Mai marele sinagogii din Capernaum, Iair, a fost personajul cel mai iubit de tatăl meu din Scriptură. L-am întrebat deseori „de ce” și nu mi-a răspuns decât după ce am devenit eu tată copiilor mei. Mai degrabă cu exemplul său, decât în cuvinte meșteșugite. Nu, nu toți tații au toate cuvintele la ei, nu au toate mângâierile și cuvintele de încurajare ale mamelor. Dar uneori e îndeajuns inimii să-i vezi, să-i ști lângă tine, să te însoțească din marginea terenului de luptă a vieții ca să-ți fie nu, nu mai ușor, cât mai bine. Oricât de greu ți-ar fi.
Crescut de mic fără tată, cred că-l admira și a transferat în gesturile lui ceva din aristocrația acestui „mai mare” de sinagogă. Smerenia tatălui ce-și cunoaște misiunea în primul rând în raport cu proprii lui copii. De care nu se dezbară doar pentru că devine părintele unei comunități. Ci își protejează, discret, dar atent, paternitatea de trup pentru a împlini „părinția” de duh. E lecția lui Iair.
Nu lasă nimic să tulbure smerenia lui ca tată. Nu vă închipuiți că de pe tușa suferinței lui și a soției sale nu vor fi comentat fariseii și cărturarii localnici. Cârtitori sunt peste tot. Ba chiar cred că unii se gândeau cum să ocupe locul acestui om ce devenea „orfan” de unica sa fiică. Găseau ei un citat prin care să-i spună – iresponsabil și fără suflet – că nu mai poate fi părintele sinagogii de vreme ce fiica sa a murit, ca un blestem adus asupra lui.
De altfel îi și auzim: „Fiica ta a murit. Nu mai supăra pe Învățătorul!” (Luca 8.49). Oare de ce cred că și-au însoțit constatarea cu un zâmbet de perfidă îndurerare? Nu știu. Dar de aici Iair îmi place și mai mult. E lecția lui Iair.
Tace. Aude cum Domnul îl încurajează. Și merge mai departe. Legea nu are putere asupra morții fiicei sale, dar știe că Mesia deschide raiul. Că venire Lui în lume dă sens Învierii. Și Domnul Hristos nu dezamăgește. Îi confirmă. El este chiar Mesia Cel așteptat! Care-i ridică fata din moarte. Și-i cere mamei fetiței să o hrănească. Pentru a nu îngădui nimănui să creadă că este o nălucă. Iair e tatăl unei fetițe și o fetiță înviată primește. Dacă era părintele unei obsesii ori unei teologii obsesive, ar fi primit răspuns o himeră. Așa primește înapoi pe fiica sa. Lecția lui Iair.
Scriu rândurile acestea cu gândul la morțile Colectivului. Nu doar de Hristos e nevoie în astfel de clipe, ci de toți Iairii capabili să își asume paternitatea ridicării din moarte a copiilor și tinerilor. Clișeele și judecățile ieftine, ambițioase în dreptăți categorice și pierzătoare în adevăr, nu au ce căuta în cugetul tău de om al lui Dumnezeu. De nu îi ai pe toți în inima ta ca un tată, nu pune în gura lui Dumnezeu lipsa ta de iubire. Învață. Învață. Lecția lui Iair.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
