Lovitură grea pentru ciobanii din țara noastră: chiar înainte de Paști, aceștia nu mai pot vine miei în Uniunea Europeană.
Ciobanii din România au primit o lovitură grea înainte de sărbătorile pascale, după ce un focar de infecție de pestă a micilor rumegătoare a fost declarat oficial în județele Bihor și Arad.
Chiar dacă focarul de pestă este prezent în două județe, fermierii din toată țara nu mai pot vinde miei în Uniunea Europeană – ci doar în Arabia Saudită – înainte de sărbătorile pascale – cea mai aglomerată perioadă din an.
Ciobanii au organizat, luni, un protest spontan în Piața Victoriei din capitală, la care au participat aproximativ 100 de persoane.
Este sezonul unde se vând mieii mai mici. Fermierii așteaptă acum să facă niște bani pentru fel și fel de nevoi după o iarnă de întreținere a animalelor.
Este strigător la cer. E un mare necaz. Mare, mare necaz, aș spune – de două ori.
Va trebui autoritățile prima dată să ne dea niște răspunsuri, că nu avem răspunsuri la întrebările pe care ni le punem.
În afară de a fi bolnav omul, nouă nu ni-i mai greu, nu văd o greutate mai mare”, a declarat președintele Asociației crescătorilor de Ovine din județul Arad, Cioranu Nicolae pentru Europa FM.
Un cutremur cu magnitudinea 4 s-a produs luni dimineaţa, la ora 10:14, în zona seismică Vrancea, potrivit informaţiilor publicate de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului (INCDFP).
Seismul s-a produs la adâncimea de 140 km în apropierea următoarelor oraşe: 37 kilometri vest de Focşani, 72 km nord de Buzău, 72 km est de Sfântu-Gheorghe, 87 km sud de Bacău, 87 km est de Braşov, 88 km sud-vest de Bârlad.
Un nou episod de praf saharian afectează sudul României, cu intensificări prognozate pentru marți.
Circulația sud-vestică a aerului a favorizat deplasarea unei mase de aer încărcate cu particule fine de praf din nordul Africii către sud-estul Europei. Potrivit meteorologilor, fenomenul va fi mai vizibil în special în zonele în care se vor înregistra precipitații, când depunerile de praf devin evidente pe suprafețe.
Specialiștii avertizează că expunerea la particulele fine de praf poate agrava problemele respiratorii, în special pentru persoanele cu afecțiuni cronice.
🔹 Dr. Beatrice Mahler, medic pneumolog, explică, pentru radioromania.ro, riscurile pentru pacienții cu boli respiratorii: „Praful saharian poate declanșa crize de acutizare la persoanele cu astm, BPOC sau bronșiectazii. Riscul de a ajunge într-o cameră de gardă pentru tratament suplimentar crește cu 30% în primele cinci zile de la expunere. Este important ca pacienții să folosească medicația prescrisă de medicul pneumolog pentru astfel de situații.”
🔹 Persoanele alergice sunt, de asemenea, expuse riscurilor: „Simptomele depind de tipul alergiei: unii pacienți pot avea nasul înfundat, alții strănută frecvent sau prezintă iritații oculare. Administrarea regulată a tratamentului prescris de medicul alergolog este esențială în astfel de perioade.”
Recomandări pentru populație
✔ Evitarea expunerii prelungite în aer liber, mai ales în zonele cu praf vizibil ✔ Utilizarea măștilor de protecție în cazul persoanelor sensibile ✔ Menținerea ferestrelor închise pentru a reduce acumularea de particule în interior ✔ Folosirea purificatoarelor de aer pentru a îmbunătăți calitatea aerului în locuințe
Fenomenul va persista câteva zile, urmând ca particulele de praf să fie dispersate treptat de curenții atmosferici.
La altitudini mari, în general de peste 1.700 de metri, rafalele vor fi de 80 – 100 km/h.
Judeţele Arad, Timiş şi Caraş-Severin se vor afla în totalitate sub atenţionarea meteorologilor, iar parţial judeţele: Hunedoara, Mehedinţi, Alba, Gorj, Sibiu, Vâlcea, Braşov, Argeş, Dâmboviţa şi Prahova.
Kerstin Ursula Jahn este, din 2021, Consulul Germaniei la Sibiu. Mandatul său încredințat de statul german se va încheia în luna iunie a acestui an. Sibiu 100% a stat de vorbă cu consulul Germaniei la Sibiu despre bilanțul activității sale în această funcție, cum s-a acomodat în orașul de pe Cibin, ce a învățat de la sibieni, cum și-a petrecut timpul liber în urbea noastră, precum și despre colaborarea avută cu etnicii sași din această parte a Transilvaniei.
Totodată, reprezentantul diplomației germane ne-a mărturisit ce fel de mâncare locală preferă, cine este autorul său preferat și care este mesajul său pentru sibieni la final de mandat.
„Consulatul s-a schimbat odată cu vremurile”
În curând se împlinesc 4 ani de când ați preluat conducerea Consulatului Republicii Federale Germania la Sibiu. Aceasta, după ce ați activat în diplomație în alte câteva state: Franța, Polonia și Burkina Faso. La finalul acestui mandat, ce a însemnat pentru dumneavoastră etapa Sibiu?
Am avut multe de învățat din această experiență.Când am venit cu soțul meu la Sibiu nu știam prea multe. A fost pentru prima dată când ajungeam în România, mai exact în Transilvania. Ne-am pregătit înainte să venim aici, am citit despre această țară, despre regiune și despre istoria locului. Am venit pentru a-i cunoaște pe oamenii de aici și pentru a înțelege schimbările istorice care au avut loc. Până astăzi, am învățat foarte multe și am avut numeroase întâlniri cu oamenii de aici.
Ați devenit un pic emoțională în ceea ce spuneți…
Cu siguranță! Din fericire, facem acest interviu astăzi și nu când se termină mandatul aici, pentru că atunci aș fi fost cu adevărat emționată. Am avut oportunitatea să ne apropiem de oamenii de aici, chiar din prima zi. Ne-au primit cu brațele deschise și cred că și ei vor fi emoționați atunci când va trebui să plecăm. Nu vreau să mă gândesc la asta acum. Ne simțim foarte bine aici. A fost o plăcere să lucrăm și să trăim aici.
Puteți să ne spuneți câteva dintre cele mai importante atribuții pe care le are un consulat asemeni celui de la Sibiu, pentru cei care nu sunt atât de familiarizați cu această instituție?
