Ce și cum mâncăm în timpul postului

Ne aflăm în Postul Paștelui, cel mai lung și mai restrictiv post din calendarul ortodox. Timp de aproape 7 săptămâni, există numai două dezlegări la pește, de Bunavestire, în 25 martie și de Florii, în 24 aprilie. În rest, din alimentație sunt excluse toate produsele animale, pe bază de carne, ouă, pește și lactate. Cum să ne hrănim sănătos în acest interval, ce alimente nu trebuie să lipsească dintr-un meniu de post și din ce produse ne putem lua nutrienții esențiali organismului ne spun Ligia Pop și Doina Blaga, două autoare de cărți despre nutriție și rețete culinare.
Ligia Pop este un nume recunoscut în domeniul alimentaţiei raw food din România şi internaţional. Este consultant în nutriţie raw food, autor a 6 cărţi de specialitate şi este singurul bucătar raw din lume care a primit în anul 2011 distincţia de YouTube Next Chef. De asemenea, cartea ei, „Reţete vegane fără foc” a câştigat în 2014 „Oscarul” în domeniul culinar, la Gourmand World CookBook Awards.
„Postul este perioada din an când trupurile ar trebui curăţate şi detoxifiate de toate toxinele acumulate până atunci, însă postul consider că reprezintă ceva mai profund, adică se referă la purificarea întregului, mai exact minte, trup şi suflet. Atenţia nu trebuie să ne fie îndreptată doar spre alimentaţie, ci pe detoxifierea întregului corp. Atunci când detoxifierea este corectă, lucrându-se pe toate nivelele, toate stările de dinainte de oboseală, moleşeală, lipsa energiei plus multe altele sunt înlocuite cu un complex de energie, putere, claritate mentală, stare de bine, linişte interioară, pierderea kilogramelor care sunt în plus etc. Echilibrul trebuie menţinut în toate şi niciodată nu trebuie să mâncăm în exces un aliment, indiferent cât de sănătos ar fi acesta. Corpul uman are nevoie de diverşi nutrienţi pentru a se asimila, spre exemplu, fierul nu se va asimila dacă nu se află în prezenţa vitaminei C sau dacă nu se află în prezenţa proteinelor de origine vegetală, pentru creşterea hemoglobinei. Nutriţioniştii internaţionali atrag atenţia că inamicii care interferează cu absorbţia fierului sunt cerealele şi alimentele rafinate, precum făină albă şi chiar cea integrală, produsele super-procesate şi cu nenumărate chimicale, zahărul, produsele de patiserie, uleiul rafinat etc. Un alt exemplu ar fi faptul că nu doar magneziul ajută la asimilarea calciului, ci şi siliciul şi manganul şi exemplele ar putea continua. Trebuie să reţinem că indiferent de alimentaţia zilnică, tradiţională sau de post, trebuie să căutăm să avem diversitate zilnică în alimentaţie, să nu avem o alimentaţie plictisitoare şi să variem legumele, leguminoasele, fructele, superalimentele şi toate ingredientele consumate de la zi la zi. Ce am putea face că să ne fie bine şi ce n-ar trebui să lipsească din alimentaţia celor care îşi doresc să aibă o perioada liniştită de curăţare? Am să ating doar câteva elemente:
– Legumele şi fructele de diverse culori şi forme, consumate în proporţii bune, adică proporţia mai mică să fie de fructe şi cea mai mare să fie formată din legume de sezon şi multe rădăcinoase consumate în stare cât mai naturală, leguminoase fierte cât trebuie, nu răsfierte.
– Leguminoasele atât de pline de proteine uşor de asimilat de către corp şi aici mă refer la cele din familia fasolei, precum lintea, năutul, fasolea, toate fierte lent şi preparate în modul cel mai delicios posibil cum ar fi pateuri gen hummus care se pot face doar urmând reţeta obişnuită sau se pot adăuga măsline, ardei copţi, vinete coapte ori o supă de linte sau o mâncare de linte cu multe legume făcute la aburi sau la oale ceramice ne-emailate, o mâncare de fasole cu cârnaţi din castane sau din nuci.
– Frunzele verzi şi vlăstarii, extrem de preţioşi în special în anotimpurile răcoroase, datorită concentraţiei mari de clorofilă, care după părerea oamenilor de ştiinţă, este considerată esenţa vieţii pământene, sunt bogaţi în proteine, vitamine şi minerale, chiar cu 30% mai bogate în nutrienţi decât plantele mature. Spre exemplu, în vlăstarii de broccoli, care încep să fie găsiţi în supermarket-uri sau pe care vi-i puteţi prepară singuri acasă, nutrienţii sunt cu 50% mai concentraţi decât în plantă matură de broccoli. Aceştia pot fi adăugaţi în salate, sucuri, în sandwich-uri etc.
