170 de ani de la înfiinţarea primului Institut de Credit şi Economii din Sibiu

În Sibiu, până în anul 1948, a existat o vie activitate bancară. Aici au funcţionat numeroase bănci, cele mai mari fiind fondate la Sibiu cu capital săsesc, dar şi românesc (Albina). De asemenea, până în anul 1918, a funcţionat şi o sucursală a Băncii Naţionale a Austro-Ungariei (în clădirea în care funcţionează în prezent Consiliul Judeţean). Timp de 20 de ani, până în 1948, a existat şi Banca Comercială Italiană şi Română, cu sediul central la Milano. În anul 1841, din iniţiativa economistului Friederich Michael Herber, s-a înfiinţat prima bancă din Sibiu, cu numele Hermannstädter Allgemeine Sparkasse (Casa Generală de Economii din Sibiu). Aprobarea de înfiinţare s-a dat de către autorităţile din Viena, printr-un decret regal, redactat în limba latină. Această societate atrăgea de la populaţie ,,depuneri spre fructificare” (depozitele de astăzi), din care se acordau împrumuturi mai ales agricultorilor. Banca a fost concepută după modelul Primei Case de Economii Austriece din Viena, cu un capital de bază de 1.322 florini, subscris de 97 de membri fondatori. S-a constituit pe baze cooperatiste, cu caracter strict săsesc, protejat printr-un statut care împiedica înstrăinarea cotelor de participare la capitalul băncii. Între 1885-1890 este numit director economistul Karl Wolff, care a reorganizat instituţia, făcând noi operaţiuni: împrumuturi cambiale, afaceri de lombard, credite ipotecare etc. Banca acorda credite comercianţilor, meşteşugarilor, industriaşilor şi agricultorilor. Printre clienţi au fost: Rieger (Independenţa), Hess (Balanţa), Gratioza (Flamura), Redthembacher (Icos din Ocna Sibiului). Sparkasse avea legături de afaceri cu bănci din Germania, Austria, Ungaria, Olanda, Bulgaria şi Turcia. În perioada interbelică, preşedintele consiliului de administraţie al băncii a fost Hans Otto Roth. Atunci banca avea sucursale în Mediaş, Sighişoara, Cisnădie, Orăştie, Braşov, Cluj, Bistriţa, Arad, Sântana, Timişoara sau Lovrin. Poziţia sa era consolidată prin încorporarea mai multor bănci săseşti locale precum Burzenländer Bank, Mediascher Bank, Bistritzer Sparkassen, Schässburger Vereinigte Gewerbe, Banca de credite din Orăştie etc. În anul 1942, banca a fuzionat cu sora ei mai mare din Braşov, Kronstader Allgemeine Sparkasse (înfiinţată în 1835), sediul central rămânând la Sibiu. Răşinăreanul Cornel Mitrea, doctor în ştiinţe economice, a fost cel care a verificat îndeplinirea condiţiilor de fuzionare prevăzute de Legea Bancară. Banca a funcţionat în Piaţa Mare, în clădirea cu numărul 6 (lângă Casa Albastră). În anul 1948, ultimele 75 de bănci private din România au fost obligate să intre în lichidare prin Decretul 197, după ce alte câteva sute s-au desfiinţat din proprie iniţiativă. Între acestea au fost şi 3 bănci din Sibiu: Sparkasse, Albina şi Bodenkreditanstalt (care a funcţionat din anul 1907 în actualul sediu al Primăriei). În clădirea Sparkasse, după lichidare, un timp a funcţionat Uniunea Judeţeană (raională) a Cooperativelor de Consum, apoi Banca Agricolă şi sucursala CEC, cofetăria Perla, în prezent fiind o unitate de telefonie mobilă. ţinând cont de rolul jucat de băncile din Sibiu, în dezvoltarea economică, ar fi necesar ca pe clădirile în care au funcţionat principalele bănci, să fie puse plăci memoriale. Nicolae Dădârlat