De ani de zile, companiile de energie și gaze își tratează clienții ca pe niște bancomate fără PIN, scoțând sume uriașe din buzunarul consumatorilor prin facturi de regularizare emise nu pe trei luni, așa cum spune legea, ci pe un an întreg. „Nu contează că nu ți-am citit contorul, îți trântim acum nota de plată pentru tot anul și te descurci cum poți!” – acesta a fost, în esență, mesajul furnizorilor.
Ei bine, vestea bună e că roata s-a întors.
Ce spune legea, nu ce vor companiile
Legea energiei electrice și a gazelor naturale (nr. 123/2012), coroborată cu ordinele ANRE (nr. 6/2017, 29/2016 13/2023 ) e clară: furnizorul este obligat să emită facturi pe baza citirilor la maximum trei luni. Regularizarea nu e un joc de ruletă, nu e „all-in pe 12 luni”, ci doar o ajustare punctuală a consumului.
Emiterea unor facturi pe un an este ilegală. Punct.
De fiecare dată când un consumator întreabă: „Dar de ce pe un an?”, răspunsul furnizorului seamănă cu o piesă de teatru absurd:
• „Așa s-a citit contorul” (traducere: „Am uitat de tine, dar acum îți cer tot deodată”),
• „Este corect legal” (traducere: „Știu că nu e, dar mizez că nu vei contesta”),
• „Plătește și după discutăm” (traducere: „Prima dată banii, apoi vedem dacă mai ai drepturi”).
Numai că timpul în care consumatorul era redus la tăcere a cam trecut.
În sfârșit, putem plăti cu aceeași monedă
Dacă furnizorii au obișnuit să regleze conturile după bunul plac, acum consumatorii au ocazia să-i oblige să respecte legea. Factura de regularizare pe un an se poate contesta simplu, iar instanța sau ANRE îi poate obliga să refacă documentul doar pentru ultimele trei luni.
Adică exact cât spune legea. Nici mai mult, nici mai puțin.
Este, într-un fel, o lecție de dreptate poetică: după ce ani la rând am fost bombardați cu facturi exagerate, acum avem ocazia să le trimitem companiilor o factură morală – cea a legalității și a bunei-credințe.
Cum dai replica furnizorului
• Nu plăti orbește. Contestă factura în scris;
• Invocă legea – Codul civil și ordinele ANRE care limitează regularizarea la trei luni;
• Mergi la ANRE și ANPC – nu sunt doar sigle pe hârtie, chiar pot sancționa furnizorii;
• Instanța – ultima redută, dar extrem de eficientă.
Da, până acum companiile au avut impresia că „factura e lege”. Dar legea e lege, nu factura. Iar consumatorii au acum toate argumentele să-și facă dreptate.
Așa că, data viitoare când primești o regularizare pe un an, nu te panica. Zâmbește ironic, fă-ți contestația și trimite factura înapoi la expeditor. În sfârșit, putem să-i plătim cu aceeași monedă.
Avocat Alexandru Zavatin, Baroul Sibiu
Vrei mai multe informații, știri bune, reportaje și interviuri pe zi? Ne-ar ajuta foarte mult o recenzie de la tine. Intră AICI.
În România mii de cetățeni încă aprind lumânarea în propriile case. Copii care învață la lumina unei lămpi cu gaz sau a lanternelor, bătrâni singuri și familii nevoiașe care trăiesc în întuneric e una din realitățile cele mai crunte, ignorată însă de decidenți. Peste 5.000 de gospodării nu au nici astăzi acces la electricitate – un eșec de guvernare prelungit. Și în județul Sibiu există încă 106 locuințe neelectrificate.
Harta României fără lumină
În timp ce Europa înaintează rapid spre tehnologii inovatoare – de la surse regenerabile la digitalizare și inteligență artificială –, România rămâne cu gospodării aflate încă în întuneric, ca în urmă cu un secol. În peste 30 de ani de promisiuni, autoritățile nu și-au îndeplinit obligația constituțională și morală de a aduce lumină în fiecare casă.
Asociația Energia Inteligentă a lansat, în vara anului 2021, proiectul „Energie pentru viață”, cu scopul de a trage un semnal de alarmă privind sărăcia energetică extremă din România. În 2024, cu sprijinul Ministerului Energiei, Asociația Energia Inteligentă a realizat primul Registru Electronic Național al Gospodăriilor fără Energie Electrică (RENGEER). Inventarierea a scos la lumină faptul că în România există 5.494 de locuințe neracordate, în care trăiesc peste 11.600 de oameni – dintre care aproape jumătate sunt copii minori.
Majoritatea locuințelor se află în zone montane izolate, fără șanse concrete de a fi racordate la rețeaua de energie electrică
Datele culese de Asociația Energia Inteligentă indică faptul că 87% dintre casele fără energie electrică nu au cadastru, ceea ce face și mai dificilă o soluție instituțională. În plus, 64% dintre locuitorii acestor gospodării au venituri sub nivelul minim pe economie, ceea ce înseamnă că, chiar dacă ar fi racordați la rețea, mulți nu și-ar permite să plătească energia consumată. Situația este complicată și de accesul dificil în 53% dintre cazuri, iar pentru 10% dintre locuințe nu există drumuri de acces. Pentru toți aceștia, cea mai la îndemână soluție o reprezintă sistemele fotovoltaice – care le pot asigura energia gratuită a soarelui.
