O zi cu gunoierii – povestea unei meserii murdare

Peturi, conserve, resturi de mâncare, ambalaje de plastic şi cartoane, frunze, baterii, crengi, sticle, textile şi hârtii. Un sibian produce săptămânal peste 5 kilograme de gunoi, îndesate cu sau fără grijă în pubele, tomberoane sau ghene aşezate la marginea cartierelor. La nivelul întregii ţări sunt produse zilnic peste 100.000 de tone de gunoi. Noroc cu muncitorii necalificaţi care adună zilnic toată această cantitate de resturi, facând una din muncile considerate a fi cele mai… murdare. Acuzaţi uneori că fură obiecte din curţile oamenilor, primiţi cu injurii sau nerespectaţi de majoritatea participanţilor la trafic, membrii echipelor de salubrizare au totuşi un rol foarte important pentru oraş. Reporterii Sibiu 100% au stat de vorbă cu câţiva dintre gunoierii Sibiului şi le-au aflat poveştile şi nemulţumirile de aproape, din stradă, dintre pubelele răsturnate rând pe rând în maşina autocompactoare. Dis-de-dimineaţă pe străzile Sibiului nu vezi ţipenie de om. Puţinii trecători se îndreaptă grăbiţi către maşini sau staţii de autobuz şi dispar rapid lăsând în urmă aceeaşi linişte deplină. E ora 6 – ora la care muncitorii de la salubrizare îşi încep lucrul. Îi privim cum merg agăţaţi în spatele maşinii de gunoi, cum sar spriteni îndreptându-se ţintă către pubelele înşiruite în dreptul fiecărei case, pe care le apucă dibaci trăgându-le în urma lor. Le fixează apoi pe maşină şi aşteaptă ca, la un semn, sistemul automat să le ridice, golindu-le înăuntru. Fac toate acestea în tăcere şi coordonare deplină, fără a privi în jur. Văzându-i cum mişună agitaţi pe străduţele pustii, ai zice că ei sunt singurii locuitori ai unui oraş aparent părăsit. Naveta pentru gunoi La ora 8 soarele începe să ardă. Locatarii scot la porţi din ce în ce mai multe pubele pline ochi, saci de plastic şi cutii ticsite cu gunoi. E deja târziu pentru ªtefan Otvoş unul dintre muncitorii echipei pe care o urmărim prin oraş. Bărbatul în vârstă de 57 de ani face naveta din Sărata, un sat de munte situat lângă Avrig. „Mă scol la 3 dimineaţa ca să prind trenul de 4. Merg 4 kilometri pe jos, până la haltă. Ajung la 5:45 în Sibiu” spune ªtefan, care poartă pe sub uniformă o camaşă curată şi calcată cu migală. După ce descarcă, alături de colegii săi, eurocontainerele de la Spitalul Judeţean, Otvoş ne spune părerea lui despre meseria pe care o practică de 37 de ani. „Ee, nu e foarte importantă, e mai mizerabilă, dar ce să facem dacă n-avem şcoală. Sunt colegi care îşi aduc copiii, rudele să lucreze aici. E ceva de bază, oricând va fi nevoie de gunoieri”, crede el. ,,Mi-au furat clanţa” ªi ªtefan Iakab lucrează de 33 de ani ca muncitor necalificat pe maşina de salubritate. „Acum e bine. Pe vremuri se lucra manual, răsturnam singuri pubelele”, spune bărbatul în vârstă de 48 de ani. La fel de dedicat meseriei sale ca şi colegul său, Iakab spune că de multe ori locatarii fac comentarii răutăcioase. „Dar noi nu îi luăm în seamă. De-aia îi avem pe controlori cu noi, dacă e vreo problemă, să discute cu ei”, adaugă ªtefan Otvoş. Puţin mai departe de maşina de gunoi, urmârind-o însă îndeaproape, doi bărbaţi aranjează diferite hârtii în dosare, însemându-le pe alocuri. „Se întâmplă de multe ori ca băieţii să fie acuzaţi pe nedrept. Un proprietar susţinea ca i-au furat clanţa de la poartă. E absurd”, spune Dorin Lalu, şef sector. „Sunt mulţi cei care nu respectă munca noastră, se supără foc pe muncitori. Dar nu le putem lua mai mult gunoi decât au declarat că produc”, adaugă şi Ioan Hînsa, controlor. Pentru supravieţuire Se apropie ora prânzului, dar gunoierii nu s-au oprit deloc din muncă. „Asta ne e menirea. Iarna e mai greu, din cauza frigului, dar bem un ceai şi ne trece”, explică zâmbind ªtefan Otvoş în timp ce fixează o nouă pubelă pentru a fi descărcată. Mergând atent printre maşinile parcate de-o parte şi de alta a străduţelor înguste, Marcu Costea, şoferul echipajului, oftează din greu când participanţii la trafic îl claxonează nerăbdători. „Trebuie să fiu foarte atent, dacă maşina face un singur balans, lovesc ceva. Ei nu înţeleg că le facem un serviciu şi că e normal să ne respecte. Mi s-a întâmplat de multe ori – chiar şi oameni citiţi, poliţişti să fie nesimţiţi”, spune bărbatul care lucrează de 2 ani şi jumătate pe maşina de gunoi. Marcu îşi mai ia ocazional câte o pauză ieşind din cabina sa înaltă, atunci când muncitorii au multe pubele de strâns. „Multă lume îi priveşte cu dispreţ pe aceşti gunoieri. Dar nu înţeleg că, pentru ei, munca asta grea de fiecare zi în microbi şi mizerie, înseamnă supravieţuire”, spune şoferul cu năduf. Muncind curat Îi lăsăm pe gunoieri să îşi continue treaba nestingheriţi. Urmează, peste puţin timp, să se îndrepte fiecare către casele lor, la odihnă. „Sau nu neapărat, că avem lucrul câmpului. Trebuie să munceşti mereu dacă vrei să trăieşti cumsecade”, conchide ªtefan Otvoş. ªeful de sector şi controlorul s-au urcat în cabină. Muncitorii s-au agăţat din nou de spatele maşinii, aproape de gunoi. Povestesc veseli şi parcă lipsiţi de griji. Pentru ei mizeria de la nici un metru pare că nu există. Acest loc de muncă „murdar” le aduce totuşi bani curaţi. Acte printre cartoane Multe obiecte sau acte sunt aruncate cu sau fără intenţie la gunoi. „Ni s-a întâmplat odată să găsim un portofel cu acte în presa de cartoane dar şi alte obiecte – DVD-uri, buletine, unele după 3 luni de la colectarea gunoiului”, spune Radu Vădoiu, impiegat de mişcare al unei firme de salubritate din Sibiu. „Chiar ieri am găsit un portofel cu acte, probabil furat şi aruncat în pubelă. L-am predat la birou”, spune şi ªtefan Otvoş (foto). Ca să fie bun şi să reziste în meseria asta, muncitorul pe maşina de gunoi trebuie să vină la timp la muncă, să fie puternic şi să stea departe de alcool Dorin Lalu, şef sector. Alexandra Ion Cristea Foto credit: David Postatny Photography