Sibiu 100% continuă seria dezbaterilor „Punctul de intersecție”, organizate la sediul Redacției. De această data, tema propusă discuției a fost „Contextul politic European și relația cu SUA. Poziționarea României în acest aliniament”. Astăzi, vă prezentăm partea a doua (și ultima) a dezbaterii.
Invitați: sociologul Mihai Rusu (lect. univ. dr. în cadrul Facultății de Istorie și Filosofie, ULBS), avocatul Marius Vulcan și Raimar Wagner, director de Proiect pentru România și Moldova în cadrul Fundației Friedrich Naumann.
Printre subiectele abordate s-au numărat problema vizelor pentru America, poziționarea România și, în speță, a Sibiului în contextul european și cel mondial actual, ascensiunea curentului suveranist în țara noastră și cum se va schimba lumea geo-politică în următorii 20 de ani. Dezbaterea a fost moderată de redactorul Cosmin Pal.
Anularea alegerilor: o „cacofonie instituțională”
Cum va evolua societatea românească în ansamblu, indiferent de elitele culturale, politice sau economice? Ne putem adapta rapid la ceea ce se întâmplă și, mai ales, cum vom gestiona un bombardament informațional fără precedent la nivelul marilor actori mondiali?
Mihai Rusu: Permiteți-mi să fac o opinie separate, cum se practică în zona juridică, în ceea ce s-a întâmplat cu anularea alegerilor. Eu aș descrie această situație prin noțiunea de „cacofonie instituțională”, în sensul că nimeni nu e foarte clar în ceea ce s-a întâmplat acolo. Eu sunt perfect de acord că o democrație liberală, bazată pe un stat de drept, trebuie să se apere.
Democrația trebuie apărată prin mecanisme instituționale legale și inclusiv politice, prin valori și mecanisme juridice. Însă anularea alegerilor, din punctul meu de vedere, consultând probele care au fost făcute publice, nu este pe deplin justificată. Adică acele probe care arată o interferență a Rusiei în afacerile interne electorale ale României, pentru mine, ca cetățean, nu sunt convingătoare. Nu sunt convingătoare, pentru că sumele vehiculate acolo sunt relativ reduse, iar acea rețea de troli ce au contribuit la campania electorală a unui candidat nu mi se pare suficient de puternică încât să influențeze deznodământul unor alegeri.
În al doilea rând, dacă vorbim de interferența unui stat străin în afacerile intere ale unui al stat, în cazul de față al României, ar trebui să judecăm cu aceeași măsură interferența din partea lui Elon Musk în Germania, respectiv în România, interferență care e demonstrată, e cât se poate de explicită și e făcută pe o platformă de social media, care inclusiv în România este utilizată de milioane de utilizatori.
Deci, eu zic că trebuie tot așa, în spiritul unei democrații liberale, să aplicăm logica unei singure măsuri să condamnăm atât interferențele demonstrate sau mai puțin demonstrate dintr-o parte, cât și interferențele brutale, explicite, de netăgăduit, din altă parte, chiar dacă acea parte se întâmplă să fie partenerul strategic al țării noastre.
„Un derapaj de genul suveranist nu ne costă doar politic, ci și economic”
Marius Vulcan: De acord, când discutăm la nivel academic vizavi de procesul electoral. Aș mai zice că dacă ne-am afla în locul Portugaliei, adică la capătul de Vest al Europei, n-aș avea niciun fel de problemă să încercăm experimentul ăsta al democrației totale 100% aplicate și fără niciun fel de control al instituțiilor. Pentru că nu ar fi o problemă un derapaj într-o Românie în locul geografic al Portugaliei. N-ar fi un dezastru pentru nimeni, probabil că nici măcar pentru cetățeni. Suntem unde suntem, adică la marginea unor falii geo-politice și asta nu de ieri, suntem de câteva sute de ani în zonă.
În zona asta avem un experiment scăpat de sub mână. Acum ne costă pe noi și următoarele trei generații. Nu mai bine să încercăm să nu scăpăm din mână fragila democrație pe care o avem și pe care cei mai mulți dintre noi dorim să o ducem acolo, spre Europa? E foarte ușor derapajul. Până și Ungaria lui Orban este cumva apărată de România. Noi suntem exact acolo, la marginea orașului, undeva unde urlă lupii. Nu ne permitem să schimbăm situația decât într-un anumit fel.
