Sunteţi de acord cu avortul la cerere? Această întrebare a stârnit sute de răspunsuri pro şi contra din partea femeilor, bărbaţilor, medicilor, asociaţiilor în domeniu, dar şi a clerului. Am descoperit statistici care îngrozesc, poveşti de viaţă şi păreri susţinute. Milioane de suflete, care puteau avea o şansă, au pierit, victime ale chiuretei, aspiratorului, pilulei de avort sau altei metode din cele tot mai sofisticate de curmare a vieţii. În doar 50 de ani s-au raportat peste 21 de milioane de avorturi în România, cifră care nu reflectă neapărat realitatea, mai ales că multe avorturi s-au făcut ilegal. Referitor la numărul de avorturi, în judeţul Sibiu, în anul 2009 s-au înregistrat 1.465 de cazuri (din care 319 „la cerere”), cifră depăşită în 2010 când numărul avorturilor a juns la 1.636 (dar cu numai 261 „la cerere”). Liliana Nenciu Pentru că subiectul este unul sensibil, am decis să începem articolul cu o poveste. Dintre toate poveştile, am ales-o pe cea a Voichiţei, o sibiancă de 52 de ani, a cărei poveste bate filmul ,,4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile”. Am întâlnit-o în parcul din cartierul sibian ªtrand alături de nepoţica sa de 1 an şi 2 luni. Radia de fericire când o privea şi mi-a mărturisit că mama fetiţei, adică fiica sa, în vârstă de 22 de ani, a vrut de câteva ori să renunţe la ea. Acum, mogâldeaţa mică radia în lumina soarelui pe balansoar. Am întrebat-o care a fost motivul fiicei sale de a încerca să scape de sarcină. Crede că au fost mai multe, dar cel pe care i l-a spus mamei este lipsa unei locuinţe, a faptului că nu era căsătorită şi nici pregătită pentru a deveni mamă. Mama a convins-o să păstreze sarcina, oferindu-i o poveste zdruncinătoare. Când fiica sa era pregătită să meargă să întrerupă sarcina şi-a luat inima în dinţi şi i-a povestit cum era să moară după un avort pe care-l făcea acasă, ajutată de o moaşă. ,,Nu era voie să faci avort la cerere, te închideau dacă aflau. M-am culcat cu un coleg de la fabrică, eram tineri amândoi… Ne-am iubit doar de 2 ori şi după vreo lună ne-am despărţit. Am aflat la puţin timp că s-a dus la starea civilă cu o altă colegă, iar eu deja îmi dădusem seama că sunt însărcinată. Aveam mai mult de 3 luni sarcină şi numai o singură moaşă a vrut să-mi facă avort, ziceau că o să mor. Nu ştiu exact ce a folosit, ştiu sigur că avea andrele şi că am leşinat la un moment dat. ªi aşa, în agonie, am auzit sunând la uşă. Era un vecin, iar moaşa s-a speriat, m-a dat cu apă ca să-mi revin şi m-a obligat să stau în picioare şi să-i spun vecinului că doar sunt obosită. După ce a plecat, am leşinat iar şi m-am dus la lucru cu febră 40 până când am reuşit să rezolv cu cineva să vină să mă cureţe şi mi-a dat penicilină”, spune femeia. Voichiţa s-a căsătorit la niciun an după această experienţă.Îşi dorea tare mult un copil pe care să-l ţină în braţe şi să uite de gestul său, însă minunea a venit după ani de zile de încercări, de mers la Sovata şi alte zeci de tratamente. Am întrebat-o dacă regretă… i-au curs lacrimi… Topul anilor cu cele mai multe avorturi (efectuate în clinici de stat) din perioada 1958 – 2008: ► 1965 – 1.115.000 ► 1964 – 1.100.000 ► 1963 – 1.037.000 ► 1990 – 992.265 ► 1962 – 967.000 Liberalizarea de după 1990 Decretul din 26 decembrie 1989 a fost a patra hotărâre luată de noul regim din România, după căderea lui Ceauşescu şi s-a referit la liberalizarea avorturilor. Aproape un milion de întreruperi de sarcină au fost înregistrate în 1990, în clinicile de stat. Numărul lor a început să scadă, pe parcursul timpului, ajungând la mai puţin de 500.000 în 1996, sub 200.000 din 2004, pentru ca în 2008 să fie înregistrate 127.907 cazuri. Cifra totală a întreruperilor de sarcină, din perioada 1990 – 2008, aşadar, în 19 ani, se ridică la 7.259.596. Peste 21 de