– Nucile și seminţele crude, cum ar fi cânepa, seminţele de chia, de susan integral, de floarea soarelui, de dovleac şi altele, bogate în proteine complexe, acizi graşi esenţiali, calciu, magneziu, fier şi alte minerale importante care protejează sistemul cardiac scad colesterolul, ne ajută să ne mentim greutatea în cotele normale şi ajută la menţinerea unui sistem nervos echilibrat, iar la copii, sunt o sursă majoră de grăsimi sănătoase care îi ajută la creşterea armonioasă.
– Algele marine, precum spirulina, chlorella şi altele sunt surse importante de proteine cuprinzând toţi aminoacizi esenţiali, surse de iod, atât de necesar în creştere şi în menţinerea unei tiroide sănătoase, conţin peste 20 de vitamine şi o bogăţie foarte mare de minerale, elimină metale grele din corp care se regăsesc în apă şi se asimilează în corp printr-o simplă baie/duș. În plus ajută la creşterea florei microbiene plus multe alte beneficii.
– Superalimentele, cum ar fi pudra de cătină, pudra de măceşe, pudra de afine, pudra de roşcove, pudra de alge marine, pudra de sâmburi de struguri, goji, care este de fapt cătină de gard românească, pudra de armurariu sau mărăcinele de câmp cât şi altele mai exotice găsite în magazine naturiste, precum măca, moringa, chaga, reishi etc. Ce motiv am avea să le consumăm? Superalimentele sunt de fapt pudre din plante, rădăcini, frunze sau flori medicinale atât din medicina românească, ayurvedică sau cea chineză. Acestea trebuie tratate ca atare, adică să fie consumate cu măsură şi niciodată în exces fiindcă nu beneficiem mai mult dacă adăugăm o cantitate mai mare, ba chiar putem face rău. Într-o cantitate mică se află cantităţi mari de minerale şi alţi nutrienţi complecşi, care nu pot fi regăsiţi în legumele şi fructele proaspete din vremurile noastre. Acesta este şi motivul pentru care integrăm superalimentele în alimentaţia noastră, fiindcă sunt bogate în nutrienţi pe care nu îi regăsim în altă parte, nici chiar în fructele şi legumele de sezon.
– Consumul de probiotice. Majoritatea probioticelor fac parte din două grupuri mari, Lactobacillus şi Bifidobacterium. Acestea sunt organisme vii, care există întotdeauna în corpul nostru, însă de multe ori rezervele se micşorează şi trebuie reînoite. Atunci când consumăm alimente bogate în probiotice, nu facem decât să adăugăm în „banca“ trupului nostru bacterii prietenoase, ce ajută sistemul imunitar în lupta împotriva bolilor, contribuie la echilibrarea nivelului de zahăr din sânge, înlesnesc eliminarea toxinelor din corp, normalizează valorile colesterolului etc. Un lucru este foarte rar amintit: pentru o absorbţie optimă a probioticelor, organismul uman are nevoie de câteva elemente pregătitoare, numite „prebiotice“(usturoiul, frunzele de păpădie, prazul şi ceapă crudă). Probioticele pot fi regăsite în diferite reţete de socată, în limonadele combinate cu socată, în iaurturile din nucă de cocos şi alte feluri de nuci, în murăturile proaspăt făcute în saramură blândă şi nu foarte sărată etc.
– Consumul sării de calitate, adică de ocnă sau din adâncurile munţilor, fiindcă este singura nepoluată din lume. Pe lângă toate, conţine minerale şi microelemente unice importante pentru corpul uman, care nu pot fi regăsite în altă parte. Consumaţi sare cu măsură şi cât trăiţi, n-o eliminaţi complet din alimentaţie. Nu sarea este cea care vă face rău, ci deshidratarea cronică (dacă nu bem un pahar de apă la fiecare oră suntem deshidratati), lipsa nutrienţilor complecşi din banca corpului care ar trebui zilnic alimentată, constipaţia cronică şi sedentarismul, care nu exista pe vremea bunicilor noştri, care trăiau peste 70-100 de ani.
– Consumul apei de calitate, filtrată chiar şi de un filtru de 200 lei, ataşat la chiuvetă de la bucătărie. Apa de calitate aduce viaţă în corp şi, dacă o consumaţi corect, adică nu beţi 2 litri odată, ci un pahar de apă la fiecare oră, corpul o va folosi aşa cum trebuie pentru a-i acoperi nevoile.
Pentru mai multe sfaturi privind un stil de viaţă sănătos, vă recomand cartea mea „Sfaturi pentru o viaţă mai sănătoasă” care se adresează atât celor care au o alimentaţie tradiţională, cât şi celor care sunt vegetarieni. Această poate fi procurată din librării”.
