„Reduceți mult viteza, nu vă angajați în depășiri riscante, măriți distanţa între vehicule! Recomanăm evitarea opririi pe benzile de circulaţie sau pe banda de urgenţă de pe autostradă și evitarea preocupărilor de natură a vă distrage atenția de la condus!
Pietonii să nu folosească partea carosabilă pentru deplasare, iar traversarea să o realizeze prin locurile marcate și semnalizate corespunzător și după ce s-au asigurat că intenția lor a fost observată de conducătorul auto”, transmite Centrul Infotrafic.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007
Axe throwing-ul (aruncatul cu toporul) este un sport extrem de popular în Statele Unite și Canada, iar în ultimii ani a cunoscut o dezvoltare rapidă și în Europa, atrăgând tot mai mulți practicanți. Acesta este asociat cu practicile nordice (vikinge), popularizat mai târziu, în 1940, de niște muncitori forestieri și transformat în sport, în 2006, când Matt Wilson a fondat BATL (Backyard Axe Throwing League), în Canada.
Sibianul Cosmin Stoenică, câștigător al celor mai populare concursuri de axe throwing din Elveția, a adus în România acest sport și a creat cel mai mare club de aruncat cu topoare din Europa: Axe Throwing Club Sibiu. „Cluburi similare mai sunt în țări precum Germania sau Polonia, dar acestea sunt de dimensiuni mult mai reduse”, afirmă sportivul.
Întâlnirea dintre… topoare
Intru destul de timid în sala unde topoarele, din simple unelte gospodărești, devin instrumente de competiție și de calmare a nervilor. Aici dau de Cosmin, un munte de om și de energie. Nu e de mirare, cu statura sa de viking, că a ales să îmbrățișeze acest sport care ciopârțește nu doar lemnele, dar și stresul.
Înainte să propun discuția acesta „vikingului din Cisnădie”, am aruncat o privire, dar și un topor la țintă, la un eveniment găzduit tot de Cosmin. Atunci moldoveanul din mine a ieșit și a mai și nimerit din prima ținta în mijloc! Cine ar fi crezut…
„În acea vreme nu aveam telefoane și așa mai departe…”
Mă așez la o masă și încep să povestesc cu cel care a adus aruncatul cu topoare la nivel de sport în România. Pasiunea lui pornește din copilărie. „În acea vreme nu aveam telefoane și așa mai departe… Eu eram la Cisnădie, creșteam la bunici, iar în vacanțe la ce aveam acces? Ne făceam arcuri din crengi de nuc, cu săgeți din trestie cu un cap de soc. Ne împleteam biciuri. Mai târziu am început să aruncăm la țintă cu cuțitul sau cu toporul. Din filmele istorice am învățat, din cele cu Winnetou…”, povestește sibianul.
„Măi, copile, eu ți-l dau…, dar să-l ții tu”
Undeva pe la 14 ani începe să se ia în serios cu acest sport. „Odată l-am «păcălit» pe străbunicul meu să-mi dea un topor: că trebuie să i-l duc bunică-mii. «Măi, copile, eu ți-l dau…, dar să-l ții tu», mi-a răspuns. Știa ce are în casă. Atâta l-am ascuns, până mi l-a găsit bunică-miu. Mi-a luat jucăria. Și a trebuit să-l caut iarăși. Bunicul meu era polițist și nu mă lăsa să mă joc cu toporul. Dar după ce îl găseam, mă urcam în pod și mă antrenam cel puțin cinci ore pe zi, cu același topor. Nici în armată nu m-am lăsat, mă antrenam cu baioneta”, își amintește sportivul. Anii de practică l-au dus pe Cosmin la o performanță precum tăierea unui chibrit în două de la o distanță de 6-8 metri dintr-o singură aruncare.
La „competiție” cu polițiștii elvețieni
A călătorit prin multe țări, și în Cipru a avut de-a face cu toporul, cu cuțitul. Acolo a început și colecția de cuțite și de antichități. A mers și prin Germania, unde și-a testat dexteritatea în baruri, până ce a ajuns în Elveția, unde a rămas în jur de 27 de ani. Inițial a mers doar să facă bani și să vină acasă, dar apoi a văzut cât de ușor este să-ți faci un business acolo și că în Elveția aruncatul cu topoare este un sport foarte popular.
