat că Școala Finlandeză pune mare preț pe colaborarea dintre școală și familie, școala devenind a doua casă a copilului, unde trebuie să se simtă în largul lui.
În plus, prin această școală se urmărește creearea unui mediu colaborativ, nu competitiv. Elevii nu vor primi calificative, ci va exista un alt sistem de evaluare, corelat însă cu sistemul de notare din învățământul de stat, astfel încât, oricând, elevii care învață la Școala Finlandeză să se poată transfera, dacă doresc, în școli de stat.
Școala Finalndeză va accesa obictivele de învățare prin metode practice, învățare experențială și centrată pe aptitudinile fiecărui elev în parte.
Școala Finlandeză este deschisă de Fundația Didactică Sibiu, înființată în anul 1999. În România, o astfel de școală mai există doar în București și a fost înființată în 2010.
Din conducerea Școlii Finlandeze de la Sibiu face parte și Excelența Sa Päivi Pohjanheimo, Ambasadorul Finlandei în România.
”Este o plăcere pentru mine să particip la lansarea școlii și cred că proiectul nostru va avea succes aici, la Sibiu”, a spus Excelența Sa Paivi Pohjanheimo.
Potrivit statisticilor internaționale, Finlanda este țara cu cele mai bune rezultate din Europa în plan educațional, situându-se pe locul trei în lume.
Cei care-și înscriu copiii la Școala Finlandeză de la Sibiu trebuie să plătească 11.700 de lei pe an, tarif în care intră și masa de prânz zilnică.
Soții Lia și Dan Perjovschi primesc titlul de „Ambasadori ai Sibiului”
Lia și Dan Perjovschi au fost desemnați astăzi, 15 ianuarie 2015, ambasadori ai orașului Sibiu. Distincția a fost acordată de către primarul interimar al Sibiului, dna. Astrid Fodor, titlul de „Ambasadori ai Sibiului” fiind inițiat cu trei ani în urmă de către Asociația pentru Înfrumusețarea Orașului Sibiu (AIOS)
Soții Perjovschi au anunțat că intenționeză să doneze orașului Sibiu locuința lor pentru a servi ca centru de cercetare în arta contemporană: „Locuința pe care am construit-o și care ține loc de muzeu, de depozit, de atelier, noi vrem să o lăsăm acestui oraș ca un centru de cercetare în arta contemporană. Nu chiar acum, peste 30 de ani”, a transmis Dan Perjovschi.
Tudor Şt. Popa, preşedintele Asociaţiei pentru Înfrumuseţarea Oraşului Sibiu a
reamintit misiunea AIOS, aceea de a face cunoscute valorile sibiene prin acțiunile lor, distincţia de „Ambasadori ai Sibiului” fiind modalitatea prin care şi mulţumeşte acestor valori pentru aportul adus în dezvoltarea şi promovarea oraşului Sibiu. „Familia Lia şi Dan Perjovschi promovează zi de zi oraşul Sibiu prin artă şi frumos, aceştia reuşind de-a lungul timpului să ducă faima oraşului în întreaga lume. Tocmai datorită acestor lucruri considerăm că este necesară această distincţie”.
Pentru Dan Perjovschi Sibiu este acasă și își amintește cu nostalgie de perioada în care a părăsit un oraș mic și prăfuit pe care avea să-l descopere zeci de ani mai târziu complet schimbat și în continuă dezvoltare:
”Acasă. Acasă e ceva care nu se mișcă niciodată. Rămân firele, rămân cafenelele, rămân scările. Noi când am plecat din orașul Sibiu, totul era gri și în cârje. Ne-am întors într-o Capitală Culturală, cu aeroport internațional. Să nu uităm nici brânza de la Piața Cibin și pistele de biciclete, de la 55 de ani te gândești și la ele. Noi am vrut cumva să ne ascundem la Sibiu. Aveam nevoie de spațiu și fizic și psihic, un spațiu în care să ne putem gândi, un spațiu în care să ne încărcăm bateriile. Dar aici vine toată lumea. Artiști din București, Cluj, Timișoara, toată lumea trece pe aici. Pentru noi, când am decis să revenim, ne-am gândit la un Sibiu multicultural. Suntem ambasadori în afara Sibiului, în afara României, dar suntem și ambasadori în interiorul Sibiului”, a spus Dan Perjovschi.