Este un consulat profesional aici, în Sibiu, al statului federal german. Acest lucru se datorează istoriei sașilor și istoriei, în general, schimbărilor istorice pe care le-am avut la sfârșitul anului ’89 și începutul anului ’90. Începuturile au fost ale unui consulat foarte mare, cu o secție consulară de vize. Și a fost construit deja în 1990.
În mai 1990, am avut prima agenție consulară care se ocupa în primul rând cu sașii care doreau, cel puțin, să călătorească în Germania, dacă nu să plece definitiv și să se mute în Germania. O mulțime de lucruri s-au schimbat de atunci, dar și noi. Trei decenii au trecut de atunci. Consulatul s-a schimbat odată cu vremurile. Acum este un consulat foarte mic. Activăm doar două persoane din partea statului German aici. Sunt eu și colegul meu, vice-consulul. Și apoi, aș spune că avem alături o mână bună de angajați locali. Deci, în total, suntem 10 persoane care lucrează aici, în acest consulat.
În continuare, unul dintre pilonii noștri principali este relația cu minoritatea germană. Și acesta este principalul nostru motiv pentru care existăm aici, în Sibiu. În strânsă legătură cu aceasta este conservarea patrimoniului cultural german: de exemplu cu bisericile fortificate al sașilor transilvăneni. Pe de altă parte, avem relația cu minoritatea germană. Monumente istorice unice în lume
Un alt pilon este reprezentat de relațiile cu economia germană, cu concernele cu sediul în Germania. Apoi avem o secție consulară care este acum foarte mică, dar încă mai avem unele servicii pentru germani, de exemplu, pașapoartele etc. Aceștia pot solicita pașapoarte aici. Și suntem în colaborare cu Ambasada Germaniei din București. Ceea ce înseamnă că acești germani care au nevoie de aceste tipuri de servicii consulare nu trebuie să călătorească la București, ci își pot rezolva probleme aici, mai aproape de casa lor. La Sibiu avem de asemenea o mulțime de evenimente culturale.
De exemplu, cu secția germană a Teatrului Național Radu Stanca foarte populară și de succes avem o relație foarte strânsă. Sub conducerea lui Hunor Horváth secția germane prezintă piese contemporane de foarte bună calitate în limba germană. Îl admir pe directorul teatrului, domnul Constantin Chiriac, fondatorul FITS (n. red., Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu), care a fost una dintre cele mai mari surprize pentru mine, venind aici, la Sibiu, în 2021. Pentru că și eu, aș spune, sunt o iubitoare a teatrului.
Am fost de multe ori la festivalul din Avignon (n. red., în Franța, la Avignon, are loc, anual, unul dintre cele mai importante festivaluri de teatru din Europa) și nu știam că un festival de asemenea anvergură are loc aici, în Sibiu. Acum sunt unul dintre ambasadorii acestui festival, FITS.. Așadar, aș spune că sunt patru piloni pe care îi avem aici pentru micul nostru consulat, într-un frumos oraș din Europa.
Un parcurs profesional al coincidențelor
Ce v-a făcut să vă decideți să urmați o carieră în diplomație?
Am fost, și încă sunt atrasă, de limbile străine. Mă uitam ce pot studia după Bacalaureat, ce fel de studii s-ar potrivi cu acest interes pentru limbile și culturile străine. Și nu am prea reușit să găsesc ceva și apoi, din întâmplare, cineva a auzit despre altcineva care studia la Ministerul de Externe și a vorbit cu cu mama mea, iar ea a spus că este ceva ce s-ar putea să mi se potrivească. Am cerut apoi informații la Ministerul de Externe. A fost un studiu dual: teorie și practică. Și trebuia să-mi dovedesc cunoștințele în limba engleză și franceză. Am avut oferta de a studia timp de încă trei ani în aceste două limbi.
Și în acești trei ani a fost o perioadă de aproximativ un an, în care am mers la o misiune germană în străinătate. Asta mă atrăgea și nu căutam mult mai departe, ca să fiu sinceră. Așa că acești trei ani au fost pur și simplu minunați pentru că este o formare foarte, foarte bună pe care o primești, foarte cuprinzătoare și în toate domeniile posibile ale vieții umane și ale diplomației, în politică, economie și drept internațional.
Și apoi ai posibilitatea de a merge la o misiune în străinătate. În cazul meu, prima dată a fost Franța. Am fost la Paris aproape 12 luni și acea experiență mi-a format complet personalitatea. Acești trei ani mi-au schimbat viața în mod hotărâtor! Am fost născută și crescută în anii 70 și 80 în partea occidentală și foarte industrializată a Germaniei. Și aceasta a fost o ușă către lume.
Cum ați descrie parcursul dvs. profesional?
Mă gândeam că întotdeauna ne place să vorbim despre coincidențe. Nu sunt destul de sigură, ajungând la o anumită vârstă, dacă coincidența există sau nu. Dar o pot numi coincidență. A fost doar un pas care i-a urmat altuia. Primul pas a fost că am mers la Paris în timpul acestor ani de studii. Acolo mi-am lăsat o parte din inimă, pentru că această limbă este frumoasă, Parisul este frumos.
Aveam 21 de ani când am avut șansa să trăiesc un an fermecător, fără probleme prea mari. Câștigam deja niște bani din partea ministerului, iar mie îmi place să îl citez mereu pe Ernest Hemingway, care a scris o cartea „A moveable feast” despre viața la Paris, în care constată pe prima pagină: Cine este suficient de norocos să poată trăi în Paris ca tânăr,va purta acest oraș în inima lui pentru tot restul vieții sale.
Și am primit această carte, când am plecat la cei 21 de ani ai mei, la Paris. Am citit primul rând și m-am gândit că este promițător. Acum, câteva decenii mai târziu, vă pot spune că a avut dreptate. Așa a fost. Acesta a fost primul pas spre marea mea dragoste pentru Franța. Nu o pot spune altfel. Și apoi a venit coincidența.
Prima mea detașare adevărată a fost un an la Paris, doar un an și, după aceea, am lucrat pentru o vreme la Bonn (n. red., fosta capitală a RFG). Prima mea detașare reală ca și consul la acea vreme a fost la un consulat mic, puțin mai mare decât acesta de la Sibiu, și anume la Consulatul General de la Lyon, în Franța.
