Întâlnirea a avut loc la Sala CSU Andu Sibiu, în timpul unei sesiuni de antrenament individual. Am fost interesați să aflăm mai multe lucruri despre baschetul de preformanță, despre beneficiile practicării acestui sport, diferențele sau asemănările dintre România și Letonia, în ceea ce privește stilul de baschet.

Ce mai faci Juris?

Mă simt bine, după această finală sunt un pic trist, a fost o finală grea, am pierdut la diferență de un punct, deci e greu.

Când ai început să joci baschet și ce înseamnnă baschetul pentru tine?

Baschetul este un stil de viață.  Deci totul este pentru mine un stil de viață.

Îți mai amintești cum ai început?

Uh… de când am început să am amintiri, da îmi amintesc, eram în clasa I și am început să joc pe terenul de sport care era aproape de casă, cu băieții mai mari decât mine. Îmi amintesc că nu mi-au permis să mă joc cu ei, și să arunc la coș, și a trebuit să mă lupt cu ei pentru asta. Apoi am început să merg la antrenamente la școala de baschet.

Ca antrenor ai profesat în Letonia?

Da, în Riga, Letonia. Am început să antrenez de tânăr, de la 19 ani. Deci eram foarte tânăr, dar și foarte ambițios, iar unii antrenori mi-au oferit grupele de începători, așa că treptat am început să avansez.

Unde ai antrenat sezonul trecut?

Sezonul trecut am fost în Kazahstan și a fost un sezon bun, dar nu am vrut să rămân acolo pentru încă un sezon, iar agentul m-a sunat și mi-a spus că are un loc bun și că e mai bine dacă mă întorc în Europa, iar în Sibiu este cea mai bună echipă din această țară. Aici era un bun loc unde să pot să mă dezvolt ca antrenor.

Care sunt grupele pe care le antrenezi acum?

Acum am copiii sub 14 și sub 15 ani. Antrenez din nou copii, dar este frumos, mă adaptez și acum mă simt bine.

Ce îți place și ce nu îți place la Sibiu?

Îmi place totul, dar simt că îmi lipsește litoralul. Deși am crescut, îmi este foarte dor de mare. Dar mă simt bine aici. Natura este foarte frumoasă. Acum două săptămâni am vizitat împreună cu familia mea Transilvania și sunt foarte încântat.

Ce părere ai despre baschetul românesc, în comparație cu cel baltic? Există diferențe?

Este o diferență destul de mare. Jucătorii români sunt mai delicați, iar jucătorii baltici sunt mai agresivi și avem o mulțime de jocuri unul împotriva celuilalt, avem o luptă în fiecare joc. Și practic așa suntem învățați de mici, dar aici, jucătorii sunt prea blânzi, iar dacă vrei să joci baschet bine trebuie să devii mai agresiv. E un sport greu, cum ar fi sportul de contact. Am încercat să aplic asta și aici, să vin cu acea mentalitate, dar unii copii nu se pot lupta și le este greu. Și eu încerc să mă adaptez la ei, dar este greu atât pentru mine cât și pentru ei. Sunt băieți sub 14 ani care sunt buni, vor să lucreze, au o etică foarte bună a antrenamentului și sunt destul de buni, exersează foarte mult, și chiar progresează foarte bine în acest sezon. Am încercat să le imprim această energie baltică.

Cât de greu a fost să atingeți acest rezultat?

Acest sezon a fost cu multe urcușuri și coborâșuri. Cum am mai spus deja, trebuie să ne adaptăm unii la ceilalți și da, este greu atât pentru copii cât și pentru mine, dar într-un final reușim.

Cum a fost sezonul pentru generația U15?

Cu generația U15 a fost de asemenea o provocare. Am încercat să ne adaptăm de la începutul sezonului. Eu sunt un antrenor nou aici, și din cauza mentalității mele baltice, unii nu pot lucra cu presiunea mea. Atunci când încep să mă auto-analizez, îmi dau seama că uneri pun cam multă presiune pe jucători, iar unii dintre copii renunță, în timp ce alții rămân și devin mai puternici fizic si de asemenea mental. Cu U15 am terminat campionatul pe 5.