Topul județelor fără electricitate pentru locuințe
Așa cum arată harta României fără lumină, realizată de Asociația Energia Inteligentă, doar în județul Satu Mare există 585 de locuințe fără electricitate. Urmează în top Bistrița-Năsăud (543 de locuințe), Harghita (468), Covasna (365) și Suceava (358). Pentru guvernanți, aceste cifre pot părea simple statistici. În realitate, fiecare număr ascunde tot atâtea povești dure de viață: copii din mediul rural care învață la lumina lumânării și nu pot folosi un laptop în era digitalizării; familii care nu au frigider, radio, televizor sau acces la internet; oameni care nu își pot încărca telefonul pentru a apela la servicii de urgență precum ambulanța; bătrâni care trăiesc fără posibilitatea de a folosi aparate medicale de bază.
La Sibiu, peste 100 de locuințe nu sunt electrificate
În ceea ce privește județul Sibiu, acesta figurează cu 106 locuințe neelectrificate, din care 33 sunt permanente, iar 72 temporare. „Pentru judetul Sibiu, în momentul realizării inventarierii caselor neracordate la rețeaua de energie electrică și întocmirea Registrului Electronic Național al Gospodăriilor fără Energie Electrică din România în aprilie 2024, pe județul Sibiu existau 106 locuințe fără energie, dintre care doar 33 locuite permanent (restul pot fi locuințe sezoniere unde oamenii se retrag vara cu diverse îndeletniciri – creșterea animalelor, întreținerea pajiștilor). Toate ascestea sunt situate în zonele de munte ale județului Sibiu”, a transmis Asociația Energia Inteligentă pentru Sibiu 100%.
Județul Alba deține numărul cel mai mare de locuințe neracordate la curent electric din Regiunea Centru sau dintre județele învecinate cu noi (343, din care 176 permanente, 115 temporare și 1 nelocuită). Mureșul are 176 locuințe neelectrificate (27 permanente, 146 temporare și 3 nelocuite). Nu deținem date privind județele Brașov și Vâlcea. Argeșul e foarte aproape de Sibiu ca număr de locuințe fără curent electric (104, din care 4 permanente, 99 temporare și 1 nelocuită).
Între două lumi
Uniunea Europeană tratează accesul la energie nu doar ca pe o chestiune economică, ci ca pe un drept fundamental al cetățenilor. În viziunea europeană, lupta împotriva sărăciei energetice este o prioritate, iar statele membre au obligația să adopte politici care să asigure echitatea socială, astfel încât beneficiile tranziției verzi să ajungă inclusiv la cei mai vulnerabili. Prin Pactul Verde European (Green Deal) și strategia REPowerEU, Bruxelles-ul a stabilit obiective clare: o tranziție către o energie curată și accesibilă pentru toți și asigurarea că nimeni nu este lăsat în urmă („Leave no one behind”).
Inclusiv prin viitorul Pachet de Energie pentru Cetățeni care va fi lansat în curând de Comisia Europeană, Executivul de la Bruxelles subliniază că „o tranziție energetică justă îi implică și îi sprijină pe toți cetățenii, indiferent unde locuiesc sau cât câștigă”.
„Leave no one behind” (Să nu lăsăm pe nimeni în urmă) este principiul central al Agendei 2030 pentru Dezvoltare Durabilă a ONU și al ODD. Acesta exprimă angajamentul tuturor statelor membre ONU, inclusiv al României, de a pune capăt sărăciei extreme, de a elimina discriminarea și excluderea și de a reduce inegalitățile, asigurând ca eforturile de dezvoltare să ajungă la toți oamenii – în special la cei mai vulnerabili și mai marginalizați.
Stagnare într-un proces care ar fi trebuit să fie o prioritate națională
În România, lipsa accesului la electricitate pentru mii de gospodării nu ține doar de geografie sau resurse, ci de eșecul politicilor publice și de indiferența socială care lasă aceste comunități mereu în urmă.
Astfel, în mai bine de trei decenii, România a lansat mai multe programe naționale de electrificare, dar niciunul nu a fost dus la bun sfârșit. Lipsa de continuitate politică, birocrația și incoerența legislativă au condamnat la stagnare un proces care ar fi trebuit să fie o prioritate națională.
Primul program coerent a fost aprobat în 2007. Programul nu a funcționat însă, din lipsa unor pârghii administrative, financiare și juridice. Cinci ani mai târziu, în 2012, Guvernul a propus un nou Program Național de Electrificare pentru perioada 2013–2016, dar proiectul nu a fost adoptat, iar agenția responsabilă a fost desființată la finalul aceluiași an.
O nouă încercare a venit în 2016, sub forma programului „Prima Lumină”, inițiat de Guvernul Cioloș și însoțit de un memorandum cu Norvegia pentru electrificarea a 10.000 de case. Schimbarea guvernării a blocat și acest proiect. În 2019, Guvernul a lansat programul „Sisteme fotovoltaice pentru gospodării izolate”, care prevedea instalarea de panouri solare de 3 kW la aproximativ 7.100 de locuințe aflate la peste 2 km de rețea. Statul oferea o finanțare nerambursabilă de 25.000 de lei pentru fiecare gospodărie, însă programul s-a dovedit un eșec încă din primele etape, din cauza ghidului de finanțare prost conceput și a condițiilor birocratice greu de îndeplinit de către primăriile mici sau de către familiile vizate.
Strategia energetică a României 2025 – 2035 recunoaște problema, arătând că 7.500 de locuințe (din care 4.700 locuite permanent) nu sunt conectate la rețeaua de energie electrică. Motivele sunt complexe – de la sărăcie și costuri prohibitive, la distanța mare față de rețea, lipsa actelor de proprietate sau prevalența locuirii informale.