Deci, aceasta a fost a doua ședere în Franța. Și cred că această conexiune reală legată de apropierea cu Franța își are originile în timpul petrecut de mine acolo, pentru că timp de cinci ani am fost detașată acolo, din 1993, până în 1998. Atunci am fost martoră la o schimbare completă în relația germano-franceză. La început a fost un pic mai greu să fii reprezentant german în Lyon.
Aici, orașul trăise o perioadă a procesului lui Klaus Barbie, care a fost conducătorul Gestapo-ului din Lyon în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. A fost capturat undeva în Bolivia și adus la Lyon, unde a avut loc procesul privind încălcarea drepturilor omului. A fost copleșitor pentru întreaga societate, pentru că martori oculari și victime au făcut relatări înfricoșătoare în cadrul procesului. Procesul s-a terminat cu câțiva ani înainte să fiu detașată la Lyon, iar această amintire era încă vie în mentalitatea oamenilor.
Am fost foarte atenți la acel moment în consulatul nostru mic, restabilind încrederea în poporul german. În cursul mandatului meu la Lyon am putut fi martora apropierii crescânde între germani și francezi, ceea ce mi-a influențat profund personalitatea.
Mai târziu am mers în Polonia, la Gdansk. Aici, am avut o minoritate germană destul de mare, care a rămas acolo în timpul comunismului, care are o poveste complet diferită față de minoritatea germană de aici. În timpul comunismului, nu li s-a permis, de exemplu, să vorbească germană și să valorifice tradițiile germane. A fost, cu adevărat, interzis. Și aceasta din cauza a ceea ce s-a întâmplat în al Doilea Război Mondial. Așa că am fost confruntată din nou cu istoria noastră.
Încă o dată, în calitate de persoană născută mult după cel de-al Doilea Război Mondial care a început la Gdansk cu atacul Germaniei, am fost confruntată cu consecințele acestuia. Iar viața mea a fost foarte mult influențată de trecut.
Apoi am avut șansa să mă întorc la Paris și am avut ocazia să lucrez timp de un an la Ministerul de Externe al Franței. Aceasta pentru că germanii și francezii au decis să semneze un tratat de prietenie în 1963, o bază bună pentru a lăsa în urmă trecutul, a îngropa ura și a se ajunge la o prietenie între aceste două popoare ale Europei.
Și o parte a acestui tratat important era schimbul de experiență ai unor funcționari ai Ministerelor noastre de Externe în fiecare an. Am avut posibilitatea de a participa la acest program de schimb. Așa că am lucrat acolo pentru francezi, ca un francez, cu sarcinile normale ale unui lucrător francez în minister. Am rămas încă patru ani la Paris.
În carieră am punctat apoi o experiență complet diferită. Am fost pentru prima mea dată în Africa Sub Sahariană. Într-o zi de marți mai lucram în ambasada noastră din Paris, iar miercuri am zburat împreună cu soțul meu și cu pisica noastră în Burkisa Faso. Joi, am început să lucrez în ambasada noastră din Burkina Faso, iar aceasta a fost o experiență foarte copleșitoare, mai ales că sunt doar cinci ore cu avionul de la Paris la Ouagadougou. Este o lume complet diferită, și nu poți fi pregătit pentru aceasta dacă nu ai mai fost acolo.
Nicio pregătire din lume nu te poate învăța în avans să simți, să miroși, să auzi, să experimentezi ce găsești la fața locului. Și a fost frumos. A fost la fel de bine. De la fiecare detașare la care am fost, am plecat cu lacrimi în ochi.
Cu echipa Sibiu 100%
„Întotdeauna ne descurcăm, pentru că am o super echipă aici în consulatul nostru”
Care au fost cele mai mari provocări în timpul mandatului dumneavoastră la consulatul din Sibiu?
Au fost câteva, dar niciuna imposibil de rezolvat. Au fost unele în care te gândeai la început cum poți gestiona acea problemă? Dar în cele din urmă le rezolvi, pentru că am o echipă bună aici. De exemplu, am venit pe 23 iulie 2021 și, curând, a fost clar că ne pregăteam pentru o vizită prezidențială din Germania. Și când ești complet nou într-o funcție și nu ți-ai cunoscut încă omologii, vine o echipă de pregătire din Germania pentru a organiza vizita. Așa se și numește, „echipă de pregătire”. Iar când se întâmplă ceva atât de mare și de important, ca o vizită preprezidențială, atunci tu poți să trăiești asta ca pe o provocare.
A fost luată în calcul o altă astfel de vizită în contextul Covid. Am fost anunțați cu o săptămână sau două înainte. În final trebuit să anulăm această vizită, însă a fost o adevărată provocare pentru noi toți. Am vrut să o pregătim din nou, și apoi rușii au decis să invadeze Ucraina, așa că a trebuit să anulăm vizita prezidențială încă o dată. În cele din urmă, vizita președintelui Germaniei la Sibiu a avut loc într-un cadru foarte bun și nu ar fi putut fi mai bine, în 2023. Deci da, au fost niște provocări.
O altă provocare a fost că eram în drum spre România și m-am gândit că atunci când voi ajunge acolo, va fi săptămână frumoasă, voi căuta un apartament sau o casă în care să locuim. Am aflat pe drum, în mașină, venind aici, că va trebui să reprezint Germania la aniversarea de 300 de ani a lui Samuel von Brukenthal (n. red., 26 iulie 2023). Ei bine, pe 23 iulie am preluat funcțiile aici, iar pe 26, luni, era momentul aniversării. Trebuia să fiu prezentă acolo și aceasta a fost o provocare.
Încă mai întâlnesc oameni care își amintesc de această zi, care își amintesc ce am purtat în această zi și care îmi spun: Wow, ai făcut o impresie bună acolo! Așa că, pentru mine, a reprezentat o mare provocare, dar a fost făcută special pentru a intra în societatea orașului în acest fel.
Așa că da, au fost provocări și aș mai putea numi câteva. Dar întotdeauna ne descurcăm, pentru că am o super echipă aici în consulatul nostru.
Dacă ar trebui să alegeți câteva dintre cele mai importante realizări ale mandatului dumneavoastră, care ar fi acestea?
Cred că este mai degrabă un fel de element de personalitate. Mă gândesc mai degrabă la ceea ce nu am realizat. Cred însă că am fost foarte norocoși. Noi întotdeauna ne numim „echipa României”. Noi avem Ambasada Germaniei în București, Consulatul German de la Timișoara și consulatul nostru de aici, de la Sibiu. Deci, misiuni germane într-o țară nu atât de mare. Este ceva foarte special pentru vremurile în care ne aflăm.
