În perioada campaniei electorale, pe rețelele de socializare a fost promovat intens un citat care îi este atribuit lui Mark Twain: „Dacă prin vot am putea schimba ceva, nimeni nu ne-ar mai lăsa să votăm”.  În felul acesta, se vehicula ideea că votul nostru ar fi zadarnic.

Nu cred așa ceva și ar fi bine să nu ne lăsăm amăgiți de astfel de postări care nu fac altceva decât să încurajeze ideea de a nu participa la vot, rata de absenteism fiind estimată la aproape 70%. 

Păi, dacă mai puțin de 30% au puterea să decidă, cine vor fi cei 32 de români care ne vor reprezenta pe noi, ceilalți douăzeci și ceva de milioane, vă dați seama cum ar putea schimba scoruri și răsturna ierarhii restul de 70% care ar merge la vot?

Nu cred că trebuie să lăsăm să meargă la vot doar membrii de partid, pentru că așa este evident că va obține cele mai multe voturi partidul care are cea mai mare încrengătură și infrastructură, consolidată de zeci de ani încoace. În felul acesta, partidele apărute mai recent, multe neajunse niciodată la guvernare, nu vor avea nicio șansă să aibă voturile necesare. 

Nu cred nici în mesajul transmis de Confederația Sindicală Cartel Alfa, în care sunt înscriși nu mai puțin de un milion de angajați români, potrivit cărora să nu votăm niciun politician, ci doar pe independenți, pentru că primii n-au făcut nimic de-a lungul anilor pentru a avea parte, în România, de un trai mai bun.

Cred că trebuie să votați pe acela care considerați că vă reprezintă cel mai bine interesele personale. Că e politician, că e independent, nu contează. Dacă programul său vi se pliază pe minte și suflet, mergeți și votați-l. A fost, n-a fost la putere, e femeie, e bărbat, e de stânga, de dreapta sau neutru, n-are nicio importanță. Dacă simțiți că merită,votați lista sau persoana! În bătălie sunt 15 formațiuni politice, axate pe diverse domenii de interes și 8 candidați independenți, la fel de variați. Interesați-vă însă, nu dați un vot doar ca să fie dat, ci căutați să descoperiți cine merită, ce-a făcut, ce mentalitate are, fără să vă lăsați furați de faptele mărețe sau declarațiile pompoase pe care le-au făcut în  ultimele 30 de zile ca să vă smulgă voturile. E dreptul vostru să vă alegeți omul potrivit. Nu vi-l irosiți!

Săptămâna aceasta s-au schimbat replici dezastruoase, în plan diplomatic, între președintele Traian Băsescu și vicepremierul rus Dimitri Rogozin.  Atacurile la persoană, cu referire la paharele de alcool consumate de unul sau de altul, refuzul survolării spațiului aerian al României de către avionul lui Rogozin și amenințările ulterioare venite de la Kremlin, duc la concluzia că țara noastră nu va mai avea, ani buni de-aici încolo, o relație de vecinătate normală cu Rusia. Indiferent că este vorba doar despre declarații de campanie electorală sau chiar exprimă niște interese mai profunde ale NATO cu privire la poziția țării noastre, eventualitatea implicării României într-un război nu mai poate fi ignorată. Că un conflict armat nu aduce nimic bun este clar. Iar dincolo de pierderile umane și economice, aceste conflicte lasă urme care îi pot afecta pe cei implicați decenii întregi.

De curând, am văzut o lecție de viață despre curaj, caracter și  puterea de a ierta. Cândva, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, un batalion de soldați englezi este capturat de armata japoneză. În acest context, un militar britanic, inginer de meserie, este torturat zile în șir, fiind acuzat, pe nedrept, că încerca să le transmită informații secrete chinezilor printr-un radio improvizat. Cu toate că la un moment dat este salvat, soldatul englez va fi obsedat zeci de ani de torturile trăite, amintirea acestora sabotându-i dreptul la o viață normală. După mai bine de 30 de ani de la momentul cumplit al prizonieratului, acesta se întoarce în Japonia și îl întâlnește pe ofițerul japonez răspunzător pentru torturarea dincolo de limitele imaginabilului. Pus în fața unei alegeri, având drept de viață și de moarte asupra acestuia, englezul îl va asculta. Atunci va înțelege că și dușmanul său fusese o victimă a războiului, iar după o perioadă de comunicare și în urma altei vizite în Japonia alege să îl ierte din toată inima. Doar după acest moment cei doi își vor recăpăta realmente umanitatea și vor începe să trăiască din nou. Este o poveste reală, descrisă într-un film, cei doi ajungând să fie prieteni până la finele vieții, uniți de firul invizibil al tragediei unui război.

