Acasă Blog Pagina 6032

Gheorghe Vaida : „Rezultatele pe care le avem la Mediaş sunt mari faţă de clubul mic care suntem noi”

0

CS Romgaz MediasÎntr-o lume în care cei mari şi puternici acaparează totul, rar există cei care se pot împotrivi şi lupta cu aceştia, mai ales că au mult mai puţine resurse. Una dintre excepţiile de la regulă este Gheorghe Vaida, tehnicianul anului 2014 în judeţul Sibiu. Prin pricepere, valoare, pasiune şi o muncă titanică, antrenorul de la CS Romgaz, a reuşit să ducă Mediaşul printre cele mai bune centre din ţară la tenis de masă, feminin. Anul competiţional 2014-2015 a demonstrat încă o dată de ce Gheorghe Vaida este unul din cei mai buni antrenori ai ţării. De la copii, la minicadete şi cadete, toate grupele sale au fost pe podiumul naţional. Şi nici nu am ajuns la Andreea Dragoman, jucătoarea senzaţională ce a acaparat întreaga Cupă a României la toate categoriile posibile, a fost campioană europeană de cadete cu naţionala, şi a obţinut numeroase rezultate internaţionale. Andreea a progresat, iar un aport capital l-a avut Gheorghe Vaida. Am avut imensa onoare de a realiza un interviu cu acesta, la singura tabără de tenis de masă din ţară, organizată în această săptămână, la Sibiu, la centrul Aria.
R : Spuneţi-mi despre fetele pe care le aveţi la antrenament, aici la centrul Aria?
GV :
Diana Muntean este deosebit de harnică şi cuminte. Îi place şi ştie că trebuie să muncească. Nu se fereşte deloc de antrenamentele grele, acoperă bine toate loviturile. A crescut repede, este foarte înaltă pentru vârsta ei. Are forţă şi dorinţă foarte mare. La şcoală se descurcă foarte bine, olimpică la matematică şi literatură. Denisa Baltag a avut o perioadă probleme mari cu genunchii şi a bătut pasul pe loc. Doctorul a spus că din cauza creşterii. Ea se bazează foarte mult pe lovituri drepte. Este la cel mai bun liceu din Mediaş, la contabilitate. Ambele fete mai au de lucrat la loviturile de contraatac cu efect. Cristina Dumitrescu este cea mai mică, joacă lejer. Are explozie foarte bună. Dă atât de tare că nu mai ai timp să revii. Are anticipaţie, parcă joacă la mişto…îi fuge mintea, ştie unde dă celălalt mai repede înainte de a lovi. Andreea Dragoman lipseşte pentru că se află în Bahrain cu naţionala României…apoi, Cehia. Cam în fiecare lună o să aibă un Open în afara ţării.


R : De cât timp sunteţi la Mediaş? GV : Sunt la Mediaş din 1999. Am început numai cu băieţii, au fost campioni naţionali…au plecat la fotbal (râde). Apoi, am trecut la fete. Cam două treimi din antrenament îl facem cu jocul dirijat. Fetele au teme ca în meciuri, cum să lovească şi unde să lovească.
R : Aveţi mult mai puţini sportivi faţă de multe cluburi, şi implicit o concurenţă mai redusă între aceştia. Chiar şi aşa, vă bateţi cu cele mai bune puternice oraşe din România, şi pe multe chiar le întreceţi. Cum reuşiţi? GV : Eu sunt precum calul, învăţat să tragă toată ziua! Constanţa şi Bistriţa sunt centre mari faţă de noi. Noi, întotdeauna am lucrat cu puţini sportivi. Dar, atâta timp cât eşti sănătos şi ai condiţii, trebuie să lucrezi să ai copii la vârf. La Mediaş avem condiţii. Rezultatele pe care le avem la Mediaş sunt mari faţă de clubul mic care suntem noi. Fetele noastre s-au învăţat de mici să fie la bătaie pe medalii. Toate au vitrina acasă plină cu medalii.
R : Cum a fost 2014? GV : În 2014, toate echipele noastre au jucat finala pe ţară. Am fost campioane naţionale la cadete şi minicadete, şi vicecampioane la copii. La fel, în concursurile individuale am avut podiumuri şi campioane naţionale. Fetele au fost extraordinare!
R : Ce vă doriţi pentru 2015? GV : Am zis-o ca o glumă, „în 2015 să avem jumătate din rezultatele anului 2014 şi tot este bine”. Echipa de cadete este favorită în 2015 la echipe. La copii vreau să fim între primele două, cu echipa de junioare putem ajunge la bronz. De la Andreea sunt pretenţii şi aşteptări mari de la club şi de la federaţie, pentru concursurile internaţionale individuale şi cu echipa naţională.