În majoritatea țărilor avem o singură misiune. Însă în România avem aceste trei misiuni, datorită istoriei cu minoritățile germane. Am avut norocul ca împreună cu această echipă să trăim trei ani de prietenie și cooperare prosperă germano-română. Relațiile au fost puternice și consolidate. Dar aceasta nu este neapărat realizarea mea. Am fost destul de norocoasă să fiu parte din asta. Dar, după cum vedem acum, lucrurile se pot schimba într-un minut și sunt convinsă că suntem capabili să punem bazele, din nou, încrederii între oameni.
Și sper că proximitățile vor fi suficient de puternice să facă față acestor provocări la care suntem cu toții martori în aceste vremuri, pentru că acest parteneriat româno-german a fost parte a spiritului european foarte puternic. Și sper că acest spirit se va menține. Încă o dată, nu am putut să numesc realizările mele, însă aceasta este cu siguranță o realizare.
„Cred că economia germană este întotdeauna mână în mână cu cei de aici”
Care au fost principalele obiective pe care le-ați urmărit în activitatea dumneavoastră aici, la Sibiu?
Consulii, în mod normal, nu sunt oameni politici, dar avem obiective. Consulul face întotdeauna echipă cu ambasadorul. Aceste obiective sunt reevaluate în fiecare an, pentru că lucrurile se schimbă, după cum constatăm cu toții. Noi suntem un consulat mic, așa cum am spus. Unul dintre obiectivele mele principale este să stabilesc sau să continui relațiile cu minoritățile germane. Să văd unde se află situația lor momentan, să văd de ce au nevoie și să fie mă asigur întotdeauna clar că consulatul va lucra în strânsă colaborare cu ambasada, pentru că suntem în regiune, auzim mai de aproape ce este necesar sau ce nu se poate realiza în această regiune.
Sunteți foarte familiarizată cu mediul de afaceri german din România, în special din Sibiu. Cum vedeți dezvoltarea acestor investiții în comunitatea sibiană?
Este o întrebare dificilă. Și nu avem acesl glob de cristal pentru a ne uita la ceea ce se va întâmpla în continuare. Cred că toată lumea este foarte atentă în acest moment. Firmele germane au fost în ultimii 30 de ani parte a dezvoltării acestei regiuni. Noi întotdeauna nu vrem să dăm nume de firme, dar este adevărat, de exemplu, că povestea Continental este foarte strâns legată de dezvoltarea Sibiului și a regiunii Sibu. Este cel mai mare angajator aici, în Sibu, și suntem legați unii de ceilalți.
În măsura în care am învățat și am înțeles, firmele germane se bucură să investească aici, observând cu atenție ce se întâmplă în România. Deci, cred că ne aflăm într-un punct în care nimeni nu poate da un răspuns clar la această întrebare. Sperăm că se va merge mână în mână și avem o poveste de succes reală, de exemplu, Clubul Economic German din Transilvania – DWS, care există de mai bine de 25 de ani. Eu sunt președintele onorific al clubului.
Cu privire la evaluarea lucrurilor, nu numai aici, în România, ci în întreaga Europă sau chiar în întreaga lume, cine sunt eu să dau o perspectivă de viitor acum? Chiar nu este ușor, dar cred că economia germană este întotdeauna mână în mână cu cei de aici, cu autoritățile locale, cu oamenii care lucrează aici, cu românii.
Cum ați descrie Sibiul ca oraș?
Frumos și deschis lumii. Plin de viață. Odată mi-a zis cineva: Știi, după evenimentul acesta care are loc aici, Sibiul va fi iar trist. M-am gândit și i-am zis: Tu nu cunoști Sibiul, pentru că e un oraș plin de viață. Este o metropolă de mici dimensiuni foarte prietenoasă. Radiază tot timpul! Vara, poți petrece fiecare seară cu un alt eveniment cultural, cele mai multe dintre ele gratuite. FITS atrage un milion de oameni din întreaga lume.
Situat la capătul estic al Europei, toată lumea care vine aici este copleșită de frumusețea pe care o descoperă la fața locului. Și așa cum am spus, Sibiul are acest spirit plin de viață și aceste împrejurimi frumoase. Noi locuim la poalele Cindrelului. Deci, nu știu, în 10 sau 15 minute, suntem în cele mai frumoase împrejurimi. Aceasta este calitatea vieții.
De asemenea, aveți aici oferte culturale pe care le puteți prezenta oamenilor când avem vizite oficiale din Germania, avem întâlniri oficiale aici și în diverse zone ale orașului. Noi propunem întotdeauna să mergem pe jos, iar cei din Germania nu înțeleg mersul pe jos. Vom merge cu mașina până acolo. Nu, nu o vom face, pentru că destinația este la doar cinci minute distanță. Aveți frumusețea acestui centru de oraș bine conservat și apoi aveți frumusețea mediului, cu zone încă foarte intacte. Aveți un peisaj cultural remarcabil care e Valea Hârtibaciului, o poartă a orașului. Acest oraș este frumos, l-aș descrie ca fiind unic.
„Devii responsabil pentru totdeauna pentru ce ai îmblânzit”
Care credeți că va fi soarta bisericilor și clădirilor fortificate din Transilvania aparținând comunității săsești? Cum vedeți viitorul lor? Vor rămâne lăcașuri de cult sau vor deveni locații pentru diverse evenimente sociale?
Cred că este un amestec de toate. Unele dintre ele vor rămâne lăcașuri de cult, ceea ce nu înseamnă că nu pot fi locuri de evenimente culturale. Cred că pot fi ambele. Unele dintre ele, din păcate, nu vor supraviețui în următorii, poate 50 de ani. Unele dintre ele vor supraviețui probabil doar în edificii culturale, istorice sau ca monumente. Etnicii germani au investit deja o mulțime de bani pentru aceste biserici. Ele sunt unice în lume.
Este un patrimoniu cultural care nu există nicăieri altundeva în lume. Când cineva vine aici, care poate fi german, american, sau un român din București care vine aici pentru prima dată, va întreba ce înseamnă biserica fortificată? Și atunci poți (ca mine, când am venit aici acum câțiva ani) să le explici ce înseamnă și cum au fost construite, cu ziduri de apărare, ca un inel după altul. Unele au mai mult de o incintă de fortificație în jurul bisericii. Și acest lucru noi, cu toții, va trebui să îl păstrăm, pentru că ar fi păcat să nu conservăm ceva ce este unic în lume.
