Nu este foarte cunoscut în România, însă Dr. Heinrich Petra a făcut istorie în Germania. Este sibian sută la sută. S-a născut la Sibiu, unde a urmat grădinița germană iar apoi Liceul Gheorghe Lazăr. A crescut la Săliște, unde a fost nevoit să plece din cauza războiului, iar facultatea a urmat-o la Cluj și Brașov. Apoi, a făcut cunoștință cu sistemul muncitoresc comunist. Mai întâi la Intreprinderea de Construcții Speciale, în București, după care, din 1968, a revenit la Brașov, fiind inginer la Institutul Cercetări pentru Automobile și Tractoare. În anul 1970 a părăsit România, pentru Germania, unde cea mai mare parte a vieții – 23 de ani, și-a petrecut-o la uzinele BMW. După ani de muncă a fost recompensat cu posibilitatea de a dezvolta marca Mini Cooper. Practic a dus această nișă a BMW într-o altă dimensiune.
În 2015, dr. Petra a reluat legăturile profesionale cu Sibiul natal. A predat cursuri la Universitatea „Lucian Blaga“ din Sibiu, studenților, masteranzilor și doctoranzilor de la Facultatea de Inginerie. Într-un interviu acordat site-ului ulbsibiu.ro, dr. Petra vorbște despre impactul pe care l-a avut cu mediul universitar sibian dar și despre viitorul industriei auto și limitele pe care le poate atinge.
Este prima oară când țineți cursuri la Univresitatea „Lucian Blaga“ din Sibiu?
La Sibiu este prima oară. Cursuri similare cu cele de aici am mai ținut, de două ori, la Brașov. După ce am ținut cursurile la Brașov mi s-a oferit polibilitatea de a veni și la Sibiu, ceea ce mi-a făcut o foarte mare plăcere, pentru că eu sunt sibian. M-am născut la Sibiu, dar în cel de-al doilea Război Mondial, din cauza bombardamentului americanilor, familia mea a fost nevoită să se mute la Săliște. Așa că, este o mare plăcere pentru mine să predau la Sibiu, o parte din cunoștințele pe care l-am dobândit de-a lungul carierei mele profesionale.
Cum a fost întâlnirea cu studenții ULBS?
Surpriza mea a fost că studenții au fost foarte deschiși, interesați, au avut multe întrebări și se pare că au un interes deosebit pentru a învăța.
Sibiul s-a dezvoltat foarte puternic, în ultimii ani, pe zona de industrie auto. Nu v-ați gândit să vă retrageți spre locurile natale?
Ca musafir, cu mare plăcere, pentru că am mulți prieteni, dar profesional, nu. Am familia în Germania, locuiesc acolo din 1970, sunt foarte mulți ani. Nu îmi pot imagina să plec. Vin cu mare plăcere la Sibiu și eu, și familia, dar în vizită.
Majoritatea companiilor din zonă sunt germane, din domeniul auto. Ați avut legături profesionale cu acestea?
Am avut diferite proiecte cu aceste firme, dar nu cu filialele de la Sibiu, ci cu conducerile companiilor, din Germania. O singură dată am avut legături cu o companie germană din România, Draexlmaier, am fost la Pitești și la Timișoara, și am fost plăcut surprins să constat faptul că aveau aceeași linie de producție ca și în Germania.
Ce știați despre ULBS și care a fost impactul?
Nu știam foarte multe lucruri, dar m-am interesat pe internet, am văzut că are 17.000 de studenți, care sunt facultățile…Știam unde este sediul, pentru că aici în față (clădirea Facultății de Litere și Arte – n.r.) era Liceul de Fete în timpul meu. Ce fel de profesori, de sudenți, sunt aici, nu știam. Dar, impacul este pozitiv.
Există proiecte pe termen scurt, mediu sau lung cu Univresitatea „Lucian Blaga“ din Sibiu pe care doriți să le dezvoltați?
La fiecare proiect sunt două persoane: una care are nevoie de ceva, și una care știe ce trebuie făcut. Primul pas a fost făcut, prin aceste cursuri pe care le-am susținut aici. Dacă există dorință din partea Universității, putem discuta, pentru că cei de aici cunosc necesitățile universității, eu sunt pregătit să discut orice fel de propunere. Eu am ușa deschisă. Dacă există vreo posibilitate de a ajuta universitatea, cu experiența pe care o am, indiferent prin ce formă, sunt deschis să analizez orice propunere. Bariera nu este la mine.
Ați lucrat pentru mai multe proiecte la BMW: Z3, Z8, X5, X6, Mini Cooper? Care v-a plăcut cel mai mult?
Este greu de spus. În general, toată paleta de mașini este frumoasă. Din punct de vedere sportiv, îmi plac mașinile care au energie mai multă. Dar, cred că X5 și familia Mini Cooper au fost mai deosbite. Z8, Z9 sunt, de asemenea, mașini deosebite, sunt mașini clasice.
La familia Mini presupun că este și o legătură sentimentală. Ați fost cel care ați crescut, practic, această mașină.
Am avut o șansă care ți se oferă odată în viață, de a dezvolta această grupă de mașini. A fost foarte plăcut, pentru că mașina nu se încadra în concepția clasică a BMW. Mini Cooper a venit cu o cu totul altă concepție, a fost prima mașină BMW cu tracțiune față și alte concepte pe care BMW nu le stăpânea atât de bine, și a trebuit să învățăm să le facem. BMW este o marcă foarte tehnică, bărbătească, pe când Mini este o marcă cu mai multă fantezie, mai colorată. Este o altă lume, așa că a trebuit să ne gândim cum să facem mașina asta ca ea să corespundă cu ceea ce dorește clientul. Trebuia să nu fie un BMW. Și, cred că ne-a reușit.