Strategia stabilește obiectivul ca,până în 2035, toate gospodăriile și întreprinderile să aibă acces la electricitate. Pentru aceasta, se propune adoptarea unor soluții descentralizate: micro-rețele, generare distribuită și comunități energetice locale, cu accent pe zonele vulnerabile, dar și soluții de modificare și simplificare a legislației cu privire la regimul proprietății și cerințele privind racordarea.
Sărăcie crâncenă la firul ierbii, megaproiecte pe hârtie
În timp ce mii de români se zbat în întuneric, guvernanții se laudă cu megaproiecte menite să împlinească visul național de a deveni un actor important în Europa: hub regional. Retorica politică a ultimilor ani a fost aceeași: „România – furnizor de securitate energetică pentru regiune”.
Ca o comparație, în paralel cu obiectivul de a finaliza electrificarea în următorii zece ani, Strategia Energetică prevede pentru 2035 un obiectiv de 3 GW de energie eoliană offshore. Tot până în 2035, ponderea de energie nucleară, care acoperă acum aproximativ 20% din producția de energie electrică a țării prin cele două unități de la Cernavodă, ar urma să ajungă la aproximativ 33-35%, prin extinderea capacităților existente de mari dimensiuni și construirea de reactoare modulare mici – o tehnologie inovatoare de vârf.
Unul dintre cele mai importante proiecte este cu siguranță exploatarea gazelor naturale din Marea Neagră, un proiect de 4 miliarde de euro care va depăși limitele tehnologice de până acum. Cu ajutorul tehnologiei de ultimă generație, câteva zeci de miliarde de metri cubi de gaz vor fi aduse la suprafață de sub ape de o mie de metri adâncime.
În prima parte a acestui an, Ministerul Energiei a anunțat finalizarea cu succes a studiului de fezabilitate pentru interconectorul de înaltă tensiune în curent continuu (HVDC) care va traversa România de la Marea Neagră până la granița cu Ungaria. Interconectorul va permite transportul de energie verde, produsă în România – inclusiv din viitoarele parcuri eoliene offshore din Marea Neagră – către consumatori din țară și din alte state europene. „Finalizarea studiului de fezabilitate pentru proiectul HVDC este o realizare importantă și marchează o etapă esențială în transformarea României într-un hub energetic regional și un actor strategic în securitatea energetică a Europei”, a transmis Ministerul Energiei.
Câteva miliarde de euro s-au investit deja în infrastructura de transport al gazelor naturale. În același timp, doar prin Fondul pentru Modernizare, România va susține cu 3 miliarde de euro subvenționarea a circa 5.000 MW de energie eoliană onshore și fotovoltaică.
Aceste miliarde de euro investite în subvenționarea unor capacități mari de producție și în infrastructuri regionale contrastează puternic cu cele câteva milioane necesare pentru electrificarea ultimelor gospodării. Cu doar 27 de milioane de euro s-ar finaliza electrificarea tuturor caselor fără energie electrică din România, potrivit estimărilor Asociației Energia Inteligentă. Prețul unui kit fotovoltaic de bază: 2.000–5.000 EUR / gospodărie.
news.ro
De ce a eșuat statul
Deși România a avut la dispoziție fonduri europene fără precedent, autoritățile nu au inclus electrificarea completă a țării în niciun program major de finanțare, nici măcar în PNRR sau în Fondul pentru Modernizare. Astfel, România a ratat probabil cea mai mare șansă de a corecta una dintre cele mai grave inechități sociale: lipsa accesului la electricitate pentru mii de familii.
Numai prin REPowerEU – PNRR au fost alocate peste 610 milioane de euro pentru vouchere destinate instalării de panouri solare și sisteme de stocare în gospodării. Apelul în valoare 300 milioane euro pentru instalarea de panouri solare și baterii (Investiția 4A) era destinat exclusiv gospodăriilor vulnerabile – un pas important, dar care a ocolit exact comunitățile aflate pe întuneric.
Așadar, iată un paradox revoltător: programele destinate consumatorilor vulnerabili nu ajung la cei mai săraci dintre români – oamenii care trăiesc efectiv fără electricitate. O analiză realizată de Asociația Energia Inteligentă a relevat faptul că aproape nicio casă neelectrificată din România nu intră în rândul clienților selectați și care vor beneficia de voucherele în valoare de 10.000 de euro pentru panouri solare și baterii. Criteriile de eligibilitate presupun existența unei instalații electrice, a unei prize de pământ sau a unui audit energetic, condiții imposibil de îndeplinit pentru gospodăriile aflate pe întuneric. Totodată, aceste locuințe nu au prezentat interes în primul rând din cauza faptului că accesul la ele este dificil, ceea ce a redus atractivitatea lor pentru firmele instalatoare.
Totodată, lista oficială a consumatorilor vulnerabili, singura în baza căreia un consumator poate să acceseze cei 10.000 de euro, este în mare măsură eronată. Mulți dintre așa-zișii consumatori vulnerabili de energie sunt consumatori care nu sunt nici pe departe săraci sau nu se găsesc în situația de a nu-și putea plăti facturile. Cei debranșați sau cei care nu au fost niciodată racordați la rețea rămân invizibili pentru stat. Astfel, ajutoarele merg la vulnerabilii „greșiți”, iar cei mai afectați continuă să fie lăsați deoparte.
Rușinea națională
Lipsa de finanțare se adaugă la lipsa unei strategii de electrificare completă, dar și a datelor precise – nu există nicio hartă oficială a gospodăriilor neelectrificate cu excepția celei realizate de Asociația Energia Inteligentă în parteneriat cu Ministerul Energiei. Problema se mai lovește de birocrație și de pasarea responsabilității între diverse instituții – precum Ministerul Energiei, Ministerul Dezvoltării și primării.