Încă o dată, suntem împreună în această problemă. Nu este vorba doar de sași. Tradiția este o parte din inima sașilor. Este, de asemenea, o parte din istoria României, iar acest lucru este ceea ce comunitatea săsească a încercat să explice și să facă înțeles pentru majoritatea românească.
Această idee de a merge mână în mână nu este doar despre minoritatea germană și despre bisericile minorității germane. Spre exemplu, am fost în Hosman, la sfârșitul anului trecut. Mereu organizează un târg de Crăciun. Sâmbătă după-amiază, cu puțin timp înainte de Crăciun, am fost acolo, în biserica fortificată. Târgul în sine e dispus mereu întotdeauna în jurul bisericii fortificate. A avut loc o mică slujbă creștină în biserică. Era plin, plin! Nu erau numai germani sau numai membri ai minorităților germane, ci era o comunitate mixtă. Cântam cântece germane de Crăciun, colinde de Crăciun românești, și așa văd eu viitorul bisericilor fortificate.
Aveți cinci cărți (autori) preferate? Sau un citat preferat?
Să vedem. Nu știam întrebările dinainte. Așa cum am mai spus, curba de învățare a fost extrem de abruptă. O parte am ajuns să cunosc pentru că am fost detașată aici. Autorul preferat este Iris Wolff, o scriitoare contemporană care s-a născut la Sibiu, din părinți sași. Părinții ei au plecat cu ea în Germania când era mică. În prezent aceasta devine din ce în ce mai cunoscută în Germania. A scris cinci cărți, așa că nu trebuie să mai caut alte titluri.
Bineînțeles că acestea nu sunt singurele cărți pe care le-am citit în viața mea dar sunt cărțile preferate. Iris Wolff a scris următoarele volume: Halber Stein, Leuchtende Schatten, So tun als ob es regnet (n. red., tradusă și în limba română, cu titlul Să te faci că plouă), Die Unschärfe der Welt (n. red., tradusă și în limba română, cu titlul „Lumea estompată”) și Lichtungen. Și fiecare carte pe care o scrie este mai bună decât următoarea, cred eu.
Întotdeauna cea mai bună carte este cea pe care a publicat-o, însă apoi vine o alta și mai bună. Are două cărți care au fost traduse în limba română, pentru că ea scrie în germană, limba ei maternă. Este pur și simplu fantastic! Se ocupă mereu de România, de relația româno-germană și de schimbările istorice care pot influența viața oamenilor. Și este într-adevăr deosebit de interesant să o citesc.
Totodată, Micul Prinț, de Antoine de Saint-Exupery, este una dintre favoritele mele, favoritele tuturor timpurilor. O citesc mereu, o am în germană, în franceză și în limba română. O recites citesc din nou și din nou și în fiecare perioadă a vieții mele descopăr ceva nou. Antoine de Saint-Exupery a fost cu adevărat un filosof. Este o carte care poate ajunge atât la inima și mintea copiilor, cât și la inima și mintea unui bătrân de o sută de ani. Întotdeauna veți avea o altă perspectivă asupra adevărului depinzând de persoana care parcurge cartea.
Astfel, citatul meu preferat vine tot din cartea Micul Prinț: „Du bist zeitlebens für das verantwortlich, was du dir vertraut gemacht hast. Tu deviens responsable pour toujours de ce que tu as apprivoise”. Devii responsabil pentru totdeauna pentru ce ai îmbânzit. Și asta nu se schimbă dacă începi un nou mandat într-o altă țară.
„Merge și așa”
Care a fost cel mai bun obicei pe care l-ați învățat în Sibiu și care vă face să vă simțiți bine?
Expresia „Merge și așa”, într-un mod complet pozitiv, pentru că aceasta, pentru mine, înseamnă că este expresia unei mari toleranțe. Oamenii de aici sunt atât de deschiși! Poate port ochelari cu lentilă roz, dar asta este ceea ce am trăit eu. Știu că avem reguli, dar dacă nu le respect sută la sută, este bine de asemenea. Ceea ce este bine pentru mine, este în regulă și pentru tine. Totodată nu vreau să aplatizez eventualele probleme care pot fi create la un anumit nivel. Este vorba despre toleranță. Când îl poți lăsa pe celălalt așa cum este, fără să-l corectezi tot timpul, aduce ușurință și în viața ta. Fără a pune presiune pe persoană. Îmi place această parte a expresiei „Merge și așa” și această mare, mare toleranță.
Ce caracteristică a sibienilor vă place cel mai mult?
Aceasta este una dintre poveștile mele preferate și cred că am spus-o deja acum trei ani la săptămânalul german local. Tocmai ajunsesem în casa în care locuim. Am făcut o comandă mare de lemne de foc pentru șemineul casei și a fost livrată. Din nefericire, mașina nu a putut intra din cauza câtorva centimetri, deoarece era prea mare pentru poarta noastră. Și prin urmare, a lăsat lemnele pe stradă, blocând strada. Soțul meu era singur cu, nu știu, câțiva metri cubi de lemn de foc pentru iarnă lăsați în mijlocul străzii.
Ce s-a întâmplat a fost că în interval de câteva minute, au venit trei sau patru vecini și l-au întrebat de unde a cumpărat lemnele, cât a plătit și dacă îl pot ajuta. Când am venit acasă de la serviciu, totul era în curtea noastră. Și mă gândeam la aceeași situație în Germania. Nu știu dacă s-ar fi întâmplat la fel. Nu vorbeam românește, dar vecinii ne-au ajutat doar pentru că vedeau că e nevoie și nu pentru că sunt consul. Nici măcar nu știau. Deci, mă refer la această parte primitoare, la ospitalitatea celor care locuiesc aici. Când am venit acasă, era un bilet de la soțul meu: Ioana – numărul de telefon, Gigi – numărul de telefon, vecinul din față, vecinul din dreapta, vecinul din stânga… Aveam contactele lor, eram conectați. Da, asta e grozav!
Mâncarea tradițională preferată: salata de vinete
Ați descoperit o mâncare preferată în Sibiu?
Salata de vinete. E super și la fel de unică ca bisericile fortificate săsești. Nu am știut de felul acesta de a le pregăti înainte, mai ales de vinetele coapte. Au un gust foarte, foarte special! Vom fi mereu bucuroși când vom descoperi ceva din bucătăria românească. Dacă este posibil, vom cere întotdeauna salată de vinete.
Care sunt principalele locuri de care vă bucurați în Sibiu?