Părerea sportivelor despre antrenorul lor :
„Bun, silitor şi cumsecade”, Cristina Dumitrescu.
„Antrenorul nostru ştie întotdeauna cum să se comporte cu sportivii. Ştie ce ne trebuie. Ne pregăteşte să ne perfecţionăm mai multe lovituri pe care nu le stăpânim aşa bine, ne spune slăbiciunile noastre. Ne explică unde greşim şi încercăm să le corectăm”, Diana Muntean.
„Este un om muncitor şi îşi doreşte de la noi foarte mult. Este puţin exigent cu facebook-ul, nu ne prea lasă”, Denisa Baltag.
„Avem o legătură foarte strânsă cu domnul profesor. Stăm mai mult cu el decât cu părinţii. Mereu ne împinge de la spate”, Beatrice Toth

Tania Agache, un exemplu de muncă şi dăruire pentru pasiunea ei supremă : baschetul

0

Tania AgacheTania Agache este un exemplu de muncă şi dedicare pentru pasiunea ei supremă, baschetul. Ea a început acest sport la vârsta de 10 ani. După un an, a fost nevoită să plece în Elveţia împreună cu familia ei, iar „sportul cu panoul” a rămas o amintire. S-a întors la Sibiu, iar de doi ani a muncit pe brânci să recupereze decalajul enorm faţă de restul colegelor. Dacă celelalte au şapte-opt ani de baschet, Tania are numai trei, la vârsta de 15 ani. Ea joacă pe postul de fundaş. „Având în vedere că am venit mai târziu, a fost greu să mă acomodez. M-am axat foarte mult pe tehnică individuală, forţă şi pregătire fizică. M-am consulatat foarte mult cu antrenorul meu, este ca un tată pentru mine. El se interesează foarte mult, mă stimulează extrem de tare şi îmi spune tot ce am greşit. În afara antrenamentelor pe care le fac, în vacanţa de vară am fost la Alexandria să mă pregătesc. Chiar şi în timpul liber nu am stat. Programul meu de repaus în ultimul timp a fost între zero şi o zi”, spune Tania.
Răsplata pentru munca ei : convocare la lotul naţional al României şi titulară la CSŞ Sibiu
Munca asiduă a fost răsplătită! Ea este titulară în echipa de sub 16 ani a CSŞ Sibiu, şi în cea de sub 18 ani. Mai mult, Tania a fost convocată la lotul naţional al României sub 16 ani, în luna decembrie, pentru un stagiu de pregătire centralizată. Un prim pas, care a demonstrat că toată dăruirea de care a dat dovadă pe parchetul sălii de lângă Teatrul Radu Stanca, a meritat. „Tania are numai trei ani de baschet, pe când fetele de vârsta ei au şapte-opt ani. Gândiţi-vă cât a muncit ca să îşi însuşească atributele, şi ca să ajungă în vederile lotului naţional. Dacă nu pleca cu familia în Elveţia, Tania era mult mai avansată acum. Este preocupată, conştientă şi serioasă”, spune antrenorul Lucian Negru. Tot acesta, completează lipsurile din jocul său, şi se declară mulţumit că ea încearcă să le remedieze. „Ea joacă sâmbăta în jur de 35-38 de minute, duminica la fel. Este oboseală mare. Duce greul şi la Under 16 şi Under 18. De aceea, are uneori tendinţa să nu asculte tactic. A doua problemă este faptul că e deficitară la mâna dreaptă, dar lucrează, şi încearcă să se specializeze pe ambele mâini”.
„Nu mi-aş putea imagina viaţa fără baschet!”
Baschetul este „totul” pentru Tania, iar sclipirea din ochi şi pasiunea alături de care vorbeşte despre acest sport o arată. Tania Agache : „Nu mi-aş imagina viaţa fără baschet. Chit că este greu, chit că este de muncit, rezultatele se văd în meciuri. Cum te antrenezi, aşa joci! Meciurile pe care le jucăm acasă, le filmez. A doua zi vreau să mă uit. Văd tot ceea ce am făcut bine şi rău în joc. Când mergem la Sala Transilvania mă uit la baschetbalişti cum joacă şi încerc să iau lucrurile bune de la ei. Urmăresc Euroliga, Cupa României, etc”.
Pentru Tania şi colegele sale urmează partidele din turneul semifinal A cu echipa de Under 18, şi cele ale turneului semifinal B cu formaţia de Under 16 a CSŞ Sibiu. „Vreau să ajut echipa cât pot de mult. Îmi doresc la U18 să ajungem în turneul final, chiar dacă va fi foarte greu. La naţională, sper să prind lotul de 12 jucătoare a României, şi apoi, să ne calificăm la Euro”, a declarat Tania.