milioane de copii avortaţi Cazul prezentat nu s-a regăsit niciodată în statisticile despre avort, însă rubrica ,,Statistici” de pe site-ul provitabucuresti.ro găzduieşte la capitolul ,,date despre România” un tabel sinoptic a cărui sumarizare este de natură să terifieze pe oricine, indiferent care i-ar fi poziţia sau opinia despre avort. Potrivit site-ului amintit, oficial, în România, între 1958 şi 2008 (perioada pentru care se deţin date) peste 21 de milioane de copii (21.330.519, spune statistica) au pierit, victime ale chiuretei, aspiratorului, pilulei de avort sau altei metode din cele tot mai sofisticate de curmare a vieţii. ,,În ciuda scăderii continue după 1990, avortul rămâne o practică foarte răspândită în România, considerată de unii la fel de banală ca extracţia dentară – şi cam la fel de accesibilă, din păcate”, scrie pe Catholica.ro. Un alt tabel disponibil pe provitabucuresti.ro şi care ia în considerare datele din 2008 clasează România pe locurile 3-4 în lume ca procentaj de sarcini încheiate prin avort (36/100), după Rusia şi Cuba, aşadar pe locul doi în Europa şi pe locul 1 în UE. ,,Raportul între avorturi şi sarcinile duse la capăt (576/1000 născuţi vii) este şi el dezolant, constituind, împreună cu mortalitatea şi migraţia, expresia matematică a scăderii continue şi îmbătrânirii populaţiei României – cu consecinţele pe care până şi cei mai nepăsători încep să le întrevadă’’, se mai arată pe site-ul Catholica.ro Poziţia Bisericii Ortodoxe Române faţă de avort ,,Biserica a considerat totdeauna drept păcat foarte grav, egal cu avortul în gravitate, şi luarea de medicamente cu scop avortiv. Avortul şi toate practicile avortive sunt păcate grele pentru că prin ele se ucide o fiinţă umană, prin ele este afectată demnitatea femeii, ele prezinta riscul mutilării trupului femeii, al îmbolnăvirii şi morţii premature a mamei şi a femeii tinere. Femeia nu trebuie redusă la nivelul de obiect al plăcerii barbatului, nu trebuie batjocorită şi umilită în ceea ce îi este specific, anume feminitatea şi calitatea de mamă. Demnitatea şi sănătatea femeii sunt afectate deopotrivă de folosirea pilulelor pe bază de hormoni în vederea infecundităţii. Efectele nefaste, grave ale acestora nu sunt evidente imediat, dar sunt sigure. (…) Avortul, tratamentele cu scop avortiv sau contraceptiv sunt păcate grele care ucid fiinţe umane, împiedică procesul firesc al procreării fiinţelor omeneşti, afectează şi pun în pericol demnitatea şi viaţa femeii tinere şi, în cele din urmă, ne exclud din Împărăţia lui Dumnezeu spre care năzuiesc creştinii. Biserica nu poate fi indiferentă la această realitate îngrijorătoare şi tragică, întreţinută de instituţii care se intitulează uneori ,,caritative”, ,,umaniste” şi chiar ,,medicale”. Societatea secularizată contemporană aduce justificări diverse ale avortului, justificări, de cele mai multe ori, de ordin medical şi social. Fiind in lume, Biserica nu este nerealistă, dar nu poate fi nici superficială cu privire la motivele privind tendinţele de justificare a avortului”, este punctul de vedere al Bisericii Ortodoxe Române citat de site-ul avort.ro. Femeia trebuie să fie liberă să aleagă ,,Măsurile pentru a diminua rata avorturilor în Romania ar trebui îndreptate către educaţia sexuală, suportul pentru mamele singure, măsurile de armonizare a vieţii profesionale cu cea privată etc., toate cuprinse într-o politică demografică coerentă. Întrucât poziţiile referitoare la avort sunt strâns legate de viziunea asupra rolului femeii în societate, iar libertatea reproducerii este o condiţie necesară pentru eliberarea femeii din poziţia de subordonare maternă, tradiţională, socială. Restricţia avortului este un produs al unei societăţi patriarhale. Interzicerea nu reprezintă o soluţie. Ca alegerea femeii s
