Ziua 2: Între febră musculară și determinare de fier
Iluzia începutului a dispărut; a început adevărata cursă de anduranță. În a doua zi, Dunărea nu l-a mai întâmpinat pe sportivul nostru ca un prieten, ci ca un adversar redutabil. Cu umerii deja încărcați de efortul de ieri și cu curenții care par să testeze fiecare fărâmă de voință, el a trebuit să sape adânc după motivație pentru a continua această aventură de 100 de kilometri.
Fiecare mișcare de braț este un efort uriaș depus pentru o cauză specială: susținerea JoyRide – Plimbă bucuria. Iată jurnalul de bord trimis direct de pe traseu, o dovadă pură de încăpățânare, umor și rezistență:
un om, un caiac, o sută de km înot pe dunăre, o comunitate
„După o noapte iepurească, durerile de umeri m-au trezit înaintea luminii. Am împachetat iar caiacul și brațe la vale prin jumate iarbă, jumate apă. Din toate sfaturile despre Dunăre, cel cu prinsul fuiorului de curent pare cel mai eficient. Primii cinci și pauză cu un pescar care nu știu dacă minte sau se vaită că nu doarme de vidre, insistente și vorace.
Primii zece kilometri pe ceas i-am sfârșit într-o plajă cu puzderie de alge și scoici, dar și cu bucuria că sunt în grafic. Pauză de masă și iar în apa amestecată de un vânt insistent. Las în urmă maluri înalte cu cuiburi de rândunele și trei măgari curioși, eliberați de poveri, satele Pristol și Gruia, vechiul port din Gârla Mare. Mă tot gândesc că mâine voi ajunge la grădina cu îngeri din fier forjat și ceaune din Cetate, acasă la Dinescu.
Până la apus trec de norma de 20 de kilometri pentru azi. Ceasul spune să nu mă mișc trei zile din pat. Bine că nu am pat.
Donațiile merg și nu prea. Cineva ne spune că link.ul de plată e de fapt un cont și că nu e chiar ușor. Sigur că e ușor! Vă mulțumesc pentru răbdare și pentru donații, tuturor!
Seară frumoasă și nu uitați că azi este Ziua Sărutului!”
Ce urmează mâine?
Norma de 20 de kilometri a fost atinsă, dar prețul plătit de corp este uriaș. Ceasul cere trei zile de odihnă, însă Dunărea nu așteaptă. Mâine trecem de jumătatea cursei – momentul critic în care psihicul fie cedează în fața epuizării, fie devine de fier. Gândul la „grădina cu îngeri” de la Cetate îl va ține în mișcare, dar va fi oare de ajuns pentru a învinge febra musculară și oboseala care se acumulează în umeri? Rămâneți aproape pentru a vedea dacă corpul mai poate duce încă o zi de calvar în apele fluviului.
Fiecare kilometru contează. Donează și tu!
Temerarul nostru ne-a reamintit: „Sigur că e ușor!”. Să donezi și să schimbi o viață nu ar trebui să fie complicat. Chiar dacă întâmpinați dificultăți sau vi se cere un cont bancar, fiecare efort pe care îl faceți pentru a finaliza transferul online este răsplata pentru miile de mișcări de brațe făcute în apă pentru acești oameni.
El nu are un pat în care să se odihnească la noapte, dar are o misiune uriașă. Ajută-l să o ducă la bun sfârșit!
Sărbătoriți Ziua Sărutului trimițând un gând bun și sprijinul vostru financiar acolo unde este cea mai mare nevoie!
El nu se oprește din înot, tu nu te opri din dăruit! Schimbă destine alături de el: Click pentru DONAȚIE
Cum a început povestea, puteți citi în articolul de mai jos
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu100.ro. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășeștii cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007