3

primele cazuri de gripa confirmate in judetul Sibiu

PS Andrei Făgărășanul

PS Andrei Făgărășanul, episcopul vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, a fost ales episcop al Covasnei și Harghitei, în cadrul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, organizat în 5 februarie

Cuțitul la os

0

După ce ani de-a rândul, România a pierdut în toate domeniile sute de milioane de euro puși la dispoziție de UE pentru drumuri, rețele de apă, canalizare, gaze, ridicări de școli, renovări de spitale ori posibilitatea de a înlocui în diverse instituții aparatura tehnică depășită cu tehnologii performante, premierul Victor Ponta și-a dat seama unde e problema.
Miercuri, primul ministru a părut că în sfârșit a înțeles că legislația este „cuiul lui Pepelea”, întrucât termenele prevăzute pentru atribuirea unor lucrări prin sistemul de achiziții publice întrec orice limită a răbdării, iar contestațiile care însoțesc cam orice licitație publică „blochează dezvoltarea României”.
De ce oare abia acum a avut premierul această revelație, când numai uitându-ne la kilometrii de autostradă prevăzuți să fie construiți într-un an întreg în România, te crucești – 23 de km, într-un an întreg!?! E ceva de domeniul absurdului, ținând cont că pe grandioasele masterplanuri fluturate de diverși miniștri ai transporturilor sunt desenați mii de kilometri de șosele de mare viteză în țara noastră. Aceeași tresărire sinistră o ai și când realizezi că de aproape un deceniu autoritățile nu se pot pune de acord cu privire la demararea unui studiu de fezabilitate veridic pentru autostrada Sibiu-Pitești, astfel încât nici până acum nu știm cât costă în mod real. Până în prezent, nu s-a reușit nici măcar atribuirea realizării studiului de fezabilitate către o firmă. Din aceleași cauze legislative. Iar dacă peste câteva zile, când expiră termenul de atribuire a contractului de către CNADNR vor exista contestații, procedura intră din nou în colaps, pentru că, în general, termenele de contestație se lungesc pe intervale de timp neștiute de nimeni, în funcție de disponibilitatea instanțelor de judecată.
Astfel, în timp ce în țara noastră nu reușim nici măcar să dăm startul lucrărilor, alte popoare, cu mult mai mult spirit practic, le vor fi terminat deja de mult. Polonezii au construit 1.500 de km de autostradă din bani europeni, iar România, 290. Asta fără să mai punem la socoteală că spaniolii au aproape 15.000 de km, germanii 13.000, iar francezii peste 11.000.
Eu însămi locuiesc pe o stradă de pământ și, împreună cu cei peste 3.000 de locatari din zonă, am obosit să ne deplasăm de ani întregi în mizerie și noroi, în așteptarea acestor proceduri legale care să permită asfaltarea. Și da, motivul pentru care întregul demers este blocat în prezent pe această stradă, urâtă și evitată de toți taximetriștii din oraș, îl reprezintă tot contestațiile, incriminate de Victor Ponta în această săptămână. Cei care au de suferit însă din aceste prevederi legale găunoase sunt oamenii, nu sistemul.
În lipsa unor măsuri urgente, România se îneacă în mlaștinile legislative pe care le-au inițiat și le-au creat parlamentarii noștri total rupți de realitate, pe care i-am votat.

