Daniela Cîrlan este un exemplu de determinare şi rezistenţă. La 36 de ani, ea va participa pentru a doua oară în carieră la Jocurile Olimpice, întrecere unde numai „vârfurile” reuşesc să ajungă. Daniela va fi printre cei 96 de sportivi ce vor reprezenta ţara noastră în Brazilia. După prezenţa la Olimpiada de la Atena (2004), ea a reuşit să facă baremul pentru JO de la Rio încă din aprilie 2015 şi astfel nu a avut nici o problemă pentru a se califica la cel mai mare eveniment sportiv al anului. Atleta sibiană va concura la maraton. Probă care îi va testa toate limitele posibile, 42 de kilometri de alergare fiind un test dificil şi pentru cei mai bine antrenaţi sportivi. Maratonul va avea loc în 14 august.
REPORTER: Trei sibieni vor participa la Jocurile Olimpice. Daniela Cîrlan (CSM Zalău), Daniel Natea (Dinamo Braşov) şi Andrei Muntean (Dinamo Bucureşti). Cum vedeţi faptul că nimeni nu reprezintă oraşul nostru?
Daniela Cîrlan: În Sibiu nu este interes pentru sportul de performanţă. Situaţia stă în felul următor: eu am plecat din 2003 de la CSM Sibiu pentru că de atunci nu mi se plătea indemnizaţia de efort. Întrebarea mea este dacă un oraş mic ca Zalăul poate să-şi susţină sportivii, de ce Sibiul nu poate? Uită-te cum arată sala de atletism, uită-te cum arată stadionul. Suntem o ruşine! Mă doare atunci când deschid gura şi spun că sunt pentru Zalău. Nu aş da România şi Sibiu pentru nimic în lume. Sunt mândră că sunt sibiancă.
R: Ce gânduri aveţi pentru Jocurile Olimpice de la Rio?
DC: Olimpiada este o altă competiţie faţă de restul. Este o responsabilitate în plus. Îţi reprezinţi clubul, oraşul, ţara şi fiecare dintre noi ne dorim să o facem cât mai bine. Eu îmi doresc din tot sufletul să mă îndrept spre un record personal în această probă. Recordul meu este 2 ore, 36 de minute şi 14 secunde. Deşi o să fie foarte cald, sper să reuşesc între 2h 35 şi 2h38.
R: O să alergaţi la maraton, ceea ce diferă faţă de orice tip de cursă. Aveţi un mod specific de a aborda cursa?
DC: Eu de mai mulţi ani am refuzat să particip la marile competiţii pentru că sportul nu este susţinut şi costă foarte mult să fac pregătirea singură. În 2015, am avut mai multe curse, iar în aprilie am obţinut baremul care trebuia făcut pentru calificare la Olimpiadă. La Maraton trebuie să fii pregătit fizic şi mental. După atâţia ani de experienţă şi foarte multe curse acumulate ştiu cum să abordez fiecare cursă. Ştiu la start la ce valoare sunt şi de multe ori mă autodepăşesc. La Jocurile Olimpice voi alerga în tempo-ul meu.
R: Cum arată o zi de antrenament pentru dumneavoastră?
DC: Trezirea este la 6 dimineaţa. De la 8,30 am antrenamentul principal…2 ore de alergat. Apoi odihnă şi relaxare până la amiazi. Între 17,00 şi 18,30 am al doilea antrenament, care este de compensare şi refacere. De la 18,30 am antrenament la „Asociaţia DA pentru Sport”, unde sunt antrenor. Pregătirea o fac la Sibiu pentru că îmi oferă trasee variate. Mă bucur foarte mult că s-a făcut pista de biciclete. Mă ajută foarte mult, nu mai trebuie să alerg pe lângă maşini. Pot alerga în Păltiniş unde am altitudine, pot merge spre Cisnădie şi Cisnădioara, sau să fac Sibiu-Răşinari cu Călugărul. Am trasee de 18-30 km pe care le pot face, o lună de volum şi forţă am urcat până la Păltiniş 15-18 kilometri.
R: Ce puteţi să îmi spuneţi despre Asociaţie?
DC: La Asociaţie noi dezvoltăm sportul de masă. Îmi doresc să mă ocup de copii şi de oameni care au probleme cu greutatea. Oamenii în general se tem să alerge.
R: Tot mai mulţi copii în ziua de azi stau pe calculator şi pe tabletă în loc să facă sport. Cum vedeţi acest lucru?
DC: Cred că totul pleacă şi de la părinţi. În ziua de azi e mai uşor să spui ia tableta şi joacă-te decât să îl duci la un sport. Am întrebat odată un copil care este sportul tău preferat? El mi-a răspuns să mă joc pe tabletă.
R: Cum vedeţi atletismul din Sibiu?
DC: Te doare când vezi că sportivii nu au susţinere. La CSM nu mai există atletism, la Şoimii nu s-au schimbat lucrurile. Nu avem o pistă sintetică. Avem sportivi talentaţi ca Alex Teodorescu sau Tabita Teuşan, dar ne lipseşte stadionul şi condiţiile. În Sibiu se pune accent pe sportul de masă, dar nu avem valori, nu avem modele.
R : Cum a fost la Jocurile Olimpice de la Atena?
DC : La Atena toată pregătirea a decurs şnur, dar nu am avut încredere în mine şi maturitatea necesară să abordez cursa. În plus, m-am şi accidentat în cursă din greşeala mea. Ţin minte, am avut colegi mai mari când eram junioară care mereu mă sfătuiau şi eu nu ascultam. Acesta este un regret de-al meu.
R : Ce înseamnă atletismul pentru dumneavoastră?
DC : Atletismul înseamnă totul pentru mine. Este locul unde mă simt eu bine. Unde pot face ceea ce vreau şi unde nu sunt judecată după valoarea materială, ci după valoarea omului. Mă simt liberă şi nu o să renunţ niciodată la alergare. Nu pot sta departe de alergare, fiecare zi în care pot alerga este un dar! Mă bucură faptul că de la an la an numărul alergătorilor este în creştere. Eu alerg 25-30 de kilometri zilnic. Ca şi copil, la 12 ani am început cu 3 ture la atletism. Ţin minte că nu vroiam să aud nici cum de 5 ture. Acum, mă bate gândul să încerc şi 100 de kilometri.
Daniela Cîrlan este sponsorizată de Adidas. Ea este susţinută de Sibiu Challenge şi Centrul Aria.