Cum vă impaginți mașina perfectă? Ce ar trebui să aibă ea pentru a fi perfectă?
O mașină perfectă…? Depinde de ceea ce dorești?
Dacă ați mai avea acum un proiect gen Mini, de a construi o mașină așa cum doriți d-voastră, cu ar arăta ea?
Întrebare bună, dar foarte greu de răspuns. Eu fac o mașină pe care clientul să o placă, dar să am și profit. Dacă aș face tot ce aș putea să fac ar duce costurile foarte sus, așa că ar trebui să mă limitez la tehnica pe care o avem și la bugetele pe care le au clienții. Pentru a construi mașina ideală, sunt foarte multe bariere. Dacă lași un om care lucrează la dezvoltare și nu îl oprești, poate să meargă foarte departe. Trebuie să îl oprești, pentru că altfel, el nu se mai oprește, iar financiar nu este posibil să susții o astfel de mașină. Ca și concluzie, mașina perfectă trebuie să funcționeze perfect, toate dotările pe care le are, să funcționeze o anumită durată de timp, fără a avea probleme cu ea. Asta așteaptă clientul, să primească exact lucrurile pentru care a cumpărat o marcă. Are așteptări diferite de la Mini, BMW, Mercedes, Audi sau Chrysler.
Știu că BMW vă oferă o mașină în permanență, dar să presupunem că nu ați primi-o. Ce mașină v-ar plăcea să vă cumpărați?
Probabil că, din punct de vedere al tehnicii și raportului preț-calitate, aș cumpăra un VW Passat Coupet. Este o mașină frumoasă, este foarte bine lucrată. O alternativă ar fi tot de la VW, Touareg. Nu aș opta pentru mașini americane, nici japoneze…Dacă ar fi să aleg între Mercedes, BMW și Audi, aș alege BMW.
Ce dotări minime ar trebui să aibă o mașină?
Dotările de siguranță sunt acum obligatorii, iar confortul depinde de client. Un conducător de Mercedes se așteaptă ca suspensia mașinii să fie mai „moale“, unul care conduce un BMW are așteptări la o suspensie mai rigidă, mai sportivă, de la Citroen ai așteptări ca în curbe să se miște…Din punct de vedere al motorului, trebuie să fie o mașină care să satisfacă necesitățile de accelerație. O mașină ar trebui ca, pe șosea, să ajungă de la 0-100 Km./h între 7 și 9 secunde. În primul rând, aștept de la o mașină să mă simt bine în ea, volumul mașinii înăuntru să îmi dea siguranță. Apoi, toate butoanele pentru comenzi să fie ordonate în așa fel încât să înțeleg destul de bine și repede când și la ce le folosesc. Acestea ar fi lucruri elementare. Aștept ca poziția mea raportat la volan să fie plăcută, ca mâna stângă să se poată odihni, mâna dreaptă la fel. Unghiul volanului trebuie să fie plăcut, din punctul de vedere al înălțimii și al distanței. Sunt câteva din caracteristici care sunt necesare.
Sunteți pretențios atunci când alegeți o mașină?
Eu conduc BMW. Aceste mașini îndeplinesc toate caracteristicile pe care le-am enumerat. Sunt mașini care au axa volanului puțin pe stânga sau pe dreapta, lucru care nu e tocmai bine. Eu recusnosc imediat ce mă urc într-o mașină dacă mă simt bine sau nu. Dar, în definitiv, este o chestiune legată de bani. De la o mașină care costă 15-20.000 euro sau mai puțin, nu am aceleași pretenții ca de la o mașină care costă 40.000 de euro.
Care ar fi prețul corect pentru o mașină, care să se încadreze în standardele pe care le-ați amintit?
Depinde câți bani ai, ce fel de mașină vrei. Sunt oameni care dau mai mulți pentru că vor să arate ceva. Eu cred că de la 30-40.000 de euro deja intrăm în clasa lux. De multe ori plătim și numele mărcii. Dacă am pune o altă siglă pe aceeași mașină, probabil că nu am obține aceeași sumă de bani pe ea.
De la ce nivel de dotări putem spune că vorbim despre fițe și nu despre o necesitate?
Adică sunt lucruri plăcute, dar nu necesare.
Exact!
De obicei, o mașină normală cam are tot ce este nevoie. Dar, clientul cu bani are o listă cu tot felul de minuni…Cred că tot ce depășeșește 5000 de euro din dotări extra sunt lucruri care nu sunt necesare. Da, sunt plăcute, le arăți vecinilor, cum sunt, cum merg, se bucură și ei, însă nu știu dacă o să le folosești.
Sunteți adeptul cumpărării unei mașini noi sau uzate? Ce ați recomanda unui român, să plătească mai mult pe o mașină nouă sau mai puțin, pe una second, adusă, spre exemplu, din Germania?
Problema este următoarea: dacă iei o mașină nouă, de obicei, după un an de zile pierde până la 20% din valoare. Din punct de vedere tehnic, astăzi mașinile sunt atât de bine făcute, încât dacă îți cumperi o mașină care are 20-30.000 de km, nu este nicio problemă. Cine nu are atât de mulți bani, nu vrea să arate că are o mașină nouă, eu cred că este mai bine dacă plătește pentru o mașină uzată, dar o marcă bună. Probabil că pentru un BMW, un Mercedes sau Audi, după 2-3 ani ar plăti doar 60-70% din prețul ei, mașina ar avea 25-30.000 de km, fapt ce nu are nicio importanță. Din punct de vedere financiar, este avantajos să cumperi o mașină uzată. Se întâmplă și în Germania.