Efemerul de ieri și sublimul de mâine

0

A fost odată ca niciodată o vreme viforoasă, când doamna procuror general Kovesi furniza vijelios în fiecare zi clienți penitenciarelor. A fost o vreme când politicianul român, patronul de presă și toți puternicii zilei se credeau de neatins. În acel timp al istoriei recente, pesediștii și băsiștii se înjurau la televizor și făceau afaceri în sediul SRI sau în cafenele.
Si a venit o zi când a ieșit gunoiul de sub preș și culmea e că nu mai impresionează pe nimeni. În Ucraina e un dezastru la doar o graniță distanță, Vladimir Putin își alimentează furios tancurile pe malul Donului, iar la București sunt arestate asistentele de televiziune. Însă bastista umedă a liniștii politice se va așterne prea curând pe țambal. Pentru că interesul național primează, domnul general de intendență Gabi Oprea e la datorie, iar președintele Klaus Iohannis trebuie să facă un schimb de mingi pe terenul de tenis cu Simona Halep. Iar Rahova ne înghite cu nesaț elitele.
Între timp kurzii jubilează după o mică victorie în nordul Siriei, iar Statul Islamic plictisit de decapitări sau crucificări, a trecut la arderile pe rug. Regele războinic Abdullah al Iordaniei și-a părăsit palatul de la Aman pentru a face ceea ce România nu poate, să răspundă militar într-un Orient Mijlociu în care viața unui om are o valoare insignifiantă.
În nordul Irakului, la Mosul, se ard cărțile. O imagine familiară în Europa contemporană când alți zevzeci ardeau, ca și Statul islamic, cărți de filozofie, romane și cărți pentru copii. Un jurnalist francez eliberat după zece luni de captivitate atroce povestea că niciodată nu a văzut un Coran în mâna militanților islamiști cât timp s-a aflat în Siria în captivitate.
Valoarea vieții atât de sfântă și consemnată atât în constituții cât și în declarațiile universale ale drepturilor și libertăților e o invenție relativ nouă și alocată într-un spațiu geografic restrâns.
Civilizația noastră umană nu e doar succesul unui creier supradimensionat al unor ființe bipede, ci capacitatea de a transmite miliarde de experiențe prin cultură, stiință și artă. O civilizație care putea să nu existe. Acum 70 000 de ani specia umană era în pragul extincției. Atunci mai puțin de 10 000 de indivizi de pe acestă planetă erau în același pericol de dispariție ca tigrul bengalez contemporan. Deși am fost pe Lună acum 46 de ani, încă spunem despre chinezi că au o limbă ridicolă, cum a făcut președintele argentinian, Cristina Kirchner. Poate că am avut noroc și îngustarea bazinului de gene al umanității în evenimentul de acum 70 000 de ani nu ne-a adus dispariția, dar niște urme tot ne-a lăsat prin unele locuri.
Mergând pe stradă, privind tinerii cutreierând cafenelele, îndrăgostiții ținându-se de mână sub un soare primăvăratec prematur până la revenirea zăpezii și copiii bucurându-se de minivacanța lor am putea crede că avem noroc. Sau poate e doar puțină entropie socială și capete încoronate ce își întâlnesc simbolic eșafodul. Mizeriile de ieri nu au atins strălucirea zilei de mâine.