Așa se face că, la peste 30 de ani de la Revoluție, România încă nu a rezolvat un drept fundamental. Situația este cu atât mai rușinoasă pentru România cu cât țări mult mai sărace, precum India, au reușit să facă ceea ce noi nu am fost în stare. Deși PIB-ul pe cap de locuitor în India este de peste șapte ori mai mic decât în România, între 2017 și 2022 India a reușit să electrifice aproximativ 28,6 de milioane de gospodării prin programul Saubhagya – mai mult decât populația totală a României. În doar cinci ani, o țară mult mai săracă decât România a dus la bun sfârșit ceea ce noi nu am reușit să facem pentru câteva mii de locuințe în peste trei decenii, cu resurse europene fără precedent și ambiții de hub energetic regional.
A cui e responsabilitatea?
În România, responsabilitatea de a aduce curent în casele rămase în întuneric a rămas în grija societății civile și a unor parteneri externi, precum Norvegia, care a finanțat prin Innovation Norway accesul multor gospodării din comunități vulnerabile la energie regenerabilă. ONG-urile și inițiativele private fac eforturi apreciabile, dar ele funcționează pe bază de sponsorizări, granturi și voluntariat. Pot aduce soluții punctuale – cum sunt kiturile solare pentru gospodării izolate –, însă nu pot atinge o scară națională. Nu pot electrifica mii de gospodării într-un timp scurt.
În plus, se naște întrebarea: e în regulă ca statul să lase pe umerii ONG-urilor o responsabilitate fundamentală precum electrificarea? Accesul la electricitate nu este un moft, ci un drept esențial, la fel ca apa potabilă, educația sau serviciile medicale. Fără lumină, oamenii nu pot învăța, nu se pot informa și nu își pot trăi viața cu demnitate.
În plus, această dependență de inițiative locale creează un risc major de inechitate. Sunt sate care au norocul să beneficieze de sprijinul unei asociații sau al unei campanii caritabile și sate care rămân în întuneric. Se naște astfel sentimentul că un drept fundamental depinde de bunăvoință și șansă, nu de stat. Rezultatul: o Românie cu două viteze, unde drepturile fundamentale depind de întâmplare.
În realitate, statul trebuie să își asume electrificarea ca prioritate strategică– cu buget, program național și un calendar clar. ONG-urile pot completa eforturile oficiale prin modele pilot și inovații, iar companiile private pot sprijini prin CSR sau parteneriate. Însă niciunele nu pot și nu trebuie să substituie rolul central al statului.
Vrei mai multe informații, știri bune, reportaje și interviuri pe zi? Ne-ar ajuta foarte mult o recenzie de la tine. Intră AICI.
Din Săliște mai la vale, la doi km distanță mai exact, este un sat ce își are denumirea de Vale. Prima atestare a acestei localități este în anul 1383. Viața localnicilor din acest meleag se învârtea în jurul creșterii animalelor și a pomiculturii, de altfel activități specifice Mărginimii Sibiului. Mai nou, localnicii au migrat către agroturism.
De la Săliște la Vale
Cobor spre acest sătuc ce și-ar avea numele după râul peste care este așezat. Nu faci mult din Săliște la Vale, în jur de jumătate de ceas, dacă mergi agale, „gură cască”, cum fac eu. În jurul drumului văd numai copaci și fânețe, munți împăduriți și vreme bună. Undeva la margine de șosea zăresc un om care își adună fânul cu grebla, imagine care devine tot mai rară pe aici.
„Noroc! Doamne ajută!”, mă adresez localnicului. Are o figură simpatică și nu durează mult să-mi dau seama că e pus pe glume și voie bună. „Doamne ajută! Doamne ajută!”, îmi răspunde într-un strigăt lung. „Sunteți de aici, din Vale?”, îl întreb. Are pe el un tricou îngălbenit de vreme (sau poate așa o fi culoarea lui, ce știu eu), pantaloni negri și o șapcă albastră, și aceasta bătută de timp și soare. Mustăcioara lui încărunțită este numai zâmbet. „De aici, din Vale, da!”, îmi răspunde. „Și cum mai este viața prin satul vost‘?” „Păi cum să fie?… Foarte bună!”, mă lămurește imediat văleanul.
„Du-te la Ion Păculea!”
E către amiază, soarele strălucește și încălzește tot peisajul, iar transpirația curge de pe mine cum curge apa din țurțuri primăvara. „Cu ce cărați fânul acesta?”, îl întreb pe nea Bujor, căci așa mi s-a recomandat. „Păi, cu calul, dar nu mai sunt mulți cai aici în sat, majoritatea oamenilor fac baloți!”, îmi spune nea Bujor. „Și nici animale nu prea sunt, bănuiesc”, continui. „Da, bănuiți bine. Mai sunt unu-doi care mai au câteva oi și vaci”, afirmă văleanul. Mai stau cât mai stau la taclale cu omul din fața mea și dau să o iau din loc. Nu vreau să-l mai rețin din treabă, dar înainte să plec îi spun: „Nea Bujoare, mata cunoști pe cineva din sat care mai știe povești de-ale locului?”. „Ba cum să nu, du-te la Ion Păculea, vezi că stă undeva pe dreapta după ce faci curba din sat!”