Iar într-o perioadă în care cuvinte precum „război”, „forță armată”, „atac”, „bombe”, pe care până nu demult le citeam doar în cărțile de istorie, le auzim tot mai des pe buzele liderilor noștri, nu poți să nu te întrebi care ar fi atitudinea noastră în astfel de tragedii provocate de  război: am fi capabili să alegem bobul de iertare sau ne-am lăsa devorați de spinii răzbunării?

Într-un trist clasament al țărilor din Uniunea Europeană cu cel mai mare nivel al mortalității în rândul bebelușilor, România se află pe primul loc, cu o rată de 9 morți la mie, față de media europeană redusă la 4,1 la mie. Altfel spus, la fiecare 5 ore, undeva, în România, un bebeluș își pierde viața, numărul deceselor în rândul copiilor cu vârsta sub 1 an ajungând la aproape 2000 pe an. 

Potrivit statisticilor, cele mai frecvente cauze sunt perinatale (legate de naștere) – 34%, boli ale aparatului respirator – 29%, malformații congenitale – 24,8%, accidente – 4%, iar boli infecțioase, ale sistemului nervos și digestive – 5 %. Dureros este că cel puțin o treime dintre aceste vieți ar putea fi salvate, îndeosebi în cazul deceselor cauzate de boli respiratorii, infecțioase și digestive. În plus, ar putea fi crescută rata de supraviețuire pentru mai mulți bebeluși care se nasc prematur, în condițiile în care 20% dintre copii vin pe lume înainte de termen. Potrivit medicilor, se nasc micuți care uneori nu cântăresc mai mult de 700 de grame, însă cu toate acestea au șansa să recupereze greutatea și să supraviețuiască. Dar acest lucru este posibil doar după ce stau luni de zile în incubatoare. Din păcate, numărul acestor aparate vitale pentru copiii născuți prematur este insuficient. 

La Sibiu, în anul 2012 rata de mortalitate a fost de 7,4 la mie, iar în anul 2013 de aproape 6 la mie. În fața acestor cifre pe care le privim neputincioși și deznădăjduiți, vestea bună este că fiecare dintre noi poate face ceva.  Există cel puțin două modalități prin care noi, sibienii, ne putem implica în luna mai pentru a limita aceste statistici înfiorătoare. Mai întâi, în această perioadă avem posibilitatea să donăm 2% din impozitul nostru anual către o organizație neguvernamentală care să aibă drept obiectiv salvarea acestor ființe nevinovate ( de exemplu Asociația Baby Care, Asociația Propediatria sau Salvați Copiii). Apoi, Asociația Baby Care, reprezentată prin dr.Livia Ognean, șefa secției de Neonatologie din Sibiu, dă posibilitatea oricărui sibian să contribuie la achiziția de incubatoare și aparatură medicală pentru salvarea prematurilor, prin participarea la Semimaratonul organizat de Fudația Comunitară Sibiu, în data de 31 mai (http://maratonsibiu.ro ). Astfel, fie că optați să alergați un anumit număr de kilometri sau numai să îi susțineți pe alergătorii deja înscriși, puteți ajuta la strângerea bănuților de care copiii prematuri născuți la Sibiu au nevoie ca să trăiască. Pentru că putem face noi înșine câte ceva, înainte de a ajunge în situația în care propriii copii ni se sting în brațe.

Sibiul îl pierde pe Ilie Vonica, omul care de mai bine de 2 decenii a construit aici fără oprire. De la începutul anilor 90 a așezat piatră peste piatră într-un domeniu care ne doare cel mai tare: sănătatea. Fondează cu genialitate clinici medicale, farmacii, un spital, o fabrică de medicamente, un centru de fertilizare in vitro, o maternitate și câte și mai câte alte afaceri conexe, numărul oamenilor angajați depășind 2000.