Vă plac mașinile de fițe, gen Ferrari, Lamborghini?
Da, sigur, însă acestea sunt jucării. Sunt mașini pentru oameni peste 60 ani, cu foarte mulți bani și care cred că dacă au o astfel de mașină, cu care să facă gălăgie pe stradă, sunt din nou tineri. Probabil ar fi și cu o blondină lângă ei. Nu sunt genul meu. Sunt mașini exotice, pentru oameni care vor să arate mai mult decât sunt. Dar, este foarte bine că sunt oameni care cumpără astfel de mașini, pentru că se dezvoltă noi tehnologii, care se transferă apoi și la celelalte mașini.
Lucrați în domeniul auto de aproape 50 de ani. Este evident că industria auto a evoluat foarte mult de atunci. Lucruri pe care noi le considerăm normale acum, păreau imposibile atunci. Totuși, se vorbește că mașinile de acum nu mai sunt la fel de bine făcute ca acum 20-30 de ani. Aveți impresia aceasta?
Este aceeași treabă cu ce vorbesc oamenii mai în vârstă, că atunci când eram eu tânăr, era zăpada mai mare. A fost la fel. Doar că eram mai mici și vedeam zăpada mai mare. Am auzit și aceste povești dar nu este adevărat. Mașinile de acum sunt mult mai sigure, sunt mult mai puține probleme tehnice acum. Înainte, schimbai uleiul la 5000 de km., acum avem o problemă cu service-urile, pentru că nu se mai câștigă bani cu repararea mașinilor. Dacă e o mașină nouă, mergi în service după 30.000 de km., adică mai mult de doi ani. Până atunci nu te vede. Pentru mine, chestiunea este o poveste.
Până unde poate să ajungă tehnologia în domeniul auto? Care ar fi următorul pas, pe care noi acum nu ni-l imaginăm?
Sunt lucruri care sunt evidente, faptul că mașinile vor merge automat. Alte lucruri tehnice…e foarte greu de spus. Spre exemplu, capacitatea baterie electrice. Încă nu se cunoaște nicio metodă prin care să se dubleze capacitatea de înmagazinare a energiei, pentru mașinile electrice, care permită o autonomie mai mare de 200 km.. Apoi cred că va fi introdus internetul în mașină. Peste asta, este dificl de spus. Azi sunt lucruri pe care acum zece ani nu le-am înțeles, dar acum există.
Legat de combustibil, vedeți vreo alternativă mai ieftină la benzină și motorină?
În momentul acesta, nu. Poate hidrogenul, dar nu este ușor, pentru că rezervorul este cea mai mare problemă. Există tehnologia de a transforma hidrogenul în energie electrică. Această tehnologie va veni cât de curând.
Ce sfaturi le-ați da studenților care vor să urmeze o carieră în domniul acesta, să plece în străinătate, să caute șansa pe care ați avut-o d-voastră sau să rămână aici?
În perioada în care eu am plecat din țară, diferența dintre tehnologia din România și cea din Occident era foarte mare. Pregătirea teoretică era foarte bună, dar partea materială era mizerabilă. Azi avem o altă situație. Tehnologia din Occident o găsești și la Sibiu. Nu strică să treacă, în primii zece ani, pe la mai multe firme. Asta îi ajută să învețe diverse tehnologii, moduri de lucru. Unde să rămână apoi, este o decizie personală a fiecăruia. Singura recomandare este să schimbe puțin domeniile, companiile, să aibă o perspectivă mai amplă asupra a ceea ce îi intereseaza.
Un interviu realizat de Teodor BOANTĂ, purtător de cuvânt al Universității „Lucian Blaga” din Sibiu.
Interviu cu Dr. Heinrich Petra: „Am fost surprins cât de deschiși și interesați au fost studenții ULBS“
„Lumina peisajului”, o expoziție a artistei Maria Mariş Dărăban la Muzeul Brukenthal
„Lumina peisajului” este noua expoziție a artistei Maria Mariş Dărăban, curatoriată de muzeograful dr. Robert Strebeli, al cărei vernisaj va avea loc joi, 4 iunie, de la ora 12.00, la Sala de Expoziţii Temporare a Palatului Brukenthal. Maria Mariş Dărăban s-a născut în 1956, în localitatea Apa din județul Satu Mare, iar în anul 1979 a absolvit Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj Napoca. Din 1992 este membru al Uniunii Artiștilor Plastici, iar din 1994 se numără printre membrii Association Culturelle Terre des Arts din Franța.
De-a lungul carierei a realizat numeroase expoziţii personale în România (Baia Mare, Satu Mare, Bucureşti), Franţa (Paris, Donzere, Sacre Coeur Chapel, Lyon, Romans, Val les Bain, Montelimar, Bollène), Belgia (Fleron Retienne, Liege), SUA (Washington, New York), Canada (Hamilton), Grecia (Atena). Multe dintre lucrările sale sunt incluse în colecţii publice şi private din România, Franţa, Italia, Germania, SUA, Marea Britanie, Olanda, Israel, Belgia, Canada, Ungaria, Filipine şi Elveţia.