Aflarea în treabă la români

0

Genialul diagnostic, pus naţiunii din care făcea parte şi pe care o iubea mai mult decît pe sine însuşi, aparţine unui român de profesie : Petre Ţuţea. Aşa a răspuns cândva, fabulos, unei doamne măcinate de curiozităţi mondene : „ eu, doamnă, de profesie sunt român”. Omul etnic şi cosmic, providenţial pentru patrimoniul de modele al României în perioada invaziei lăcustelor roşii, a plecat însă la Domnul, după cum însuşi spune, cu un of la inimioară – că n-a apucat să scrie o teză de doctorat cu titlul „Aflarea în treabă la români”. Încă ce teză ar fi scris dacă ar fi apucat zilele noastre !!!
În timp ce grecii încearcă să-şi desprindă de pe grumaji jugul Europei ariene, ungurii se fac frate cu dracul, numai să treacă puntea spre Ardeal , iar la răsărit ruşii îşi bat coasa , noi ne dăm în cap cu poşetuţa. Mai bine zis cu poşetuţele – altădată obiecte de invidie, că de admiraţie nu suntem în stare – ale singurei Marilyn Monroe pe care o mai aveam şi noi prin „politica” românească. Incredibil ce val de ură, liber exprimată prin lătratul „cîinelui de pază” al societăţii, se revarsă din ecrane peste ţară , de când Blondy a noastră a căzut în gheara legii. Faţă de Hrebe, Greblă, Sîrbu , sau cum i-o mai fi chemând pe toţi, cărora naţiunea le-a pierdut şirul în traversarea ecranelor însoţiţi de mascaţi, în cazul Udrea se aplică şi proverbul cu vulpea care n-a ajuns la struguri. Grotesc nu este însă spectacolul acesta. Poate pentru naivi, în România se face curat, iar pentru cunoscători se face loc pentru o nouă generaţie de privatizatori ai ţării, mult mai rafinaţi. Cine ştie ? Grotesc e spectacolul limbilor care spurcă azi ceea ce lingeau odată. Grotesc e obrăzarul gros al celor mai presus de lege care strigă ca din gură de şarpe să fie prins hoţul, jubilând că nu sunt pe rol.
Duhovnicul Ardealului, părintele Arsenie avea atîta dreptate: „în mintea strâmbă şi gândul drept se strâmbă”. Ca cel al eradicării epidemiei de corupţie. Unde e România lucrului bine făcut, care a atras ca un magnet sufragiul românilor care nu şi-au pierdut speranţa că se mai poate face ceva ? Românii nu aşteaptă justiţie, ci dreptate. Aşteaptă ca cei care s-au împroprietărit cu România , de parcă ar fi moştenit-o de la vreun unchi, să le dea ţara înapoi. România CIRCULUI bine făcut a fost timp de douăzeci şi cinci de ani o opţiune păguboasă atât pentru spectatori , cât si pentru circari.
De-acum, aflarea în treabă la români nu mai e temă de doctorat. Ne-ar putea costa chiar viaţa naţiunii.

CJ Sibiu: În 2015 vor fi modernizați peste 170 de km de drumuri județene și comunale

Consilierii județeni se reunesc săptămâna viitoare, în 12 februarie, pentru a vota în ședință extraordinară bugetul județului Sibiu. Anul acesta, valoarea fondurilor județene este de 274 de milioane de lei, 22% din bani fiind prevăzuți pentru investiții, iar restul pentru cheltuieli de întreţinere şi funcţionare a instituţiilor din subordinea Consiliului Judeţean Sibiu. Potrivit proiectului de buget, obiectivele majore de investiţii în acest an sunt în domeniul sănătăţii, al infrastructurii de drumuri judeţene şi drumuri comunale şi managementul deşeurilor.
La capitolul infrastructură, în buget sunt prevăzuți bani pentru modernizarea a 46 de kilometri de drumuri județene ( DJ 105D Săsăuş-Agnita, în lungime de 16,12 km; DJ 104G Săcădate Nou, în lungime de 18,86 km; DJ142J Şeica Mare-Şeica Mică, în lungime de 7,8 km; DJ142B Blăjel-Bazna-Boian-lim.jud.Alba, în lungime de 3,4 km ). În plus, se vor moderniza 126 de kilometri de drumuri comunale: 46 de kilometri preluaţi de la Consiliile Locale în anul 2015, iar pe 80,62 kilometri se vor continua lucrările începute în anul 2014. În buget mai sunt prevăzute și consolidări la Podul Sadu DJ 105 G și la DJ 106 E Jina-Șugag. Tot în atribuțiile Consiliului Județean intră și efectuarea lucrărilor de întreținere pe cei 1300 de kilometri de drumuri județene și comunale din județ.
În domeniul sănătăţii, vor continua și în acest an lucrările de investiţii la Spitalul Clinic Judeţean, la Spitalul de Psihiatrie „Dr. Gheorghe Preda” şi la Spitalul de Pneumoftiziologie. Anul acesta vor fi finalizate la Spitalul Judeţean Sibiu lucrările la: mansardare bloc chirurgical+ATI, acoperiş secţii chirurgicale, urologie, ortopedie, ATI; reabilitare şi mansardare secţia clinică recuperare, medicina fizică şi balneologie 1 şi vor avea loc lucrări ample la secţia clinică Infecţioase, acestea urmând să se îmcheie abia în 2016.
Anul acesta va fi finalizat cel mai mare proiect realizat cu fonduri europene Sistem integrat de management al deşeurilor, fiind prevăzuți în buget bani și pentru acesta. Proiectul de buget al judeţului Sibiu pe anul 2015 a fost supus dezbaterii publice şi este publicat pe site-ul Consiliului Judeţean: http://www.cjsibiu.ro/wp-content/uploads/2015/01/ph_buget_E_12012015.pdf