Reţete delicioase de post, gătite:
Ciorbă de „burtă” fără burtă
Ingrediente:
500 g de ciuperci pleurotus tăiate fâşii
2 linguri ulei presat la rece (nu de măsline, fiindcă e amar câteodată)
4-5 căţei de usturoi
zeamă de la o lămâie
100 g de caju crud
2 litri de apă filtrată
1 lingură de sare de ocnă neiodată
Se dau toate în blender până totul devine precum smântână
Preparare:
Ciupercile se călesc la foc mic, împreună cu apă, uleiul şi usturoiul zdrobit. Între timp se prepară în blender laptele de caju. Dacă nu aveţi blender daţi caju-ul prin râşnită şi după aceea mixati-l cu apă, folosind un robot de bucătărie sau mixer. Se adaugă peste ciupercile călite smântâna de caju şi se serveşte. La final se mai poate adaugă zeamă de lămâie şi un ardei iute alături.
Supă de linte la minut
INGREDIENTE:
300 g linte roşie
2 litri de apă filtrată
sare neiodată de ocnă după gust
25 g condimente pentru friptură fără mono-sodiu glutamat (se găsesc în supermarket-uri)
10 g seminţe de chimen
INSTRUCŢIUNI:
Se pune lintea şi apa la fiert, timp de 10 minute, neapărat la foc mic sau la aburi. Staţi cu ochii pe ea fiindcă se umflă repede. După ce s-a ridicat spuma, stingeţi focul şi aşteptaţi încă vreo 10 minute. După ce lintea este fiartă, adăugaţi-o într-un blender. De asemenea, dacă a absorbit mare parte din apă din oală, puteţi adaugă apă rece peste ea fără probleme. Presăraţi în blender condimentele, sarea, apă dacă mai este necesar şi blenduiti până totul devine că o crema. Poftă bună!
………………………………………………………………………………………………………………………………..
Doina Blaga este autoarea volumelor „Îndrăznesc să trăiesc sănătos”, „Slujirea din bucătărie” , „Carte de bucate pe anotimpuri” și „Mă bucur că sunt femeie”, punând bazele proiectului „Îndrăznesc să trăiesc sănătos”.
Permiteţi-mi să vă fac poftă de mâncarea de post şi să vă împărtăşesc puţin entuziasm cu care să vă alungaţi frica şi să vă luaţi gândul un timp de la cărniţă şi brânzică. Minunat este postul! Nu voi înceta niciodată să-l laud. Nu-mi ajung cuvintele să împărtăşesc foloasele lui pentru trup şi, mai ales, pentru suflet. Oricâte diete s-au întocmit de când e lumea asta, niciuna nu a rămas în picioare precum rânduiala de alimentaţie prezentată de Sfânta noastră Biserică! Postul este o poruncă bisericească şi are ascunsă în ea puterea de a o împlini. De aceea, pentru un binecredincios practicant, intrarea în post şi parcurgerea integrală a lui este un lucru natural. Rânduiala aceasta este firească şi logică. Nu-i aşa? Toată iarna ai mâncat purceluşul. Vine primăvara, apar verdeţurile, începe lucrul la grădină şi la câmp şi purceluşul mâncat iese încetişor, ca să facă loc mieluţului sacrificat de Paşte şi apoi vine iar un post, ca să scoată mieluţul şi să facă loc altui purceluş, ce va fi sacrificat în preajma Crăciunului. Altfel, unde ar mai încăpea atâţea purceluşi şi miei şi alte orătănii, pe care le tot mâncăm într-un an, în sărmanul nostru organism?! Cred că v-aţi convins şi domniile voastre că de capul nostru nu reuşim prea multe. Ţinem tot felul de diete, mai mult sau mai puţin folositoare, dar ca folosul ce-l avem în post nu-i niciunul. Postul are folos îndoit, trupesc şi sufletesc. Desigur, se poate să mănânci doar de post, numai mâncare cu vegetale, dar să nu posteşti. Secretul postului e să participi cu toată fiinţa ta, cu trup şi suflet. Şi putem să săvârşim aceasta participând la slujbele bisericeşti care, în această perioadă a Postului Mare, sunt de o frumuseţe inegalabilă. Ei bine, dar totuşi ce mâncăm în post, ca să nu leşinăm de foame?
– Mâncarea de bază, se înţelege, e pâinea! Ideal, pâinea integrală făcută în casă. Dacă nu avem pâine integrală, folosim cerealele integrale. Ele rămân încă baza alimentaţiei noastre! Cât de bun este un pilaf de orez integral sau o mâncare de mei sau de hrişcă!
