Sărbătorile pascale, dincolo de război
O bătrânică mi-a spus de curând: „A murit duhul sărbătorilor. Oamenii nu știu să se mai bucure cu adevărat de acestea”. Nu ne dăm seama cât de norocoși suntem pentru că avem cel mai important dar pe care ni l-a oferit Dumnezeu, și anume: pacea. Secole de-a rândul poporul nostru a fost trecut prin sabie și foc, însă acum avem pace, chiar dacă nu prea știm ce să facem cu ea. La nord de noi, oamenii mor: copii, femei, soldați ce sunt așteptați de familie, cine mai știe pe unde. Avem și noi, în Sibiu, oameni ce au fugit din calea războiului.
Sibiul, un loc bun pentru refugiați
Pirozhkova Alyona are 33 de ani, este psiholog, și una dintre ucrainiencele norocoase, spune ea, care a reușit să plece din calea bombelor și proiectilelor. Am rugat-o să ne spună cum s-a schimbat viața ei, dar și despre cum își petrec sărbătorile pascale ucrainienii.
„Am ajuns în Sibiu, cu copiii mei, la începutul lui martie 2022. Drumul spre Sibiu a fost unul lung și obositor. Am făcut trei zile, aveam copii mici cu noi. Eram patru femei și opt copii. Am ales acest oraș pentru că prietenii și rudele mele se aflau deja aici. Încă din prima zi, am întâlnit mulți oameni binevoitori și dornici să mă ajute și am multe exemple în acest sens. Înaintea războiului nu am mai fost în alte orașe din România. Iar, din prima lună, am început să muncesc (precum și alte femei ucrainience). Sunt psiholog și lucrez cu ucrainienii din Sibiu. Sunt oameni din Ucraina care nu au fost primiți așa de bine, dar e normal, oamenii sunt diferiți în fiecare loc și situațiile sunt diferite. Eu consider că sunt o norocoasă că am ajuns aici”, ne spune Alyona.
Tradițiile din Ucraina nu diferă de ale noastre
Deși un nume și o limbă vorbită ne despart, nu suntem atât de diferiți. Alyona ne relatează cum sărbătoresc ucrainienii Paștele: „Noi suntem creștini ortodocși, dar eu nu sunt o persoană religioasă. Dar, din câte știu, de Paște ucrainienii merg la biserică cu mâncare: pască, ouă vopsite, cârnați, unt, vin, pentru a le stropi cu apă sfințită pentru a fi consumate. Nu le oferim copiilor cadouri, așa cum se obișnuiește în România, ci doar dulciuri. Sunt multe-multe tradiții în Ucraina similare cu cele de aici. Inclusiv o parte din cuvintele folosite sunt asemănătoare sau foarte apropiate cu ale noastre. Unele tradiții diferă în funcție de regiune, pentru că Ucraina este o țară mare și avem multe naționalități, în special cele din apropierea granițelor”.
Bucuria sărbătorilor, indiferent de situații
Cu toate că ucrainienii și-au pierdut mulți semeni, tot se bucără de sărbători. Viața merge înainte, indiferent de piedici. Însă dorul de casă nu-l poți alina cu nimic, așa cum este și dorul pierderii unei persoane dragi. „Încercăm să ne bucurăm de sărbătoare și o trăim, pentru că este imposibil să te gândești permanent la lucruri negative. Trebuie să ne creștem copiii. Sunt foarte recunoscătoare României și oamenilor de aici pentru tot ajutorul pe care ni l-au oferit și pentru că încearcă să ne înțeleagă cât mai mult posibil.
Războiul a schimbat viața fiecărui ucrainean. Mulțumesc lui Dumnezeu că toate rudele mele sunt încă în viață. Dar acum nu este ucrainean care să nu fi pierdut o persoană cunoscută! Este foarte greu să trăiești cu o anticipație continuă. Trebuie să recunosc că îmi este dor de casă, dar încă este periculos să te întorci în Ucraina, pentru că nu ești în siguranță acolo”, ne mărturisește Alyona.