ă fie o alegere morală, aceasta trebuie să fie liberă să aleagă”, citat dintr-un editorial al Laurei Candidatu, publicat pe feminism-romania.ro Medicii ginecologi sunt pro contracepţie, nu pro avort La Spitalul Judeţean Sibiu se fac întreruperi de sarcină la cerere, însă minorele trebuie să fie însoţite de unul dintre părinţi, acesta trebuie să-şi exprime în scris acordul cu privire la această intervenţie. În zilele de sărbătoare legală şi în ultima săptămână de post, nu se fac programări pentru întreruperile de sarcină la cerere. O astfel de intervenţie costă 120 de lei. La majoritatatea cabinetelor private ale medicilor ginecologi sibieni se fac întreruperi de sarcină la cerere, însă costurile sunt mai piperate, depăşesc 300 de lei. Totuşi, aceşti medici spun că nu fac această itnervenţie pe bandă rulantă, ci încearcă să consilieze fiecare gravidă pentru a o convinge să renunţe la acest gest şi că le sfătuiesc să folosească metode contraceptive. În cadrul unor policlinici private din Sibiu nu se efectuează întreruperi de sarcina ,,la cerere’’. ,,S-a luat această decizie deoarece majoritatea celor care fac întreruperi de sarcină la cerere au până la 20 de ani şi nu au educaţie sexuală. În România, statisticile sunt dramatice. Jumătate din românce nu folosesc metode contraceptive. Doar un procent mic apelează la mijloacele de contracepţie moderne, iar restul folosesc metoda calendarului, coitus interruptus sau spălăturile vaginale. Sunt femei care vin cel puţin o dată pe an să facă întrerupere de sarcină, ca si cum ar fi cel mai firesc lucru din lume. Pentru ele, avortul e metodă contraceptivă. Nu doresc anticoncepţionale, pentru că au auzit că îngraşă şi consideră că montarea de sterilet favorizează apariţia cancerului. Ginecologii din cadrul policlinicii, pe lângă cele menţionate mai sus, au şi o ideologie proprie despre viaţă şi semnificaţia ei. Un caz aparte este avortul terapeutic care se efectuează cu altă motivaţie şi cu totul alt scop (cel de a salva o viaţă)”, spune un reprezentant oficial al Policlinicii SanoStar. Interzicerea avortului încalcă drepturile omului Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a condamnat în 2010 Irlanda pentru decizia de a interzice unei femei bolnave de cancer să facă avort. Femeia, o imigrantă din Lituania, a cărei boală intrase în remisie, se temea că sarcina ar putea antrena o recidivă a afecţiunii de care suferea. Instanţa de la Strasbourg a conchis că justiţia irlandeză a încălcat dreptul la viaţă privată şi familială al solicitantei şi a dispus ca statul irlandez să plătească reclamantei o despăgubire în valoare de 15.000 de euro sub formă de daune morale. ,,În Irlanda, chiar şi femeile a căror sarcină le pune viaţa în pericol, aşa cum este acest caz, nu au voie să facă avort”, a subliniat Marianne Mollmann, militantă în cadrul organizaţiei Human Rights Watch. ,,CEDO a stabilit nu numai că această decizie este tragică şi că este o încălcare a drepturilor omului, dar şi că această practică trebuie să înceteze”, a adăugat ea. Avort cu forţa în China Tot în 2010, o femeie din oraşul chinez Xiamen, însărcinată în luna a opta, a fost obligată să avorteze de către autorităţile de planificare familială. Xiao Ai Ying, care mai avea la acea vreme o fetiţă de 10 ani, a fost bătută şi scoasă violent din casă, după care a fost transportată la un spital, unde i s-a aplicat o injecţie pentru a avorta copilul care urma să se nască peste o lună. În China, naşterea unui al doilea copil este ilegală, infracţiune pentru care mama plăteşte o amendă sau este sterilizată cu forţa. Această politică a unui singur copil are drept consecinţă un număr de 13 milioane de avorturi anual, majoritatea fiind ordonate de către oficialii centrelor de planificare familială chineze, scria la vremea aceea publicaţia 9am.
Publicitate