„Când am ajuns în Elveția, bineînțeles că am intrat în primul club de aruncat cu toporul. Am devenit client fidel. În paralel, mergeam și la tir cu arma. Am avut o lucrare la șeful poliției și am văzut că avea pistoale peste tot în casă. I-am zis: «Nu-i periculos să stai cu armele așa la vedere?». «Aici suntem în Elveția, le deținem legal. Ca polițist, pe lângă faptul că am drept de port armă, le pot ține și acasă. Vrei să vii cu mine la tir cu arma?». Îi spun: «Cum să nu?!». Înainte să fiu cel mai bun dintre ei la tras cu pistolul, am fost cel mai bun la dat cu toporul și cuțitul. Se uitau într-un fel la mine oamenii când le-am zis că la topor sunt profesor, dar când am dat de 20 de ori cu toporul în același loc, s-au convins. Făceau pariuri pe bere. Mergeam aproape în fiecare săptămână la tirul cu arma. Mă sunau polițiștii să vin cu ei; eu eram obosit, dar mă duceam. Nici nu se gândeau cei care mă scanau că nu sunt polițist elvețian”.
O glumă luată în serios
Dar de câte ori Cosmin mergea la aruncat cu topoarele, toate țintele erau ocupate. „Îi sunam de luni ca să fac rezervare pentru vineri și nu avea nicio șansă. Atunci mi-am dat seama de potențialul de business”. „Am zis-o eu în glumă: dacă nu găsim locuri, ne facem noi clubul nostru”, intervine Andrei, fiul sportivului. „ Iar «tac-tu» a luat-o în serios!”, spune Cosmin râzând.
„Nu este un sport periculos, așa cum se presupune, deși noi folosim niște arme”
Despre beneficiile axe throwing-ului, Cosmin spune: „Aruncatul cu toporul poate fi și o terapie pentru persoanele stresate, este un mod extraordinar de a-ți elimina stresul. Nu este un sport periculos, așa cum se presupune, deși noi folosim niște arme. Nu. Dacă le folosești respectând regulile care se impun de către federație, nu are cum să te accidentezi. Noi am amenajat spațiul exact după regulile Federației Internaționale de Axe Throwing. Este un sport extraordinar de frumos, din punctul meu de vedere. Și oamenilor le place. Erau două doamne mai în vârstă care vorbeau una cu alta: «Mă, tu vezi ce am în mână? Am un topor!». De parcă avea o mitralieră (începe să râdă)”.
Cel mai mare club de axe throwing din Europa
În România, axe throwing-ul este cunoscut doar ca sport de divertisment. „Am văzut că se fac tabere pentru dezvoltarea masculinității. Aceștia fac și aruncarea cu toporul, dar noi am creat cel mai mare club de axe throwing din Europa, deschis în centrul Sibiului. Dacă ești membru în club tu ai drept de competiție; vom face un instructaj. Va fi o taxă simbolică de intrare, de întreținere a sălii, mentenanță. Dar în momentul în care devii sportiv de performanță, îți dăm noi bani.
Odată ce ești membru al clubului (ceea ce nu este foarte greu, deoarece nu necesită ani de pregătire, ca la alt sport de performanță, atletismul, fotbalul, de exemplu), beneficiezi de tot ce ai nevoie să faci performanță. Aici dacă vii și ai puțină dexteritate, deja ai șansa să devii campion. Clubul este membru al Federației Internaționale de Axe Throwing, fapt care îi permite să organizeze și să găzduiască competiții recunoscute oficial, atât la nivel național, cât și internațional”.
Cum se desfășoară o competiție
Îl întreb pe Cosmin cum se desfășoară o competiție: „Sunt multe metode de scor, dar cel mai cunoscut și mai ușor, pe care doresc să-l aduc în interiorul României, este best of five sau best of seven. Se aruncă de cinci ori cu toporul în șapte game-uri. Când sunt egalități ajungi la big axe. Ceea ce voi implementa doar pentru profesioniști. Big axe este aruncarea cu un topor mai mare, cu o coadă de peste 70 cm, în loc de 30 și în jur de 1200 de grame, dublu față de topoarele mici de competiție. Și se aruncă de mai departe. Ca să câștigi la competiții este vorba de milimetru. Dacă dai în roșu și cineva dă cu trei milimetri mai aproape de centru, acea persoană va câștiga”.
Cum putem să lovim la țintă
Un om care vrea să lovească la țintă trebuie să respecte întocmai indicațiile instructorului. „În primul rând să respecte distanța: 3, 6 metri. Regulile sunt simple: să nu arunci dacă colegul tău e la țintă să-și recupereze toporul. Țintele sunt duble de obicei. Normal, concurenții aruncă în același timp la competiții. Sunt mai multe tehnici de aruncat cu toporul, dar noi o să aplicăm o singură tehnică, care este cea mai simplă și care este agreată de către federație; prin aceasta trebuie să arunci toporul să se învârtă doar odată”, explică Cosmin.