Lia și Dan s-au născut în Sibiu, în acelasi an, 1961. Au absolvit Liceul de Artă din Sibiu, în 1980, iar între 1985-1990 au locuit la Oradea și între 1990-2010 la București. Au revenit în Sibiu în 2010 și s-au mutat într-o clădire care ține loc de depozit, de bibliotecă și de locuință și care găzduiește și proiectele Liei Perjovschi de cercetare și educație artistică ”Arhiva de artă contemporană și Muzeul cunoașterii”.
Împreună, Lia și Dan Perjovschi participa anual la aproximativ 30 de expoziții personale sau de grup, workshopuri, conferințe și simpozioane.
Ei au expus la principalele muzee și centre de artă contemporane mondiale Moma New York, Tate Modern Londra, Centre Pompidou Paris, MACBA Barcelona, Muzeul Ludwig Cologne, Muzeul Vanabbe din Eindhoven, Moderna Museet Stockholm, Kiasma Helsinki, Moderna Galerija Ljubljana, Lenbachaus Munchen, Kunsthalle Basel și au participat la numeroase biennale și trienale de arta internaționale Veneția, Sidney, Sao Paolo, Istanbul, Lyon, Moscova, Jakarta, Aichi, Incheon, Paris, de fiecare dată promovând oraşul Sibiu la cel mai înalt nivel.
De când activează ca artiști profesioniști, cei doi sibieni au acumulat împreună peste o mie de evenimente artistice internaționale.
FOTO: Zidul unei clădiri de pe strada 9 Mai s-a prăbuşit pe o maşină
Pericol pe strada 9 Mai. Zidul unei case vechi s-a prăbuşit pe o maşină. S-a întâmplat în apropiere de gară iar carămizile care s-au desprins au căzut pe trotuar la doar câţiva metri de o femeie şi copilul ei. Din fericire nimeni nu a fost rănit însă autoturismul parcat a fost serios avariat.
Zona este una intens circulată mai ales că la parterul clădirii de pe care au căzut cărămizile se află un magazin alimentar. În momentul în care a căzut zidul, o femeie cu un copil au fost la un pas să fie răniţi. „Mureau oamenii dacă cădea pe ei, sau muream eu că mai ies afară să mă plimb prin faţa casei. Era crimă. Nu am ştiut ce-i acolo, nu am păţit până aum aşa ceva. Eu i-am tot zis la vecinu de doi ani să facem faţada la casă dar nu a vrut, eu singură dintr-o pensie de 700 de lei nu pot să fac.” a spus Elena Repede, locatar al casei
Cărămizile şi bucaăţile de tencuială au căzut însă pe o maşină parcată care a fost serios avariată. „Un vecin m-a anunţat că maşina mea a fost avriată, am coborât imediat, am sunat la 112. Am găsit un morman de cărămizi, parbrizul şi capota distruse, geamul lateral de la şofer distrus. Acum aştept să văd după concluziile anchetei ce pot să fac mai departe pentru că nu am asigurare CASCO.” a declarat Anca Berbecea, proprietara maşinii avariate
Pericolul ca şi alte bucăţi din zid să se prăbuşească era foarte mare astfel că a fost nevoie de intervenţia pompierilor. „Un echipaj pentru situaţii de urgenţă s-a deplasat la faţa locului pentru a baliza zona urmând să se evalueze situaţia. Dacă există alte elemente care sunt în pericol să se desprindă se va analiza situaţia şi se va lua o decizie în acest sens.” a declarat Bianca Sabău, purtător de cuvânt al ISU Sibiu
Autorităţile locale fac acum verificări pentru a stabili dacă respectiva cladire face parte din categoria celor cu risc si dacă proprietarii aveau obligaţia să o reabiliteze. „Am venit să văd despre ce clădire e vorba şi acum verifică Poliţia Locală dacă face parte din clădirile pe care le-am notificat, anul trecut în 2015 s-au cerut 80 de ceritifcate de urbanism pentru reabilitare de clădiri, vreau să văd dacă aceasta este cuprinsă în cele 80. E un real pericol şi putea să se întâmple o tragedie. Probabil că proprietarii riscă să fie amendaţi însă nu cred că amenda este o soluţie, ar trebui să se facă ceva, să se repare clădirea. Proprietarii ar trebui să răspundă serios dacă se întâmplă aşa ceva.” a declarat Astris Fodor, primarul interimar al Sibiului
Ultimul incident de acest fel a avut loc în luna decembrie a anului trecut, când o bucată de tencuială cazută de pe o clădire a lovit o tânără.
