Am cunoscut-o pe Anca Arnău în momentul în care se prezenta publicului drept noul director al Casei de Cultură a Sindicatelor din Mediaș. Soprana cu o carieră frumoasă pe marile scene internaționale – din Berlin, Londra, Calgary, Toronto, Vancouver, București, și multe altele – impresionează nu doar prin experiența artistică, ci și prin încrederea cu care vorbește despre necesitatea dezvoltării vieții culturale a fiecarei comunități.

După 14 ani petrecuți în Canada, dorul de casă și nevoia profundă de a construi ceva durabil în locul natal au readus-o la Mediaș. Aici, Anca Arnău și-a asumat misiunea de a readuce orașul în lumina reflectoarelor culturale, animând viața artistică locală cu proiecte ambițioase. Din 2017, nu doar că susține concerte acasă, dar invită artiști naționali, atrage proiecte internaționale și creează punți între Mediaș și scena culturală largă.

„Acasă e cel mai bine să oferi din tot ce e mai valoros acumulat de-a lungul vieții. Comunitatea de acasă are nevoie să se revigoreze cu fiecare român care își dorește să se implice și să aducă ceva frumos acolo unde îi sunt rădăcinile.”

Decizia de a pleca din România a venit dintr-o curiozitate profundă de a descoperi comunități noi și de a trăi într-un spațiu multicultural. Mi-am dorit să continui studiile artistice într-o țară care avea un potențial mult mai mare decât România, și astfel am ajuns studentă la Conservatorul Royal din Toronto. Mozaicul cultural al Canadei a fost exact ceea ce căutam la acel moment. Desigur, pentru familie, vestea nu a fost primită cu entuziasm inițial, însă, în timp, au înțeles și au acceptat această alegere”, spune Anca.

„Revenirea în țară era cea mai firească alegere”

În ceea ce privește provocările cu care s-a  confruntat, artista e de părere că atunci când pleci cu inima deschisă și înțelegi că integrarea presupune acceptarea regulilor unei noi societăți, acestea devin mai ușor de gestionat. A emigrat ca rezident permanent, având toate drepturile legale, ceea ce a făcut ca parcursul ei să depindă exclusiv de propriile alegeri și eforturi. Faptul că vorbea deja ambele limbi oficiale ale Canadei – engleza și franceza – a ajutat-o enorm, permițându-i să se dezvolt profesional și, în paralel, să construiască și să-și aprofundeze pasiunea pentru muzică, prin compoziție și studiu la nivelul la care și-a dorit dintotdeauna.

Am întrebat-o pe Anca dacă a existat un moment sau o întâmplare care a făcut-o să simtă că „acasă” este, totuși, în România? „Pentru mine, „acasă” este locul în care te simți integrat, acceptat și unde poți comunica deschis cu cei din jur. Este acel spațiu în care ești liber să contribui prin ceea ce ești și prin ceea ce faci”.

Cu toate acestea însă, chemarea de a oferei ceva durabil, de perspectivă pentru cei dintre care a plecat, a urmărit-o întotdeauna. „Colaborând de câțiva ani cu tutori și muzicieni din Europa, am realizat că, pentru a continua să mă dezvolt profesional și pentru a împărtăși experiența acumulată, revenirea în țară era cea mai firească alegere. Așa pot oferi tinerilor din orașul meu natal mediul care pentru mine a fost de găsit doar pe alte meleaguri”.

„Mă străduiesc să reculturalizez o întreagă urbe prin propriile ei valori”

Așa că s-a întors în țară. „Revenirea în România a fost, într-un fel, similară cu momentul sosirii în Canada. M-am resetat, conștientă fiind că intru într-o societate cu o mentalitate diferită, pe care trebuie să o accept fără a mă lăsa afectată personal. Încă de la început, m-am înconjurat de oameni frumoși, cu pasiuni comune, iar integrarea a venit natural. Am avut și bucuria de a colabora artistic chiar din primele luni ale revenirii, ceea ce a făcut tranziția mult mai ușoară”.

Dintre valorile sau lecțiile importante dobândite în străinătate și pe care încearcă să le aplice în viața de zi cu zi în România, menționează în mod special răbdarea, modestia și importanța voluntariatului, valori pe care încearcă să le aplice constant în ceea ce face”.

Pentru că, spune ea, „prin activitatea mea artistică și educațională, încerc să contribui la dezvoltarea comunității, să împărtășesc experiența acumulată și să creez contexte care să inspire și să aducă valoare culturală reală. Practic mă străduiesc să reculturalizez o întreagă urbe prin propriile ei valori, uitate din păcate, accentuând importanta tinerilor, de altfel ei fiind protagoniștii acestei misiuni”.

„Cel mai mult mi-au lipsit părinții…”

Am rugat-o pe Anca Arnau să transmită un mesaj românilor din diaspora care se gândesc la întoarcerea acasă. „Întâi și întâi să se uite la tinerii din propriile lor familii. La copiii lor. Acolo e cheia, deși de multe ori o ignorăm din cauza grijilor cotidiene. Fiecare situație este diferită. Cunosc familii care s-au întors în țară pentru o perioadă, pentru ca apoi să aleagă din nou plecarea. Cel mai important este ca fiecare să știe clar ce își dorește și cum poate contribui la comunitatea în care alege să revină. De asemenea, este esențial să înțeleagă și să accepte realitățile societății în care se întorc, pentru a se putea integra mai ușor, indiferent de decizia finală”.

Sărbătorile „de acasă” fac parte din bunurile cele mai de preț pe care le iau românii cu ei, oriunde s-ar afla. De aceea am vrut să știm cum era Crăciunul pentru Anca departe de cei dragi. „Cel mai mult mi-au lipsit părinții, însă, dincolo de acest aspect, atmosfera Crăciunului a fost foarte asemănătoare cu cea din România. Comunitatea românească din Calgary era unită, mergeam la colindat și pregăteam împreună mâncăruri tradiționale românești, ceea ce ne-a ajutat să păstrăm spiritul sărbătorii.”

Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007