Istoria oraşului nostru: Sibiu

Venirea habsbur­gilor în Tran­silvania a însemnat fortificarea acesteia, în ideea asigurării posesiei acestei provincii atât împotriva atacurilor exterioare, cât şi îm­potriva elementelor recalcitrante din interior, iar capitala nu putea fi ocolită de acest val. Generalul Rabutin, comandantul general al armatelor imperiale din Tran­silvania, a avut ideea construirii unei citadele în imediata apropiere a cetăţii. Planul a fost prezentat de generalul Rabutin împăratului Leopold I, în 2 aprilie 1702 în cadrul „Consiliului de război aulic”. Planul prevedea construirea unei citadele de tip Vauban, în cinci colţuri care urma a fi amenajată în terenul din faţa Porţii Cisnădiei în partea de sud-vest a cetăţii. Bugetul acestei lucrări era de 450.000 de galbeni. În vara aceluiaşi an vor începe lucrările, fiind amenajat şi un canal pentru o mai bună aprovizionare a şantierului. Anul 1703 aduce cu el sistarea pre­matură a lucrărilor. Lipsa banilor, dar mai ales răscoala curuţilor, care a afectat Sibiul, sunt cauzele care au dus la întreruperea lucrărilor. Otto Czekelius încearcă în paginile cotidianului Neuer Weg în 1971, un traseu al rămăşiţelor citadelei. Astfel, el porneşte din spatele Casei de Cultură spre Zaharia Boiu până la căminele studenţeşti cotind spre intersecţia străzilor Victoriei şi Transilvaniei, coborând pe cea din urmă şi apoi luând-o spre strada V. Cârlova. Cu aceste informaţii am încercat să realizez un traseu actual al urme­lor acestui monument. Repetatele construcţii care s-au realizat în ultimii ani pe strada Cioran, au nivelat tot valul care era vizibil aici în trecut (valul fiind aliniamentul inferior al citadelei), forme ale vechii fortificaţii se pot observa din felul în care sunt amenajate în pantă străzile Justiţiei şi Rennes. În complexul studenţesc, care a fost construit în continuarea căminelor studenţeşti au retezat întregul val prezent aici, urme ale acestuia se mai văd în spatele complexului şi în curţile caselor de pe strada Zaharia Boiu. Pe aliniamentul străzii Transilvaniei a trecut unul dintre flancuri, mai poate fi verificat prin diferenţa de nivel dintre stradă şi parcele, pe care sunt construite casele de pe strada Moldovei. Strada Cârlova într-adevăr, şi astăzi oferă cele mai multe detalii. Aici amenajarea caselor nu a dăunat urmelor care se mai văd, deoarece povârnişul este întrerupt brusc pentru ca mai apoi să cadă din nou înspre stradă. Vizita din 1773 a împăratului Joseph al II-lea va face ca acest teren să fie oferit comunităţii care îl va oferi spre parcelare. Astfel va lua naştere cartierul Josefin. Aceasta a fost ultima etapă a fortificării oraşului Sibiu. Răzvan POP, istoric

Venirea habsbur­gilor în Tran­silvania a însemnat fortificarea acesteia, în ideea asigurării posesiei acestei provincii atât împotriva atacurilor exterioare, cât şi îm­potriva elementelor recalcitrante din interior, iar capitala nu putea fi ocolită de acest val. Generalul Rabutin, comandantul general al armatelor imperiale din Tran­silvania, a avut ideea construirii unei citadele în imediata apropiere a cetăţii. Planul a fost prezentat de generalul Rabutin împăratului Leopold I, în 2 aprilie 1702 în cadrul „Consiliului de război aulic”. Planul prevedea construirea unei citadele de tip Vauban, în cinci colţuri care urma a fi amenajată în terenul din faţa Porţii Cisnădiei în partea de sud-vest a cetăţii. Bugetul acestei lucrări era de 450.000 de galbeni. În vara aceluiaşi an vor începe lucrările, fiind amenajat şi un canal pentru o mai bună aprovizionare a şantierului. Anul 1703 aduce cu el sistarea pre­matură a lucrărilor. Lipsa banilor, dar mai ales răscoala curuţilor, care a afectat Sibiul, sunt cauzele care au dus la întreruperea lucrărilor. Otto Czekelius încearcă în paginile cotidianului Neuer Weg în 1971, un traseu al rămăşiţelor citadelei. Astfel, el porneşte din spatele Casei de Cultură spre Zaharia Boiu până la căminele studenţeşti cotind spre intersecţia străzilor Victoriei şi Transilvaniei, coborând pe cea din urmă şi apoi luând-o spre strada V. Cârlova. Cu aceste informaţii am încercat să realizez un traseu actual al urme­lor acestui monument. Repetatele construcţii care s-au realizat în ultimii ani pe strada Cioran, au nivelat tot valul care era vizibil aici în trecut (valul fiind aliniamentul inferior al citadelei), forme ale vechii fortificaţii se pot observa din felul în care sunt amenajate în pantă străzile Justiţiei şi Rennes. În complexul studenţesc, care a fost construit în continuarea căminelor studenţeşti au retezat întregul val prezent aici, urme ale acestuia se mai văd în spatele complexului şi în curţile caselor de pe strada Zaharia Boiu. Pe aliniamentul străzii Transilvaniei a trecut unul dintre flancuri, mai poate fi verificat prin diferenţa de nivel dintre stradă şi parcele, pe care sunt construite casele de pe strada Moldovei. Strada Cârlova într-adevăr, şi astăzi oferă cele mai multe detalii. Aici amenajarea caselor nu a dăunat urmelor care se mai văd, deoarece povârnişul este întrerupt brusc pentru ca mai apoi să cadă din nou înspre stradă. Vizita din 1773 a împăratului Joseph al II-lea va face ca acest teren să fie oferit comunităţii care îl va oferi spre parcelare. Astfel va lua naştere cartierul Josefin. Aceasta a fost ultima etapă a fortificării oraşului Sibiu. Răzvan POP, istoric