Articol de Danusia Reulea

Educația rutieră, lecția pe care România o ignoră 

Cunoașterea regulilor de circulație rutieră și aplicarea lor corectă nu sunt importante doar pentru obținerea permisului de conducere, ci reprezintă o necesitate permanentă în viața de zi cu zi, atât pentru șoferi, cât și pentru pietoni.

La Sibiu, evenimentul „Conducere Defensivă cu Titi Aur”, desfășurat la Expres Autoservice, a oferit tinerilor participanți oportunitatea de a învăța practici sigure de condus, într-un cadru controlat și educativ. În cadrul evenimentului, Constantin (Titi) Aur – desemnat de opt ori campion național și dublu campion VTM -, a atras atenția asupra importanței siguranței rutiere. Totodată, el a vorbit despre siguranța și educația rutieră din România, oferind o perspectivă lucidă asupra unui domeniu ignorat prea mult timp.

„Nicio categorie nu poate conduce responsabil!”

Titi Aur descrie fără menajamente realitatea amară a traficului din România, punând accent pe lipsa educației rutiere încă din școală, pe nevoia de pregătire practică și asupra pericolelor la care sunt expuși tinerii șoferi. De asemenea, subliniază că lipsa educației rutiere afectează toate generațiile, nu doar tinerii, și că haosul din trafic este rezultatul unei culturi a neglijenței.

Deși tinerii sunt adesea percepuți ca fiind cei mai predispuși la accidente, realitatea arată că și șoferii cu experiență, convinși că „lor nu li se poate întâmpla nimic”, sunt responsabili de un procent semnificativ al accidentelor grave. Deși mulți ar fi tentați să creadă că experiența sau vârsta aduc responsabilitate, el demontează acest mit cu un argument clar: „Nicio categorie nu poate conduce responsabil! Din păcate, educația rutieră la toate vârstele la noi lipsește, și în rest, nu din răutate și nu neapărat din teribilism și din lipsă conștientizare, la noi se conduce haotic.”

El a a insistat că schimbarea nu poate veni doar de la șoferi, ci și din partea instructorilor și a școlilor. Acesta subliniază importanța unei abordări personalizate, adaptată fiecărui cursant, și necesitatea ca instructorii să fie evaluați nu doar pentru cunoștințele tehnice, ci și pentru capacitatea lor de a educa și forma viitorii șoferi responsabili. Pentru ca noile generații de șoferi să fie mai bine pregătite, cei care îi instruiesc trebuie să fie mai mult decât tehnicieni. Ei trebuie să combine cunoștințele practice cu abilități psihologice și pedagogice, astfel încât fiecare cursant să fie modelat corect.

„Un instructor ar trebui să aibă cele trei calități: să știe tehnic ce are de făcut, să te învețe corect și pe urmă pedagog și psiholog”

Un alt punct sensibil îl reprezintă lipsa educației rutiere din școli. În Franța sau Germania elevii primesc „permise” simbolice de pieton sau pentru bicicletă, învață regulile prin joc și exercițiu practic. Procesul de instruire este mult mai complex, include teste psihologice și medicale riguroase, iar șoferii debutanți primesc permise provizorii și sunt monitorizați timp de doi ani. În România, în schimb, accentul se pune pe trecerea examenului, nu pe formarea unui comportament responsabil la volan. La noi, această cultură rutieră nu există, iar lipsa ei se vede mai târziu în trafic. Modelele din Elveția, Suedia și Franța arată ce înseamnă pregătirea reală. Acolo permisul de conducere nu se acordă doar după câteva manevre în poligon, ci după ani de instruire, cursuri obligatorii de conducere defensivă și examene medicale stricte. Contrastul cu sistemul românesc este evident

„Trebuie să îl construiești pe copil să înțeleagă siguranța rutieră”

„Școala noastră nu mai face deloc educație rutieră efectivă. Copiii ar trebui educați din punct de vedere rutier și avem exemple multe. La Școala Franceză din București se acordă permis de pieton elevilor lor, ca să îi motiveze în a continua. În Germania se acordă permis de bicicletă, școala acordă permis ca să intri cu bicicleta; la școală ai nevoie de permis. La 16 ani îți dă permis de moped automat dacă nu ai fost sancționat deloc în cei trei-patru ani. Te motivează, te țin în mână, te educă, te învață! Deci, școlile din Franța, școlile din Germania au în curtea școlii poligoane. Îi învață pe copii în curtea școlii să treacă numai pe acolo, să le transmită mesajul acesta de siguranță. Trebuie să îl construiești pe copil să înțeleagă siguranța rutieră”, spune el.

