BIO Nume complet: Lucian Todea Data şi locul naşterii: 27 iulie 1980, Sibiu Ocupaţie: CEO şi fondator ITNT Căsătorit, o fetiţă Studii: Academia de Studii Economice din Bucureşti Liceul ,,Gheorghe Lazăr”, Sibiu Lucian Todea, fondator CEO, ITNT, industrie de media online, ne lămureşte asupra aspectelor a ceea ce priveşte canalele new media, care ocupă un loc din ce în ce mai important, atât în viaţa actorilor sociali ai comunităţii româneşti, cât şi în mediul de echilibrare a situaţiilor de natură birocratică şi nu numai. Având deja câţiva ani la activ de experienţă în tot ceea ce înseamnă online, Lucian Todea îşi expune părerile asupra unei chestiuni de foarte mare actualitate – internetul şi urmările utilizării lui. Pe profilul său de Facebook, creatorul companiei de IT amestecă printre citatele sale preferate, unul aparţinând lui Henry David Thoreau, plin de esenţă: „Niciodată nu privi înapoi decât dacă plănuieşti să mergi într-acolo”. De ce? Vom vedea în cele ce urmează. Rep: De când sunteţi activ în acest domeniu? Cum a pornit totul? L.T.: Totul a început pe vremea când eram student în Bucureşti, la ASE, în anul 2001. Atunci am creat primul site web şi a fost primul pas pe care l-am făcut spre cunoaşterea şi înţelegerea web-ului şi a Internetului. A pornit mai mult ca un hobby, care s-a transformat rapid în pasiune şi a ajuns în cele din urmă şi un business. Dacă la început m-am adresat pieţei din România, după aproximativ un an de zile, m-am reorientat spre piaţa internaţională, în special cea din Statele Unite. Rep: Ce este foarte important (cheia) în ceea ce faceţi pentru a reuşi? L.T.: Nu cred că există un singur lucru important pentru reuşită. E un cumul de factori, unii dintre ei îi putem controla şi deci îi putem întoarce în favoarea noastră, cei mai mulţi însă, sunt externi nouă, şi sunt greu sau imposibil de controlat. Norocul joacă şi el un rol şi pentru mine înseamnă că trebuie să fii la locul potrivit, la vremea potrivită cu background-ul, expertiza şi vârsta potrivită, şi să ai curajul să iei oportunitatea sau oportunităţile ce ţi se ivesc. Rep: Consideri că viaţa virtuală a doborât de mult viaţa reală? Canalele de socializare şi de informare din new media sunt mai des apelate decât cele clasice? L.T.: Viaţa virtuală nu a doborât viaţa reală. În fond există doar viaţa reală. Aşa numita „viaţă virtuală” se trăieşte tot în viaţa reală. Este eventual o extensie. Problema apare când această extensie acaparează tot mai mult viaţa reală şi când o schimbă ne schimbă şi pe noi. Schimbarea în sine nu e rea. Dar atunci când de exemplu o unealtă de socializare, sau un site web care se vinde sub această formă, care în prima fază creează premisele unei comunicări şi organizări mai facile cu şi între prieteni, are ca efect în viaţa reală, la unii, faptul de a interacţiona şi mai puţin cu oamenii în offline, face-to-face, pe ideea că totul se poate face online, este o problemă. Rep: Se poate vorbi deja de câţiva ani buni şi în România, despre o cultură new media, destul de vastă. Cum comentezi acest fapt? Sunt românii destul de pregătiţi pentru a fi „tehnologizaţi” la nivel de Europa? L.T.: Cultura new media are părţile ei bune, dar şi părţile ei mai puţin bune. Accesul nelimitat la consumul de produse media cât şi accesul gratuit sau facil la uneltele de creare şi distribuţie în masă, gen Twitter, Youtube, Digg sau blog-uri, au dus la o explozie de conţinut, aşa-numitul web 2.0, sau UGC (User Generated Content). Această explozie de creativitate sau nu, pe lângă aspectele pozitive evidente, generează foarte mult zgomot, devenind din ce în ce mai dificil de filtrat conţinutul relevant, ştirile care te interesează cu adevărat, ideile valoroase etc. Această descentralizare, care pune individul pe primul plan şi nu trusturile media, ne apropie cel mai mult de ideea de liberă exprimare. Problema se pune, pe cine să asculţi, în cine să ai încredere, cine sunt experţii, când toată lumea poate vorbi oricând, oricât, despre orice. E irelevant dacă suntem sau nu pregătiţi, acest lucru se va întâmpla oricum. Rep: Să presupunem că deodată s-ar arde toate reţelele de internet şi s-ar prăbuşi toate sistemele de operare. Care credeţi că ar fi urmările? L.T.: Urmările ar fi adânci, dezastruoase, cu efecte asupra vieţii tuturor. Ar fi haos. Nu va fi însă sfârşitul lumii. Ne vom întoarce probabil la vechile mijloace de comunicaţie. Cert e că tehnologia, fie că e vorba de calculatoare, servere, sisteme bancare, reţele de telecomunicaţie, internet etc., s-a infiltrat şi a devenit parte componentă din aproape toate lucrurile şi serviciile pe care le folosim zilnic. Efectele cele mai mari însă ale unei „apocalipse tehnologice” le vor resimţi în primă fază însă, toate companiile, toată infrastructura şi logistica fiindu-le afectată, sau