Atmosferă de toamnă în sat
Îl las pe nea Bujor cu treaba lui, îi spun clasicul „Spor la treabă!” și îmi continui drumul către sat. Nu mai e nici mult până la destinație. Sar înapoi șanțul ce mărginește șoseaua de iarba localnicilor și în doar câteva sute de metri ochesc pancarta cu denumirea satului. Trec de ea și încep să admir casele din sat, de unde vin miresme de ardei copți pe grătar; pesemne oamenii s-au apucat de zacuscă. Spre surprinderea mea, una dintre primele case din Vale are o tăbliță pe care scrie „Cabinet de Avocat”.
Cine știe ce probleme își mai fac oamenii de pe aici! Dar nu o bag în seamă prea mult, eu tre‘ să dau de nea Ion Păculea. Din amețeala mea, cred că m-a bătut și soarele în cap, nu mă opresc la locația unde mi s-a recomandat și o iau tot către centrul satului. Nici țipenie de om pe stradă, doar câte o mașină care trece odată la câteva minute. Trec de curba cu pricina și merg tot înainte, apoi fac stânga pe un pod și ajung pe o stradă unde răsună lătraturi de câini, unele mai groase, altele mai subțiri. Mă îndrept către acea zarvă și văd niște câini mari slobozi pe stradă. O mașină oprește aproape de casa din dreptul meu. E o doamnă la volan. O întreb unde îl pot găsi pe nea Ion Păculea…
În mașina de poliție
Îmi continui calea și ajung la locația cu pricina. Strig la poarta lui nea Ion cred că vreun sfert de oră. Nu iese nimeni. Mă descurajez și merg iar către podul cu pricina, poate dau de altcineva, dar nu mai stânga pe el, o iau înainte pe lângă un parc colorat pentru copii. La un moment dat, pe dreapta, văd o mașină de poliție care dă să plece. Îl întreb pe polițist unde stă nea Ion Păculea și dacă e acasă.
„Nu știu, vedem, hai urcă în mașină, te duc eu!”. Mă urc în mașină, ce să fac, trebuie să ascultăm de organele legii. N-am mai călătorit niciodată cu mașina de poliție. O Dacie clasică, din aceea cum se găsește pe la țară. De curiozitate, îl întreb pe polițistul aflat la volan dacă sunt incidente pe aici, prin zonă. Îmi răspunde cu un glas lejer: „E liniște, oamenii sunt cuminți”.
Un minut durează călătoria mea, după care mă lasă la poarta unde își are nea Ion casa. Mă uit lung la poarta mare de lemn. Am fost aici, o cunosc. Bat în ea și mai strig odată. De data aceasta am noroc, îmi răspunde un copil: „Cine e?”. Mă bâlbâi puțin, cine să-i spun sunt? Dar mă adun repede și îi răspund: „De la ziar!” Copilul deschide repede ușa. Ionuț îl cheamă ca pe bunicul său. Îl întreb unde e bunicu. „E jos la tata, hai că te duc eu!”. Încuie repede poarta și ne îndreptăm către destinația spusă.
Acasă la nea Ion
Fix în momentul când am făcut curba, nea Ion, sprijinit în două bețe, vine ușor ușor către deal, alături de soția sa, ce are o coasă în mână. Ca să aflu mai târziu că nea Ion a cosit, la cei 81 de ani ai săi și care, de regulă, stă sprijinit în acele bețe. Mă prezint omului, acceptă bucuros o discuție, dar să am răbdare, că el merge mai încet. Urc alături de Ionuț, moșnegește, se mai oprește la câte o casă și îmi explică a cui a fost și continuă drumul. Până ajungem în curtea sa umbrită de struguri copți și păzită de un cățeluș blănos și de vreo patru pisicuțe. Ne așezăm, eu pe scaun, nea Ion pe trepte și începem discuția.
Un sat de ciobani
Nici bine nu beau o cană cu apă că gazda mea își dă drumul la vorbe, e mare povestaci: „Satul nostru a fost axat pe Vale, pârâul acela care duce în sus. Au fost case pe stânga și pe dreapta acestei ape până sus. În o mie optsute și ceva, o viitură mare a dus toate casele, ce erau de lemn, nu de piatră ca acum, iar toți de pe vale s-au tras către margine”. Povestește plin de viață și gesticulează mult, îmi și imaginez acea viitură. „Și cu ce se ocupau oamenii pe aici?”, îl întreb privind curios la el. Acesta, făcând un gest teatral, ridică tonul: „Din satul nostru, Vale, au fost foarte mulți ciobani, la fel și din, Cacova (Fântânele de astăzi) și Galeș. Mergeau și ciobăneau prin baltă, au ajuns până și în Crimeea. Au fost foarte multe familii bogate în sat, își țineau banii în banca Albina, care a dat faliment”.
„Din Săliște până-n Vale, tre` să mergi, dar mergi călare…”
Nea Ion îmi povestește despre rânduiala oamenilor de aici. Vorbește cu mândrie de satul său: „Aici copiii învățau până la patru clase și apoi părinții îi duceau la oi. În primul an, îi dădea o mieluță, care făta în al doilea an, poate tot o mieluță, deci avea două oi. Și în acest fel până la armată (pe atunci locuitorii făceau armata pentru Austro-Ungaria) copilul își făcea două-trei de oi.
După cătană (cu sensul de armată) se întorcea iar la oi. El nu știa cu cine o să se însoare, îl însurau muierile când îi venea vremea. Înainte de interbelic nu găseai în sat decât primarul, clopotarul, popa, cel care era la tauri, îngrijitorul de la Primărie și câțiva oameni. Restul erau numai plecați și când se întorceau aduceau banii, iar muierile duceau banii la bancă. Fetelor, ca să se mărite bine și cu ofițeri, părinții le făceau o dotă (zestre), o sumă mare de bani o strângeau vălenii pentru fata lor, ofițerii se căsătoreau doar cu fete cu stare. Din cauza rânduielilor noastre vecinii satului nostru au scos o vorbă: «Din Săliște până-n Vale, tre` să mergi, dar mergi călare. Și acolo să vezi minuni, broaște fripte pe cărbuni și feciori de nouă luni».”