Start la depunerea proiectelor pe Agenda Culturală a CJ Sibiu

2 martie este data limită până la care se primesc proiectele culturale propuse spre cofinanțare pe Agenda Culturală a județului. Acestea pot fi depuse la Centrul de Informații pentru Cetățeni, din cadrul Consiliului Județean Sibiu. Ghidul de eligibilitate pentru finanţarea Programului acţiunilor din domeniul culturii în judeţul Sibiu pe anul 2015 împreună cu anexele aferente, poate fi consultat pe site-ul Consiliului Judeţean Sibiu www.cjsibiu.ro , la rubrica Actualitate – Ghid de eligibilitate pentru finanţarea Programului acţiunilor din domeniul culturii în judeţul Sibiu pe anul 2015. Anul trecut au fost selectate pentru finanțare 45 de proiecte culturale, din 107, câte au fost depuse în total. Suma alocată în 2014 de Consiliul Judeţean Sibiu pentru susţinerea evenimentelor culturale a fost de 350.000 de lei. Banii alocați în 2015 vor fi stabiliți însă numai săptămâna viitoare, când consilierii județeni se reunesc în ședință extraordinară, pentru votarea bugetului.

Începe distribuirea alimentelor de la UE pentru persoanele de pe listele suplimentare. 20 februarie, ultima zi

Din 10 februarie, sibienii care s-au înscris pe listele suplimentare pentru a beneficia de alimentele oferite din partea Uniunii Europene, se pot prezenta să își ridice pachetele cu ajutoare. Potrivit Serviciului Asistenţă Socială pe listele suplimentare s-au înscris 390 de persoane care au îndeplinit criteriile specificate de lege după data întocmirii listelor inițiale. În cazul acestora nu se vor mai trimite invitaţii, ci sunt aşteptaţi să se prezinte direct la depozitul de unde se face distribuirea.
În paralel, continuă distribuirea către beneficiarii de pe listele iniţiale. Din cele 9.146 de persoane înscrise pe aceste liste, 1.170 încă nu au ridicat pachetele care le corespund. La această dată în depozit mai sunt 9.700 de cutii cu alimente, suficiente pentru a acoperi necesarul pentru 4.850 de persoane.
Sibienii de pe listele iniţiale şi suplimentare mai pot ridica aceste alimente numai până în data de 20 februarie, termenul limită stabilit de Serviciul Asistenţă Socială.
Distribuirea alimentelor din partea Uniunii Europene a început în data de 17 decembrie 2014. De aceste ajutoare, constând în ulei, zahăr, conserve, făină, paste și mălai, beneficiază pensionarii, şomerii, persoanele cu handicap grav şi accentuat, precum și sibienii cu venit minim garantat şi cei care au alocaţii pentru susţinerea familiei. Distribuţia se face din depozitul situat pe şoseaua Alba Iulia, nr.112 (Bricomat), de luni până vineri, între orele 9 -15.

Tabăra de la Şanta a revenit după zece ani în administrarea Direcţiei Judeţene de Tineret Sibiu