redusă susbstanţial. Imediat aceste efecte se vor resimţi asupra populaţiei de rând. Însă am supravieţui dacă acest lucru s-ar întâmpla. Rep: Deşi obţinrerea informaţiilor online este mult mai rapidă, se poate vorbi realmente despre o dispariţie a tiparului, având în vedere factorii nocivi care contribuie lent şi invizibil la aceasta? Lucian Todea: Da, tiparul va dispărea. Anumite studii spun că până în 2030 tiparul cum există acum, va dispărea. E normal. E mersul natural al lucrurilor. Tiparul e depăşit. Vechiul model de business al media nu mai poate fi protejat pentru mult timp. Cum spune Jeff Jarvis în „Ce ar face Google”, viitorul print-ului este antreprenorial şi colaborativ. Rep: Zilnic se spune că internetul reduce gradul de educare al tinerilor, că-i instigă la incultură, deoarece îşi petrec tot mai mult timpul cu mondenităţi online şi tot felul de reţele de socializare. Credeţi că tinerii care petrec mult timp pe net pot rămâne şi cu ceva bun, educativ în urma orelor petrecute? Lucian Todea: Raspunsul scurt şi simplu e da. Întotdeauna în istoria noastră, mai ales modernă, fie că e vorba de sec. 20 sau 21, a existat acest mit că generaţia curentă de tineri se va „pierde” cumva, fie că a fost vorba, de radio, filme, TV, muzica (Beatles, Elvis, rock, sau hip-hop, Lady Gaga sau Beyonce etc), droguri, club-uri, jocuri online, sociale, pe console, PC, internet şi aşa mai departe. Internetul cred că e cel mai puţin nociv şi are potenţialul să ajute cel mai mult. E o unealtă. Depinde de tine ce faci cu ea, cum şi în ce sop. Distrugi sau construieşti? Rep: Ce poziţie ocupă momentan după părerea ta, canalele de comunicare new media (cât de indispensabile sunt) în România, având în vedere că ţara noastră este pe locul 3 la nivel european ca şi calitate a conexiunilor la reţelele de internet? Lucian Todea: În primul rând să nu cădem în capcană şi să credem că dacă suntem pe locul 3 la calitate a conexiunilor înseamnă că stăm bine. Rata de penetrare a internetului e încă mică, puterea de cumpărare în general e mică, şi mai mică fiind rata de plăţi online (deşi în creştere de la an la an), bugetele de advertising pe online sunt încă mici, multe proiecte online lasă încă de dorit din lipsă de finanţare sau de viziune. Sunt însă destule inţiative care încearcă să schimbe multe din aceste lucruri. Legat de comunicarea new media, multe companii le folosesc, însă şi mai multe le folosesc greşit, din ignoranţă sau lipsă de înţelegere. Mulţi folosesc aceste canale, ca să fie acolo, fără să înţeleagă de ce şi mai ales cum pot să folosească acest canal de comunicare bi-direcţional, adică sub formă de dialog, nu de monolog. Rep: Recent s-a vorbit despre reţeaua de socializare Facebook, destul de accesată, care a distribuit informaţii de confidenţialitate despre membrii săi
către mai multe firme. Mai pot avea încredere utilizatorii reţelelor online că datele lor vor fi păstrate confidenţiale în continuare şi că aceasta a fost doar o eroare capitală? Lucian Todea: Cred ca fost o eroare capitală. Cred de asemenea că astfel de greşeli se vor mai întâmpla. Dacă nu vrei ca date confidenţiale sau personale să „scape” pe internet, nu le pune online atunci. Urme rămân tot timpul şi greşeli şi scăpări se vor mai întâmpla. Ai ceva de ascuns, condifenţial, privat sau intim? Nu vrei sa afle cine nu trebuie despre el? E simplu atunci, nu îl pune online. Părerea mea. Rep: Ce înseamnă să fii fondatorul unei platforme online? Griji mai multe, satisfacţii mai mari, privilegii? O platformă online este o mare provocare ce poate aduce multe satisfacţii sau eşecuri. Statistic vorbind, peste 90 din proiectele online esuează. De asemenea, în toată istoria noastră nu au existat atâţia antreprenori câţi există acum pe piaţa de online. Majoritatea vor eşua. Problema în momentul actual (mai puţin în cazurile în care se folosesc tehnologii experimentale, cercetare) nu se mai pune dacă pot crea o aplicaţie web sau software sau un site web, ci de ce. S-a ajuns la un nivel în care accesul la diferite tehnologii, servicii, know-how şi cunoştinţe, crează premisele ca oricine să intre pe această piaţă şi să poată crea destul de repede, cu resurse puţine, aproape orice. Din păcate, multe eşecuri sunt din motive greşite. Unul este, întrebarea formulată greşit: „Pot să dezvolt acest proiect”? Corect ar fi mai degrabă: „De ce să dezvolt acest proiect (fie că e site web, aplicaţie sau altceva)”, care duce apoi la o suită de întrebari: ”pentru cine?”, „în cât timp?” etc. Există câteva curente de idei noi sau care au prins avânt în ultimii ani, care încearcă să minimizeze aceste riscuri, cum ar fi Lean Startup. Totuşi, cele mai multe şi importante lucruri se învaţă din eşecuri. E o vorba: „Decât un succes lamentabil mai bine un eşec răsunator.” Mihaela Anghel
Publicitate