Interviu/ Preot Constantin Necula: România nu este un accident genetic
Coaliția pentru Familie a lansat un proiect de revizuire a Constituției, pentru definirea „căsătoriei”, drept „uniunea dintre bărbat și femeie”. Practic, noul proiect de lege urmărește revizuirea articolului 48, alineat 1 din Constituția României. Astfel, din „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soți, pe egalitatea acestora și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor”, noul articol constituțional se va transforma în „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între un bărbat și o femeie, pe egalitatea acestora și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor.” Autorii proiectului consideră că „soți” este un termen vag și deschis interpretărilor și pentru a proteja și sprijini nașterea și creșterea generațiilor viitoare, consideră că acesta trebuie înlocuit. Detalii despre acest proiect găsiți pe www.coalițiapentrufamilie.ro Pentru ca revizuirea constituțională să aibă succes, inițiatorii trebuie să strângă minim 500.000 de semnături în termen de 6 luni, de la cetățeni cu drept de vot, împărțiți în minim jumătate din județele țării – cel puțin 20.000 de semnături în fiecare județ. Depunerea dosarului și a semnăturilor la Parlament trebuie făcută până la data de 24 mai 2016. Următoarele etape ar presupune avizarea prealabilă a Curții Constituționale, urmată de votarea în Parlament a propunerii legislative, iar ulterior, modificarea art.48, alineat 1, de Parlamentul României. Într-un interviu pentru Sibiu 100%, preotul Constantin Necula vorbește despre importanța acestui proiect și despre rolul familiei în societatea actuală.
Părinte, faceți parte din grupul celor 16 iniațiatori ai campaniei de semnături pentru revizuirea Constituției, în sensul definirii căsătoriei drept „uniunea dintre bărbat și femeie”. În ce stadiu este acest proiect și ce sorți de izbândă credeți că va avea?
Mulțumesc că ai reținut, încă din întrebare, că nu Biserica Ortodoxă Română, „acarul Păun” al ultimelor luni în toată societatea românească, poartă fericita culpă a acestui demers. În urmă cu doar câteva zile domnul Mihai Gheorghiu, președintele Comitetului de Inițiativă, a oferit câteva lămuriri asupra informațiilor care s-au vehiculat în mass-media în ultima vreme. El a spus: „În primul rând, vreau să reiterez faptul că inițiativa pentru revizuirea Constituției aparține Coaliției pentru Familie, un grup informal care reunește zeci de ONG-uri din toată țara. Coaliția pentru Familie este activă de câțiva ani în dezbaterile societății civile din țara noastră, fiind prezentă cu un punct de vedere și la consultările constituționale din Parlament, de acum doi ani. În ceea ce privește campania în sine, menționez că semnăturile sunt strânse cu ajutorul a peste 70.000 de voluntari de toate confesiunile: ortodocși, catolici, greco-catolici, baptiști, penticostali, creștini după evanghelie, adventiști și reformați. Deci nu este inițiativa unei singure instituții sau a unei singure persoane, așa cum s-a afirmat. Este perfect adevărat că ne bucurăm de sprijinul bisericilor și confesiunilor ai căror membri fac parte din Comitet și din corpul voluntarilor care strâng semnături în aproape două treimi din județele țării la momentul actual”. Iată un prim mit media spulberat. Suntem toți, mult mai mulți decât se așteptau, într-un exercițiu de civism și ecumenicitate, de unitate pe un subiect grav al moralei lumii de astăzi. Așa am fost și la momentul interogării orei de religie, nimeni din presa mare nu a analizat rezultatele, ci doar a chibițat în timpul „meciului” cu seculariștii umaniști- cum au spus ei, noi acceptând să fim provocați constituțional la un act de democrație educațională. Acum nu mai e valabilă „încântarea democratică”. E ca și cum democrația ar avea un singur sens, în favoare demagogiilor și anarhiei. Al doilea mit media spulberat. La finalul lunii noiembrie, în Monitorul Oficial a fost publicat proiectul de lege prin care se propune modificarea actualului art. 48, alin. 1, al legii supreme a statului cu formularea următoare: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între un bărbat și o femeie, pe egalitatea acestora și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor”. Deci la finalul lunii noiembrie nu după ce Grecia a aprobat, prin parlamentari socialiști, căsătoria dintre persoane de același sex. Și un al treilea mit, așa cum reiese din textul propus, nu este un text împotriva cuiva, fie persoană, fie minoritate sexuală, ci în favoarea reitărării unor principii fundamentale de viață în care s-a fundamentat și s-a dezvoltat cultura și viața românească. Etapa la care ne aflăm, strângerea de semnături, este cea mai importantă pentru că exprimă atașamentul unor oameni față de valori comune. 70.000 de voluntari sprijină strîngerea de semnături, printre ei și preoți, dar numai ei au fost analizați și batjocoriți de media. Nu de oameni. Recordul de semnături înregistrat în această fază a demersului democratic este încurajator pentru etapele care urmează.