“Lumină cât umbră, lumină cât afecţiune. Culorile Mariei sunt sentimente pure. Ele nu desemnează obiecte, nu descriu, nu se subjugă realităţii. Se eliberează de natură, refuză logodna cu robia formei, divorţează de prozaic, se închină luminii şi nu materiei. De aceea peisajele pictorului nu sunt luate din realitate. Poate din amintire. Căci pe ea nu o interesează forma, ci culoarea. Nu obiectul reprezentat, ci sentimentul lui cromatic. Tablourile sunt inundate de o lumină confuză, care estompează orice contur. Tuşele sunt largi, patetice, disperate, căci artista apasă pe şpaclu până răneşte pânza, modelează pata, vibrează culoarea în substanţa sa. Pentru Maria orice obiect pictat este un obstacol întrucât ea iubeşte lumina , iar culoarea numai în măsura în care aceasta înseamnă trăire, emoţie. Am văzut cum un întreg cer galben se sufocă în aer şi se sparge printre copaci, materializându-se într-o pastă de plumb galben, iar copacii nu există acolo decât pentru rolul lor de zăbrele, de obstacole în calea luminii. Poate de aceea un banal fragment din aceste tablouri, o simplă privită sub lupă se transformă într-un tablou aproape identic cu tabloul care a generat-o. Tablourile Mariei au, mai degrabă, o unitate emoţională decât una compoziţională sau cromatică. Tuşele sunt impulsuri afective, declaraţii de dragoste, pensulaţia nu este supusă discursului plastic decât în ultimul rând. De aceea structurile ei plastice par instabile. Probabil din acelaşi motiv ea iubeşte, cu precădere, primăverile. Se apleacă asupra pământului cu o curiozitate de copil şi descoperă sevele secrete ale naturii. Verzuri lascive, carminuri violente, albastruri, rozuri copleşitoare într-o execuţie plastică cuceritoare, galbenuri care îţi taie respiraţia şi, în sfârşit, într-o atmosferă de început de secol, atunci când a fost descoperită bucuria culorii. Aşa este Maria Mariş Dărăban pentru cei care îi iubesc pictura şi vor să-i înţeleagă opera dincolo de forma ei. Aşa este Maria în cromatica ei, din ce în ce mai proaspătă şi mai cuceritoare.” (artistul plastic Ioan Marchiş despre opera Mariei Mariş Dărăban)
Expoziția poate fi vizitată în perioada 04.06–05.07.2015.
11 proiecte au ajuns la suma propusă, în urma Semimaratonului 2015
În 30 mai, 1300 de oameni s-au pus în mișcare pentru a susține 22 de proiecte din comunitatea sibiană, la cea de-a patra ediție a celui mai mare eveniment sportiv de atragere de fonduri din Sibiu, SemiMaraton Sibiu 2015, organizat de Fundația Comunitară Sibiu.
La ediția de anul acesta s-au aliniat la start 1000 de alergători adulți și 300 de alergători copii iar sute de sibieni au venit în Piața Mare și pe traseul curselor pentru a-și încuraja favoriții. Ca în fiecare an, traseul a îmbinat cele mai frumoase zone ale oraşului, de la centrul istoric, la Pădurea Dumbrava şi Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale ASTRA. Întregul eveniment a fost transmis live de către Romania Live Events, având peste 2900 de vizualizări în 36 de ore.
SemiMaraton Sibiu a prins amploare, la ediția din acest an numărându-se alergători amatori și profesioniști din toate colțurile țării: București, Cluj-Napoca, Oradea, Tîrgu Mureș, Constanța, Baia Mare, Craiova, Timișoara, Arad, Galați, Brașov, Pitești, Suceava, Iași și chiar din străinătate, la eveniment participând concurenți din Germania, Ungaria, Polonia, Olanda, Austria, Suedia și Marea Britanie. De asemenea, în acest an, cei care nu au putut ajunge în Sibiu pe 30 mai au alergat în orașele în care se aflau: San Francisco, Braga și Bruxelles.
Alergătorii și peste 1700 de susținători generoși au promis donații în valoare de peste 200.000 lei, iar unsprezece dintre proiectele înscrise au reușit să-și atingă obiectivul de atragere de fonduri propus. Sibienii încă mai pot face donații pentru cele 22 de proiecte până la 1 iulie 2015.
Câștigătorii celor 5 curse (Cros Visma, SemiMaraton, Ștafetă 2×10, Ștafetă 4×5 și Cursele Copiilor ProLanguage) sunt următorii:
1. Crosul Visma (4 km):
– Feminin:
locul I: Ganta Daniela Ioana (timp 00:19:15);
locul II: Vasilache Geanina-Elena (timp 00:19:37);
locul III: Loloiu Diana (timp 00:20:46)
– Masculin:
locul I: Daniel Scrob (timp 00:14:22);
locul II: Paraschiv Alin (timp 00:14:33);
locul III: Gandila Robert (timp 00:15:13)
2. SemiMaraton (21 km):
– Feminin:
locul I: Daniela Elena Cirlan (timp 01:21:37);
locul II: Patch Trineane (timp 01:43:28);
locul III: Adriana Dancu (timp 01:44:09).
– Masculin:
locul I: Andrei Balasan (timp 01:23:21);
locul II: Adrian Zaharia (timp 01:24:08);
locul III: Constantin Folescu (timp 01:26:01).