Regulile jocului nostru, oricât par de interpretabile, dincolo de democrație sau pe lângă democrație, nu ne permit să ne jucăm cum joacă ceilalți și să experimentăm toate perioadele acestea în care putem să avem și o guvernare un pic mai extremistă. Noi nu ne permitem lucrul acesta pentru că suntem în zona asta, suntem sub directă amenințare. Mai spun o dată, nu cad bombe sau, de fapt, cad și bombe la noi. Dacă ne uităm la ce se întâmplă în Delta Dunării, cad inclusiv o bombe la noi. Dar un derapaj de genul suveranist nu ne costă doar politic, ci și economic. Ne costă partea de investiții, ne costă direct în viața pe care o avem fiecare dintre noi.
Asta pentru că scăderile acestea de rating economic și neîncredere în investițiile care se vor face în România costă, de fapt. Eu aș fi cel mai fericit să nu se anuleze niciodată niciun fel de alegeri, sub nicio formă, indiferent cât de solide sau de puțin solide sunt argumentele pentru anulare. Dacă facem experimentul acesta, trebuie să îl facem asumat, să știm unde ne putem duce cu un astfel de experiment.
„Poate acum o să fim mult mai atenți, mult mai circumspecți…”
Raimar Wagner: S-au mai anulat alegeri în istoria Europei, deci nu suntem chiar așa unici. Dar într-adevăr, la momentul anulării alegerilor motivarea a fost subțire de tot și nu s-a explicat publicului și votantului suficient aceste motive, de această lipsă de comunicare. O știm și știm și cine a fost de vină, că e din Sibiu. Dar aceste lucruri s-au întâmplat. Vorbind cu mulți juriști, consultându-i, aceștia spun că decizia a fost constituțională și în cadrul constitutional.
Motivarea a fost foarte subțire, dar decizia ce s-a luat a fost în spiritul Constituției, care exact de asta există, pentru aceste situații excepționale! Și am fost într-o situație excepțională. Suveraniști? Păi am avut un prim-ministru suveranist, care candidează iar, tot cu o platformă suveranistă, iar sub guvernarea lui s-a amânat interconectarea gazoductului cu Moldova cu 10 ani. Pentru că acum 10 ani trebuia să începem să forăm în Marea Neagră.
Am avut un experiment atunci, nu-l vedeam suveranist și nu simțeam că e. Da, acum cred că ne-am ascuțit simțurile și există o vorbă la noi: orice șut e un pas înainte. Și poate acum o să fim mult mai atenți, mult mai circumspecți…
„Societatea românească se află la un moment de bifurcație”
Mihai Rusu: Anularea alegerilor de către Curtea Constituțională a fost într-adevăr ceva fără precedent și o măsură de urgență și de excepționalitate care, din punctul meu de vedere, din nou, făcând opinie separată în raport cu juriștii, este o măsură para-constituțională. Adică e discutabil în măsura în care se încadrează și nu se încadrează în parametri de constituționalitate. Dar această măsură putea fi foarte ușor evitată dacă statul avea capacitatea juridică de a reglementa anumite declarații și de a le pedepsi conform legislației ordinare aflate în vigoare.
Nu trebuie să subliniem prea mult faptul că există o lege care pedepsește cultul personalității, a unor personalități care au săvârșit crime de război. Mă refer, în speță, la mareșalul Ion Antonescu, la cultul mișcărilor fasciste, la simboluri legionare și așa mai departe. Fapte pentru care candidatul Călin Georgescu se face responsabil. Deci candidatura lui putea să fie prevenită nu printr-o măsură paraconstituțională, în regim de excepționalitate juridică și prin simpla aplicare a unor legi ordinare la nivelul celei de bază, al dreptului penal. Și ultimul lucru pe care îl doresc să-l adaug este că această situație creează o criză care s-ar putea prelungi destul de mult.