„Ori exersezi, ori ai talent”
„După ce arunci de două trei ori cu toporul, te-ai îndrăgostit! Te simți tot mai bun, și devii tot mai bun. Dar ori exersezi, ori ai talent. Cumnată-mea, care nu are nicio treabă cu nimic ce înseamnă topoare (este cântăreață), a aruncat de zece ori în mijloc! Am zis: asta-i culmea!… Dar nu toată lumea e la fel. Dar acest sport înseamnă relaxare, în primul rând. Și surprinzător, sunt foarte mulți oameni, din diverse domenii, care sunt interesați: doctori, ingineri, oameni de afaceri etc.
Eu recomand acest sport pentru persoanele peste 18 ani. Este totuși un sport cu niște obiecte contondente, care chiar taie, nu se folosesc topoare de jucărie. Copiii sub 18 ani ar fi indicat să vină însoțiți. Nu putem să-i lăsăm să joace. Doar supravegheați, cu niște topoare de plastic. O să aducem și un aparat unde se poate arunca cu astfel de topoare, undeva în spate, unde va fi și darts-ul”, adaugă sibianul.
Cosmin este unul din oamenii care și-au făcut din pasiunea lor o afacere. Dar pentru el, cum o spune chiar acesta, banii nu sunt principalul scop, ci mulțumirea oamenilor care îi trec pragul și bucuria de a-și împărtăși pasiunea cu alte persoane. Clubul lui Cosmin îl găsiți pe platformele de socializare, sub denumirea de: Axe Throwing Club Sibiu.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007
Cele mai multe cazuri au fost înregistrate în Duisburg, unde au fost retrase 556 de beneficii, urmat de Gelsenkirchen cu 506 situații similare, notează Bild.
Potrivit autorităților germane, accesul la ajutor social este condiționat de capacitatea persoanei de a-și asigura parțial existența prin muncă. Activitățile ocazionale sau veniturile foarte mici nu sunt considerate suficiente.
Situația este deosebit de sensibilă în Hagen, unde aproximativ 7.000 de cetățeni din România și Bulgaria trăiesc în prezent, iar peste jumătate dintre aceștia depind de ajutoare sociale. Costurile pentru bugetul local sunt estimate la aproximativ 10 milioane de euro anual.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007
Incidentul a fost relatat și de jurnalistul Vitalie Cojocari pe pagina personală de Facebook.
„Este o seară tragică în Ucraina. Rusia a lovit un tren de pasageri. Știm până la această oră că aproape 200 de persoane au urcat vii și nevătămate într-un tren din regiunea Harkov.
Însă în apropierea localității Iazikove trenul a fost atacat. Mai exact a fost bombardat. 2 drone au ratat ținta, au căzut în apropierea trenului.
Din păcate, una a lovit direct un vagon. În vagon se aflau 18 pasageri. Efectul a fost tragic. 5 persoane au murit pe loc, cel puțin 2 au fost rănite.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007
Un tânăr de 25 de ani va petrece următorii doi ani și trei luni la închisoare după ce a fost condamnat definitiv de Judecătoria Sibiu.
Un bărbat în vârstă de 25 de ani, domiciliat în Mohu, a fost reținut și încarcerat în Penitenciarul Aiud în baza Mandatul de Executare a Pedepsei Închisorii emis la data de 26 ianuarie de către Judecătoria Sibiu.
Mandatul a pus în aplicare de către polițiștii Secției 1 Poliție Rurală Șelimbăr, bărbatul fiind condamnat la 2 ani și 3 luni de închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de conducerea unui autoturism sub influența băuturilor alcoolice și/sau a substanțelor psihoactive și tulburarea ordinii și liniștii publice.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007
FC Hermannstadt joacă marți, 3 februarie, de la ora 20.30, cu Rapid, iar formația sibiană a anunțat prețul biletelor.
La Tribuna I, prețul unui tichet este de 100 de lei, iar la Tribuna 2 prețul unui bilet este de 90 de lei.
La Family Zone, adulții vor achita 90 de lei pentru un bilet, iar copiii-45 de lei.
50 de lei este prețul unui bilet de intrare la meciul pentru suporterii care vor asista la partidă din Peluza Nord.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007
Zăpada din Sibiu nu e o legendă urbană: în prima lună de iarnă din 2026, fulgii au tras cu ochiul pe străzi și trotuare cu o hotărâre demnă de un plan strategic. Chiar dacă primăria susține că echipele de deszăpezire acționează „constant”, realitatea a fost un pic mai… alunecoasă pe strada Octavian Goga, unde zăpada și gheața au blocat traficul și au transformat trotuarul într-un patinoar nenegociat.
Pe scurt: dacă ai alunecat și ți-ai rupt piciorul, ai putea simți nevoia să-i trimiți o invitație la tribunal Primăriei —, dar legal nu e școală de dans pe gheață, ci mai degrabă răspundere civilă delictuală.
Cine e responsabil pentru deszăpezire?
