Anonimii Sibiului: Iuliana Botocan

Ne bucurăm cu toţii când parcurile oraşului ne zâmbesc cu coloritul florilor, în ambianţa cărora ne încărcăm de fiecare dată bateriile. Ele constituie oglinda oraşului. Printre cei care ostenesc zi de zi ca parcurile oraşului să fie cât mai atrăgătoare şi primitoare se află şi sibianca Iuliana Botocan. Am găsit-o în parcul din faţa Casei de Cultură a Sindicatelor, maşina scotea un zumzet ca de bondar abia perceput. Iarba tunsă la zero şi aspirată în burduful colector al maşinii răspândea în aer aroma parfumului verdelui proaspăt tuns. I-am propus o mică pauză şi mi-a acceptat cu amabilitate provocarea însă cu precizarea: „accept dialogul cu dumneavoastră doar pentru câteva clipe pentru că maşina de tuns iarbă dă cel mai bun randament cât timp iarba este înrourată. ªi să vă mai destăinui un lucru, insistenţă dumneavoastră de a înnoda o conversaţie mă surprinde pentru faptul că de un an de zile de când lucrez la întreţinerea parcurilor oraşului nimeni nu s-a oprit să mă întrebe ceva sau să-mi spună cel puţin bună ziua. Noi cei care muncim din zorii zilei la întreţinerea parcurilor oraşului suntem nişte anonimi pentru toţi cei care se răsfaţă în parcuri, unii nici nu se uită la noi, pentru ei suntem nimeni“, se confesează d-na Iuliana Botocan cu faţa tristă. Am aflat că este de meserie textilistă însă din cauza reducerii personalului la o firmă a fost nevoită să se angajeze la întreţinerea parcurilor. Are patru copii de crescut, a fost căsătorită şi este divorţată. Primăria i-a repartizat un apartament la bloc pe strada Henry Coandă. Rep.: Nu vă simţiţi înjosită că aţi schimbat maşina de cusut dintr-un salon elegant cu maşina de tuns iarbă? Iuliana Botocan: Nu! Aici mă simt chiar foarte bine. Avem toate condiţiile de muncă asigurate. Apoi ce este mai frumos decât să îngrijeşti florile. Mie mi-au plăcut florile de când mă ştiu. De aceea fac această muncă cu multă plăcere şi tragere de inimă dar şi cu răspundere pentru lucru bine făcut. Împreună cu ceilalţi colegi de echipă, ne străduim ca parcurile oraşului să fie frumoase şi atrăgătoare. Ele constituie podoaba oraşului dar şi oglinda lui, poate chiar cartea lui de vizită pentru toţi cei care îi calcă pragul. ªi să vă mai spun ceva, cu florile trebuie să vorbeşti şi să le îngrijeşti ca pe nişte prunci. Rep.: Când începe şi când se încheie activitatea în parcurile oraşului? I.B.: Ieşim la muncă în parcuri imediat după topirea zăpezilor şi încheiem această activitate cu pregătirea trandafirilor pentru iernat, înainte să dea îngheţul. Peste iarnă lucrăm în serele oraşului unde pregătim răsadurile de flori ce urmează să le plantăm primăvara. Rep.: Care sunt primele florile cu care deschideţi sezonul de muncă în parcuri primăvara? I.B.: Începem cu plantatul bulbilor de lalele, cale, apoi plantăm petunii, panseluţe, irişi, lobelii, crini de toamnă, crizanteme şi altele apoi ornamentăm stâlpii de iluminat public de pe marginea bulevardelor, cu ghivece de muşcate şi alte flori. Rep.: Aţi putea da o definiţie parcurilor? I.B.: Da. Ele constituie oaze de linişte şi relaxare fizică, psihică şi vizuală. Noi ne străduim să oferim cetăţenilor sibieni această oază de verdeaţă şi flori, să se bucure şi să se simtă cât mai bine în ambianţa acestora. Rep.: Până aici mi-aţi vorbit numai de bine. Aveţi şi momente de supărare? I.B.: Sunt supărată pe unii semeni ai noştri care nu ştiu să preţuiască spaţiile verzi ale oraşului, respectiv munca noastră, transformând unele zone ale parcurilor în adevărate containere de gunoi. Aceşti indivizi sunt certaţi cu spiritul civic, cu viaţa în comunitate. Într-un cuvânt nu au cei şapte ani de acasă. M-am despărţit de d-na Iuliana Botocan cu un sentiment de bucurie că am cunoscut „o anonimă“ dintre atâţia alţi „anonimi“ care ostenesc la întreţinerea parcurilor. V. Neghină