Tabăra de la Şanta a revenit, în decembrie 2014, în administrarea Direcţiei Judeţene de Tineret (DJT) Sibiu. Timp de zece ani, situaţia bazei a fost incertă din cauza unui ordin de ministru din 2004 care a generat ulterior procese îndelungate. Din luna mai 2015 copiii se vor putea din nou caza în tabăra respectivă.
În 2004, Ministerul Tineretului şi Sportului a stabilit că taberele puteau fi date în administrarea unor firme private în baza unui contract de colaborare. Tabăra de la Şanta a fost preluată de o firmă din Sibiu care a făcut investiţii majore, ridicând, practic, din temeli cele trei clădiri care compun tabăra. Doi ani mai târziu, guvernanţii au stabilit însă că bunurile din proprietatea statului nu pot fi administrate în baza acestui tip de contracte, actele încheiate între direcţiile judeţene de tineret şi firmele private fiind declarate ilegale.
DJT Sibiu şi firma care preluase baza s-au judecat. După îndelungi procese, magistraţii au stabilit că tabăra trebuie să revină în administrarea DJT Sibiu.
„Noi am câştigat, dar firma ne-a acţionat în instanţă pentru recuperarea investiţiilor. În 2012 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat o sentinţă definitivă prin care noi trebuia să plătim 1,3 milioane de lei. Suma a fost imensă şi nu aveam banii aceia”, a declarat Nicoleta David, directorul DJT Sibiu.
Din această cauză s-a ajuns la executare silită, iar tabăra Şanta a fost scoasă la licitaţie. Primăria Răşinari şi-a adjudecat tabăra.
„În 2013 am reuşit să plătim firmei jumătate din suma datorată, iar în 2014 am achitat restul. Dar între timp firma nu mai deţinea tabăra, aşa că a fost mai complicat. Când noi am achitat firmei datoria, compania a plătit Primăriei Răşinari, iar tabăra a revenit la noi”, a mai spus Nicoleta David.
Potrivit acesteia, în 4 decembrie 2014 Tabăra Şanta a fost din nou preluată de DJT Sibiu.
„Mai este necesară întabularea ei şi avizarea ei pentru a putea primi copii. Investiţii nu mai sunt necesare pentru că firma care o preluase a creat condiţii foarte bune. După ce va intra în circuit va fi cea mai bună dintre taberele noastre. Din luna mai, copiii se vor putea caza şi în Tabăra Şanta. A durat zece ani, dar s-a rezolvat situaţia”, explică Nicoleta David.
Tabăra Şanta are o capacitate de 60 de locuri distribuite în trei cabane. Fiecare cabană are bucătărie proprie, utilată cu tot ce trebuie. Pentru a găzdui copii însă vor fi necesare câteva investiţii pentru a amenaja o cantină.
„La Păltiniş avem acum o tabără de 100 de locuri, care este, pe timp de iarnă, extrem de solicitată. Este, de fapt, singura tabără de iarnă, aşa că locurile sunt extrem de căutate. Şi pentru această vacanţă am avut foarte multe cereri, dar nu le-am putut satisface pe toate. Cei care au venit primii, au primit Tabăra Păltiniş. Locurile de la Şanta sunt bine-venite”, afirmă Nicoleta David.
Potrivit acesteia, circa o sută de copii s-au aflat în tabără de la Păltiniş în această săptămână de vacanţă, fie luând lecţii de schi, fie practicând tot felul de alte sporturi.
Directorul DJT Sibiu precizează însă că problemele instituţiei nu s-au finalizat. DJT Sibiu este încă în litigiu pentru tabăra de la Noul Săsesc, preluată, tot în 2004, de o firmă din Laslea.
Dacă va reuşi să preia şi tabăra respectivă, Direcţia de Tineret Sibiu va avea cel mai mare număr de tabere din ţară – şapte la număr. De fapt, chiar şi acum judeţul Sibiu este pe primul loc în ţară la numărul de tabere funcţionale şi pe locul doi la numărul de locuri.
În anul 2014, DJT Sibiu a avut patru tabere pentru copii şi tabăra de la Sălişte unde s-au cazat muncitori.
„În tabăra de la Sălişte nu am dorit să cazăm copii, pentru că nu sunt condiţii la fel de bune. În celelalte avem condiţii bune, în toate. Sunt camere mari, aerisite, cu baie proprie. În plus, există şi posibilităţi de recreere: teren de sport, club, sală de forţă”, explică Nicoleta David.
IMG_3336
Potrivit statisticii DJT Sibiu, în 2014 aproape 5.000 de copii s-au cazat în taberele din judeţul Sibiu dintre care mai puţin de o mie au fost din judeţ. Cei mai mulţi au fost din Constanţa, Brăila, Teleorman sau Buzău. Faţă de anul precedent a fost o creştere cu aproape 1.500 de copii.
„Taberele noastre arată bine, camerele au baie proprie, de aceea sunt căutate. În general, cei de la mare vin la munte. Noi am avut anul trecut cel mai mare grad de ocupare din ţară – 70 la sută”, spune Nicoleta David.
Cei mai mulţi copii au preferat tabăra de la Râul Sadului, care are cele mai bune condiţii de cazare, dar şi de petrecere a timpului liber.
Copiii care doresc să-şi petreacă vancanţele în taberele din judeţul Sibiu trebuie să plătească 71 de lei pe zi, cazare şi trei mese.
Pentru un leu în plus de persoană pe zi se asigură un animator care poate organiza programe variate.
În 2014, copiii au ales cursuri de supravieţuire în natură, orientare turistică, dansuri sau consiliere în carieră.
Tabere Sibiu site