Muzeul ASTRA. Sunt aproape în fiecare weekend acolo. Dacă pot, petrec una sau două ore acolo. Este spiritul din întreaga Românie acolo, cu casele și bisericile tradiționale. Una dintre aceste biserici este acolo așa cum a fost ea la locul ei originar. Se țin slujbe religioase în fiecare duminică și de sărbătorile bisericești speciale, cum ar fi Paștele. Am fost acolo în noaptea de Înviere. Spațiul acestui muzeu este unul dintre locurile mele preferate.
De asemenea, Biserica evanghelică din oraș este deosebit de frumoasă și este una dintre imaginile reprezentative ale Sibiului! În anii din urmă a fost perfect restaurată. Îmi place să mă aflu acolo. La fel de mult îmi place să stau în mijlocul Pieței Mari și văd toate aceste clădiri incredibil de frumoase și forma marcantă a Pieței. Îmi va rămâne în minte și în inimă atât timp cât voi putea gândi.
Sibiul, simbol al prieteniei
La finalul mandatului dumneavoastră, dacă ar trebui să scrieți un articol despre activitatea dumneavoastră în Sibiu, care ar fi titlul acestui articol?
Prietenie. Poate vom admira imediat lucrarea artistului local, sibianul Claudiu Peța (n.red., lucrarea se află în curtea Consulatului). Am fost realizată cu ocazia sărbătoririi a 30 de ani de prietenie între Germania și România. Lucrarea nu face referire doar la tratatul de prietenie ca document, ci la prietenia între poporul german și poporul român. M-am bucurat foarte mult să îl găsesc pe acest artist, să am opera lui de artă aici. Acești doi tineri din lucrare merg mână în mână spre viitor. Noi sperăm să fie unul luminos. Acest lucru nu este politic, ci personal, pentru că am închegat cu adevărat prietenii aici. Și aceasta este munca în echipă și aceasta este deschiderea.
Vă mulțumesc foarte mult. Dacă aveți unmesaj pentru sibieni…
Vă mulțumesc foarte mult pentru că m-ați ales pentru interviu, pentru că ați venit și m-ați vizitat aici. Nu știu dacă putem traduce asta în română. Este o urare foarte frumoasă cu care vă puteți lua la revedere, pe care am cunoscut-o de la comunitatea germană săsească protestantă. Și îmi place foarte mult. „Rămâneți ocrotiți!”, adică „Fiți binecuvântați” – Bleibt behütet! Vă doresc să fie așa. Chiar vine din inimă și mi-a mers la inimă și aceasta este ceea ce aș vrea să spun.
România a dat-o în bară și cu PNRR. A atras foarte puțini bani din fonduri europene, ceea ce ne situează iar, la acest capitol, în coada Europei. Practic, în acest moment, țara noastră are blocați în conturile Europei în jur de 400 milioane de euro și este foarte puțin probabil ca acești bani să mai poată fi atrași și cheltuiți în actualul exercițiu financiar al Uniunii Europene.
Marile proiecte de investiții, reforma pensiilor, a administrației locale, sănătatea și educația necesită fonduri imediate, ce nu pot fi acoperite din bugetul național, însă miniștrii din Guvern, alături de premier, se complac în ignoranță și mi-se-rupism în realizarea cadrului juridic pentru atragerea acestor fonduri.
În plus, reforma fiscală și cea a digitalizării îngroapă birocratic România. În loc să fie mai ușor pentru cetățean atunci când se adresează instituțiilor statului, acum avem parte de tot felul de declarații și formulare de completat, cu un volum de muncă mult peste cel existent înainte, când folosirea calculatorului era o mare necunoscută pentru funcționarul public căruia i te adresai. Acum, digitalizarea a devenit o scuză foarte bună pentru funcționar. În loc să te lămurească succint atunci când te afli în fața biroului, te trimite la site-ul instituției, afirmând că găsești acolo toate informațiile.
De multe ori, îți dai seama că nici el nu se pricepe la actele digitalizate și la ceea ce îi ceri, după modul defectuos în care îți explică cum să accesezi site-ul respectiv. Funcționarii publici folosesc digitalizarea în scopul de a pierde cât mai puțin timp în fața ghișeului și de a reduce cât mai mult contactul cu cetățeanul, până la, dacă s-ar putea, evitarea totală a acestuia. Să te adresezi fizic în acești ani unui funcționar public este un adevărat act de curaj și trebuie să-și asumi și reproșurile ostentative ale acestuia când nu ești destul de bine pus la punct cu tehnica informației.
În același timp, cei care sunt familiarizați cu digitalizarea administrației locale sibiene și se descurcă fără să mai fie nevoiți să vină în fața instituțiilor publice, își dau seama cât de neprofesioniști sunt funcționarii publici sibieni. Nu am vrut să-i împărțim pe sibieni în două părți, adică cei care știu să folosească tehnica digitalizării și cei care stăpânesc mai greu acest fenomen în relația cu statul, însă când vezi cât e de greu să obții o informație sau să depui un dosar pentru un anumit serviciu te face să te întrebi dacă mergem înainte sau era mai bine acum un deceniu, când umblai cu dosarul cu șină.
Trebuie să recunoaștem că odată cu digitalizarea administrației au apărut lucruri foarte bune, care ne fac viața mai ușoară, însă există încă multe lacune în unele instituții sibiene. Să spunem că digitalizarea administrației sibiene se apropie de perfecțiune ar fi inoportun, neadevărat și necinstit (îi includ aici și pe șefii de instituții publice și funcționari).
PNRR a fost ocazia perfectă pentru implementarea unei digitalizări moderne, în consens cu cea existentă în Uniunea Europeană. Deși am făcut pași importanți, pare să fie o bătălie de moment pierdută. Să vorbim acum de modernizarea administrației locale este la fel de actual ca în urmă cu 20 de ani, când visam la implementarea unei administrații moderne și eficiente.
PNRR a fost momentul pe care îl așteptam pentru a intra în rând cu lumea europeană. Adică să prindem Comunitatea Europeană din urmă. Însă se pare că am ratat și acest moment și este greu de crezut că vom mai avea o asemenea șansă în deceniul care va veni. După implementarea PNRR ar fi trebuit să avem în România și Sibiu spitale noi, școli noi și mai multe, drumuri foarte bune din punct de vedere fizic, instituții coerente din punct de vedere al relației cu cetățeanul.
