Responsabil de fericirea ta!

Cu toţii ne dorim să fim fericiţi şi indiferent în ce fel înţelegem fericirea, ne dorim să o simţim. De ce unii dintre noi merg pe un drum mai scurt şi mai sigur spre ceea ce numesc fericire, iar alţii aleg căile întortocheate şi care nu îi duc la destinaţie, a fost dintotdeauna un subiect de dezbatere. Probabil, o explicaţie vine din felul în care fiecare dintre noi definim fericirea. Ce te face pe tine fericit? Care este diferenţa între a fi fericit şi a fi mulţumit? De cine depinde fericirea ta? De multe ori spunem: partenerul/a nu mă face fericit, jobul meu este motiv de nefericire, sunt nefericit pentru că nu am prieteni şi lista poate continua. Vă întreb: câţi dintre noi credeţi că spunem că fericirea sau nefericirea ne aparţine? Nu ca trăire, ci ca responsabilitate. Câţi recunoaştem că suntem fericiţi pentru că noi decidem să fim aşa? Câţi acceptăm să ne asumăm responsabilitatea pentru nefericirea de care ne plângem? Puţini! De ce? Pentru că o responsabilitate asumată nu îţi mai permite să fii victimă, iar noi adorăm să ne victimizăm. Preferăm să ne scuzăm şi să ne plângem, decât să alegem libertatea de a accepta răspunderea care ne obligă. Veţi spune că nu trăim o viaţă singuri doar cu deciziile noastre. Nu trăim singuri, dar singuri alegem conştient sau nu cum să trăim. Nu putem alege ce ni se întâmplă, dar sigur alegem cum să reacţionăm la ce ni se întâmplă. Dacă încredinţăm altora, persoane sau situaţii, răspunderea pentru propria fericire, atun­ci să nu uităm că la fel lăsăm în mâinile altora şi propria nefericire. Dacă noi credem că cineva ne poate face fericit, înseamnă că are libertatea de a ne face şi nefericit. O mare onoare pe care ne-o refuzăm nouă înşine ale­gând apoi să ne plângem pentru că simţim că ne scapă controlul asupra propriei vieţi. Când ne acceptăm libertatea de a vedea că suntem responsabili de fericirea noastră, ne cştigăm puterea asupra propriilor vieţi şi suntem mai… fericiţi! Numai gânduri bune! Aveţi grijă de voi!