Iar în această situație, aș spune că societatea românească se află la un moment de bifurcație, în care trebuie să alegem, ca societate, între două variante de societate, de model politic: suveranism sau democrație clasică. La acest moment, avem iliberalismul populist camumflat în retorica suveranistă, reprezentat de Georgescu, AUR, Șoșoacă și de toate aceste figuri ale extremei-drepte care, bineînțeles, profită de contextul global Trump-Mask pentru a capitaliza politic nemulțumirile populației autohtone.
Deci, un model de iliberalism politic inaugurat de decizia contestabilă sau discutabilă a Curții Constituționale, un model al post-democrației în care electoratul se simte trădat, electoratul se simte că regulile democrației electorale nu mai sunt aplicate, drept pentru care ei sunt lăsați în afara mecanismelor care stimează puterea.
Ce ar trebui să înțeleagă sibianul de rând din acest bombardament informațional, astfel încât să aibă la îndemână informațiile corecte? Credeți că disputa SUA-Uniunea Europeană va mai bloca vizele pentru America?
„Cred că sub administrația Trump nu se vor ridica vizele”
Marius Vulcan: Eu fac o evaluare a bazei de decizie, în administrație. Aș vrea și îmi doresc cu ardoare să existe niște strategii, niște gândiri, niște modele ce ar determina o anumită predictibilitate și o anumită posibilitate de a înțelege ceea ce fac oameni. Până la urmă și asta este o discuție, cât de mult afectează lipsa libertății de circulație fără viză în Statele Unite. Câți români ar fi plecat mâine în Statele Unite? 100.000, 500.000, 1.000.000, 5 milioane.
Cu alte cuvinte, efortul de a ridica aceste vize este justificat de o necesitate stringentă? Sibiul are un comandament NATO. Sibiu este un centru nevralgic al informației din punctul de vedere al strângerii armatei europene. Sibiul are deja o bază industrială care poate foarte ușor să participe sau să atragă fonduri, pot să vină să investească aici și chiar din Marea Britanie sau chiar din Norvegia, eu știu, poate chiar din Polonia. Asta înseamnă bunăstare pentru cetățenii din zona Sibiului, din județul Sibiu sau din regiunea Centru a României.
Raimar Wagner: La Sibiu ne trebuie o nouă viziune, coerentă, pe care în momentul acesta eu nu o văd, care să se adapteze la noua realitate geo-politică. Strategii de dezvoltare regionale exact cum gândește societatea Continental, care își „importă” între timp oameni din zona Făgăraș. Adică trebuie să gândim un pic în afara granițelor naturale ale orașului, să ne bucurăm că avem Schengen terestru.
Cred că asta este și cel mai important aici. Cred că sub administrația Trump nu se vor ridica vizele. Cred că nu trebuie să negociem pentru asta foarte mult. Trebuie să ne îndreptăm cu fața spre Europa, să ne gândim la unitatea și coeziunea europeană, pentru că în momentul acesta în viziunea administrației Trump România este doar un exemplu care este pus pe masă pentru a stârni zâzanie și disensiune în Europa.
„Cred că visul american este un concept perimat”
Mihai Rusu: Este o non-miză, cum s-a spus, sau are cel mai mult o miză simbolică pentru, nu știu, identitatea națională, pentru diplomația românească, pentru elita socio-economică, cultural-academică a României, care oricum dispunea de posibilitatea de a călători, de a face stagii de pregătire, de a întreține afaceri cu Statele Unite.
Nu cred că e o lovitură prea dură. Aceștia, în baza vizelor deja obținute, vor putea să întrețină exact aceleași tipuri de relații inclusiv de mobilitate cu Statele Unite. În al doilea rând, pentru românul să spunem neprivilegiat, cred că visul american este un concept perimat. S-a destrămat în bună măsură nu doar pentru omul potențial migrant din Estul Europei, pentru celebrul țăran polonez care ajunge la începutul anilor 1900 și își construiește o carieră de succes în America, dar inclusiv pentru America și pentru cel care beneficiază de cetățenie americană. America, în viziunea noastră, este o societate mult idealizată.
Noi ne raportăm imaginativ la o America pe care ne-o proiectăm după propriile noastre fantezii. S-ar putea ca America reală, America libertății absolute de expresie, care pe hârtie poate suna bine, în realitate să fie cu totul altceva.