3. Ștafeta 2×10:
locul I – echipa Dumired (timp 01:23:14)
4. Ștafeta 4×5:
Locul I – echipa Arbitrii Sibiu (timp 01:27:37)
5. Cursele Copiilor Prolanguage:
Cursa 4-6 ani:
fete:
locul I: Ana Maria Răhăian
locul II: Sonia Rusu
locul III: Maria Luiza Murgu
băieți:
locul I: Darrin Anastasie
locul II: Flavius Presecan
locul III: Daniel Gândilă
Cursa 7 – 9 ani:
fete:
locul I: Clara Gnandt
locul II: Alexandra Croitorescu
locul III: Iulia Diana Muțu
băieți:
locul I: Mircea Teodor Oancea
locul II: Cristian Mihai Osan
locul III: Radu Mihai Cercel
Cursa 10 – 12 ani:
fete:
locul I: Tabita Teușan
locul II: Andrea Gnadt
locul III: Denisa Paraschiva Florea
băieți:
locul I: Alexandru Ioan Teodorescu
locul II: Ovidiu Sitoianu
locul III: Lascu Barabas Munteanu Stelian Valentin
Despre SemiMaraton Sibiu:
SemiMaraton Sibiu este evenimentul cu scop filantropic în cadrul căruia organizațiile neguvernamentale din Sibiu propun proiecte pentru comunitate, alergătorii care doresc să participe aleg un proiect pe care îl susțin, iar prietenii acestora pot dona pentru cauza aleasă de alergător. Banii strânși sunt direcționați către proiectele participante, iar sibienii se bucură de rezultatele acestora.
Despre Fundația Comunitară Sibiu:
Fundația Comunitară Sibiu este un finanțator privat local care identifică, promovează și finanțează inițiative și proiecte ale comunității sibiene — ONG-uri, grupuri de inițiativă, companii, persoane fizice — contribuind astfel la dezvoltarea locală. Fondurile sunt colectate, administrate și distribuite transparent prin intermediul burselor sau a granturilor.
În același timp, FCS pune la dispoziția companiilor sibiene care doresc să se implice în comunitate, servicii de consultanță pentru identificarea domeniilor pe care acestea le pot susține și a mecanismelor prin care pot contribui la dezvoltarea comunității.
Competiţie de badminton în Copşa Mică, spectacol garantat în Sala de sport „Gheorghe Musan”
Asociaţia Sportivă Copşa Mică şi Federaţia Romană de Badminton organizează cea de-a şasea ediţie a „Cupei Copşa Mică”. Întrecerea este valabilă jucătorilor de badminton, sport de o frumuseţe rară. De asemenea, disciplină care necesită concentrare la maximum şi o foarte bună condiţie fizică. Manifestarea va avea loc în perioada 12-14 iunie. Acţiunea se desfăşoară în Sala de Sport din Copşa Mică, „Gheorghe Musan”. Intrarea este liberă. Programul concursului este următorul :
12 iunie, ora 16-20
13 iunie, ora 9-20
14 iunie, ora 9-13
Andreea Bejan, Andreea Necşoiu şi Radu Ghiniţă, atleţii ce au dus Liceul Teoretic Onisifor Ghibu pe cea mai înaltă treaptă a podiumului naţional
Reprezentanţii Liceului Teoretic Onisifor Ghibu s-au descurcat excelent la Campionatele Naţionale Şcolare de Atletism. În acest week-end, la Bucureşti, sibienii s-au întors cu trei medalii de aur, un argint şi două locuri 4. Deşi a făcut un concurs mult sub standardele sale, cea mai bună atletă a Sibiului, Andreea Necşoiu nu a întâmpinat vreo problemă în a-şi securiza prima poziţie pe podiumul de premiere de la aruncarea suliţei. Tot acolo sus a urcat şi Andreea Bejan, la săritura în înălţime. Atletă ce continuă să impresioneze la fiecare concurs prin constanţa şi îmbunătăţirile aduse în evoluţia sa. Ea a trecut de bara de 1 metru şi 65 de centimetri, rezultat bun. Nici Radu Ghiniţă nu s-a lăsat mai prejos, terminând primul la aruncarea discului şi al doilea la aruncarea greutăţii. În final, Iustina Madina a completat evoluţia bună a sportivilor noştri. Ea a fost a patra la disc şi la greutate. Sportivii sunt legitimaţi şi la CSŞ Şoimii Sibiu. Andreea Bejan este pregătită de prof. Adrian Toma, Radu Ghiniţă şi Madina Iustina de către prof. Ligia Cuciorovschi, iar Andreea Necşoiu de către prof. Ligia Cuciorovschi şi prof. Petre Manu. Andreea Necşoiu : „Sunt foarte mândră că reprezint Liceul Teoretic Onisifor Ghibu. Vreau să le mulţumesc tuturor profesorilor pentru sprijin şi înţelegerea de care au dat dovadă în tot acest timp”.
17.520 de semnături pentru Palatul Brukenthal!
Campania „White Palace – Dark Story” pentru restaurarea Palatului Brukenthal, desfășurată în perioada 1.03 – 31.05.2015, care a avut ca scop informarea și conștientizarea opiniei publice asupra necesității restaurării Palatului Brukenthal, s-a încheiat cu succes. Cu toate acestea, de la conștientizare până la fapte mai sunt pași de urmat, după cum au afirmat reprezentanții Muzeului pe 2 iunie 2015, prof. univ. dr. Sabin Adrian Luca, managerul muzeului, dr. Dana Hrib, director general adjunct, şi Kilian Dörr, prim-preot al Parohiei Evanghelice C.A.
Cifrele campaniei „White Palace – Dark Story” se prezintă în felul următor:
– 17.520 de semnături ale petiției, dintre care 4.113 online şi 13.407 la sedii (semnături – 13.437 din care au fost anulate 30 semnături ale minorilor).