Vara trecută, CEDO a decis că fiecare stat european trebuie să recunoască pentru cetățeni, indiferent de orientarea sexuală, o formă de uniune: căsătorie sau parteneriat civil. În prezent, căsătoria între persoane de acelaşi sex este permisă în mai multe state din lume, cele mai multe fiind din Europa. Tot în Europa, alte zeci de țări, cărora li s-a adăugat recent și Grecia, recunosc parteneriatele civile pentru persoanele de același sex . Credeți că va putea România să reziste acestei presiuni externe?
Recent, Slovenia a decis, prin referendum, respingerea căsătoriilor între persoane de același sex, după ce Parlamentul adoptase o lege în acest sens. Un număr de 13 state europene nu permit căsătoria între persoane de același sex. Acesta este adevărul. Restul este informație manipulată, prezentată cu obstinație de cei care au propriul adevăr. Reacția Sloveniei, care a anulat o lege ce părea bătută în cuiele democrației impuse cu orice preț, dovedește că sloganul nu ține loc de adevăr. Nu știu dacă România va rezista, cert este că istoria ne dovedește că rădăcina morală a Țării nu sunt legendele Olimpului sau legenda lui Romulus și Remus, cu brizele lor pseudomorale, ci Evanghelia. Eu cred că în fața valului islamizării Europei, singura ei șansă este redescoperirea valorilor sale religioase, mare parte creștine.
Care credeți că este motivul pentru care se dorește legalizarea aceasta în ritm alert a căsătoriilor între persoane de același sex? Este numărul acestui tip de parteneriat în creștere?
Nu m-am gândit niciodată. Nu sunt adeptul comploturilor ori scenariilor. Probabil că încurajarea libertăților sexuale și a comportamentelor sexuale liberale duce la dezvoltarea unei mentalități în această direcție. Eu cred că se exagerează importanța acestui tip de parteneriat. Face parte dintr-o hartă a mentalității noului marxism cultural trasată cu grijă de o presiune a politicului asupra mentalității cetățeanului de rând. Remarcați că textul Constituției insistă asupra dreptului familiei asupra creșterii, instruirii și educației copiilor. Aici se încearcă vulnerabilizarea societății românești. De un an de zile Școala nu e capabilă, Biserica e dușmanul poporului, Ministerul e corupt și se insistă pe faptul că nici Familia nu are ce căuta în educația copiilor. Avem, spun adepții ong-izării educației, părinți prost instruiți, needucați și retrograzi că nu admit noile reforme propuse tot prin via Bruxelles, printre care educația în acceptarea unor aspecte de educație sexuală îndoielnice ocupă un loc prioritar.
În societatea actuală, conceptul tradițional de familie este tot mai atacat, considerându-se că nu mai răspunde așteptărilor oamenilor zilelor noastre. Cum credeți că ar putea fi protejată?
Sprijinind dezvoltarea economică a societății, acordând atenție sporită educației, dezvoltând proiecte în care familia să nu fie folosită doar pe post de element de propagandă socio-politică. Eu mă întreb cum poate socoti cineva că nu mai corespunde conceptul tradițional al familiei cerințelor tineretului când acesta continuă să se cunune, să ceară familiilor să-i sprijine să facă nuntă. Văd cum tinerii își doresc în continuare copii. Văd cum ajunsă peste hotare, familia românească aduce încă prunci pe lume. Cine a umblat printre românii de dincolo de granițe a descoperit o rată a natalității mare, semn că oamenii au nevoie de siguranță ca să se simtă familie. Proiectul Bisericii este și el important. Strânge oamenii, adună marea familie care este Biserica, o așază dinaintea lui Dumnezeu. Unii cred că asta nu e important. Eu cred că aceasta este fundamental, să relegăm familia la rădăcina ei, Biserica, la Hristos Dumnezeu.