Conform contractelor publice de deszăpezire, serviciile de salubrizare și îndepărtare a zăpezii au fost asigurate pentru următorii ani, după achiziții și contestații repetate care au întârziat procedura… fix până când a nins deja.
Primăria, prin serviciile contractate, are obligația de a menține domeniul public practicabil și în siguranță — asta include și trotuarele sau străzile unde pietonii circulă. În termeni juridici, vorbim despre un standard de grijă pe care autoritatea îl datorează cetățeanului.
Când poți „chema în judecată” primăria?
În dreptul românesc, dacă o autoritate publică sau un administrator de drum nu își îndeplinește obligațiile legale și acest fapt produce un prejudiciu (adică exemplul clasic: tu, piciorul rupt, costuri medicale, concediu medical), poți formula o acțiune civilă de reparare a prejudiciului.
Regula generală este simplă, deși procedura poate fi un pic mai complicată:
• Dovedești existenta unui pericol creat de administrație (zăpadă acumulată, trotuar necurățat) care nu a fost remediat la timp;
• Dovedești legătura de cauzalitate între neglijență și accident;
• Soliciți despăgubiri pentru prejudiciul suferit (medical, pierderea de câștiguri, moral etc.).
Aceste principii se regăsesc în Codul civil, la răspunderea delictuală civilă (art. 1357 și următoarele — răspunderea pentru prejudiciile cauzate prin neglijență a unui domeniu public sau privat administrat de altcineva).
În concluzie, dacă iarna asta ai simțit „distracția albă” a Sibiului chiar pe propria piele și în mod mai puțin… plăcut, știi că legea îți oferă un drum — nu alunecos — ci juridic — de urmat. Iar dacă Primăria îți răspunde cu „echipele au acționat”, tu poți răspunde cu o cerere de despăgubiri.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%.Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
De mai bine de două decenii, fotbalul sibian nu strălucește la capitolul jucătorilor născuți în județul nostru care să evolueze constant în Liga I, iar sezonul 2025-2026 este alt exemplu în care numai 2 fotbaliști sunt titulari incontestabili. Totuși, cei doi sunt printre cei mai buni pe postul lor și își fac treaba excelent în teren.
Portar de top
Cătălin Vasile Căbuz are 29 de ani și este portarul titular al lui FC Hermannstadt. Fotbalistul născut în Avrig este cunoscut fanilor din Sibiu pentru timpul petrecut la echipa lui Gheorghe Hagi. Însă fie că vorbim de Academia Hagi, Viitorul Constanța, Farul Constanța sau Chindia Târgoviște, el se remarcă pentru sibieni mai ales pentru cele două perioade de la FC Hermannstadt. În prima sa perioadă, el a pus umărul la promovarea lui FC Hermannstadt pe prima scenă a fotbalului românesc și a ajungerii echipei în prima finală de Cupă a României (2019). Apoi, în 2023 s-a întors acasă ca să ajute din nou FCH, iar un an mai târziu a jucat a 2-a sa finală de Cupă a României cu alb-roșii.
De mai bine de 8 ani, Cătălin Căbuz este titular în Superliga, iar în acel interval a fost unul din cei mai buni portari din țară. A avut intervenții foarte bune și o constanță mare în evoluții. În 2026, FC Hermannstadt are nevoie mai mult de el ca niciodată în play-out, deoarece echipa se luptă pentru salvarea de la retrogradare și el poate avea anumite intervenții care să facă diferența între 3 puncte, 1 punct sau 0 puncte.
Centrul echipei lui Robert Ilieș
Raul Palmeș are 29 de ani. El evoluează pe postul de fundaș central și este la al nouălea sezon consecutiv în care este titular incontestabil pe pozitia sa, fie ca vorbim de Csikszereda 2019-2021, Concordia Chiajna 2021-2023, CSC Șelimbăr 2023-2024 sau de a doua sa perioadă pe care o petrece la Miercurea Ciuc alaturi de Csikszereda, 2025-prezent. El a avut de înfruntat în cele 9 sezoane cei mai buni atacanți din Liga I și liga secundă. În acest sezon, primul pe prima scenă a fotbalului românesc, Raul Palmeș și ciucanii săi se bat pentru evitarea retrogradării, în play-out urmând a se decide soarta formației sale.
Raul Palmeş a început fotbalul de performanţă la FC Sibiu. Apoi, el a mai trecut pe la Progresul Terezian şi FC Interstar. În 2012, sub comanda lui Ioan Bulea, Raul i-a impresionat pe cei de la Honved prin calităţile sale şi a fost transferat la marele club al Ungariei, alături de care a cucerit un campionat, el fiind pregătit de Marco Rossi, italianul care de câțiva ani de zile este printre cei mai buni selecționeri din lume.
