Guta este o afecțiune dureroasă care apare atunci când acidul uric produs de organism este depozitat sub formă de cristale în articulații. Prin ce se caracterizează această boală, care sunt simptomele și modalitățile de tratament ne spune dr. Liana Chicea, medic primar reumatolog în cadrul Spitalului Clinic Județean Sibiu.
Ce este guta?
În limbajul comun termenul se referă la afectarea articulară, în special la atacul de gută. Medical, însă, guta este un termen care cuprinde un grup heterogen de boli, afectând în principal verigi metabolice, aparatul locomotor, aparatul renal. Este o afecţiune potenţial reversibilă constând în depunerea de cristale de urat monosodic; dizolvarea cristalelor înseamnă practic tratarea bolii. Este cea mai frecventă cauză de artrită inflamatoare la bărbaţii peste 50 de ani.
Care sunt cauzele apariției acestei afecțiuni? Cum evoluează această boală?
Este vorba despre o tulburare înnăscută sau dobândită a metabolismului purinelor, substanţe provenind din alimente sau produse în corp. Acidul uric, produsul final al acestui metabolism nu mai poate fi degradat şi eliminat pe cale renală şi digestivă din corp. De aceea creşte în sânge peste valorile normale. Cu cât concentraţia sa în sânge este mai mare şi mai de lungă durată, cu atât manifestările clinice vor apărea mai probabil, mai repede, mai severe. Aşadar, sunt două cauze principale ale bolii: scade excreţia de urat (în majoritatea cazurilor, de exemplu în boli renale, tratament cu diuretice) sau creşte producţia sa (mai rar, de exemplu în psoriazis, anumite tratamente şi boli maligne, consum alimentar crescut de purine); uneori, cele două situaţii coexistă (ca la consumul de alcool). Sărurile acidului uric în exces, mai ales uratul de sodiu monohidrat se depun în articulaţii sau în jurul lor, în diferite structuri din rinichi, în alte zone de sub piele.
Care sunt simptomele caracteristice gutei?
Mult timp (chiar ani) nu apar simptome, există doar un nivel crescut de acid uric în sânge. Apoi apare atacul sau criza de gută, o inflamaţie articulară acută (artrită) ce apare ca răspuns la cristalele de urat monosodic depuse şi care se poate repeta la diferite intervale de timp (crize recurente) cu intervale libere intercritic. Pe parcursul anilor, boala netratată duce la apariţia depozitelor permanente, progresive, mari, de uraţi, numite tofi gutoşi periarticular (în jurul articulaţiilor, în tendoane ca tendonul achilian, burse), intraarticular (cu distrucţii articulare, impotenţă funcţională şi deformări) sau subcutanat (de exemplu, la lobul urechii, la picioare, la degetele mâinii). Dacă se sparg, eliberează un lichid vâscos albicios, cu aspect perlat şi se pot infecta. Aceasta este guta cronică tofacee. Simultan se constituie depuneri de uraţi în parenchimul renal (nefropatia uratică), precipitate în tubii colectori (nefropatia urică) sau sub forma unor calculi (litiaza renală cu uraţi). Nu toţi pacienţii ajung să aibă toate aceste forme de manifestare. Evoluţia în timp este diferită de la un pacient la altul, este influenţată de nivelul acidului uric şi de tratament.
Ce sunt atacurile de gută și ce proceduri sunt recomandate în aceste situații?
Atacul se manifestă prin dureri articulare intense, care de obicei apar brusc noaptea, în plină sănătate aparentă, după o cină bogată în purine. Durerile sunt însoţite de căldură, tumefiere, roşeaţă, limitarea funcţionării articulaţiei respective. Sediul clasic al atacului de gută este prima articulaţie metatarsofalangiană (degetul mare de la picior) dar pot fi afectate glezna, genunchiul, mâna, etc. Inflamaţia articulară se stinge treptat, mai ales dacă se instituie tratamentul corect. Tratamentul atacului de gută se bazează pe antiinflamatoare (nesteroidiene, colchicină, chiar corticoizi), adaptat particularităţilor fiecărui caz. Nu trebuie uitat că boala trebuie tratată corespunzător şi în afara atacurilor.
Cum pot fi diferențiate aceste simptome față de cele generate de alte boli din sfera reumatismelor?
Manifestările clinice sunt practic aceleaşi în artrite date de alte tipuri de cristale (de exemplu, pirofosfat de calciu, hidroxiapatită), deosebirile fiind mai subtile. Uneori amploarea fenomenelor inflamatorii clinice şi paraclinice (de exemplu, valorile VSH, proteinei C reactive din sânge), cât şi aspectul lichidului articular mimează o artrită septică. Alteori, aspecte particulare ale artritelor acute gutoase, mai ales la primele episoade, sugerează alte artropatii inflamatorii ca artrita reumatoidă sau spondilartritele seronegative. Desigur, odată cu apariţia tofilor la unii pacienţi, diagnosticul este mult mai uşor. Diagnosticul complet al gutei, cu toate manifestările ei clinice şi paraclinice este însă mai pretenţios şi este bine să fie făcut atent de medic, cât mai precoce, pentru a preveni evoluţia spre stadiile avansate şi complicaţii.
Ce tipuri de tratament sunt eficiente?
Din păcate, s-a observat că tratamentul acestei boli se face adesea incomplet sau tardiv. Tratamentul corect presupune tratarea atacului acut de gută, prevenirea recurenţelor atacurilor acute, tratamentul hiperuricemiei din gută, tratamentul complicaţiilor (de exemplu cele renale) şi al condiţiilor asociate.
Pentru scăderea nivelului seric de uraţi, verigă foarte importantă pentru reversibilitatea bolii, există tratament non-farmacologic, respectiv regim alimentar şi câteva clase mai importante de medicamente, majoritatea disponibile în ţara noastră.
Mă bucur să vă spun că avem în derulare un studiu clinic pentru pacienţi cu gută în spitalul nostru (este unul dintre centrele internaţionale), şi continuăm să facem screening şi să înrolăm pacienţi. Cei ce doresc sau sunt trimişi se pot adresa în acest scop prin cabinetul de Reumatologie din Ambulatoriul spitalului nostru.
Cu ce alte boli se asociază guta?
Mă bucur că mă întrebaţi acest lucru, important şi din păcate ignorat adeseori. Guta este rareori „singură”; frecvent se asociază cu hipertensiunea arterială, cu modificările grăsimilor serice (dislipidemii), uneori cu obezitatea, diabetul zaharat, steatoza hepatică. Foarte important este că guta aduce cu sine un risc de mortalitate, mai ales cardiovasculară, crescut.
Ce regim alimentar este indicat?
Regimul alimentar pentru pacienţii cu gută va interzice alimentele ce pot creşte nivelul uraţilor, mai ales cele de origine animală, respectiv carnea de animal tânăr (viţel, pui, miel), de vânat, măruntaie, dar şi unele legume (fasole uscată, mazăre). Se ştie că un aport crescut al acestor alimente poate creşte de până la 5 ori riscul atacurilor recurente de gută la pacienţi. Foarte important este să se reducă şi consumul de alcool, care dăunează sever acestor pacienţi.
Ce sfaturi aveți pentru bolnavii care suferă de gută?
Să ştie că boala se poate trata şi să se prezinte la medic pentru a lua măsurile necesare de tratament şi urmărire.
Cum poate fi prevenită?
Nu putem preveni ceea ce este înnăscut, dar un stil de viaţă sănătos şi controlul medical cu recomandările corespunzătoare vor fi de mare folos.
Publicitate