Credeți că modificarea Constituției pe care o vizați prin proiect va avea o contribuție la întărirea instituției familiei?
Cred că este un exercițiu de recunoaștere între membrii aceleiași familii, creștinismul românesc. Într-o lume deznădăjduitor de opacă la bine, care trăiește din bârfă și jignire permanentă o fericire insalubră sufletește, să respui lumii povestea adevăratei familii poate părea desuet. Eu zic că este mântuitor. Inclusiv cei care încearcă să ne lămurească asupra familiei mono-sexuale sunt născuți tot dintr-un tată și o mamă. Adică fundamentul demersului nostru face parte din viața lor. Sper să înțeleagă că nu facem nimic altceva decât să le respectăm părinții, bunicii, strămoșii. România nu este un accident genetic.
Dumneavoastră cum i-ați încuraja pe tineri să își formeze familii?
Spunându-le că Nunta este Mucenicie. Că nu există viață în roz și că adevărata viață înseamnă sacrificiu și respect pentru sacrificiul celuilalt. Că nu te poți bucura de viață dacă nu o trăiești după darul Evangheliei.
Psih. Mihai Copăceanu: Cred că în cazul familiei Bodnariu se vor ivi informații noi, surprinzătoare
Drama familiei Bodnariu, stabilită în Norvegia, căreia autoritățile le-au luat cei 5 copii, considerând că părinții au fost abuzivi cu ei, a născut un val de indignare în rândul opiniei publice. Astfel, atât în orașe din România, cât și din alte țări europene, oamenii au ieșit în stradă, considerând nedreaptă decizia autoriăților norvegiene. Cum este văzut acest caz prin ochii unui psiholog român, aflăm dintr-un interviu acordat Sibiu 100% de Mihai Copăceanu.
Care este opinia dumneavoastră cu privire la ceea ce i s-a întâmplat familiei Bodnariu în Norvegia? Este vorba despre un abuz al autorităților sau un abuz al părinților asupra copiilor?
Cazul este extrem de sensibil. Eu, ca psiholog din Sibiu nu am nicio abilitate sau competenţă de a mă pronunţa dacă autorităţile au produs un abuz sau nu. Orice extremă este greşită. Nu privesc situaţia în alb-negru şi nici nu mă situez în niciuna dintre tabere. Din păcate, multe informaţii ne lipsesc, iar a da verdicte de la distanţă, a emite păreri, dintr-o altă ţară, doar pe baza unor ştiri şi mărturii neclare, fără a avea acces la poziţii oficiale este riscant şi incorect. Personal, am observat ezitarea constantă şi repetată a tatălui în a oferi unele răspunsuri. Semn că ne ascunde ceva. Ca psiholog, sunt obligat să fiu neutru, obiectiv, imparţial şi onest şi pot face doar afirmaţii cu sens general. Cred că informaţii noi, surprinzătoare, se vor ivi.
În calitate de psiholog, cum considerați că îi afectează acum pe copii scoaterea din familie, având în vedere că cei 5 au vârste cuprinse între 4 luni și 9 ani?
Despărţirea copiilor de părinţi reprezintă o traumă în sine indiferent de durata acestei perioade. Cu cât perioada este mai îndelungată, cu atât suferinţa este mai profundă. Dar a face predicţii despre modul în care copiii vor fi afectaţi îmi este imposibil şi oricine se exprimă în acest sens greşeşte. Modul în care fiecare copil va procesa despărţirea rămâne încă necunoscut nouă acum. Orice specialist ar trebui să fie atent în declaraţii, să nu răspundă bazat pe furie şi subiectivism. Mai mult, eu din România, nu pot evalua copiii pe care nu-i văd, nu-i primesc în cabinet şi nu desfăşor câteva şedinte de evaluare. În acest caz cum mi-aş permite să-mi dau cu părerea. Mă întristează că până şi Ezekiel, de doar 4 luni, a fost deprivat de siguranţa, ataşamentul şi iubirea părinţilor. În psihologie, ştim cât de esenţială este mai ales relaţia afectivă mama-bebeluş în primele luni de viaţă. În ce sens a însemnat familia pentru el un pericol încă îmi scapă. Stabilitatea şi sentimentul de siguranţă psihoafectivă a acestei legături mamă-bebeluş determină dezvoltarea unui sine sănătos al copilului.