În această perioadă au fost organizate patru evenimente, cum au fost participarea la Târgul European al Castelelor Hunedoara, Noaptea Muzeelor în Palatul Brukenthal şi două expoziţii, două proiecte educative realizate împreună cu Liceul de Artă din Sibiu şi Departamentul de Jurnalism din cadrul ULBS şi patru scurtmetraje care au purtat mesajele campaniei.
„[Pasul următor e] Să conștientizeze la nivelul Guvernului României importanța lucrului pe care îl cerem pentru că o campanie cum ați văzut nu s-a mai făcut în România, cel puțin nu în cazul unei instituții de cultură, și faptul că avem o structură foarte bună a aderențelor din alte țări, dar și a cetățenilor străini din România sunt alte argumente în plus pentru a străpunge opacitatea Institutului Patrimoniului care ar putea să gireze sau să atragă fondurile pentru repararea Palatului„, a transmis prof. univ. dr. Sabin Adrian Luca, managerul muzeului.
„Din punctul nostru de vedere, vom bate la toate ușile începând din acest moment, având la îndemână și un instrument atipic, dar util, care este această petiție”, a adăugat prof. univ. dr. Sabin Adrian Luca.
Din punctul de vedere al comunicării, pe durata campaniei numărul de accesări ale site-ului oficial al Muzeului a crescut cu 30%, iar mesajele campaniei au fost primite de 126.798 utilizatori unici de facebook, în timp ce echipa a fost formată doar din nouă participanți principali și 11 voluntari.
Un alt aspect important prezentat este legat de statutul legal prin care Muzeul Național Brukenthal ar trebui să funcționeze. După 10 ani în care s-a funcționat pe baza unui acord, reprezentanții Bisericii Evanghelice și ai Muzeului Național Brukenthal consideră că a sosit momentul pentru stipularea în lege sau prin Hotărâre de Guvern a modului în care instituția trebuie să fie organizată.
„Baza cu care lucrăm împreună este un acord între Ministerul Culturii și episcopul de atunci, semnat în decembrie 2005, în care se stipulează aceste coordonate, în care scrie că Ministerul Culturii va iniția o Hotărâre de a Guvern cu privire la organizarea și funcționarea Muzeului Brukenthal. Acest lucru este inedit în țara noastră, o instituție culturală care are doi proprietari, pe de-o parte este Biserica Evanghelică, iar pe cealaltă statul Român prin Ministerul Culturii, astfel că este nevoie de o hotărâre care să reglementeze această cooperare„, a declarat Kilian Dörr, prim-preot al Parohiei Evanghelice C.A. Totodată, Kilian Dörr a mai menționat că o astfel de hotărâre de Guvern le va fi utilă administrației Muzeului în vederea accesării unor fonduri europene pentru restaurarea palatului.
„Noi până acum am funcționat în baza unui acord, dar prin buna înțelegere am trecut peste unele greutăți, altfel ne-am fi împiedicat când într-un loc, când în altul, și am căutat să realizăm o colaborare în favoarea științei și a culturii. Spre fericirea noastră Biserica Evanghelică înțelege acest lucru”, a completat prof. univ. dr. Sabin Adrian Luca.
„Dürer după Dürer”, o nouă expoziție la Muzeul Brukenthal.
Dr. Dana Hrib, directorul general adjunct, a oferit câteva detalii despre noua expoziție a muzeului. Aceasta se intitulează „Dürer după Dürer” și are un subiect ceva mai neobișnuit, conceptul din spatele său fiind cel al modului în care anumite lucrări de artă semnate de Albrecht Dürer, unul dintre cei mai importanți artiști ai Renașterii Târzii, au fost reproduse și diseminate în Europa.
„Dürer și-a copiat propriile lucrări, a fost copiat mult în timpul vieții, iar expoziția va prezenta felul în care o idee artistică se transferă de la original la copie în aceleași tehnici de artă, de la grafică la grafică și mai departe spre pictură”, a sumarizat dr. Dana Hrib conceptul noii expoziții.
Aceasta va începe în luna iunie și va dura aproximativ 40 de zile. Expoziția va conține peste 100 de piese de artă originale, fiind rodul unei colaborări cu o instituție privată, dar urmând a se expune și piese aparținând Muzeului Brukenthal.
Un bărbat a protestat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Mediaș, legat cu cătușele de grilajul unei ferestre
Un fost polițist din cadrul Poliției Municipiului Mediaș a protestat în cursul zilei de marți într-un mod aparte. Comisarul șef Vasile Victor s-a legat cu cătușele de gratiile unui geam al Parchetului de pe lângă Judecătoria Mediaș, în urma refuzului reprezentanților Parchetului de a-i accepta diverse probe într-un dosar în care este acuzat de un medic din cadrul Spitalului Mediaș că l-ar fi bătut, într-o dimineață, pe o stradă din oraș.
Cum nu are un avocat și se apără singur, marți dimineața s-a prezentat pentru a depune unele probe în apărarea sa, la dosar, însă s-a „lovit” de refuzul reprezentanților instituției, astfel că a început protestul.