Doar unul în trecut
Înainte de Cătălin Căbuz și Raul Palmeș, fotbalul din județul nostru a stat mult timp doar în Alexandru Curtean ca titular de marcă pe prima scenă a fotbalului românesc. Între 2003 și 2019, Alex Curtean a jucat pentru Gaz Metan Mediaș, Politehnica Timișoara, Dinamo București și FC Hermannstadt, la primele 3 el remarcându-se cu evoluții deosebite, fie că vorbim de goluri spectaculoase, pase geniale sau meciuri întregi jucate foarte bine.
Tinere speranțe
La capitolul speranțe, există 3 tineri în țară ce ar putea ajunge în situația lui Cătălin Căbuz și a lui Raul Palmeș de a fi titulari incontestabili, ani la rând. Este vorba de Iustin Chirilă, portarul Universității Cluj, despre Casian Soare, mijlocașul în care cei de la Dinamo își pun mari speranțe în viitor și Denys Muntean, mijlocașul Universității Craiova. Iustin Chirilă a jucat 3 meciuri titular în acest sezon și a demonstrat calități foarte bune pentru anii următori, Denys Muntean a debutat pentru olteni la finalul anului, pe când Soare ar putea fi următorul Cătălin Cârjan ca impact pentru „câinii roșii”, diferența fiind că el ar fi în centrul terenului.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%.Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
În România, până acum nu a mai fost atinsă această performanță. Iar premiera e atât pentru boxul românesc feminin, cât și pentru cel elvețian. Gabriela Timar, după numele de scenă „Gabi Balboa”, a reușit în data de 26 decembrie 2025 să obțină titlul de campioană mondială la box.
De loc, Gabi este din Cisnădie, dar viața a purtat-o prin diverse zone ale lumii, până a ajuns în Elveția, unde s-a stabilit și s-a apucat de box, la 28 de ani, când majoritatea sportivilor de performanță se retrag. Și nu vrea să plece, deocamdată, din Țara Cantoanelor. Ca să aflăm mai multe despre campioana cu sânge transilvănean, i-am propus o discuție.
O familie cu sport în rutina zilnică
Până la 18 ani, Gabi a trăit în Cisnădie. S-a născut într-o familie normală, spune ea. Cu părinți care au lucrat, cum se obișnuia pe timpul lui Ceaușescu, în uzine, în fabrici. „Am avut statut normal”, mărturisește aceasta. A copilărit alături de încă doi frați, Anton (Toni) și Viorel (Vio) și o soră, Ana (Iuli). Deși toți au fost învățați să facă sport de mici, Gabi e singura care a ales să practice unul de performanță. „În România mai este doar mama, dar care e doar jumătate de timp aici, pentru că în cealaltă este la noi; călătorește între Elveția, Germania și Belgia. Când la unul, când la altul, să nu se supere nimeni”, îmi spune campioana.
Tatăl ei, Petrică Timar, alături de mama acesteia, Felicia, au cochetat cu bodybuildingul. Dar, spune Gabi, la începutul anilor 80 nu erau multe opțiuni. Tatăl se antrena într-o sală foarte rudimentară din Cisnădie. „Practic câteva fiare, în loc de greutăți, foarte oldschool. Alt sport, sau alte posibilități, mă gândesc, pe atunci nu existau, pe lângă lucru, familie și așa mai departe. Tata nu a făcut performanță, practica bodybuildingul doar pentru el, era pasionat, dar nu a mers în direcția competiției. Noi am crescut cu antrenamente aproape zilnice de când eram mici”, povestește campioana.
A dat Dreptul pentru „o dreaptă”
A călătorit foarte mult prin lume. La 18 ani s-a mutat din România în Spania, apoi a revenit pentru studii. A terminat Dreptul la Sibiu și a lucrat pe post de consultant juridic la o firmă internațională, cu sediul în Spania. În timpul în care studia, lucra în paralel, cel mai mult în Spania și China. Mulți ani sportul a fost pe locul doi, însă la sală mergea constant măcar de două trei ori pe săptămână. Până într-o zi…
Avea 28 de ani când a intrat timidă, împreună cu două prietene, într-o sală de box din Elveția, fiind fascinată dintotdeauna de acest sport și având un caracter care se preta acestuia. Cele două prietene s-au lăsat, însă ea a știut de când și-a pus mănușile de box că acest sport este pentru ea.