Ce consecințe are pe termen lung pentru copii separarea de părinți?
Psihologic, nu avem studii care să evalueaze efectele directe doar ale separării de părinţi. Este deprivat de părintele abuzator dar trăieşte într-un mediu sigur, sănătos, pozitiv nu are aceleaşi efecte cu o altă deprivare a unui copil care acum trăieşte într-un mediu disfuncţional şi nociv sau cu un orfan adoptat. Avem studii experimentale pe animale (şoareci), ce studiază hormonii responsabili de modificările biochimice, endocrinologice şi comportamentale în legătură cu stresul. Deprivarea de îngrijirea paternală e observabilă la stadiul de adult prin măsurarea hormonilor responsabili de stres şi anxietate cronică. Un răspuns ar fi că deprivarea duce la anxietate cronică şi stres (la animale) şi la nivele scăzute de interacţiune socială, inclusiv în cazul deprivării doar de tată.
La oameni, avem studii retrospective, la adulţi cu anumite tulburări ( de exemplu, adenom de glandă pituitară) şi s-au constatat cazuri de deprivare paternală în copilărie. UNICEF are un studiu calitativ în Republica Moldova, cu 160 de copii deprivaţi de părinţi prin imigrarea acestora. Copiii prezentau dificultăţi în depăşirea separării de părinţi, tulburări în dezvoltarea psihoemoţională, sentimente de vinovăţie şi izolare de prieteni. Copiii mici şi-au externalizat mai uşor emoţiile cauzate de separarea de părinţi decât cei mai mari.
Cât de credibile pot fi spusele copiilor referitor la abuzurile fizice, pe baza cărora autoritățile s-au autosesizat, ținând cont de faptul că micuții îmbină realitatea cu ficțiunea, au prieteni imaginari etc.?
E o falsă problemă. Noi, ca psihologi, obţinem informaţii de la copii prin diferite metode şi tehnici specifice, prin interviuri repetate, evaluări, analize, dar nu ne bazăm exclusiv pe aceste declaraţii. Afirmaţiile copiilor sunt întotdeauna coroborate cu alte tipuri de dovezi, cu mărturii suplimentare, informaţii din partea părinţilor, rudelor, aparţinătorilor, autorităţilor, anchete etc. Nicio decizie nu se ia de o singură persoană şi desigur nici în urma declaraţiilor ad litteram ale copiilor. Copiii, cu toate că interpretează diferit sau eronat, denaturează, exagerează, minimalizează sau de la o anumită vârstă oferă informaţii ireale, adică ne spun minciuni, specialiştii au metode specifice de deosebire a adevărului de fals. În acest caz, afirmaţiile copiilor care amintesc de violenţă vor fi probate.
Procedural înţeleg că izolarea copiilor, văzută ca măsură extremă, ar avea rolul de a proteja copiii de eventualele influenţe ale părinţilor. Evaluarea trebuie să fie obiectivă şi prin acest proces de evaluare se elimină orice fel de influenţă în sensul schimbării declaraţiilor. Ştim ce se întâmplă în România când o declaraţie ulterioară contrazice prima declaraţie, când inclusiv minorii abuzaţi fizic sau sexual îşi retrag declaraţiile.
În urma mediatizării acestui caz, cu care s-au solidarizat părinți din întreaga Europă, au început să iasă la iveală mai multe demersuri abuzive ale societății norvegiene. Dumneavoastră ce informații aveți, cum vi se pare legislația norvegiană, încalcă drepturile cetățenilor unui stat de drept?