„Protestez fără zgomot pentur faptul că sunt nemulțumit de modul în care Parchetul General și în în special procurorul general desfășoară activitatea de urmărire penală în car eeu am calitatea de inculpat și nu se încearcă aflarea adevărului, ba din contră, este obstrucționată ideea de aflare a adevărului și apreciez asta din cauză că procurorul de caz mi-a respins cererile de probă pe care le-am pregătit în vederea aflării adevărului. În speță, marți de dimineață eu am depus niște cereri de probă pe care, nemotivat, mi le-a respins. S-a spus că nu sunt utile în cauză și atât. Nu mi s-a spus de ce nu este utilă în cauză. Am depus-o în această dimineață din nou și am cerut o probă care este foarte importantă, fundamentală în opinia mea, și anume cercetarea la locul faptei, a condițiilor în care s-a petrecut fapta. Și mi s-a refuzat. De ce? Sunt doi pași de mers până acolo. Cercetarea la locul faptei poate să ducă la aflarea adevărului. Speța se referă la faptul că fostul șef al soției mele, care a hărțuit-o iar noi am depus plângere iar cauza se află încă pe rol iar fostul șef al soției mele a reclamat că eu l-aș fi bătut. El are 1,85 metri și peste 100 de kilograme, eu am 1,70 metri și 70 de kilograme. Eu fizic nu pot săvârși fapta asta și aș fi vrut să mă convingă și pe mine că aș fi săvârșit fapta asta. Cu ce își susține reclamația fostul șef al soției mele? Cu un martor care este omul lui de casa. Nimeni de pe stradă nu a auzit un zgomot, un strigăt de ajutor, în schimb omul lui de casă, omul lui de încredere aude, vede și este martor ocular. Este evident că este o minciună, dar procurorul de caz refuză să mergem să facem o verificare la fața locului. Cu asta poate să se lămureasc orice. Stau în greva foamei până în momentul în care procurorul de caz vine cu ordonanța de respingere sau admitere a probelor pe care le-am solicitat, dar motivat”, a explicat Vasile Victor.
Purtătorul de cuvânt al Parchetului de pe lângă Judecătoria Mediaş nu a răspuns la telefon, deși reprezentanții mass-media au insistat pentru a afla un punct de vedere.
Protest cu rezultat, dosarul „pleacă” la Parchetul Sibiu
„În urma protestului, în sfârşit a binevoit unul dintre procurorii care care ţine locul primei procuroare, să stea de vorbă cu mine şi mi-a promis că va trimite dosarul la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, pentru soluţionarea plângerilor mele, împotriva ordonanţelor de respingere a probelor, pe baza cărora consider că se va ajunge la aflarea adevărului în cauză. Sunt convins că până la urmă îmi vor admite probele”, a conchis fostul polițist Vasile Victor.
Sibiu Rally Team participă la una din cele mai frumoase etape din Campionatul Naţional de Raliuri…
Sibiu Rally Team participă în acest week-end la una din cele mai frumoase etape din Campionatul Naţional de Raliuri. Echipajul sibian, Dan Magoş-Dragoş Ghigolea va lua startul la „Raliul Deltei”. Întrecerea face parte şi din Campionatul European de Raliuri. „Raliul Deltei rămane unul dintre raliurile mele favorite. De aceea am inclus această etapă în programul nostru. Avem în acest moment asigurată participarea la două etape din CNR şi în proporţie de 90 %, şi prezenţa pentru a doua oară la Raliul Waldviertel din Austria”, a declarat Dan Magoş. Sibienii vor evolua pe o maşină Suzuki Ignis. Automobil cu motor de 120 CP. „Raliul Deltei” va avea loc în zilele de 5 şi 6 iunie, pe probele speciale din jurul oraşului Tulcea. Etapa are coeficient 1 în Campionatul Naţional, şi coeficient 2 în cel european. Distanţa totală este de 540 de kilometri. „Am făcut o sesiune de teste pe drumurile de macadam din jurul Sibiului pentru a vedea în mod special ţinuta de drum a maşinii. Am fost foarte mulţumiţi de rezultate. Noi plecăm cu optimism la Tulcea.”, a concluzionat acelaşi pilot. Şi în acest an, participarea în aceste concursuri este cofinanţară de Consiliul Local Sibiu şi Primăria Municipiului Sibiu.
Zero din trei pentru CSM Sibiu împotriva formaţiilor din capitală. Rugbyiştii noştri au pierdut şi duelul cu Sportul, scor 21-52
Rugbyişti sibieni au pierdut şi cel de-al treilea joc disputat în compania formaţiilor din Bucureşti. Jucătorii noştri au fost inferiori celor de la Sportului Studenţesc, scor 21-52. Partida a avut loc în această sâmbătă, pe terenul Bebe Boboc. Vremea a fost una extrem de călduroasă şi care le-a dat mari bătăi de cap jucătorilor. Meciul a fost disputat în primele douăzeci de minute, fiecare echipă reuşind să marcheze câte două eseuri, toate fiind transformate. A urmat o mică cădere a gazdelor, iar oaspeţii au profitat din plin. Au punctat încă de două ori, intrând la pauză cu un avantaj de doisprezece puncte, 26-14. În cea de-a doua repriză, sportivii de la CSM Sibiu au fost mai incisivi în startul meciului. Ei au ajuns de trei ori în „cinci-ul” studenţilor, dar nu au putut trece deloc de ultima redută a bucureştenilor. Ocazii ratate care s-au răzbunat. Oaspeţii au avut şi ei la rândul lor pe posesia proprie, acelaşi număr de oportunităţi de a puncta. Diferenţa a fost că faţă de sibieni, ei au profitat de toate. Astfel, rezultatul a luat proporţii, 45-14. Clipe în care Sibiul a părut „fără energie”. Pe final, gazdele au mai reuşit un eseu, dar nu au putut opri o înfrangere la scor, 21-52. În concluzie, deşi jocul a fost echilibrat în primele jumătăţi ale ambelor părţi, experienţa şi greutatea superioară a rugbyiştilor din capitală s-au văzut în restul timpului şi Sportul nu a avut probleme în a-şi adjudeca victoria.