Se naște un nume
Titlul de „Gabi Balboa” l-a primit de la antrenorul ei, Angelo Gallina. I s-a potrivit ca o mănușă, prin prisma începutului ei spectaculos și al nasului. „Eram un no name, nu eram cunoscută, cu foarte puține șanse. Am avut primul meci la 30 de ani, când sportivii de performanță se lasă de acest sport. Eu am făcut totul invers. În Elveția boxul este un sport normal, eu sunt la club foarte mare, cu în jur de 400 de membri. Aici este foarte popular fitness boxul, care este fără lovituri la cap. Dar din 400 de persoane, doar 20 de persoane practică boxul clasic, dar la nivel de amatori. Toată lumea este foarte bine primită în zona de fitnessbox, dar cei care trec la nivelul următor sunt foarte puțini. Și eu am început cu fitnessboxul, iar apoi m-am invitat singură în echipa de competiție, ceea ce este atipic, pentru că nu ai voie, acest antrenament este închis, este numai pentru cei care luptă și poți să ajungi acolo doar prin invitațiile antrenorului. Pe mine nu m-a interesat acest aspect, m-am dus direct acolo. A râs antrenorul la început, fiind total începătoare, fără niciun fel de experiență. A fost un început foarte timid, dar pe parcurs s-a dovedit că a fost o alegere bună”.
O femeie în „luptă” cu bărbații
Este un sport dur, îmi mărturisește campioana. Ea nu are un antrenament special de femeie. Se antrenează numai cu bărbați și poate de patru ori mai mult ca aceștia. „Din păcate nu prea există femei care fac acest sport la nivelul profesionist. Deci nu am partenere pentru antrenament. Dar poate să fie și un atu, căci sunt obișnuită cu lovituri mai puternice. Așa că nu mă plâng. M-am identificat foarte bine cu antrenamentele acestea numai cu bărbați. În Japonia, Mexic, în America sunt foarte multe femei care practică acest sport. Din categoria mea, în top zece din lume, sunt opt japoneze, eu și o mexicană”.
Un demers internațional
Primul meci a fost unul decisiv în cariera ei, pentru că l-a pierdut. Majoritatea ar fi renunțat, dar Gabrielei i-a dat o ambiție și mai mare. „A fost tot timpul o competiție pentru mine de a crește de la meci la meci și o curiozitate până unde pot ajunge. Primul meci l-am pierdut la amatori, apoi a doua zi m-am întors în sală și am continuat antrenamentele. Era în octombrie 2016, cu o săptămână înainte să împlinesc eu 30 de ani, în Elveția”. Apoi și-a continuat cariera mai mult internațional, deoarece în Elveția nu existau oponente. A luptat peste tot în Europa: Anglia, Suedia, Irlanda, Suedia, Franța, dar ajuns și peste ocean, până în New York.
„Ritualuri” de campioană mondială
În 2023 a cucerit titlul european. Apoi au mai urmat alte două titluri foarte importante: titlul intercontinental (între două continente, Europa și Asia) și titlul internațional, pe care l-a câștigat în 2024, decembrie. Iar anul trecut a obținut cel mai mare titlu pe care putea să-l obțină: campioană mondială! În 26 decembrie.
O întreb pe Gabi dacă are vreun ritual înainte de meciuri. „Pot spune că am ritual înainte de fiecare meci, dar nu conștient, sunt anumite lucruri care se repetă de fiecare dată înainte să intru în ring. Începem cu cântarul, acesta se face cu o seară înainte. Ca să te pregătești pentru etapa de cântar trebuie să faci puțină dietă, ca să dai jos un kg sau două, în alte cazuri și mai mult. Eu am încercat întotdeauna să rămân într-un barem sănătos, să nu trebuiască să dau jos mai mult de două kilograme. După cântar mă duc împreună cu echipa mea la masă, apoi a doua zi dimineață am programare la coafor să îmi fac părul, apoi iau prânzul cu antrenorul meu, înainte de meci. Să nu mai zic că în săptămâna meciului nu văd pe nimeni, sunt foarte solitară, mă concentrez doar pe meci, nu permit ca nimic să îmi distragă atenția.
În ziua meciului la fel, la mine în vestiar sau în locul unde sunt înainte de meci, este liniște, nimeni nu are voie să vorbească, nu există muzică, am nevoie de concentrare 100%. Cred că este un lucru pe care echipa mea îl știe și îl practică fără să le mai spun. Am o echipă extraordinară care îmi cunoaște felul cum lucrez. Mă gândesc doar la meci, la strategia pe care am abordat-o, vizualizez meciul dinainte să se fi întâmplat, mă pregătesc să fiu pregătită pentru orice se poate întâmpla în ring. Eu nici nu știu cu cine lupt, atât de mult mă interesează. Sunt alții care studiază, eu nu vreau să știu, nu mă interesează decât ceea ce îmi spune antrenorul că trebuie să fac. Este jobul lui să studieze oponentul în detaliu”.