„Acum nu mai știm cine unde stă”
În curtea lui nea Ion mirosul de struguri copți mă îmbată. Sunt curios de vremurile în care oamenii stăteau aici în sat și se ocupau cu pomicultura. „Fiind terenul potrivit pentru pomi, învățătorul Tipuliță semăna în grădina școlii pomi: meri, peri, duzi sau frăgari. Primăvara lua puieți și îi planta pe câmp, dar oamenii spuneau că nu au nevoie de pomi, ei au nevoie de fân. Dar tot a semănat duzi, începând cu Capul Vălii și până în Capul de Sus de Vale. Dar s-au distrus toți când a trebuit să ducem frunză pentru viermii de mătase. Când eram noi mici, copiii de la școală trebuiau să îngrijească viermii.
Veneau oameni din toate satele și luau frunze din duzii noștri de aici, astfel i-au distrus. Erau și două vii, viile de din jos și viile de din sus, era multă țâța caprei și viță neagră. Făceam vin. Avem și acum bolta aceasta. Nu ne mai ocupăm nici cu copacii, nici cu animalele, creștem doar iepuri și găini. În sat mai este unul care are 20-30 de vaci. Nu se mai lucră pământul. Majoritatea suntem pensionari. Fiind oameni bogați aici în sat, și-au dus copiii la școală, iar foarte mulți au plecat și și-au vândut casele pe timpul lui Dej pentru a-și lua Dacie. Acum nu mai știm cine unde stă, mulți veniți de la Sibiu, București, din alte sate”, îmi mărturisește nea Ion.
Un cântec vechi desprins din ,,Miorița”
Dau să plec, dar mă trage înapoi și mă întreabă dacă vreau să mănânc ceva. De acasă am învățat că „Două bătăi strică, două mâncări nu”. Intrăm în bucătărie și soția lui nea Ion îmi pune în față o ciorbă de varză cu afumătură, specifică locului, pe care o mănânc pe nerăsuflate! După, mă servește cu o mămăligă aburindă și niște brânză de burduf, alt preparat local. După festin, nea Ion îmi bagă mai multe cântece vechi, pe care nu le pot înșirui toate aici, dar am să las unul. Mie mi l-a cântat cu glas melodios:
„Ciobănaș de la miori,
Cum ți-a fost moartea să mori?
Colo-n vârful muntelui,
La bătaia vântui.
De-ngropat cin‘ te-a-ngropa?
Doi brazi când s-or răsturna.
Dar lumina cin ți-a pus?
Soarele când a apus?
De jeli cin te-o jeli,
Oile când or porni?
Au pornit în jos domol,
Numai câinii în urma lor.
Am povestit multe cu nea Ion, dar nu pot trece totul într-un simplu articolaș. Zic „Săru‘ mâna pentru masă”, îmi salut gazdele și mă întorc și văd magazinul satului. E închis. Îmi aduc aminte vorbele lui nea Ion: „Avem magazin, dar nu știu din ce cauză s-a închis. Noi suntem bătrâni și este foarte greu pentru noi. Pentru pâine sau pentru altceva trebuie să fugi în Săliște”.
Da, și eu trebuie să fug în Săliște. Începe să se facă seară. Trec din nou prin locurile pe unde am mai călcat, deja parcă mi se par familiare. Călătoria mea nu se oprește aici, voi merge și în alte sate ca să aflu povești despre oameni pentru oameni.
Vrei mai multe informații, știri bune, reportaje și interviuri pe zi? Ne-ar ajuta foarte mult o recenzie de la tine. Intră AICI.
În weekend, medieșenii sunt așteptați la o serie de evenimente variate, dedicate unui public cât mai numeros.
Astfel, ziua de sâmbătă va începe cu o invitație la curățenie, deoarece, începând cu ora 9, se va da startul celei mai mari acțiuni de curățenie, realizată la nivel național. „Let’s Do It, România!”.
Ediția de anul acesta este cu atât mai specială, deoarece anul acesta se împlinesc 15 ani de la prima campanie de curățenie. Deviza este „Prietenul la curățenie se cunoaște”.
De la ora 12, copiii își vor etala priceperea în afaceri la „Bazarul micilor antreprenori”, organizat de Asociația Drag de copilărie în curtea Muzeului Municipal Mediaș.
Evenimentul, ajuns la a III-a ediție, le permite copiilor să experimenteze cum este să fie antreprenori pentru o zi, având propriile standuri la care vor vinde jucări, cărți, haine sau obiecte handmade.
Cercetașii României – Turre Pitz Mediaș au pregătit o seară plină de lumină, voie bună și multe surprize la „Festivalul Luminii”, manifestare care va avea loc în Piața Regele Ferdinand I, începând cu ora 17.
Nu în ultimul rând, amatorii de teatru și în special de comedii spumoase, vor putea viziona de la ora 18 piesa pusă în scenă de Teatrul Particular Brașov, „4 femei la poliție”, la Sala Traube.
Toate aceste manifestări sunt organizate în parteneriat cu Primăria Municipiului Mediaș, prin Direcția pentru Cultură.
România se pregătește pentru o ediție istorică a Zilei de Curățenie Națională, programată sâmbătă, 20 septembrie 2025.
Este primul an în care evenimentul are loc în mod oficial, ca zi stabilită prin lege.