Am citit regulamentul instituţiei în engleză. Instituţia funcţionează sub Ministerul Copiilor, Egalităţii şi Incluziunii Sociale, adică nu este una privată, cu scopuri meschine. Orice regiune, judeţ are un astfel de serviciu. Principiul care primează este „binele copilului”, iar scopul este să ofere asistenţă, aşa cum apare în 80% dintre acţiunile lor, nu să ia copii. Ce mai face acest serviciu? Oferă consiliere, grupuri de sprijin pentru părinţi, suport financiar pentru frecventarea grădiniţei şi şcolii şi alte activităţi şi cheltuieli, vizite la domiciliu, odihnă în weekenduri, cazare la cerere în regim de urgenţă sau pe termen lung. Aceeaşi instituţie ne informează că imigranţii cunosc foarte puţin despre modul de funcţionare a protecţiei copilului. Comparativ cu alte ţări, Norvegia are un număr mic de copii ce trăiesc în plasament, iar din unele date se pare că doar 39 de copii au fost daţi spre adopţie. În regulament e scris „Deprivarea copilului de părinte întotdeauna este ultima opţiune.” Şi are loc doar dacă se îndeplinesc concomitent două condiţii: e necesară şi în beneficiul copiilor. Odinul de plasament este emis de către Consiliul regional de Protecţie Socială sau de către Tribunalul Districtual numai atunci când copilul a fost supus unei neglijenţe grave, maltratare sau abuz. Credeţi că dacă nu ar fi fost în beneficiul copiilor şi-ar fi permis acestea autorităţile străine? Ca urmare a discuţiilor cu autorităţile române, Norvegia a declarat că dacă este în interesul copiilor şi nu lezează cu nimic, permite inclusiv vizitarea copiilor de către consulul român. Exemplele de neglijare gravă din legea norvegiană sunt: violenţă, abuz grav, consumul de substanţe al părinţilor şi afectarea sănătăţii prin incapacitate sau neglijare. Părintele are dreptul de a angaja proprii experţi care să evalueze şi să raporteze despre situaţia copiilor. Părinţii au dreptul la asistenţă legală gratuită, să fie ascultaţi şi să conteste decizia la Tribunal. Legislaţia norvegiană respectă drepturile copilului pentru că se obligă să respecte convenţiile internaţionale pe care le-a semnat, precum Convenţia ONU privind Drepturile Copilului adoptată încă din 1989 şi semnată de 194 de ţări şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului unde principiul interesul superior al copilului este aspru subliniat. Dar vreau să subliniez – dacă nu avem informaţii de la instituţie, nu cunoaştem, nu o putem acuza de abuz. Dar tot legea norvegiană ne explică rolul confidenţialităţii: pentru a proteja familia şi copilul. În România este extrem de diferit, când totul apare în presă, adevăr şi fals, în defavoarea copiilor, când inclusiv unei minore violate de 7 tineri i se ia un interviu televizat live. De nepermis.
Partea română, inclusiv prim-ministrul Dacian Cioloș, au anunțat public că statul român se implică activ și urmăresc desfășurarea anchetei. În acest caz ar fi eficientă o plângere a Guvernului României împotriva Norvegiei la CEDO, având în vedere că după numai o lună de la preluarea copiilor acest stat a deschis proceduri pentru ca ei să fie adoptați ?
Guvernul, preşedintele, Ministerul de Externe au contact cu autorităţile norvegiene la nivel înalt, sprijină familia, însă subliniază două aspecte: respectă legea norvegiană şi nu pot interveni în desfăşurarea anchetei. De aceea, nu cred în varianta plângerii la CEDO, pentru că ar fi incorect politic şi ar denatura relaţiile diplomatice dintre cele două state. Nu se va întâmpla.
Credeți că până la urmă familia Bodnariu va avea câștig de cauză?