Prestaţie nemaipomenită a sportivilor din Sibiu la Campionatul European valabil artelor tradiţionale chinezeşti : 4 medalii, dintre care un aur şi trei bronzuri
Luptătorii sibieni au avut o prestaţie remarcabilă la Campionatul European de Wing Chun. Sportivii de la clubul „Wu Quan Li” („Forţa Celor 5 Pumni”) s-au întors acasă cu patru medalii : un aur şi trei de bronz. Competiţia s-a desfăşurat în localitatea bulgărească, Stara Zagora. Evenimentul a avut loc în perioada 13-18 mai. A fost prima ediţie a concursului, întrecere ce a reunit la start peste 600 de sportivi, din 12 ţări.
Sibianul Andreas Losch, campion european la manechinul de lemn
Sibiul a avut trei reprezentaţi în Bulgaria, fiecare având o evoluţie excelentă. Andreas Losch (foto sus mijloc) a urcat pe prima treaptă a podiumului de premiere la proba manechinului de lemn, şi pe a treia treaptă a podiumului, la proba „forma liberă de mână”. El a participat la categoria juniorilor sub 18 ani. La seniori, antrenorul şi sportivul Marius Barbu (foto sus dreapta) a luat bronzul în ambele probe în care a intrat pe saltea. El a fost al treilea la manechinul de lemn şi duilian (proba pe perechi). Ultimul sibian nu s-a descurcat rău nici el, Cristian Anghel (foto sus stânga) terminând al cincilea (manechinul de lemn) şi al şaptelea (perechi). Pe lângă sibieni, naţionala României a avut şi componenţi din Craiova şi Baia Mare. În total, şaptesprezece sportivi, ce au adus paisprezece medalii, şi locul II în concursul european. Tricolorii noştri au fost întrecuţi numai de ruşi, ţară ce a avut peste 90 de competitori înscrişi la turneu.
Marius Barbu (antrenor şi sportiv CS Wu Quan Li) : „Eu zic că a fost o experienţă foarte folositoare pentru toată lumea care a participat. Sunt foarte mulţumit pentru că am obţinut şi medalii, iar lumea a fost foarte mulţumită. Mă bucur că nu i-am dezamăgit pe colegii de la sală care ne-au susţinut de acasă. Sper ca experienţa de la Campionatul European să ne ajute să dezvoltăm atât fenomenul, cât şi pe noi ca oameni în arta Wing Chunul-ui. Sper ca în viitor, oamenii să privească cu oarecare deschidere acest fenomen”.
A ajuns după gratii, după ce a creat un prejudiciu de 3.000 lei
Un medieșean de 22 ani a fost reţinut la finele săptămânii trecute pentru 24 de ore, fiind bănuit de săvârşirea unei infracţiuni de furt din societate comercială. În urma cercetărilor efectuate de poliţiştii Biroului Investigaţii Criminale Mediaş s-a constatat faptul că, în după-masa zilei de 11 mai, bănuitul împreună cu un minor a pătruns prin efracţie într-o societate comercială de unde a sustras băuturi alcoolice, creând astfel, un prejudiciu de 3.000 lei.
Bănuitul a fost prezentat ulterior Parchetului de pe lângă Judecătoria Mediaş cu propunere de arestare preventivă, fiind arestat preventiv pentru 30 de zile.
Aproximativ 50% din prejudiciu a fost recuperat de poliţiştii medieşeni, iar cercetările în acest dosar continuă.
Spitalul Județean va avea unitate de endoscopie digestivă terapeutică
Spitalul Clinic Județean și de Urgență Sibiu va achiziționa o unitate digestivă terapeutică, ce va funcționa în secția Medicală I. Valoarea acesteia este de 1,4 milioane de lei, 210 000 lei provenind din bugetul local, iar restul, de la bugetul de stat. Suma a fost aprobată de consilierii județeni, prin rectificare bugetară, în ședința ordinară de la finele lunii mai.
„Mulţumesc celor care s-au implicat în demersurile de procurare care nu sunt deloc uşoare şi mă refer în special la doctorul Adrian Boicean. Beneficiul remarcabil care rezultă de la aparţia acestui aparat este că o serie de teme doctorale în cadrul Şcolii doctorale a Universităţii <
> din Sibiu vor căpăta substanţă. Şi una dintre tehnicile pe care ni le-am propus în cadrul cercetării este tehnica rendez-vous, adică întâlnirea dintre laparoscop şi endoscop, în acelaşi demers chirurgical, endoscopic gastro-enterologic şi care face ca siguranţa pacientului să fie mai mare, iar tehnica pe care am propus-o în urma cu 10 ani îşi găseşte realizarea directă şi datorită acestei dotări, mai ales că dotarea vine să completeze echipamentul blocului operator al chirurgiei generale. Vreau să mulţumesc Consiliului Judeţean Sibiu care a ţinut cont de performanţa în medicină şi ne-a dat o mână de ajutor”
, a precizat consilierul judeţean prof.univ.dr. Dan Sabău, şeful Secţiei Clinice Chirurgie II din cadrul Spitalului Judeţean Sibiu.
În bugetul județean pentru 2015 a fost prevăzută suma de 9,4 milioane de lei pentru domeniul sănătății.