– Apoi, avem seminţele din care preparăm lăpticurile vegetale. Doamne, câtă bunătate se află într-un pahar de lapte de susan sau de migdale … şi chiar de soia…! O mână de susan sau de migdale, o cană cu apă şi un blender sau un storcător cu melc şi laptele curge proaspăt! Ce poate fi mai delicios?
– A doua mâncare de bază în post sunt leguminoasele, alimentele înrudite cu fasolea: năutul, lintea (de preferat cea roşie), mazărea (de preferat cea galbenă!), bobul (care, e drept, se găseşte cam greu, dar cu ceva interes, tot îl găsim…) şi … soia. Din aceste leguminoase ne asigurăm, atât proteinele, de care ne temem că ne lipsim nemaiconsumând carne, cât şi saţietatea, care e asemănătoare animalierelor. Din leguminoase gătim reţete asemănătoare celor cu carne, gen sărmăluţe, chiftele, drob, tocăniţe şi pateuri.
– Mâncarea cea mai importantă din acest post, din această perioadă a anului, este însă salata de verdeţuri. Salata de verdeţuri este vedeta fiecărei mese. Acum, în acest post, în această perioadă a anului, şi doar acum, e timpul urzicilor, frunzelor de păpădie, sălăţicăi de pădure, leurdei şi altor frunze dătătoare de viaţă şi purificatoare. Spălate cu grijă şi dragoste, tăiate sau rupte cu atenţie, stropite cu puţină lămâie şi/sau cu un picuţ de ulei presat la rece şi un praf de sare, aceste firave plăntuţe aduc în organismul nostru vitalitatea după care tânjim şi astfel, învioraţi, sufletul nostru se trezeşte şi devenim mai bucuroşi, mai senini, mai răbdători, mai iubitori şi milostivi unul cu altul şi toţi laolaltă.
Eu nu urmăresc reţete anume, ci urmăresc ingredientul de bază. Am mereu în minte necesarul de nutrienţi.
De unde iau proteine? Din leguminoase şi seminţe.
De unde iau carbohidraţi? Din pâinică şi cereale.
De unde iau grăsimi? Din seminţe, măsline şi avocado.
De unde iau minerale şi vitamine? Din crudităţi.
Care e forma cea mai simplă şi mai sănătoasă de preparare a fiecăruia?
Fierberea sau coacerea leguminoaselor şi cerealelor. Iar din legume şi verdeţuri, preparăm salate.
Simplu, nu-i aşa? Da, dar e nevoie de ceva timp! Vegetalele se digeră mai uşor şi ne este foame mai des. Asta e bine, căci dobândim mai repede energie.
Ca să preîntâmpinăm mâncatul nesănătos, ne pregătim proviziile din timp. Este foarte util să pregătim din timp totul, ca să preîntâmpinăm mâncatul de alimente mai puţin hrănitoare şi sănătoase. De aceea, programul are rostul lui. Eu mă străduiesc să spăl verdeţurile din timp. Cu ocazia aceasta, se şi scurg de apă. Când ne este foame nebună şi până pregătim salata de crudităţi, ronţăim un măr sau un morcov ori preparăm un suc de rădăcinoase.
Gustări rapide
Pastă de urzici pe pâinică integrală (prăjită)
Urzicile bine spălate şi bine scurse de apă stau în frigider, într-un vas acoperit, o săptămână bună. Aşadar, când venim acasă seara, scot repede uzicile, le răstorn în tocător, le toc mărunt, mărunt şi le răstorn apoi într-un bol unde am turnat nişte ulei presat la rece sau am zdrobit un avocado bine copt. Amestec bine urzicile şi gata. Între timp, e coaptă şi pâinica, o frec cu un căţel de usturoi şi e un deliciu. Putem, de asemenea, să facem pastă de urzici cu ceapă. La reţeta de mai sus, adaug o ceapă tăiată fin şi frecată bine între degete.
Mâncare de linte cu leurdă
O altă mâncare rapidă este lintea. Dimineaţa, pun la înmuiat lintea şi la amiază sau seara, o clătesc şi apoi torn o cană de apă caldă peste ea şi o aşez la fiert. Mai adaug un rest de morcovi de la sucul de morcovi şi o ceapă tăiată mărunt. În 15 minute fierbe. După ce fierbe, adaug puţin mărar verde şi o las acoperită. Între timp, spăl bine leurda, o tai finuţ de tot. O adaug peste lintea călduţă şi amestec. Adaug şi o lingură de ulei presat la rece şi pâinică integrală şi pofta cea bună! Da, mâncarea sănătoasă cere timp. Dar ce lucru bun se face pe fugă? Iată un obiectiv demn de atins în acest post: să încetinim ritmul!
Post uşor, dragilor!