Însă deși s-au făcut lucruri importante, nu am reușit să închidem cercul, cum era firesc. Corupția s-a accentuat, nevoile în spațiul public au rămas un pic mai puține, iar politicul a distrus și această șansă a României de a atrage fondurile din cel mai mare program european de finanțare de după 1990, pe care Europa ni l-a pus la dispoziție.
La scară mai mică, nici județul Sibiu nu este mai bun sau mai rău decât restul țării. Realizarea, depunerea și obținerea finanțării unui proiect din PNRR este un alibi important pentru instituțiile publice sau primării în atragerea unei imagini favorabile. Încă nu am văzut o instituție publică sibiană care să prezinte exact o situație cu proiectele care au ratat finanțarea din PNRR, pentru că nu dă bine la imaginea instituției. În plus, ar crede sibienii că acești conductori de instituții ar fi neprofesioniști și că stau degeaba în funcțiile pe care le ocupă. Elementul cel mai clar al dezamăgirii neatragerii fondurilor din PNRR este proiectul noului spital județean.
A ratat finanțarea cu un „succes” de invidiat din partea restului administrațiilor județene din țară. Am avut cel mai „matur” proiect de gen din țară, însă a fost prea bun pentru programul PNRR, ale cărui limite financiare ne-au îngrădit teribil. Adică valoarea totală a proiectului a depășit limitele financiare stabilite de Ministerul Sănătății. Ar arăta foarte interesant sau chiar deloc favorabil instituțiilor publice și primăriilor din județ o statistică completă cu câte proiecte s-au depus din județ la Guvern pentru atragerea fondurilor europene și câte dintre acestea au primit finanțare (adică s-au semnat contractele de finanțare).
Astfel, am vedea cât de performanți ar fi Prefectura, Consiliul Local, Primăriile Sibiu și Mediaș, instituțiile deconcentrate și primăriile din județ. O asemenea informație ne-ar putea oferi imaginea a ceea ce s-a realizat în județ după perioada de pandemie, ce mai avem de făcut și de inclus în strategiile de dezvoltare ale autorităților locale pentru următorul deceniu.
Ar scoate în evidență de ce ar fi nevoie pentru realizarea unui proiect de județ, astfel încât până la finalul programul PNRR să se știe pe ce să se concentreze administrațiile locale. Toată lumea, în speță administrația locală, se laudă cu ce proiecte PNRR au atras în județ, însă nimeni nu ne spune valoarea proiectelor ratate la finanțare sau măcar marile probleme din județ pentru care nu se pot obține finanțare din bugetul Uniunii Europene.
În final, cred că dezastrul fondurilor europene neatrase prin PNRR ar fi mai pregnant decât suma lucrurilor bune care s-au făcut prin acest program. Primarii și parlamentarii sibieni vin și ne spun câte eforturi și câtă muncă au depus pentru reabilitarea unor clădiri și obiective istorice, însă nimeni nu își asumă responsabilitatea tărăgănării soluțiilor, ani și ani, până ce aceste clădiri au ajuns într-o asemenea stare de degradare. Exemple sunt multiple, însă îmi vin în minte trei bile negre pentru oraș: Bazinul Olimpia, sediul vechi al Tribunalului și Orfelinatul Maria Tereza.
În rest, numai scuze, vina „grelei moșteniri” și lipsa coeziunii politice la nivelul unui județ. Ar fi interesant de știut, ca sibieni, dacă am atras destui bani din PNRR.
Salvatorii au intrat în alertă, luni dimineața, după ce un bărbat s-a urcat pe un pod și a început să strige „Turul 2, înapoi”.
Luni dimineața, un bărbat s-a urcat pe podul Agigea, având asupra sa un steag și un telefon și strgând „Turul 2, înapoi”.
La locul incidentului au intervenit echipaje de la Ambulanța, SMURD și o autoscară din cadrul ISU Dobrogea, precum și polițiștii constănțeni.
Din fericire, dupa minute bune de proteste, bărbatul a fost coborât în siguranță. Totodată, pe toată durata intervenției, circulația rutieră pe podul de la Agigea a fost întreruptă.
Conform reprezentanților ISU Dobrogea, protestatarul nu a sărit. A discutat cu negociatorul, ulterior l-au dat jos cu autoplatforma.
Acesta a fost transportat la Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța.
Un băiat de 17 ani, care a avut nevoie de o operație la genunchi, s-a trezit din anestezie și nu a mai putut vor în limba sa maternă.
Tânărul, din Țările de Jos, care s-a accidentat în timp ce juca fotbal, a fost supus unei operații la genunchi.
Deși intervenția a fost un succes, trezirea din anestezie a venit cu o surpriză neașteptată: băiatul vorbea exclusiv în limba engleză și susținea în mod repetat că se află în SUA.
Înainte de acest episod, el a vorbit limba engleză doar în cadrul orelor de la școală, anunță Antena 3.
Adolescentul nu și-a recunoscut părinții și nu putea nici să vorbească, nici să înțeleagă limba neerlandeză.
Potrivit raportului medical, pacientul nu avea un istoric psihiatric, iar singura antecedentă relevantă în familie era prezența unor episoade de depresie pe linie maternă.
Într-o primă fază, personalul medical a crezut că tânărul suferă de delir post-anestezic, o stare temporară de confuzie care poate apărea la trezirea din anestezie. Totuși, când simptomele au persistat ore în șir, specialiștii au solicitat un consult psihiatric.
Pacientul s-a dovedit a fi relaxat și atent, dar putea răspunde doar în engleză, cu un accent neerlandez.
Ulterior, a început să formeze scurte răspunsuri în limba maternă, însă cu dificultate.
Diagnosticul final a fost sindromul limbii străine (Foreign Language Syndrome – FLS), o afecțiune extrem de rară, în care o persoană începe brusc și involuntar să vorbească într-o limbă secundară în locul celei materne.
Un examen neurologic complet nu a evidențiat nicio anomalie, iar după 18 ore, adolescentul a început să înțeleagă neerlandeza, dar încă nu reușea să o vorbească fluent.
A doua zi, prietenii săi l-au vizitat la spital, iar în mod surprinzător, și-a recăpătat complet abilitatea de a comunica în limba maternă.
Raul Pop, un medieșean pasionat de muzică, a urcat duminică seara pe scena X Factor România și a reușit să impresioneze juriul.
În episodul 9 al sezonului 11 – X Factor, din data de 23 martie 2025, Raul Pop a cântat piesa „Nunta”.
Raul a reușit să impresioneze juriul, iar Ștefan Bănică junior, Puya, Delia și Marius Moga i-au oferit 4 „DA”.