Un nas ca al lui Rocky
Despre momentele meciului, Gabi îmi povestește alert: „Eu în zece ani de zile am avut o singură dată nasul spart, și mi-a curs o singură dată sânge la un antrenament. Am un nas foarte tare, foarte bun pentru acest sport, un avantaj, zic eu, iar în momentul în care am simțit că îmi curge sânge din nas, mi-am zis clar, e rupt, altfel nu ar sângera. Am primit prima lovitură cu capul (care este un fault) în runda a doua, atunci am simțit că sângerează. În runda a cincea au survenit alte lovituri, și cu pumnii și cu capul, iar sângele nu se mai oprea.
În runda a șasea mi-a fost frică să nu oprească arbitrul meciul. Am încercat să-mi păstrez calmul și să nu mă influențeze foarte mult, dar mă deranja, nu mai puteam să respir pe nas absolut deloc, respiram pe gură, tot sângele din nas mi se ducea în gură, nu mai puteam să respir nici pe gură (râde). Acestea sunt situații pe care nu le poți antrena înainte, trebuie cumva să găsești o cale de a rezolva pe moment. Nasul de la lovitură s-a fracturat și s-a strâmbat, iar în minutul de pauză, între runde, antrenorul mi l-a îndreptat cu mâna.
Este un sport dur, dar știu la ce riscuri mă supun. Iar când arbitrul mi-a ridicat mâna a fost o ușurare. Când realizezi că ai muncit zece ani de zile, e apogeul carierei tale, ți se ridică o piatră de pe inimă. Atunci a fost prima dată când am respirat normal. Apoi au survenit celelalte sentimente, de la extaz la lacrimi de bucurie. E un cocktail de emoții”.
„După ce trece adrenalina celor zece runde vin și toate durerile”
După meci Gabi merge și mănâncă un burger. Nu mai găsește niciun local deschis la ora 2 noaptea, când se termină de obicei toate activitățile. „Noaptea de meci nu o poți dormi deloc, creierul e foarte activ, apoi spre dimineață, după ce trece adrenalina celor zece runde, vin și toate durerile. Eu am resimțit nasul rupt și celelalte lovituri pe care le-am primit. Și urmează două săptămâni de pauză”, mărturisește Gabi.
„Sibiul e acasă pentru mine, chiar dacă nu mai locuiesc de 20 de ani în el”
Cât despre legătura sportivei cu Sibiul, aceasta, deși îi calcă pragul rar, simte acest loc ca „acasă”. Ultima oară a fost în 2024, în septembrie, unde a avut o colaborare cu ACS Pugilistic Sibian. „Am fost invitați la un turneu internațional și eu fiind și antrenor, am adus trei sportivi care au fost la competiție. A fost un eveniment extraordinar de frumos și special pentru mine să ajung înapoi la rădăcinile mele și să văd copiii mei din Elveția cum luptă în Sibiu. Nu știu când voi mai veni, dar Sibiul e acasă pentru mine, chiar dacă nu mai locuiesc de 20 de ani în el”.
„Orice sport de performanță este greu, dar în box primești și pumni la cap”
Deși a ajuns la apogeul carierei, Gabi nu vrea să se oprească aici. Va continua să lupte pentru a-și păstra centura de campioană mondială. „Prima condiție este cât de mult îți permite corpul să faci acest sport, extrem de extenuant. Îți forjezi la maxim corpul, încheieturile, oasele, mușchii, nu mai vorbim de pumni, de tot ce primești. Orice sport de performanță este greu, dar în box primești și pumni la cap”, concluzionează campioana.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007
În urma concursului pentru funcția de manager al Muzeului Brukenthal, organizat de Ministerul Culturii, Raluca Teodorescu a câștigat mandatul.
Astăzi a avut loc proba interviului, după ce la analiza proiectului de management Raluca Teodorescu a obținut nota 9, 15. În urma cumulării rezultatelor celor două probe, aceasta a obținut media 8,81.
Răzvan Pop, al doilea candidat înscris în concurs, s-a retras din cursă la etapa reluării procedurii examenului.
Reamintim că Ministerul Culturii a reluat concursul organizat în noiembrie 2024, cu o nouă comisie, după ce cea inițială nu a ajuns la un consens în desemnarea câștigătorului final.
Raluca Teodorescu: „Prioritatea imediată este stabilitatea instituțională, lucrul coerent cu echipa muzeului”
Contactată de Sibiu 100%, Raluca Teodorescu a declarat: „Interimatul a reprezentat un exercițiu de responsabilitate și adaptare într-un context instituțional dificil. Dincolo de gestionarea curentă, această perioadă a oferit claritate asupra nevoilor structurale ale muzeului și a confirmat importanța deciziilor fundamentate, luate cu echilibru și respect față de instituție. Le adresez mulțumiri tuturor celor care au susținut un proces corect și transparent și reafirm angajamentul meu ca activitatea Muzeului Național Brukenthal să fie ghidată de profesionalism, legalitate și interes public. Prioritatea imediată este stabilitatea instituțională, lucrul coerent cu echipa muzeului și dezvoltarea unui proiect de management solid, orientat către nevoile concrete ale instituției și ale comunității pe care o deservește”.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%.Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
Consumul a doar 14 băuturi alcoolice pe săptămână – echivalentul a două pe seară – poate crește cu până la 95% riscul de cancer rectal, potrivit unui amplu studiu realizat în SUA, citat de dailymail.co.uk.