Titi evidențiază faptul că predispoziția tinerilor la accidente nu se explică doar prin lipsa experienței, ci și prin factori biologici. Potrivit specialiștilor, până în jurul vârstei de 25 de ani creierul se află încă în proces de dezvoltare, ceea ce afectează capacitatea de conștientizare a riscurilor. Una dintre cauzele principale ale comportamentului riscant al tinerilor șoferi este lipsa unor spații organizate unde aceștia pot să-și consume adrenalina.

În alte state europene, adrenalina nu e lăsată la voia întâmplării. Există circuite, școli de pilotaj și competiții controlate, care transformă energia în competență. În România, lipsa acestor spații sigure împinge tinerii să își testeze limitele pe drumuri publice. El dă exemple din alte țări europene, Ungaria și Franța, care investesc masiv în circuite și centre de instruire pentru șoferi, oferindu-le alternative legale și sigure pentru testarea limitelor.

În România, spune el, există doar câteva locuri private, insuficiente pentru a face diferența. Comparând situația din România cu cea din Germania și Franța, Titi Aur arată că diferențele nu sunt doar de infrastructură, ci și de atitudine. În țările cu o cultură rutieră solidă, tinerii au oportunități reale de instruire și descărcare a adrenalinei într-un cadru sigur, iar autoritățile impun reguli ferme care descurajează comportamentele periculoase pe drumurile publice. Fără astfel de oportunități și instruire adecvată, tinerii români rămân expuși riscurilor și lipsiți de experiența necesară pentru a conduce responsabil.

Adrenalina la volan

„Tinerii au adrenalină multă, experiență puțină, iar lipsa educației în școala de șoferi este foarte sumară și nu se face nimic pentru a conștientiza viitorul șofer asupra pericolelor.”
Pasagerii și pietonii au dreptul și datoria să intervină atunci când sunt puși în pericol. În lipsa unei culturi a reacției, mulți acceptă riscuri în tăcere, deși ar putea opri sau raporta comportamente periculoase. Doar noi avem puterea de a conștientiza riscurile la care ne supunem atunci când nu ne asumăm responsabilitatea pentru viețile noastre. Nu doar Titi Aur poate deveni un exemplu pentru noi, ci și noi ca persoane pentru apropiații noștri.

„Nu e în regulă, și noi ar trebui să știm ce trebuie să facă șoferul, să respecte viteza, să fie atent, să nu folosească telefonul!”

Adrenalina, viteza și pasiunea nu sunt inamici ai siguranței, lipsa de educație și infrastructură sunt adevăratele probleme. Din spusele lui Titi Aur arată că România are nevoie de reguli aplicate, spații de instruire și o cultură rutieră începută încă din copilărie. Din păcate, la noi in România se fac destul de des accidente rutiere. Suntem pe locul doi în Europa în ceea ce priveste decesele în trafic, iar conform datelor oficiale ale Poliției Române, traficul rutier din România rămâne un domeniu cu provocări majore în materie de siguranță. În anul 2024, au fost raportate 4.235 de accidente rutiere grave, soldate cu 1.478 de decese și 3.247 de răniți grav. Comparativ cu anul precedent, s-a înregistrat o scădere modestă, numărul accidentelor a scăzut cu 6,4%, persoanele decedate cu 4,3%, iar victimele rănite grav cu 6,2%. 

Vrei mai multe informații, știri bune, reportaje și interviuri pe zi? Ne-ar ajuta foarte mult o recenzie de la tine. Intră AICI.