X Factor România face parte din franciza internațională The X Factor, al cărei format a fost creat în anul 2004 de Simon Cowell.
Primul sezon al show-ului în România a început pe 17 septembrie 2011.
Concurenții sunt selectați pe baza unor audiții cu public care au loc în săli de spectacole din diferite orașe mari ale României.
Concurenții care au succes în audiții continuă să concureze în faza „taberei de pregătire” (denumită și „bootcamp”), apoi în faza „vizitelor la casele juraților” („judges’ home visit”).
Prin aceste etape, juriul triază calitativ concurenții astfel încât să existe câte patru în fiecare dintre cele patru categorii (inițial trei categorii): „fete”, „băieți”, „Peste 25 de ani” și „Grupuri”.
Astfel, concurenții rămași trec în etapa galelor transmise în direct, în care publicul își votează preferații prin apeluri telefonice și mesaje scrise.
Câștigătorul primește 200.000 de euro și un contract cu o casă de discuri.
Preşedintele USR, Elena Lasconi, a afirmat că ar putea fi luată o decizie de închidere a reţelei Tik-Tok, înainte de alegerile prezidenţiale.
Lasconi a spus că decizia de închidere a rețelei TikTok ar trebui luată înainte cu o săptămână de alegerile prezidențiale, „atâta timp cât există riscul de a exista o influenţă statală şi non-statală”.
„Dacă nu sunt în stare să ne asigure de asta, eu cred că ar fi foarte bine să-l închidă măcar înainte cu o săptămână-două de alegerile prezidenţiale şi după aceea să-i dea drumul.
De ce spun lucrul acesta? Pentru că incompetenţa ne-a dus în punctul în care Curtea Constituţională a trebuit să ia această decizie de anulare alegerilor, de renumărare şi de a scoate din competiţie un candidat.
Nu este normal să se întâmple asta. Eu sunt pentru libertatea de expresie şi pentru democraţie dar, atâta timp cât există riscul de a avea o influenţă statală şi non-statală, cum ni s-a comunicat, eu cred că am putea să luăm o astfel de decizie”, a declarat Elena Lasconi, într-o conferinţă de presă.
Aceasta a amintit că USR a depus la Parlament un proiect legislativ privind eliminarea fake news, „care stă la sertar”.
„Eu am spus foarte clar, în ceea ce priveşte TikTok-ul, noi avem nouă instituţii ale statului care ar trebui să se asigure că nu mai zburdă trollii şi boţii şi că nu vom mai trece exact prin aceeaşi experienţă de anul trecut.
Dar încă nu ne asigură nimeni că vom fi în siguranţă şi că nu se va întâmpla exact acelaşi lucru la indigo, ca şi anul trecut.
Tocmai de aceea, eu am propus că, dacă nu sunt în stare, să-şi asume, pentru că noi avem exact aceeaşi şefi.
Şi, după cum l-aţi auzit şi pe Klaus Iohannis înainte de a demisiona, spunea că nu este nimeni responsabil.
În afară de AEP, în toate celelalte instituţii sunt exact aceiaşi şefi, nu s-a întâmplat absolut nimic.
Noi avem nişte propuneri concrete prin care avem un proiect legislativ depus în Parlament, fake news-ul să fie dat jos în maxim 15 minute iar un mesaj care ar putea să fie manipulator se nu poate să fie distribuit mai mult de 150 de persoane.
Există un proiect de lege, văd că încă stă la sertar”, a mai precizat Elena Lasconi.
Consiliul Județean Sibiu anunță lansarea sesiunii de depunere a proiectelor pentru finanțare nerambursabilă în cadrul Agendelor județene pentru cultură, educație, sport și tineret.
Cu un buget total de 3,8 milioane de lei, aceste finanțări sunt destinate susținerii inițiativelor care contribuie la dezvoltarea comunității locale.
Proiectele se pot depune exclusiv online, pe platforma agende.cjsibiu.ro, iar termenul limită variază în funcție de categorie:
20 aprilie 2025 – pentru proiectele culturale, educaționale și de tineret
6 aprilie 2025 – pentru proiectele sportive
Bugetele și sumele maxime alocate
Pentru anul 2025, Consiliul Județean Sibiu a stabilit următoarele bugete și limite de finanțare:
🔹 Agenda culturală și pentru dezvoltarea comunității locale – 1,8 milioane lei
Entități publice: 600.000 lei
Entități private: 1.200.000 lei
Suma maximă per proiect: 20.000 lei
🔹 Agenda educațională – 200.000 lei
Suma maximă per proiect: 15.000 lei
🔹 Agenda de tineret – 350.000 lei
Suma maximă per proiect: 15.000 lei
🔹 Agenda pentru sport – 1,45 milioane lei
Entități de drept public: 250.000 lei (maxim 100.000 lei/proiect)
Entități private: 1,2 milioane lei
Sport de performanță: 950.000 lei (maxim 75.000 lei/proiect)
Sport pentru toți: 250.000 lei (maxim 15.000 lei/proiect)
Un beneficiar poate obține finanțare pentru maximum două proiecte prin Programul „Agenda pentru Sport – structuri private.”
Calendarul sesiunii de finanțare
📅 Pentru cultură, educație și tineret:
22 martie – 20 aprilie: Depunerea proiectelor
21 aprilie – 8 mai: Evaluare și selecție
9 mai: Publicarea rezultatelor
9 – 11 mai: Depunerea contestațiilor
12 – 14 mai: Soluționarea contestațiilor
15 mai: Publicarea listelor finale
📅 Pentru sport:
22 martie – 6 aprilie: Depunerea proiectelor
7 – 23 aprilie: Evaluare și selecție
23 aprilie: Publicarea rezultatelor
23 – 26 aprilie: Depunerea contestațiilor
26 – 30 aprilie: Soluționarea contestațiilor
30 aprilie: Publicarea rezultatelor finale
Mai multe detalii și ghidurile de finanțare sunt disponibile pe agende.cjsibiu.ro.
Lupta este strânsă pentru locul 2 al primului tur al alegerilor prezidențiale din luna mai.
Potrivit sondajului CURS, Crin Antonescu, candidat PSD-PNL-UDMR, este preferat de 22%, în timp ce candidatul independent Nicușor Dan primește 18%.
Pe locul 4 în sondajul CURS dat publicității duminică se află Victor Ponta, candidat independent exclus recent din PSD, cu 13%, urmat de lidera USR Elena Lasconi cu 12%.