Spitalul de Psihiatrie a devenit primul „Spital Cântător” din România

0

Pacienții Spitalului de Psihiatrie „dr. Gheorghe Preda” vor putea să se trateze prin muzică. Aflată din nou pe lista câştigătorilor programului MOL Pentru Sănătatea Copiilor, ediţia 2014, prin care sunt finanţate organizaţii neguvernamentale care derulează proiecte de terapii emoţionale şi prin artă pentru copii aflaţi în suferinţă, Asociaţia Spitalului de Psihiatrie dr.Gh.Preda din Sibiu a demarat proiectul „Spitalul Cântător”. Astfel, dacă pacienții adulți benficiau aici de terapii muzicale încă din anul 2010, de anul acesta cursurile au putut fi extinse și pentru copii.
La primul atelier de muzică şi mişcare, desfăşurat în această săptămână la Centrul de Sănătate Mintală Copii au participat 13 mici pacienţi, cu vârste cuprinse între 6-15 ani, care s-au bucurat de această nouă activitate. Cursurile sunt susţinute de asociaţia parteneră „S’artR- vient de l’âme” din Mediaş, care promovează şi cercetează metodele de vindecare prin artă, în special prin muzică, dans şi teatru. De altfel, la inițiativa dr. Ciprian Băcilă, Asociaţia S’artR vient de l’âme din Mediaş, prin ambasadoarele metodei „Singende Krankenhaueser”, Edith Hajnalka Toth şi Wenzel-Gazdag Erzsebet, susţin sesiuni de cântare în grup cu pacientele adulte internate în spital, încă din anul 2010.
„Singende Krankenhäuser – Reţeaua internaţională pentru promovarea cântatului în instituţiile medicale“ este o organizaţie cu sediul la Stuttgart, fondată de Wolfgang Bossinger, autorul lucrării „Die heilende Kraft des Singens” (Puterea vindecătoare a cântatului). Organizaţia are reprezentanţi în 18 ţări din Europa, America şi Africa, care construiesc treptat o reţea de spitale şi instituţii medicale care doresc să se implice în reprezentații muzicale pentru pacienţi, foşti pacienţi, colaboratori şi persoane interesate de domeniul sănătăţii.
„O instituţie medicală în care se practică reprezentaţii muzicale ca şi tratament adjuvant profită de un climat cald şi uman” spune Edith Hajnalka Toth, instructor de canto certificat de Singende Krankenhäuser, ambasadoare a organizaţiei pentru România.
Aplicarea metodei elaborate de W.Bossinger cu grupuri de copii suferind de tulburări psihice variate urmăreşte îmbunătăţirea stării generale, relaxarea fizică şi psihică. Metoda elaborată şi practicată de adepţii Singende Krankenhäuser urmăreşte ca prin activităţile de cântare în grup să stimuleze relaţionarea, trăirea sentimentelor pozitive în grup, sensul de apartenenţă şi de participare la procese creative comune,se facilitează resocializarea. Efectele benefice asupra fiecărui participant se vor resimţi prin diminuarea anxietăţii, descoperirea de metode noi de comunicare şi exprimare, creşterea gradului de toleranţă şi de acceptare.
O sesiune de cântare în grup este structurată în 5 secvenţe, de salut-bun venit, pentru apropierea grupului,cu exerciţii de respiraţie şi relaxare. Urmează faza de activare, cu cântece înviorătoare, cu multă mişcare şi energie, apoi cântece meditative, cu centrare pe propria persoană, cântece care încurajează contactul fizic (a se lua de mână), iar în final cântece de rămas bun, cu efect calmant. Cântecele au linii melodice simple, unele inspirate din folclorul unor popoare (amerindieni), fiecare are rol de a activa anumite părţi ale corpului (ex.diafragma). Textele sunt la fel de simple, cu conţinut pozitiv şi reconfortant, sunt accesibile tuturor persoanelor, indiferent de pregătirea muzicală şi voce. Întreaga metodă încurajează ideea că fiecare om poate să cânte, iar cântând în grup se produce o activare şi interacţiune care conduce la integrare şi împărtăşire a unei bucurii comune.
Proiectul se va derula pe o perioadă de 6 luni, iar Asociaţia Spitalului caută mijloace financiare pentru a asigura continuarea şi dezvoltarea tuturor activităţilor de terapii complementare pentru vindecarea pacienţilor.