În municipiul de pe Târnava Mare, Primăria Mediaș este un partener de tradiție al proiectului „Let’s Do It, România!”, susținând fără întrerupere, de 15 ani, buna desfășurare a acțiunii prin implicare și asigurarea logisticii necesare.
Ediția 2025 este una cu dublă semnificație: Let’s Do It, România! aniversează 15 ani de activitate, iar campania se desfășoară sub tema „Prietenul la curățenie se cunoaște”, un mesaj care pune în prim-plan solidaritatea, prietenia și responsabilitatea comună pentru un mediu mai curat.
Evenimentul are loc simultan în toate cele 41 de județe ale României și este deschis tuturor: cetățeni, familii, elevi, profesori, angajați, autorități locale, ONG-uri și companii.
În cei 15 ani de activitate, peste 2,6 milioane de români au spus „Prezent!”, curățând mii de hectare de teren și inspirând nu doar comunități, ci și autorități să devină mai responsabile.
Weekendul acesta va fi pus în funcțiune mobilierul arhaic al cuptorului de copt poame din Muzeul în aer liber, Dumbrava Sibiului
În perioada 19-21 septembrie, vor avea loc atelierele de confecționat mobilier arhaic, în cadrul programului Animă ASTRA!
Atelierele vor evidenția tehnici specifice de realizare a mobilierului de odinoară folosit pentru prelucrarea, uscarea și păstrarea fructelor produse în gospodărie, în urma uscării lor, fie la soare, fie în cuptoarele de afumat poame.
Lesele (grătare din lemn pe care șe așezau fructele pentru uscare), alături de alte forme de mobilier pentru depozitarea fructelor vor fi expuse, în zona atelierelor, iar un meșter din satele de pomicultori ale Argeșului, va prezenta vizitatorilor modele și tehnici de realizare a formelor de mobilier specific.
Evenimentul va avea loc la Sectorul Pomi–Viticultură, Gospodăria de pomicultor din Bălănești – Gorj & zona Povarnei din Sârbești-Gorj;
ANIMĂ ASTRA 2025 este un proiect cultural cofinanțat de Primăria Municipiului Sibiu prin Agenda Culturală 2025
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%.Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
Școala Gimnazială Bârghiș derulează astăzi, cu sprijinul Consiliului Județean Sibiu și al Primăriei comunei Bârghiș, proiectul educațional și cultural intitulat „Popas cultural”.
Numele proiectului a pornit de la ideea unui repaus pentru comunitate – o oprire simbolică din ritmul cotidian, pentru a celebra împreună cultura, educația și oamenii locului.
Obiectivele proiectului:
•aducerea comunității împreună în jurul valorilor culturale și educaționale;
•promovarea patrimoniului local, a tradițiilor și a creativității;
•consolidarea legăturii dintre școală, familie și comunitate;
•crearea de contexte autentice de învățare și exprimare pentru copii și tineri.
„Pe de o parte, proiectul se adresează elevilor Școlii Gimnaziale Bârghiș, care au ocazia de a învăța altfel – prin experiențe directe, prin ateliere și activități practice.
La un nivel mai larg, proiectul se deschide către profesori, părinți și întreaga comunitate a comunei Bârghiș, pentru că adevărata valoare a educației se vede atunci când ea devine punte între generații și catalizator al unității comunității.
Evenimentul va include ateliere interactive pentru copii și tineri, un fotocorner tematic, o expoziție cu lucrări și, la final, un foc de tabără însoțit de cântece la chitară – simbol al unității și al bucuriei de a fi împreună.
Partenerii noștri – Villa Abbatis, Colinele Transilvaniei și Palatul Copiilor – dau forță acestui proiect și contribuie la îmbinarea educației cu frumusețea naturii și a culturii locale.
„Popas cultural” este mai mult decât un eveniment: este o experiență comună, o sărbătoare a comunității, prin care redescoperim bucuria de a învăța și de a fi împreună. Ne dorim ca acest proiect să devină o tradiție, un reper cultural și educațional pentru comuna Bârghiș.
Echipa de proiect este formată din profesorii Puian Sorina-Adriana, Stanciu Adriana, Dimitriu Mihaela-Doina, Sîmpălean Daniela și Enciu Ruxandra”, au transmis organizatorii.
Un cutremur cu magnitudinea de 3,1 s-a produs vineri dimineața la ora 5:49 în zona seismică Vrancea, județul Buzău, conform datelor INCDFP.
Seismul a avut loc la o adâncime considerabilă, de 122,5 kilometri. Orașele aflate cel mai aproape de epicentru sunt: Buzău (54 km nord-vest), Brașov (59 km est), Sfântu-Gheorghe (60 km sud-est), Ploiești (64 km nord-est), Focșani (70 km vest) și Târgoviște (92 km nord-est).
Anul 2025 a adus două cutremure mai puternice, ambele de 4,4 grade pe scara Richter – primul pe 13 februarie în județul Buzău și al doilea pe 11 mai în Vrancea.
Muzeul de Istorie Naturală Sibiu invită sibienii la expoziția „The Beetles”, un eveniment despre fascinanta lume a gândacilor. Gândacii sunt insecte aparținând ordinului Coleoptera, caracterizate prin metamorfoză completă și printr-o pereche de aripi puternic chitinizate, denumite elitre. Coleopterele reprezintă cel mai numeros grup de organisme de pe Pământ, cuprinzând cel puțin 400.000 de specii, adică peste 40% dintre insecte și un sfert din toate formele de viață de pe Terra. Rolul lor în ecosisteme este esențial: de la polenizatori la reciclatori, de la sursă de hrană pentru alte specii la adevărați prădători de top, gândacii participă la echilibrul mediului înconjurător și oferă servicii ecosistemice de neînlocuit.