Cred că da. Copiii se vor întoarce la familie. Noi greșim când judecăm şi interpretăm româneşte practici şi legi ale Occidentului pe care nu le cunoaştem sau deţinem informaţii parţiale. Dacă la noi o palmă este tolerată, fie din partea părinţilor sau profesorilor, acolo nu sunt permise. De exemplu, cazurile de abuz emoţional sunt extrem de aspru sancţionate. Am simţit asprimea legii când am trăit în Marea Britanie. Inclusiv bancurile cu conţinut sexist, misogin, nu erau permise. Odată, am realizat o prezentare pentru o întâlnire cu psihologi despre efectele alcoolului şi am adăugat câteva fotografii cu fete ce zăceau noaptea pe străzi sub influenţa alcoolului, însă colegii înainte de a o susţine mi-au sugerat să şterg aceste imagini pentru că sunt discriminatorii. Imaginile erau reale, prezentau realităţi şi cu toate acestea, altfel sunt percepute respectul şi demnitatea umană. Şi am renunţat. Personal, aş profita de acest caz să mă uit în ograda proprie la miile de copii abuzaţi zilnic. Şi în România, potrivit Legii 272/2004 (art. 52, art 89 şi art 96), cadrele didactice sunt obligate şi orice angajat al unei instituţii publice sau private care intră în contact cu copilul este obligat să anunţe de urgenţă cazurile reale sau chiar vreo suspiciune de abuz şi neglijare către protecţia copilului. Eu, personal, în şcolile în care am lucrat, am sesizat în repetate rânduri Protecţia Copilului. Îmi spuneţi câte alte cadre didactice sau funcţionari au făcut acest lucru în Sibiu? Aceeaşi lege obligă Direcţia să verifice o sesizare, iar dacă constată că un copil este în pericol iminent, se ia măsura plasamentului în regim de urgenţă: pe loc, dacă nu există opoziţie sau prin instanţă, dacă persoanele se opun. În astfel de cazuri, declaraţia copilului este necesară și pe toată durata plasamentului în regim de urgenţă se suspendă de drept exerciţiul drepturilor părinteşti (art. 68 alin.5).
Ce alegi în 2016?
Dintotdeauna am avut o relație specială cu Speranța. Aș putea spune că a fost farul care mi-a luminat mereu calea pentru a merge înainte. Uneori abia sesizabilă, alteori trăgându-mă după ea cu putere, speranța a fost prezența constantă din viața mea (un motiv în plus să cred în Dumnezeu și nu în mitologia greacă, potrivit căreia Speranța a rămas închisă în cutia Pandorei, în timp ce toate relele s-au năpustit asupra omenirii).
Speranța nu m-a scutit însă de momente de scepticism, în fața unor răbufniri gratuite de răutate, meschinărie sau egoism ale oamenilor din jur. Permițându-le frustrărilor și propriilor neîmpliniri să îi acapareze cu totul, își varsă un năduf cinic pe tot ce le stă în cale, de la lucruri, la ființe. Nu demult mi s-a întâmplat să fiu interpelată agresiv într-un mare magazin de o femeie care stătea la rând în fața mea, pentru că îndrăznisem să renunț prea târziu la plasa de portocale pe care o pusesem inițial în coșul de cumpărături. De un alt asemenea episod am avut parte de Bobotează, când o persoană ce țipa nervoasă, mai că voia să mă doboare și să-mi rupă rucsacul, fără nici cea mai mică urmă de omenie, în îmbulzeala creată la primirea aghesmei, în Piața Mare.
Și totuși, în ciuda unor astfel de amărăciuni, o ambulanță cu girofarul și sirenele pornite, mi-a reamintit de ce încă sper într-o lume mai bună. La o oră de vârf, când toată lumea își încheie lucrul și merge grăbită spre casă, vuietul prelung al celor care pot face diferența între viață și moarte, a avut ecou în rândul tuturor șoferilor încolonați. M-am cutremurat de emoție când am văzut din vârful pantei, cum pe Șoseaua Alba Iulia în jos, deopotrivă pe un sens și pe celălalt, mașinile s-au alipit de trotuare, ca niște figurine mute, eliberând un culoar prin care salvatorii vieții să-și poată continua drumul. Zeci de șoferi au renunțat măcar pentru câteva clipe, la orice undă de egoism, mișcați la unison de aceeași forță interioară a prețuirii unuia sau mai multor semeni pândiți de-o tragedie. Și m-am însuflețit sperând … la fel cum uneori, la ore târzii în noapte, mă încarc sufletește privind fețele angelice, zâmbind în somn, ale copiilor mei. Sperând că ne vom lăsa mai des pătrunși de bunătate, de renunțare la egoismul atroce care ne împinge să călcăm pe cadavre, pentru a ne păsa și a-i vedea și pe ceilalți și lucrurile care, într-adevăr, contează.
Într-una din răscolitoarele sale cărți, scriitorul Eric-Emmanuel Schmitt scria: „Nu observasem niciodată cât de liberi ne face vârsta. La douăzeci de ani suntem produsul educației noastre, la patruzeci de ani, suntem, în sfârșit, rezultatul alegerilor noastre.” Până la urmă, bunătatea și speranța înseamnă doar o alegere pe care o poate face fiecare din noi, indiferent de vârstă.