Câte zile pe săptămână vă antrenați?

În fiecare zi, cu excepția zilelor de sâmbătă și duminică, dar avem și o mulțime de antrenamente individuale. Știi, unii copii merg la școală de  dimineață, alții de după-amiază, iar băieții care au școală după-amiaza vin la antrenamente dimineața și lucrăm individual și uneori și sâmbăta lucrăm.

Ce calități trebuie să aibă un copil pentru a ajunge jucător profesionist?

Aceasta este o întrebare dificilă, despre ce trebuie să facă jucătorii, în special cei tineri. Este prea dereme să vorbești despre baschet profesionist. Ei au doar sub 14 ani. Ce încercăm să facem acum este să pune jucătorii pe pozițiile lor, în teren, și să le schimbăm pozițiile, dacă este cazul, pentru viitor. Unii băieți încetează din creșterea în înălțime, în timp ce alții cresc mai greu, iar când împlinesc 18 ani, ajung la 2m înălțime, deși poate acum sunt cei mai scunzi din echipă. Așadar e cam devreme să ne pronunțăm, dar în mod normal trebuie să se antreneze continuu, acesta este cel mai important.

Se joacă același baschet la cluburile de baschet juvenil din țară?

Strategia este diferită pentru că sunt echipe care sprintează foarte rapid. Am uneori sentimentul că se antrenează de 3 ori pe săptămână doar să sprinteze pe teren. Deci au un stil de joc care implică multă tranziție. Stilul nostru este asemănător, dar folosim câteva metode de apărare, de asemenea vrem să avem un stil de joc similar și agresiv, foarte agresiv, precum cel baltic.

Îmi place echipa lui Dan Dacian, avem mari probleme cu ei, dar au un stil de joc similar cu al nostru. Laguna este o echipă foarte agresivă, dar este bine. Ei sunt copii, dar nu simt această agresivitate și fac multe faulturi. Dar agresivitatea este bună, iar în viitor cred că vor fi o echipă bună.

De ce să vii la baschet?

Baschetul poate face pentru ei o mulțime de lucruri, în primul rând dacă tu vei fi un jucător bun poți merge în SUA pentru a studia gratuit și a juca baschet profesionist acolo, deci este o o portunitate foarte bună și da și în Europa avem o mulțime de academii bune unde poți crește ca jucător și să devii profesionist.

Pe termen lung este un sport bun?

Când ești copil este bun, dar baschetul profesionist sigur nu este pentru sănătate, pentru că există o mulțime de răni, o mulțime de operații, iar asta este o presiune foarte mare și nu este vorba despre sănătate.

Ce trebuie să facă părinții?

Părinții pot ajuta cu energie pozitivă, să îi sprijinească pe copiii cu cuvinte încurajatoare, potrivite, atitudinte pozitivă.

Dacă încep să impacteze jocul copilului, va fi o problemă pentru antrenor, pentru copil, pentru echipă. Doar să îi susțină cu energie pozitivă, iar antrenorul va face tot ce știe el mai bine.

Cum se împacă sportul de performanță și școala?

Este o întrebare foarte dureroasă pentu că eu ca antrenor nu-mi place ca jucătorii să lipsească de la antrenamente, dar de asemenea îi înțeleg că școala este foarte importantă pentru ei.

Clasa a 8-a este importantă în România, de aceea mulți jucători au ratat mai multe antrenamente, dar este în regulă, înțeleg și permit asta. Dar copiii reușesc să depășească această problemă și aproape în fiecare zi îi întreb despre școală și note și sunt plăcut surprins că de cele mai multe ori au note peste 8. Pentru mine este șocant, pentru că în Letonia noi avem probleme cu asta pentru că avem o mulțime de jocuri în deplasare, mergem și în alte țări iar copiii se rup de ritmul școlii, ceea ce ne face să ne întoarcem din deplasări pentru a remedia aceste probleme.

Ce vei face în sezonul următor?

De fapt nu știu, avem un contract de 2 ani în Sibiu, dar la sfărșitul sezonului, după super finală stăm la masă cu managerul clubului și discutăm despre sezonul următor.