Colecțiile de entomologie ale muzeului numără peste 265.777 de exemplare
Expoziția „The Beetles” invită vizitatorii să pătrundă în uriașa lume a micilor gândaci, descoperind abundența, diversitatea și importanța lor, dar și amenințările cu care se confruntă acest ordin remarcabil de insecte.
Muzeul de Istorie Naturală din Sibiu păstrează în patrimoniul său unele dintre cele mai vechi și mai valoroase colecții entomologice din România, datând încă din anul 1827. Acestea reprezintă atât o valoare istorică, fiind printre primele colecții de acest tip din țară, cât și o valoare documentar-științifică excepțională, incluzând specimene tip, specii rare și exemplare care reflectă caracterul biogeografic al Transilvaniei și nu numai. De-a lungul a peste un secol, colecțiile s-au îmbogățit constant prin activitatea Societății Ardelene de Științele Naturii, prin schimburi cu specialiști străini, donații private și prin cercetarea continuă realizată de generații de muzeografi și entomologi. Astăzi, colecțiile de entomologie ale muzeului numără peste 265.777 de exemplare.
Sibienii pot vizita expoziția până în martie 2026
Expoziția poate fi vizitată la sediul muzeului în perioada septembrie 2025-martie 2026, în Sala Multimedia de pe strada Cetății, nr. 1, iar sibienii sunt așteptați să exploreze această lume uimitoare, care demonstrează că și cele mai mici viețuitoare au un rol uriaș în viața planetei.
Vrei mai multe informații, știri bune, reportaje și interviuri pe zi? Ne-ar ajuta foarte mult o recenzie de la tine. Intră AICI.
Șoferii care au obținut permisul auto de mai puțin de doi ani nu vor mai putea conduce mașini puternice, dacă un proiect legislativ înregistrat recent la Parlament va ajunge să se aplice.
Limita de putere nu va fi stabilită ca valoare exactă, ci ca raport putere/ masă. Sancțiunile pe care le vor risca cei ce nu vor respecta viitoarea regulă sunt, potrivit proiectului, cele mai mari aplicabile persoanelor fizice, scrie avocatnet.ro.
Cu scopul reducerii numărului de accidente rutiere grave, proiectul de lege pus recent în dezbaterea senatorilor vizează modificarea și completarea Codului rutier, astfel încât să se limiteze accesul șoferilor începători la mașinile puternice.
Mai precis, după cum se propune acum, “conducătorii de autovehicule din categoria B care au o vechime mai mică de doi ani de la obținerea permisului de conducere nu pot conduce autovehicule al căror raport putere/ masă depășește 0,075 kW/kg”. Această valoarea înseamnă aproximativ 100 CP/ tonă.
Prin raport putere/ masă se înțelege, potrivit propunerii, valoarea obținută prin împărțirea puterii nominale a motorului, exprimată în kilowați, la masa proprie a autovehiculului, exprimată în kilograme, astfel cum aceasta este definită în certificatul de înmatriculare și documentele de omologare.
De asemenea, excepția se va aplica și șoferilor care folosesc mașina puternică “exclusiv în scop profesional, în baza unui contract individual de muncă, în cadrul programului de lucru, iar conducătorul poate face dovada necesității folosirii autovehiculului cu un raport putere/ masă ce depășește 0,075 kW/ kg ca parte a atribuțiilor sale de serviciu”.
Fostul ministru Sebastian Burduja trage un semnal de alarmă cu privire la preluarea brandului Napolact de către grupul maghiar Bonafarm.
Burduja este în prezent consilier al premierului Ilie Bolojan și sspune că tranzacția este o problemă de securitate națională, afirmă Profit.ro.
Cel care controlează grupul este Sándor Csányi, cel mai bogat om din Ungaria, cu o avere de aproape 2 miliarde de euro și unul dintre apropiații lui Viktor Orban.
„Profilul domnului Sándor Csányi transcende calitatea de simplu investitor privat, conturându-se ca un pilon central al modelului de capitalism de stat promovat de guvernul condus de domnul Viktor Orbán.
Legăturile sale strânse și documentate cu premierul Viktor Orbán indică un model economic în care marile conglomerate nu acționează independent de agenda politică a guvernului, ci devin, în esență, instrumente pentru proiectarea puterii economice și politice a statului maghiar în regiune.
Italia nu se joacă: postarea de imagini și clipuri deepfake care ating dreptul la imagine poate fi pedepsită cu până la cinci ani de închisoare.
Parlamentul italian a votat o lege privind inteligența artificială, în linie cu reglementările Uniunii Europene.
Inițiativa a aparținut guvernului condus de Giorgia Meloni, care a spus că AI trebuie centrată pe nevoile omului, pe transparență și pe principiile de bază ale siguranței, încurajând totodată inovația, securitatea cibernetică și protecția vieții private.
Pedeapsa pentru diseminarea de imagini sau videoclipuri fabricate (deepfake) care înfățișează diverse persoane poate fi pedepsită cu până la cinci ani de închisoare, dacă este atinsă imaginea sau demnitatea persoanei portretizate.
Reglementările sunt variate, de la asistența medicală, la piața muncii, administrație publică, justiție, educație sau sport. De asemenea, este introdusă condiția ca utilizatorii cu vârste sub 14 ani să primească acordul părinților, înainte de a folosi softurile de inteligență artificială.
În trecut, Giorgia Meloni și alte personalități publice din Italia au fost victime ale unor imagini trucate postate pe o platformă pornografică cu sute de mii de abonați.