Cercetarea, publicată în revista Cancer, a analizat datele a peste 88.000 de adulți urmăriți timp de aproape 20 de ani. Rezultatele arată că persoanele care depășesc consumul moderat au un risc cu 25% mai mare de cancer colorectal, iar riscul este aproape dublu pentru cancerul rectal, comparativ cu băutorii ușori.
În schimb, cei care consumau cel mult o băutură pe săptămână nu prezentau un risc crescut, iar foștii băutori nu au arătat un pericol suplimentar, sugerând că reducerea sau renunțarea la alcool poate scădea riscul.
Specialiștii explică legătura prin efectele alcoolului asupra organismului: acesta produce acetaldehidă, un carcinogen cunoscut, afectează ADN-ul, reduce absorbția acidului folic și perturbă microbiomul intestinal.
Cancerul colorectal este unul dintre cele mai frecvente tipuri de cancer, iar experții subliniază că peste jumătate dintre cazuri ar putea fi prevenite prin schimbări ale stilului de viață, inclusiv limitarea consumului de alcool.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%.Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
A fi bunic aduce beneficii importante pentru creier și poate preveni declinul abilităților cognitive și al memoriei, potrivit unui studiu recent, citat de dailymail.co.uk. Cercetările arată că bunicii care oferă îngrijirea nepoților lor tind să aibă o funcționare cognitivă mai bună decât cei care nu se implică.
Beneficiile cognitive pentru bunici
În special bunicile, care oferă de obicei mai multă îngrijire decât bunicii, au prezentat un ritm mai lent al declinului cognitiv. Studiul sugerează că implicarea în viața nepoților contribuie la menținerea sănătății creierului și la întârzierea pierderii memoriei.
Despre studiul ELSA
Studiul face parte din Studiul Longitudinal Englez privind Îmbătrânirea (ELSA), care analizează sănătatea, aspectele sociale, bunăstarea și circumstanțele economice ale persoanelor cu vârsta de 50 de ani și peste.
Cercetătorii au analizat date de la 2.887 de bunici, care au răspuns la sondaje și au efectuat teste cognitive de trei ori între 2016 și 2022. Sondajul a investigat dacă bunicii au oferit îngrijire nepoților în anul precedent și cât de des.
Tipuri de îngrijire oferite de bunici
Bunicii au descris diverse activități de îngrijire, inclusiv:
-a avea nepoții peste noapte
-a-i îngriji când sunt bolnavi
-a se juca cu ei sau a-i duce în diferite locuri
-a ajuta la teme
-a conduce nepoții la școală și activități extracurriculare
-a pregăti mese
Testele cognitive
Participanții au trecut printr-un test de fluență verbală (nume de animale într-un minut) și un test de memorie (reaminteau 10 cuvinte imediat și după cinci minute). Rezultatele au arătat că
bunicii care oferă îngrijire nepoților obțin scoruri mai mari la testele de memorie și fluență verbală.
Rezultatele studiului
Bunicii implicați în îngrijirea nepoților prezintă o funcționare cognitivă mai bună.
Bunicile care oferă îngrijire au un declin cognitiv mai lent în timp.
Bunicii cu niveluri cognitive inițial mai ridicate sunt mai implicați în activități precum ajutorul la teme și alte activități educative și recreative.
Ce spun cercetătorii
Flavia Chereches, cercetătoare principală la Universitatea Tilburg, afirmă: „A fi bunic care oferă îngrijire contează mai mult pentru sănătatea cognitivă decât frecvența sau tipul activităților efectuate cu nepoții. Beneficiile cognitive par să provină din experiența implicării în îngrijire.”
Ea a mai adăugat că mediul familial are un rol important: „Oferirea de îngrijire voluntară, într-un mediu familial suportiv, poate avea efecte pozitive asupra bunicilor, în timp ce îngrijirea într-un mediu stresant sau impus poate fi dăunătoare.”
Studiul arată clar că îngrijirea nepoților nu este doar benefică pentru copii și familie, ci și pentru sănătatea cognitivă a bunicilor. Implicarea activă în viața nepoților poate ajuta la îmbunătățirea memoriei, fluenței verbale și a funcțiilor cognitive pe termen lung.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%.Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
